BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • All in one All in one

    Noua consola Microsoft promite jocuri video la calitate mai buna, dar si multiple functii de interconectare pentru divertisment digital. Scopul lui Gates este sa ocupe livingul consumatorilor inainte ca rivalii sa arunce pe piata propriile console.

    ASPECT: Xbox 360 nu este cu mult mai mica decat predecesoarea sa, consola Xbox, insa designul mai modern si culoarea mai prietenoasa o fac mai potrivita pentru living.

    CAPACITATE: Consola este mai puternica decat multe PC-uri de pe birourile utilizatorilor. Poate sa efectueze o mie de miliarde de operatiuni pe secunda, ajutata de trei procesoare de 3,2 GHz de la IBM. Are un hard disc de 20 GB.

    CONECTIVITATE: La consola pot fi conectate un numar mare de echipamente – playere de muzica, DVD playere, camere digitale, computere cu sistem de operare Windows.

  • Exemplul bursei

    Puterea unui nume format dintr-o singura litera este confirmata de modelul adoptat la bursa din New York inca de acum 100 de ani, cand unora dintre cele mai mari si mai valoroase companii listate li s-a permis sa-si reduca simbolul de tranzactionare de la trei la o singura litera.

    EXEMPLE: Printre companiile privilegiate se numara Citigroup (C), Ford Motor (F), Kellogg (K), Vivendi (V).

    LOCURI LIBERE: Bursa din New York mai are inca aproximativ 10 litere disponibile, dar un purtator de cuvant a spus ca acestea nu vor fi acordate chiar atat de usor. „Sunt doar pentru liderii din industrii, pentru ca un astfel de simbol este „un puternic instrument de marketing si un simbol al statutului de pe Wall Street“.

    INTERES: Tocmai unele dintre aceste companii ar putea fi printre primele interesate de rezervarea unui nume de domeniu web format dintr-o singura litera.

  • O litera de milioane

    Ce poate fi mai usor decat sa tastezi o adresa de Internet?  Iar cu cat aceasta este mai scurta, cu atat e mai usor de retinut si de scris. Iar pentru ca adresele cat mai scurte aduc mai multi vizitatori pe site, companiile au inceput sa puna bani de-o parte pentru cele dintr-o singura litera.

    Nu sunt foarte indepartate vremurile in care, pentru a afla o informatie „de cultura generala“, oamenii aveau rabdarea de a rasfoi enciclopedii stufoase de sute de pagini, care, pe deasupra, uneori nu erau de gasit decat prin casele prietenilor sau la sediul bibliotecii din oras. 

    Totusi, cel care astazi s-ar deplasa pana la sediul bibliotecii (sau chiar pana la raftul cu carti din propria casa) pentru a afla cati presedinti a avut SUA, cum arata biografia unui actor sau care este capitala unei indepartate tari africane, n-ar putea fi incadrat decat intr-una dintre urmatoarele doua categorii: ori este un excentric iubitor de miscare, ori e un om normal, dar fara acces la Internet. Accesul la tehnologie a consolidat un principiu nu foarte onorant: comoditatea creste direct proportional cu viteza de conectare la Internet a PC-ului. Daca avem Internet, nu ne mai complicam cu metode alternative, ci cautam informatia online, pentru ca este mai usor si mai rapid (unde cuvantul cheie este „rapid“).

    Astfel, pornind de la un fapt cert, marile companii cu prezenta online au ajuns la concluzia ca este un lucru cat se poate de normal sa puna de-o parte cel putin un milion de dolari pentru a cumpara nici mai mult nici mai putin decat… o litera. Nu numai ca e normal, dar a devenit chiar imperios necesar. Despre ce litera este vorba? Despre cea care, odata asezata intre „www“ si „com“ (sau „org“, sau „net“), formeaza o adresa de Internet mai usor de tastat si de retinut de catre internauti. Mai exact, in aceasta perioada, organismul international care administreaza numele de domenii web – ICANN – analizeaza posibilitatea de a scoate la vanzare adresele formate dintr-o singura litera (a.com, f.net, etc.). Se pare ca acordul de principiu a fost dat, urmand sa se decida asupra procedurii. Insa cine ar vrea sa cumpere asa ceva?

    De exemplu, directorul executiv al Coca-Cola ar putea fi destul de interesat de pretul de achizitie al adresei www.c.com. Rationamentul nu este complicat: Un efort mai mic depus de clientii sai pentru a vizita site-ul companiei inseamna, matematic, mai multi vizitatori. Ceea ce duce la o promovare mai buna si, inevitabil, la cresterea vanzarilor.  „Unele dintre aceste litere sunt de-a dreptul «fierbinti» si va exista cu siguranta cerere pentru ele“, a spus Alex Tajirian, unul dintre primii specialisti care a oferit interviuri presei internationale pe aceasta tema, la scurt timp dupa aparitia primelor informatii despre initiativa ICANN. El este director executiv al firmei DomainMart de consultanta pentru acordarea de nume de domenii web.

