BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Biblioteca Google

    Google pare ca vrea sa indexeze totul. Iar cum imensitatea internetului si a lumii digitale nu i se mai pare suficienta, a inceput sa transpuna in digital lumea reala. Pentru ca s-o poata indexa, iar noi sa putem cauta.

    Pe la mijlocul anului trecut, Google a demarat un proiect gigantic: digitizarea a peste 15 milioane de carti. Exista numeroase proiecte in acest domeniu – incepand cu Project Gutenberg, lansat in 1971 – insa abordarea celor de la Google difera prin doua caracteristici majore. In primul rand, Google nu intentioneaza sa faca public continutul cartilor, ci doar sa-l indexeze – adica sa permita cautarea cartilor relevante prin prisma unor criterii (de regula prin cuvinte – cheie) in cadrul unui serviciu specializat numit Google Print. In al doilea rand, Google nu se bazeaza pe atragerea de fonduri care sa sustina acest proiect, ci, dimpotriva, il priveste ca pe o afacere profitabila.

    Multi au considerat proiectul nerealist si s-au indoit de fundamentul sau economic. Bugetul de 200 de milioane de dolari alocat a fost considerat subdimensionat, iar cei sase ani prevazuti, mult prea putini. 

    Insa la sfarsitul anului trecut o versiune experimentala era deja functionala, iar la sfarsitul lui mai 2005 Google Print a iesit in public (in versiune beta). Digitizarea a inceput pe baza unui acord cu University of Michigan, universitatile Harvard, Stanford si Oxford, precum si cu biblioteca publica din New York. Implementarea tehnica se bazeaza pe un brevet obtinut de Larry Page (unul dintre fondatorii companiei).

    Din perspectiva utilizatorului, Google Print nu se deosebeste aproape deloc de motorul de cautare pentru Web. Am cautat „Romania“ si am obtinut 265 de carti, in care termenul cautat apare in 53.400 pagini. Prima carte din lista rezultatelor a fost „Romania: The Unfinished Revolution“ de Steven D. Roper, in care cuvantul „Romania“ figureaza in 134 dintre cele 141 de pagini ale cartii. Pentru fiecare carte se furnizeaza informatiile bibliografice, cuprinsul, indexul precum si referinte directe la librariile online de la care poate fi comandata. De asemenea, se pot face cautari locale (in textul cartii) si o buna parte dintre paginile gasite pot fi vizualizate (sau, in unele cazuri, doar fragmentele de text relevante). Totul este simplu si intuitiv.

    Partea cea mai interesanta este insa functionarea economica a serviciului. Google invita toate editurile interesate sa-i trimita cartile in format PDF (sau chiar pe hartie, caz in care le scaneaza gratuit), dupa care le indexeaza si pot fi regasite de motorul de cautare. Avantajul editorului este imediat, deoarece vizibilitatea cartilor creste fara nici o cheltuiala. Mai mult chiar, editorul poate castiga bani! Google plaseaza in paginile dedicate unei carti asa-numite „reclame contextuale“, selectate automat pe baza domeniului de interes al cautarii. Daca un vizitator urmeaza una din trimiterile din reclamele contextuale, editorul incaseaza o parte din pretul platit de advertiser. Avantajul lui Google este ca are tot mai multa informatie indexata, deci mai multi vizitatori si, in consecinta, mai multi clienti de publicitate si, desigur, mai multi bani. In fine, avantajul nostru este ca avem la dispozitie o unealta care ne permite sa descoperim carti care ne pot interesa. Daca le vom cumpara, vor castiga si librariile virtuale… Un model in care toata lumea are de castigat. 

    Si totusi, criticile n-au lipsit. Printre primii suparati s-a numarat si Asociatia Presei Universitare Americane (AAUP), care se teme ca Google va detine o cantitate imensa de material sub copyright si proprietarii drepturilor nu prea vor avea mijloace de a controla modul in care Google il foloseste. Insa principala ingrijorare o provoaca un previzibil serviciu de tip „pay-per-view“, deja patentat de Google.  Insa, in buna traditie a firmei, este foarte putin probabil ca un astfel de serviciu sa fie operat direct de Google – mai degraba Google il va opera in numele editorilor.