    Tajirian a mai spus ca nu s-ar mira daca cele mai dorite litere ar fi cumparate pentru sume de peste un milion de dolari. Asta pentru ca adresa web a oricarui site este la fel de importanta pentru Internet asa cum este, sa spunem, locatia unui imobil scos la vanzare pentru piata imobiliara. De ea depind foarte multe – cat de usor este de gasit site-ul respectiv, dar si cat de mult timp ii trebuie utilizatorului pentru a tasta corect adresa in browser.

    Ca si in industria de retail, de exemplu, daca clientului ii este prea greu sa gaseasca magazinul sau daca, odata aflata adresa, este prea complicat sa ajunga acolo, acel client poate fi pierdut.

    In mod normal, domeniile web se acorda conform principiului „primul venit, primul servit“. Iar pretul unei adrese web pe domeniul „.com“ este de doar cativa dolari, cel putin daca adresa e formata dintr-un substantiv propriu sau din cuvinte combinate ori inventate. In schimb, nume precum „Creditcards.com“, „VIP.com“ sau „Fish.com“ s-au vandut pentru mai mult de un milion de dolari fiecare, in ultimii doi ani.

    Astfel ca devine mai usor de inteles de ce noile adrese, formate dintr-o singura litera, ar putea atrage usor la fel de multi bani, daca nu chiar mai multi. Dar cum s-a ajuns sa fie vehiculate sume atat de mari si, mai ales, de ce tocmai acum?

    Pe scurt, in anul 1993, responsabilii cu „arhitectura“ Internetului au decis ca adresele formate dintr-o singura litera si situate pe domeniile „.com“, „.net“ si „.org“ trebuie puse de-o parte, astfel incat nimeni sa nu le poata cumpara si folosi. Motivul? Specialistii, influentati de cresterea ametitoare a numarului paginilor de internet, se temeau ca, la un moment dat, s-ar putea epuiza toate adresele disponibile. Atunci, ei s-au gandit ca, intrati in criza, ar putea scoate la vanzare si adrese de tip „www.nume-site.litera.com“, unde „litera“ sa poata fi inlocuit cu oricare dintre literele alfabetului, iar „nume-site“ sa fie numele ales de cumparator. Astfel, baza de date cu adrese de Internet ar fi putut fi multiplicata de pana la 26 de ori, cate litere sunt in alfabet.

    Timpul a trecut, iar inginerii au inteles ca aceasta solutie nu va fi necesara, pentru ca Internetul poate sustine in forma sa actuala suficiente adrese web (de pilda, doar pe domeniul „.com“ exista astazi peste 40 de milioane de adrese web). Asa ca acum au acceptat – presati si de insistentele marilor companii care si-au pregatit deja bugetele de shopping – sa elibereze domeniile „de aur“ formate dintr-o singura litera.

    Iar primele companii care se vor aseza la coada pentru a prinde astfel de adrese vor fi probabil acelea care deja au investit milioane de dolari in branduri formate dintr-o singura litera, sunt de parere specialistii. De exemplu, Yahoo! isi promoveaza adesea serviciile folosind simbolul „Y!“, iar in cursul acestui an compania a aplicat pentru inregistrarea marcii comerciale „Y.com“, mizand probabil si pe faptul ca astfel va fi mai bine plasata in lupta pentru inregistrarea domeniului „Y.com“. Inghesuiala va fi destul de mare pentru cele cateva adrese formate dintr-o singura litera de pe domeniul „.com“, mai ales ca, din cele 26 de adrese disponibile, trei sunt deja ocupate. Au existat trei companii care au apucat sa inregistreze cate o astfel de adresa inainte sa fie impuse noile restrictii, in 1993. Ele sunt operatorul de telecomunicatii Qwest (q.com), serviciul de plati PayPal al eBay (x.com) si Nissan (z.com, rezervat pentru prezentarea masinilor sport din seria Nissan Z).

    In afara acestora, alte trei organizatii au „suflat“ autoritatilor cate o adresa din afara domeniului „.com“: acestea au fost „i.net“, inregistrata de operatorul I.NET, firma care distribuie chiar domenii web catre terti, „q.net“, care apartine companiei Q Networks (cu toate ca site-ul nu a fost dezvoltat si apare ca inexistent) si „x.org“, rezervata de Fundatia X.Org, care realizeaza interfete grafice pentru computere pe care ruleaza sistemele de operare Linux si Unix.

    Tocmai pentru ca acum se anunta o batalie apriga pentru celelalte adrese disponibile, modul prin care ICANN va decide castigatorii se anunta foarte interesant. Daca in mod obisnuit organizatia deleaga domeniile „.com“ catre compania VeriSign, care le vinde si plateste un comision catre organismul de reglementare, in aceasta situatie este putin probabil ca adresele sa mearga, pur si simplu, catre cel care da mai mult. Alex Tajirian, director executiv al firmei DomainMart, spune ca domeniile dintr-o singura litera nu vor fi acordate neaparat celui mai bun ofertant si nici companiilor care detin branduri dintr-o singura litera sau care sunt cotate la bursa cu un simbol dintr-o singura litera.

    Una dintre solutii, spune el, este ca VeriSign sa scoata la licitatie domeniile pentru toti cei interesati, urmand sa ofere „dreptul primului refuz“ companiilor care au investit deja intr-un brand similar cu domeniul ofertat (cum ar fi Yahoo!, in cazul domeniului Y.com). Daca respectiva companie nu doreste sa ofere un pret egal cu cel al castigatorului licitatiei, abia atunci cel care a oferit cel mai bun pret va primi adresa dorita.

    Aceasta versiune este destul de credibila, cu toate ca analistii nu sunt inca siguri daca nu va agita apele si mai mult si nu va duce la intentarea de procese impotriva ICANN pentru nerespectarea rezultatelor stabilite prin licitatie.

    Chiar daca procedura exacta de acordare a noilor adrese nu a fost inca stabilita, este probabil sa asistam la un duel pasionant intre companii cu cifre de afaceri de pana la zeci de miliarde de dolari, care se lupta pentru a-i ajuta pe internauti sa devina si mai lenesi decat pana acum.

  • Internetul feminin

    Intre catwalk si weblog, top modelul Alana a creat senzatie cu originala combinatie de haute coutoure si high tech ce strabate proiectul ei numit „360 Fashion“. Insa nu ea va face internetul mai feminin, ci cardul din portofelul femeii obisnuite.

    Oricine priveste lumea din industria informatica observa cu usurinta un dezechilibru: sunt mult mai multi barbati decat femei in profesiunile tehnice. E adevarat ca la o reuniune profesionala – de pilda un targ sau o expozitie IT – proportia pare echilibrata, insa o privire mai atenta releva faptul ca marea majoritate a prezentei feminine provine din zone oarecum adiacente: marketing, relatii cu publicul, management de nivel mediu sau chiar de varf. Pe de alta parte, nici istoria computerelor si a internetului nu este prea bogata in prezente feminine. Facand un mic exercitiu de memorie, doar trei nume mi-au venit repede in minte. Prima ar fi Ada Byron de Lovelace, fiica marelui poet romantic englez, devenita mai tarziu colaboratoarea lui Charles Babbage si, cu siguranta, primul programator din istorie. Ar mai fi doamna contraamiral Grace Murray Hopper, cea care a realizat primul compilator si a avut o contributie importanta la promovarea limbajelor de nivel inalt. In fine, Esther Dyson, jurnalista, eseista si antreprenoare binecunoscuta in lumea IT.

    Nu sunt, desigur, primul care am constatat acest dezechilibru, iar o scurta repriza de cautare prin web aduce la suprafata o intreaga literatura dedicata subiectului. Foarte pe scurt, explicatia vine in principal din zona sociala: educatia fetelor este, prin traditie, mai putin orientata spre stiinte aplicate decat a baietilor, iar acest handicap este apoi sporit de nenumarate stereotipuri culturale privind o presupusa „lipsa de talent tehnologic“. Statisticile nu par sa indice o ameliorare a situatiei: in vreme ce in toate domeniile stiintifice numarul femeilor cu doctorate creste constant, in domeniul informaticii cresterea procentuala este nesemnificativa.

    Tot statisticile releva ca doar 2% dintre voluntarii implicati in proiecte open source sunt femei, iar cand o tanara de 23 de ani pe nume Val Henson ajunge sa contribuie cu patch-uri la nucleul Linux, este privita ca o ciudatenie si se bucura de atentia presei. Insa Val Henson scoate la lumina inca o motivatie: in lumea informaticii inca se resimte o atitudine sexista, impotriva careia Val militeaza activ, in principal prin organizatia LinuxChix.org. Si nu e singura care atrage atentia asupra fenomenului. Ellen Sperus, profesor de informatica la Mills College, dupa ce a obtinut trei licente la MIT, a publicat la randul ei cateva analize privind marginalizarea femeilor in lumea IT si chiar a realizat un program care detecteaza automat mesajele insultatoare (flame) din forumuri online. In plus, in 2001 a fost desemnata „The Sexiest Geek Alive“…

    Insa statisticile mai spun si alte lucruri interesante si pun in evidenta cateva tendinte care merita atentie. Pe langa deja banala crestere a ratei de utilizare a internetului, se constata o crestere accentuata a utilizarii acestuia in randul femeilor. Este de notorietate faptul ca in multe zone ale „web-ului social“ femeile constituie majoritatea (depasind chiar doua treimi pe LiveJournal), insa aici media de varsta este destul de scazuta. Un studiu realizat de Washington Post si Nielsen / NetRatings releva ca procentul femeilor cu serviciu care folosesc internetul este in continua crestere si, dupa unele estimari, se pare ca in Statele Unite l-a depasit pe cel al barbatilor. Spre deosebire de segmentul de varsta inferior, unde socializarea pare mai importanta, motivatia invocata de femeile angajate este in principal legata de economia de timp. Acelasi studiu mai arata ca femeile active tind sa reduca timpul dedicat televiziunii si presei tiparite si sa acorde mai mult timp internetului si radioului. Totodata, ele sunt cele care recurg cel mai adesea la cumparaturi online si folosesc web-ul pentru a se informa in privinta produselor pe care vor sa le cumpere. 