    Insa reactia cea mai surprinzatoare a venit din Europa. Un grup de sase tari – Franta, Polonia, Germania, Spania, Italia si Ungaria – au cerut Uniunii Europene sa lanseze o initiativa europeana care sa reprezinte o contrapondere la biblioteca exclusiv in limba engleza realizata de Google. Evident, „instigatoarea“ a fost Franta, iar purtatorul ei neoficial de cuvant a fost directorul Bibliotecii Nationale Franceze, Jean-Noël Jeanneney, care a publicat in Le Monde un articol intitulat „Quand Google défie l’Europe“ (pe care apoi l-a dezvoltat pana la dimensiunile unei carti). Dar este prea putin probabil ca birocratia europeana sa aiba vreo sansa intr-o competitie cu o companie atat de reactiva. Google in schimb si-a afirmat disponibilitatea sa-si extinda programul si in Europa. La urma urmei, europenii au reputatia ca citesc mai multe carti decat americanii…

  • Sa ascult sau nu comenzile?“

    Ideea ca PC-urile sunt simple masinarii devine din ce in ce mai greu de sustinut: recent, ele au invatat sa „vorbeasca“ un nou limbaj de programare care le permite sa inteleaga comenzile pe care le primesc si sa analizeze consecintele care vor aparea dupa ce le pun in practica.

    Software-ul gandit de specialistii de la agentia americana National Institute of Standards and Technology (NIST), este de fapt un program care, odata instalat, va oferi calculatorului inteligenta, chiar daca este doar artificiala. Practic, calculatorul va putea procesa comanda, va evalua contextul in care trebuie executata si in final va decide daca sa o execute sau nu.

    Inseamna asta ca va trebui sa ne obisnuim sa traim langa computere cu personalitate? Ce stim deocamdata sigur este ca PC-urile „normale“ nu sunt capabile decat sa raspunda la comenzile prestabilite, iar apoi sa le execute fara sa „cracneasca“.

    Insa computerele programate cu noul limbaj reusesc sa faca inca un pas spre indeplinirea scenariilor din filmele SF: ele vor avea capacitatea de a distinge ordinea corecta a efectuarii instructiunilor dintr-o comanda in care exista cuvinte-cheie precum „dupa“ sau „inainte“. Iar acest software va fi primul care va oferi unui calculator posibilitatea sa distinga semnificatiile, durata sau ordinea in care trebuie executate comenzile. De exemplu, daca angajatul unei fabrici de automobile va introduce o comanda de genul „trimite masina pe banda rulanta pentru finisaje dupa ce vopseaua s-a uscat“, calculatorul va sti ca inainte sa dea comanda pentru trimiterea masinilor la finisat trebuie sa verifice mai intai vopseaua. 

    Astfel, computerul va putea stabili dinainte ce efecte va avea executarea comenzii primite si o va duce la bun sfarsit numai daca semnificatia si contextul acesteia sunt cele urmarite initial de utilizator.

    „De fapt, calculatoarele care vor «vorbi» acest limbaj de programare, ce are la baza inteligenta artificiala, vor putea interpreta semnificatiile comenzilor intr-un mod relativ similar cu cel al unei persoane“, spune unul dintre specialistii NIST.

    Insa acesta nu este deocamdata un motiv de panica, intrucat scena suprarealista in care calculatoarele vor sti sa „centreze si sa dea cu capul“, adica sa efectueze comenzile pe care singure si le dau, este inca destul de departe. Si asta in primul rand pentru ca modul in care oamenii inteleg contextul si subtilitatea unei actiuni este deocamdata mult mai complex decat cel al calculatoarelor, spun specialistii.  

  • Ne-enciclopedia“, dictionarul de verzi si uscate

    Potrivit site-ului, Romania este cea mai mare tara din Asia, cu capitala la Bucuresti in timpul verii si la Caracal in timpul iernii. Presedintele este Nicolae Ceausescu, iar imnul de stat – „Dragostea din Tei“.

    Atunci cand v-ati propus sa aflati „tot ce misca“ despre un anumit subiect, este bine sa aveti acces la o enciclopedie. Intr-unul din numerele trecute am vorbit despre enciclopedia online Wikipedia, pe care oricine, atata timp cat este de buna-credinta, o poate accesa si in acelasi timp modifica pentru a adauga propriile informatii. Insa pentru cealalta categorie de public, adica amatorii de bancuri, sarcasm si ironii, a aparut „Ne-enciclopedia“ – www.uncyclopedia.org – adica locul unde puteti afla tot felul de informatii despre orice subiect, cu mentiunea ca va fi vorba doar de zvonuri, ironii si minciuni care mai de care mai nastrusnice.

    Dupa cum se scrie in pagina explicativa a site-ului, Uncyclopedia este „o enciclopedie plina de dezinformari si minciuni nerusinate“. Aflati de pilda, in cazul in care nu stiati, ca Romania este cea mai mare tara din Asia, cu capitala la Bucuresti in timpul verii si la Caracal in timpul iernii. Presedintele este Nicolae Ceausescu, imnul de stat – „Dragostea din Tei“, iar motto-ul national, evident, „Las-o ba ca merge-asa“. 

    De asemenea, cuvantul Dacia are doua intelesuri pentru romani. Mai intai, este vorba de o regiune istorica aflata sub conducerea lui Burebista, un lider care a creat si raspandit arme de distrugere in masa (cunoscute si sub numele de „tuica“). In al doilea rand, termenul Dacia se refera la un obiect dotat cu motor, volan, patru roti si care produce tot felul de zgomote ciudate atunci cand se misca. Desi unele persoane au argumentat ca toate aceste dotari alcatuiesc in mod normal o masina, expertii au ajuns la concluzia ca Dacia nu e o masina. Explicatia? Dacia e o unealta creata in vremea comunistilor pentru a sluji in armata Intunecatului 

    Sith Ceausescu. Merita mentionat faptul ca pagina dedicata Romaniei se claseaza pe locul 5 in topul celor mai vizitate subiecte de pe site-ul Uncyclopedia. Se pare ca legendarul „haz de necaz“ nu este nici pe departe epuizat: definitia termenului „Romania“ se intinde pe 16 categorii diferite, in timp ce „Bulgaria“ nu exista in baza de date. Oricat de ciudat ar parea, Uncyclopedia are si reguli. De pilda, insultele formulate intr-o maniera neamuzanta vor fi sterse de catre administratori, se scrie pe site, iar autorilor de definitii li se recomanda sa se straduiasca atunci cand scriu un articol, pentru ca „o prostie scrisa in 10 secunde va fi citita de 10 persoane, insa una chibzuita timp de 10 minute poate fi apreciata de sute de oameni“.

  • Uite cine cu cine vorbeste

    O gluma care circula prin lumea IT spune ca expansiunea tehnologiei in casele oamenilor va duce la cresterea numarului de cazuri de moarte accidentala prin sugrumare. Oricat de traznita, anecdota are un temei real: suntem inconjurati de prea multe cabluri.

     

    Buna seara!“, a salutat politistul jucat de Tom Cruise in SF-ul „Minority Report“, intrand in propria casa la sfarsitul zilei. Si, cu toate ca locuia singur, a primit o multime de raspunsuri. Lumina casei s-a aprins, filtrul de cafea a pornit, iar ecranul sub forma de tapet digital a inceput sa deruleze stirile zilei. Toate aparatele digitale, lipsite complet de fire, erau capabile sa „vorbeasca“ intre ele si sa inteleaga vocea stapanului.

     

    Cu toate ca mai-marii industriei IT vorbesc ori de cate ori au ocazia despre cat de aproape de realitate este scenariul descris mai sus, viata consumatorului arata cu totul altfel in lumea reala. E adevarat ca el este inconjurat de o multime de gadgeturi, dar acestea nu prea „vorbesc“ intre ele, iar de inteles ce vrea stapanul, nici nu se pune problema. In schimb, consumatorul trebuie sa se descurce cu zeci de cabluri care se incolacesc prin toata casa.

     

    Lista aparatelor care populeaza astazi casa unui utilizator obisnuit, nu neaparat indragostit de tehnologie, nu e deloc scurta. Un televizor sau doua, PC-ul, laptopul si PDA-ul in cazul oamenilor de afaceri, combina stereo, sistemul audio cu doua sau cinci boxe, DVD player-ul, MP3 player-ul, imprimanta, camera digitala. Fiecare vine la pachet cu o multime de cabluri de conectare si de alimentare. Daca nu si cu vreo pereche de casti (adica inca un cablu in plus).

     

    La un calcul sumar, este vorba de aproape 30 de cabluri. Si asta fara sa punem la socoteala aparatele din casa care nu au de-a face cu IT&C-ul: frigiderul, masina de spalat, cuptorul cu microunde, fierul de calcat, aspiratorul, plus consumatorii de sezon – aparatul de aer conditionat sau ventilatorul vara, instalatiile de pom de Craciun iarna. Daca de o parte din aceste cabluri nu putem scapa – cablurile de alimentare la reteaua electrica – multitudinea de cabluri de interconectare intre aparate ar trebui sa dispara intr-un viitor al comunicatiilor wireless nu foarte indepartat.