    Daca punem in ecuatie si faptul ca in SUA femeile i-au depasit pe barbati si in privinta cheltuielilor pe tehnologie – fiind responsabile pentru circa 60 de procente din veniturile realizate de producatorii de electronice – plus influenta majora pe care o au in toate cumparaturile domestice, este de asteptat ca marketingul sa reactioneze la aceasta tendinta, iar internetul sa devina din ce in ce mai feminin.

  • Poezie peste IP

    Cine spunea ca poetii clasici vor fi uitati, iar poeziile lor se vor pierde prin rafturile prafuite ale bibliotecilor? De fapt, vocile lor vor rasuna de-acum inainte in mintea utilizatorilor de Internet. Fara metafore, la propriu.

    Poetry Archive este o noua initiativa online, finantata de guvernul de la Londra si organizatii de binefacere, care urmareste sa ofere utilizatorilor  pe Internet inregistrari foarte vechi, in format digital, ale unor mari poeti clasici printre care Alfred Lord Tennyson, William Butler Yeats, Rudyard Kipling, John Betjeman sau Siegfried Sassoon, scrie BBC News Online.

    Iar ei nu sunt singurii poeti ale caror voci vor fi transpuse in fisiere digitale. Andrew Motion, laureatul britanic in poezie care a initiat acest proiect, are in plan sa inregistreze poeti englezi sau americani contemporani recitand poeziile lor, pentru ca viitoare generatii sa poata beneficia de acest avantaj cultural, relateaza BBC News Online.

    „Arhiva care cuprinde fisierele audio digitale, www.poetryarchive.org, va fi de foarte mare folos atat elevilor si studentilor, cat si profesorilor“, a explicat Andrew Motion.

    „Daca exista actori care pot surprinde exact nuanta dorita de poet atunci cand citesc poezii, majoritatea nu reusesc, iar pentru asta vrem sa pastram vocea originala a persoanei care a scris poezia“, a mai spus el. Renumiti poeti contemporani au inceput deja sa faca inregistrari care sa fie introduse in arhiva, iar intentia principala a fondatorului acestui proiect este de a crea o uriasa biblioteca digitala online in care sa fie prezenti cat mai multi poeti, scrie BBC News Online. Ideea este absolut noua, aceasta fiind prima oara  cand utilizatorii la scara larga vor avea acces la astfel de inregistrari.

    In schimb, proiecte de a crea gigantice biblioteci online, care sa cuprinda carti in format digital nu este una tocmai noua, Google, cel mai mare motor de cautare din lume, si Yahoo!, cel mai important portal de Internet, fiind companiile care s-au angajat in asemenea initiative. In cazul Poetry Archive nu vor fi insa probleme legate de drepturile de autor, cum s-a intamplat cu bibliotecile digitale scrise.

    „Cu toate acestea, nu vom reusi niciodata sa aducem la un loc, pe Internet, vocile tuturor marilor poeti. Exista goluri foarte mari, iar oamenii care nu au fost inregistrati citindu-si operele in vremea lor nu vor putea fi adusi in prezent pentru asta“, a spus Andrew Motion, fondatorul Poet Archive.

  • Management pentru profit

    Atunci cand ati incercat toate strategiile posibile, iar rezultatele pozitive au continuat sa se lasa asteptate, este clar ca undeva, o rotita din sistem sau poate mai multe, fac probleme, iar singura solutie pare sa ramana optimizarea procesului de luare a deciziilor, dar si al celui de implementare a acestora.

    Site-ul www.bettermanagement.com se vrea un sfatuitor al directorilor executivi si al responsabililor din segmentul middle-management, pentru ca procesul de conducere a afacerii sa curga cat mai perfect. Site-ul are numeroase categorii, analizand afacerea din perspectiva domeniului de activitate, avand sfaturi legate de aplicatiile soft care ar putea ajuta aceste procese, dar si despre alte probleme legate de business. Nu lipseste arhiva de documente care pot fi studiate, care contine peste 3.000 de studii de caz, sectiunea de training online si nici cea de jurnale online tinute de analistii in domeniu. Site-ul este sustinut de nume grele, precum Forbes sau companii printre care IBM, HP sau Intel, dar si Deloitte, Accenture, SAS Institute si altii.

    Exista in arhiva companiei patru studii de caz legate de Romania, dintre care unul este legat de activitatile fondului de investitii Global Finance. Accesul la texte este gratuit, spre deosebire de alte portaluri de acest gen, iar vizitatorii pot interactiona cu analistii pentru a rezolva probleme concrete de business.

    Site-ul are de asemenea si o sectiune de analize realizate sub forma de webcast – televiziune pe Internet. Sunt disponibile mai multe analize de caz discutate de experti in domeniu. Sectiunea de training online pentru executivi este realizata cu ajutorul Universitatii Harvard, iar aici exista si lectii pentru care trebuie scosi bani frumosi din buzunar. Insa nici la acest capitol nu lipseste continutul gratuit. Sunt lectii de 100 de dolari, dar si unele de 3.000 de dolari. Pagina nu duce lipsa de un mic magazin online, din care se pot cumpara diverse carti, legate bineinteles de procese si analize de management, sfaturi pentru conducatorii de afaceri si prezentare de concepte noi.