     

    Daca ar fi sa ii ascultam pe marii executivi ai companiilor IT, acel viitor a si sosit. Numai ca, in realitate, „conectivitatea universala“ (seamless conectivity), ideea despre care vorbesc adesea Paul Otellini, directorul executiv al Intel, sau Bill Gates, fondatorul Microsoft, poate fi descrisa cel mai bine de vorbele nemuritoare ale lui nenea Iancu: „este sublima, dar lipseste cu desavarsire“.

     

    In cadrul targului anual de electronice pentru consumatorii individuali CES de la Las Vegas, singurul sef de companie care a pus degetul pe rana a fost Larry Page, co-fondatorul Google. El a spus ca, de fapt, echipamentele digitale nu se pot conecta intre ele asa cum ar trebui. „De ce sa nu folosim telefonul dotat cu Bluetooth ca sa pornim masina, daca masina are deja atasat un dispozitiv Bluetooth pentru handsfree? Sau de ce n-ar putea telefonul sa incuie masina, ca sa nu mai purtam cheile dupa noi?“

     

    De fapt, Page s-a referit la o problema veche de cand lumea in industria IT, insa despre care foarte putina lume vorbeste: lipsa unor standarde general acceptate (dintre exceptii ar face parte, de pilda, tehnologia USB si MP3-ul, raspandite la scara larga). Tocmai pentru ca nu exista o modalitate unica de a conecta aparatele digitale intre ele, in prezent solutia cvasi-universala de interconectare este PC-ul. Sa imaginam un scenariu curent. Ati facut niste poze reusite cu aparatul foto digital si vreti sa le pasati unui prieten.

     

    Conectati camera la PC, descarcati pozele, le atasati la un e-mail si le trimiteti. Prietenul le descarca pe PC-ul lui si, daca vrea sa le arate mai departe unui alt prieten, le copiaza pe un stick USB si i le duce acestuia. Avocatii conceptului conectivitatii universale ar face insa cu totul altfel. Ar trimite pozele din camera digitala direct pe stick-ul USB sau direct in memoria telefonului mobil al prietenului, prin Wi-Fi sau Bluetooth. Asta, bineinteles, cu conditia ca aparatele sa fie suficient de inteligente pentru a sti sa comunice intre ele.

    Lipsa unor standarde universale este insa o problema pe care oficialii marilor companii prefera sa nu o atace frontal.

     

    Motivul? Eforturile si sumele imense de bani investite tocmai pentru a impune pe piata propriile standarde, astfel incat, in viitor, daca tehnologia respectiva prinde la public, toti ceilalti jucatori sa fie nevoiti sa o licentieze (cu plata a milioane bune) pentru a avea voie sa o vanda pe piata la randul lor. Un exemplu de disputa aflata in plina desfasurare este cea pentru viitorul standard al DVD-ului. In culise se lupta doua tabere, una condusa de Sony, care promoveaza standardul botezat Blu-Ray, iar cealalta, avand in frunte Toshiba, incearca sa convinga industria ca tehnologia lor, HD-DVD, va fi cea mai buna. Rezultatul, deocamdata, este doar ca progresul pe domeniul respectiv este intarziat serios.

     

    Un alt exemplu la care s-a referit Page a fost chiar multimea incontrolabila a cablurilor pe care fiecare utilizator trebuie sa le gestioneze. „Sunt sigur ca si dumneavoastra aveti sub birou o multime de cabluri. Sunt un adevarat pericol. Ati putea sa va electrocutati – ca sa nu mai vorbim ca, acceptand ideea ca un stecher dintr-un milion poate lua foc, iar dumneavoastra aveti in companie o mie de stechere, incepe sa fie o problema“.

     

    Rezolvarea acestei probleme? Tot standardizarea: „Un singur cablu ar trebui sa faca tot ce trebuie pentru un aparat. Daca ati introdus cablul intr-o mufa oarecare, ar trebui sa puteti face absolut orice cu aparatul respectiv – sa rulati software pe el, sa-i incarcati bateria, sa alimentati alte aparate de la bateria lui sau orice altceva, doar cu acel cablu“. Nu numai ca am scapa de o mare parte din cablurile care se incolacesc in jurul nostru, dar si viata ca utilizatori de aparate digitale ar deveni mult mai usoara, spune Page. Toate aceste dispute legate de standarde ar trebui sa dispara, spune el. Daca s-ar rezolva problema interconectivitatii intre aparatele digitale, „multe lucruri extraordinare se vor intampla“, a conchis Page in fata audientei de la CES.