    La capitolul software, sunt luate in discutie aplicatiile de analiza proceselor de afaceri (business intelligence), cele pentru managementul resurselor (ERP) sau cele pentru relatiile cu clientii (CRM). Experientele sunt adaptate de asemenea la nivel regional, existand sectiunile principale Asia/Pacific, EMEA (Europa, Orientul Mijlociu si Africa) si America Latina.

  • Un caricaturist American la Brasov

    Caricaturist la The New Yorker, scenarist la „Seinfeld“, investitor in Romania – asa ar putea fi descris Bruce Eric Kaplan, omul care a devenit recent actionar la o mica firma romaneasca, Tiny Creatures. Pana acum, Tiny Creatures a facut, de la Brasov, productie de desene animate in lohn. Asta va face si de-acum inainte – dar sansele de a lucra si pentru productii americane mari au crescut.

    Orice discutie despre preluarea unei companii incepe cu doua-trei intrebari simple. Invariabil, prima intrebare se refera la valoarea tranzactiei. In cazul investitiei lui Eric Kaplan la Tiny Creatures – cel mai probabil, un joint-venture cu actionarul initial – suma pe care s-a facut transferul de actiuni este mai putin importanta, pentru ca scenaristul american a cumparat o echipa de animatori, nu un business in toata puterea cuvantului. De altfel, rezultatele financiare ale Tiny Creatures in 2002 si 2003 nu sunt catusi de putin naucitoare: venituri de circa 100.000 – 150.000 de euro si profituri nesemnificative.

    A doua intrebare: care este miza tranzactiei? Productia de desene animate 3D „exclusiv pentru piata americana“, dupa cum spune Raduca Kaplan, sotia investitorului. Faptul ca sotia lui Kaplan este romanca da raspuns si la o intrebare secundara: ce anume l-a facut pe scenaristul american sa investeasca tocmai intr-o mica firma de animatie din Romania.

    Nu in cele din urma, intrebarea cu numarul trei: cine este, totusi, Eric Kaplan? Nu foarte cunoscut publicului autohton, Kaplan este un nume la Hollywood. Cunoscut mai intai drept caricaturist al ziarului american The New Yorker, Kaplan a facut cariera apoi in studiourile hollywoodiene ca scenarist si producator. Are propriul studio – Parashakti Productions – a scris scenariul pentru sase episoade din „Seinfeld“, a semnat „Late Show“ cu David Letterman si este coproducator executiv al filmului „Malcom in the Middle“.

    Venirea lui Kaplan la Tiny Creatures a insemnat si un nou nume pentru companie: Mirari Films. Mica firma din Brasov se prezenta in 2000, la un an dupa infiintare, drept cea mai importanta companie de animatie pe computer din Europa de Est, cu o echipa de 30-60 de oameni, numarul animatorilor fiind stabilit in functie de complexitatea proiectului. In vremurile sale bune, compania avea trei locatii: Bucuresti, Brasov si Iasi. La Bucuresti functiona un centru de training, iar la Iasi si Brasov erau echipele de productie. In cele din urma, compania a decis sa pastreze doar studioul din Brasov.

    Noul actionar va restructura vechea companie. „Vom produce filme doar pentru piata americana. La Brasov vom face executia propriu-zisa a filmelor, story board-urile urmand sa fie aduse din America“, spune Raduca Kaplan, sotia lui Eric Kaplan.

    Cel mai probabil, activitatea Mirari Films va semana bine cu cea a vechii Tiny Creatures: productie „in lohn“ de desene animate.

    Pana la venirea lui Kaplan, animatorii de la Tiny Creatures creau personaje si animatie pentru filme produse in Occident. Probabil ca in 2000 Tiny Creatures era intr-adevar cea mai importanta companie de animatie pe computer din estul Europei – dar lucrurile s-au schimbat intre timp. „In Ungaria se produce mult mai multa animatie decat in Romania“, spune Alex Bordeanu, directorul companiei Border Advertising, care – impreuna cu Vast Animation – face filme de animatie. De altfel, cele doua entitati intentioneaza sa fuzioneze. „Multi dintre tinerii animatori romani au plecat in Ungaria“, adauga Bordeanu.

    Un exemplu: Flavius Patrascu, in varsta de 30 de ani, a lucrat ca animator intre 1998 si 2004 in Ungaria. „Am plecat acolo pentru ca in Romania nu se mai faceau filme de animatie. In plus, ungurii plateau de 10-20 de ori mai bine decat angajatorii romani“, povesteste Patrascu, care avea, in Ungaria, un venit lunar de aproximativ 1.000-1.500 de euro. In bransa animatorilor, plata se face in functie de volumul de munca. „Nu exista salariu. Esti platit la numar de secunde sau minute de animatie“, mai spune Patrascu, care deseneaza in 2D, adica in stilul clasic al lui Walt Disney. In general, norma unui animator este de un minut pe luna – insa, in functie de complexitatea filmului, acesta poate lucra mai mult sau mai putin. Animatorul e cel care deseneaza asa-zisele „capete de animatie“ – inceputul si sfarsitul unei secvente – cadrele intermediare fiind desenate de graficieni mai putin experimentati.

    Cine vrea sa se faca animator cu diploma in Romania deocamdata nu are sanse. Liceul de arta „Nicolae Tonitza“ are o sectie de animatie, insa putini elevi opteaza pentru ea, din doua motive: piata nu este suficient dezvoltata pentru a absorbi absolventii, iar romanii nu percep animatia nici ca pe o arta, nici ca pe o meserie serioasa. Cu alte cuvinte, animatia nu aduce deocamdata nici bani, nici glorie. „Din nomenclatorul de meserii lipseste meseria de animator“, spune Patrascu. Si probabil ca va mai trece multa vreme pana cand meseria de animator va intra in nomenclatoare: desenul animat nu e inca o industrie in Romania, in ciuda investitiei lui Kaplan la Tiny Creatures sau a serialului de animatie de zece episoade – „Profesorul trasnit“ – produs de Border Advertising si Vast Animation si care va fi difuzat probabil in toamna la PRO TV. „Noi am scris scenariul filmului, iar Vast Animation a facut regia, animatia si montajul“, spune Alex Bordeanu, directorul de la Border Advertising.

    In lipsa unei piete autohtone a desenului animat, cele doua companii au mai colaborat pentru productia de clipuri animate sau de generice pentru televiziune. De exemplu, Border Advertising si Vast Animation au lucrat impreuna un clip animat pentru formatia „3rei Sud Est“. „Am lucrat trei luni pentru trei minute“, explica Bordeanu.

    Eric Kaplan nu este primul investitor strain pe piata desenului animat.  In anii 1990, dupa disparitia Animafilm – unicul producator de desene animate de dinainte de Revolutie – animatorii ramasi fara serviciu au fost recrutati de companii cu capital spaniol sau francez.

    Interesul lui Kaplan pentru animatia 3D este usor de inteles daca ne gandim la succesul de box-office pe care le-au avut productiile hollywoodiene de animatie in ultimii 4-5 ani. Epoca filmelor clasice in stilul lui Walt Disney – animatie 2D – s-a incheiat, iar filmul de animatie a fost reinventat cu ajutorul computerului. „Shrek“ 1 si 2 sau „Finding Nemo“, realizate in 3D, au avut un succes de casa comparabil cu cel al lungmetrajelor in care joaca actori de prima liga.

    „Shrek 2“, de exemplu, a avut incasari totale de aproape un miliard de dolari, iar vanzarile lui „Finding Nemo“ au totalizat peste 800 milioane de dolari.

    Nici costurile nu sunt neglijabile: peste 100 milioane de dolari pentru productie si marketing. Asadar, taierea costurilor prin externalizarea productiei in tari cu mana de lucru ieftina este logica. Noul actionar de la compania Tiny Creatures – redenumita Mirari Films – a dat putine detalii despre activitatea companiei sale in Romania. Ce se stie sigur: „scopul pe termen scurt al Mirari Films este sa produca episoade pilot si seriale de televiziune“, potrivit unei prezentari a companiei. Si inca ceva: pe termen lung, Mirari Films se va implica si in productii care vor fi difuzate in cinematografe sau pe DVD.

    Un posibil succes al filmelor produse de Kaplan la Brasov ar fi echivalent cu o campanie de PR pentru animatorii din Romania. Scenariul optimist: initiativa lui Kaplan ar putea fi replicata si de alte companii din SUA. Scenariul pesimist: toti animatorii care au mai ramas in Romania vor pleca fie sa munceasca in Ungaria, fie direct la Hollywood.

  • Noul cadru tranzactional

    Conferinta TED desfasurata la Oxford s-a constituit intr-un exercitiu de „gandire la nivel inalt“ care a pus in evidenta tendintele majore care se contureaza in ultimii ani si care-i vor influenta cu siguranta pe urmatorii.

    TED (Technology, Entertainment and Design) este un eveniment anual – conferinta ar fi un termen prea restrictiv – care reuneste experti in domeniul tehnologiei, divertismentului si designului pentru a-si impartasi ideile despre viitorul nostru comun.

    „Experti“ este un termen oarecum inadecvat, pentru ca desi pianistul Herbie Hancock este un maestru al jazzului, cu greu poate fi considerat un „expert in divertisment“.

    Domeniile evocate de nume sunt limitate mai degraba din ratiuni istorice – de fapt evenimentul aduna si personalitati din lumea stiintei, a afacerilor si a artei. Prima reuniune TED a avut loc in 1984, pornind de la observatia ca cele trei domenii au o puternica tendinta de convergenta. Nu intamplator, atunci a fost prezentat computerul Macintosh de la Apple si compact-discul de la Sony.

    Insa evenimentul a devenit regulat abia sase ani mai tarziu, reunind de atunci la Monterey (California) peste 800 de personalitati de prim rang.

    Din 2002 gazda evenimentului este Chris Anderson – redactorul-sef al revistei Wired – iar din acest an TED ia o anvergura internationala prin TEDGlobal, conferinta organizata la Oxford (Marea Britanie) la mijlocul lunii iunie. Una dintre cele mai interesante sectiuni de la TEDGlobal a fost cu siguranta cea numita „Co-op World“, care l-a avut printre invitati si pe Jimmy Wales, fondatorul proiectului Wikipedia.

     Ideea dezbatuta a fost ca pe baza colaborarii informale prin internet apar semnele unui nou mod de productie si ca aceasta „productie sociala“ va crea inevitabil o presiune asupra lumii institutionale a prezentului. „Este pentru prima data de la revolutia industriala cand cele mai importante mijloace si componente ale nucleului economiei sunt la indemana populatiei“ – remarca Yochai Benkler de la Yale. Computerele si retelele de comunicatii – tot mai puternice si mai usor de folosit – sunt cele care pot declansa colaborarea creativa din care s-a nascut pana acum nu doar miscarea „open source software“, ci si numeroase alte proiecte bazate pe aceleasi principii.

    Charles Leadbeater – analistul preferat al lui Tony Blair – a remarcat faptul ca aceasta tendinta nu este tocmai noua, iar exemplul pe care l-a adus este sugestiv.

    Bicicletele „mountain bike“ au fost create de niste tineri din nordul Californiei, pasionati de ciclism in natura dar nemultumiti de bicicletele prea sensibile pe care le aveau la dispozitie. Au bricolat cu ce au avut la dispozitie si au creat ceva cu totul nou, cu 10-15 ani inainte ca marile companii producatoare sa realizeze valoarea comerciala a acestui sortiment (care astazi reprezinta circa 65% din totalul vanzarilor in SUA). Ceva asemanator, dar la alta scara, se petrece acum in spatiul Retelei. Experienta lui Jimmy Wales pune un accent in plus pe diferenta dintre ritmurile dezvoltarii in conditii institutionale si cele ale cooperarii informale.

    Primul proiect de enciclopedie online pe care l-a incercat s-a numit Nupedia si se baza pe echipe de editori si recenzenti care trebuia sa valideze si sa publice materialele trimise de voluntari, dar a reusit sa produca doar cateva articole. Wikipedia a eliminat insa toate restrictiile si s-a dezvoltat intr-un ritm uluitor, ceea ce demonstreaza un alt aspect important: comunitatile virtuale poseda capacitatea si mijloacele de a se organiza in mod dinamic si eficient. De altfel si alte exemple demonstreaza modul in care computerele si internetul fac posibila o veritabila „explozie a creativitatii“. O adevarata presa alternativa a fost constituita din milioane de blog-uri, care prin interconectare devin o platforma de dialog si dezbatere din ce in ce mai influenta.

     Tot din mediul ne-institutional vin din ce in ce mai multe initiative de marcare a continutului pentru a-l face mai usor de regasit. Retele peer-to-peer au adus solutii inovatoare de partajare a continutului. Sistemele de relationare si colaborare informala in retele au ajuns sa fie adoptate si de organizatii formale, care par sa identifice deja o tendinta. Relatia dintre acest „nou cadru tranzactional“ – cum il numeste profesorul Bankler – si modul traditional de functionare a societatii va fi cu siguranta una tensionata. De altfel, putem observa ca tensiunile deja se manifesta, domeniul cel mai vizibil fiind cel al proprietatii intelectuale. Insa, pe de alta parte, vorbitorii au remarcat si semnele unor noi formule prin care aceasta „productie sociala“ se poate incadra intr-o noua ecuatie economica. Companiile cladite pe baza unor comunitati sunt doar un prim exemplu.

  • Sapte idei despre Internet

    In august 1991, sir Tim Berners-Lee publica primul site de Internet si punea bazele WorldWideWeb. Inventatorul www a fost intrebat de BBC despre viziunea sa asupra a ceea ce este si ce ar trebui sa devina reteaua mondiala de computere.

    1. CE E INTERNETUL AZI: Internetul este un mediu nou, universal, dar nu este in sine un mediu care ii determina pe oameni sa faca lucruri bune sau rele. In schimb, le permite oamenilor sa faca ceea ce vor intr-un mod eficient. Le permite sa se exprime intr-un spatiu care nu cunoaste limitari geografice.

    2. DESPRE BLOGGING: Intr-o anumita masura, fenomenul blog-urilor (jurnale personale online – n.r.) a fost prevazut inca de la inceputul anilor ‘90. Primul browser a fost de fapt un editor, un program in care oricine putea sa citeasca ce s-a scris anterior, dar putea si sa adauge propriile comentarii. Cam asta inseamna blogging-ul astazi.

    3. VALOAREA INFORMATIILOR: Se spune ca pe Internet gasesti numai minciuni si prostii. Dar daca te-apuci sa aduni la intamplare hartii aruncate pe strada sau sa scotocesti in gunoi, ce sanse ai sa dai peste hartii de valoare? Foarte mici. Cand navighezi pe Internet la intamplare, cum poti sa te astepti sa gasesti numai lucruri de calitate?

    4. PENTRU UN INTERNET MAI BUN: Nu ma simt responsabil pentru orice actiune a umanitatii. Presupun ca ma simt oarecum responsabil atunci cand oamenii apeleaza la Internet asteptandu-se la ceva si obtin cu totul altceva. Banuiesc ca asta este si motivul pentru care sunt implicat in World Wide Web Consortium (organizatie care reglementeaza aplicatiile software folosite online) si pentru care o multime de oameni se straduiesc sa imbunatateasca Internetul.

    5. LECTII DESPRE LUCRURI RELE: Internetul poate fi folosit si pentru a strange informatii despre cum sa faci tot felul de nenorociri, cum sa construiesti explozivi, cum sa ucizi pe cineva, cum sa otravesti pe cineva si tot asa. Exista un risc ca aceasta unealta, Internetul, sa fie folosita in scopuri periculoase. Este o unealta foarte puternica. Dar asta nu inseamna ca nu dorm bine noaptea. Pentru ca eu presupun ca Internetul poate fi folosit intr-o masura cel putin egala pentru lucruri extraordinare. Unul dintre acestea ar fi accesul la educatie al oamenilor din tarile defavorizate.

    6. LA MATURITATE: Cand va implini 30 de ani, ma astept ca Internetul sa fie ceva foarte obisnuit, despre care lumea sa nu mai vorbeasca atat. Cand vrei sa scrii un articol, nu spui „o sa scriu un articol folosind un pix si hartie“. Pixul si hartia sunt lucruri obisnuite, de la sine intelese.

    7. LIBER SI DEMOCRATIC: As vrea ca Internetul sa-si pastreze usile deschise si oricine sa aiba acces, asa cum este astazi. Sper sa devina o platforma pentru a construi ceva cu totul nou si foarte special, ceva la care azi nici nu ne putem gandi.

  • 100.000 de variante pentru un singur software

    Firma dumneavoastra s-a dezvoltat si aveti nevoie de asistenta computerului pentru a tine in ordine operatiunile de zi cu zi. In acest moment, apare de obicei nevoia de a achizitiona un program software personalizat, idee care nu este insa mereu foarte usor de pus in practica.

    In primul rand, pentru ca trebuie gasit exact acel program care sa aiba functiile de care aveti nevoie si, bineinteles, nici pretul nu trebuie sa fie exagerat. Ce faceti insa cand programul pe care il cautati nu a aparut inca pe piata sau daca aveti nevoie de un proiect pentru care nu vreti sa angajati permanent pe cineva?

    Site-ul www.RentACoder.com este o adevarata bursa a programatorilor care lucreaza pe proiecte, loc unde se intalnesc cererea si oferta. Aici puteti fie angaja un programator pentru a va duce la bun sfarsit un proiect, fie, daca printre abilitatile personale se numara si scrisul de linii de cod, puteti sa va oferiti spre inchiriere serviciile si cunostintele de programare pentru o companie.

    Indiferent daca reprezentati o firma care produce ace cu gamalie sau un gigant de talia Apple sau Microsoft, daca va inscrieti alaturi de ceilalti 41.000 angajatori, pe www.RentACoder.com puteti gasi mana (sau mai bine zis, degetele) de lucru de care aveti nevoie. Ceea ce trebuie sa faceti este sa va creati un cont cu adresa de e-mail si parola care sa contina informatii personale despre dumneavoastra si despre compania pe care o conduceti.

    Dupa aceea, descrieti proiectul sau software-ul pe care il vreti si specificati alte cateva detalii, cum ar fi perioada de timp in care sa fie finalizata munca si care va fi suma platita. De aici, nu mai trebuie decat sa asteptati, pentru ca programatorii inregistrati pe site, peste 100.000 la numar, vor avea ocazia sa puna intrebari suplimentare si sa faca oferte cu privire la suma pe care vor sa o incaseze.

    Practic, nu mai trebuie decat sa alegeti unul dintre acesti ofertanti, sa asteptati ca acesta sa finalizeze proiectul, dupa care se va face transferul de bani, printr-un cont al companiei Exhedra Solutions, detinatoarea site-ului, de la dumneavoatra catre programatorul de software. La final, aveti posibilitatea sa dati si un calificativ „angajatului“. De cealalta parte, daca sunteti in cautare de lucru in domeniu IT, ca programator, site-ul va ofera posibilitatea sa colaborati la eventuale proiecte sau sa raspundeti la intrebari. Aveti la dispozitie un motor de cautare care sa gaseasca ofertele de munca dupa anumite criterii, iar tot ce trebuie sa faceti este sa va inscrieti pe lista la proiectele de care sunteti interesati.

    Lasand deoparte comisionul de 15% din incasari pe care il platiti companiei pentru ca v-a intermediat afacerea, job-urile de pe site pot fi destul de banoase. Un proiect mic aduce programatorului mai putin de 100 de dolari, in timp ce crearea unui software pentru o companie mare poate aduce venituri de pana la 5.000 de dolari.