     

    Una din solutiile care se profileaza in prezent, plecand de la ideea ca marii jucatori IT nu vor cadea de acord prea usor in privinta tehnologiilor pe care le promoveaza, este reprezentata de comunicatiile fara fir. Lumea wireless a inceput sa se standardizeze prin utilizarea la scara mondiala a tehnologiei Wi-Fi de conectare la Internet, iar producatorii au inceput sa-si incerce mana inclusiv cu telefoane mobile compatibile Wi-Fi. E drept ca si aici bate la usa un nou standard – WiMax – despre care principalul sau promotor, Intel, spune ca este mult mai bun, insa majoritatea specialistilor sunt de acord ca, indiferent de standardul care se va impune, lumea viitorului va fi wireless.

     

    Un prim semn este vizibil la nivelul producatorilor de periferice pentru PC. Tastatura si mouse-ul, mai precis, sunt tot mai des „eliberate“ de cabluri si, chiar daca ceva mai scumpe, aceste modele castiga teren. La originea succesului lor sta, probabil, chiar „cuiul“ care-i deranjeaza, constient sau nu, pe utilizatori – prea multe cabluri instalate in casa. Insa tendinta nu se opreste aici.

     

    Unul dintre pionerii domeniului wireless in privinta echipamentelor pentru consumatorii individuali este compania elvetiana Logitech, care produce, printre altele, sisteme audio si casti fara fir. Elvetienii au fost chiar primii care au produs un set de boxe portabile pentru popularul player digital iPod al Apple.

     

    Daca lumea wireless se va dezvolta asa cum prezic specialistii, iar mai-marii industriei IT vor reusi sa ajunga la o intelegere pe tema interconectarii, scenariile pe care deocamdata le vedem doar in filmele SF ar putea sa se apropie vertiginos de realitate. Iar Tom Cruise si casa lui din viitor sa ajunga, la un moment dat, doar o mostra de tehnologie depasita.

  • Total: 27 de cabluri multimedia

    • Televizor: 2 – cablu pentru semnalul TV, cablu de alimentare
    • PC: 7 – cablu pentru conectarea cu monitorul, cu sistemul audio, cablurile de la mouse si tastatura, cablul de alimentare, de conectare la Internet, prelungitor pentru portul USB
    • Laptop: 2 – cablu de conectare la Internet (daca exista retea wireless, nu mai e nevoie de el, dar switch-ul wireless trebuie conectat la priza tot prin cablu), cablu de alimentare
    • Telefon fix: 1 – cablu de conectare la reteaua telefonica
    • Telefon mobil: 2 – cablu de date, cablul incarcatorului
    • DVD player: 2 – cablu de conectare la TV si de alimentare
    • PDA: 2 – cablu de date, cablu de alimentare
    • ImprimantA: 2 – cablu de conectare la PC, cablu de alimentare
    • MP3 player: 2 – cablu de date pentru conectarea la PC (daca nu are port USB incorporat), cablu pentru casti
    • Sistem audio: 5 – cate un cablu pentru conectarea la cele doua boxe si la subwoofer, cablu de conectare la computer sau la combina audio, cablu de alimentare (daca sistemul are cinci boxe, mai apar alte trei cabluri pentru boxele suplimentare)

  • Marul lui Jobs

    „Cine rade la urma rade mai bine“, pare sa-si fi spus recent Steve Jobs, fondatorul Apple. Intr-un e-mail trimis catre angajatii sai, l-a luat „peste picior“ pe mai vechiul sau rival Michael Dell, ironizandu-l pentru o declaratie pe care acesta o facuse in urma cu opt ani.

     

    La mijlocul lunii ianuarie, actiunile Apple au crescut cu 12%, iar compania a ajuns la o valoare de piata de 72,13 miliarde de dolari, depasind „la mustata“ pe unul din cei mai mari rivali ai sai, producatorul de computere Dell, care valora la acel moment 71,97 miliarde de dolari. In 1997, cand Jobs de-abia revenise la compania pe care o fondase in 1976 pentru a o readuce pe linia de plutire, Michael Dell a fost intrebat ce ar face pentru a revigora Apple. In fata unei audiente de cateva mii de manageri din lumea IT, el a raspuns: „Ce as face? As inchide compania si as da banii inapoi actionarilor“.

     

    Acum, insa, a sosit si momentul revansei pentru Jobs. Intr-un e-mail trimis angajatilor dupa ce Apple a depasit Dell ca valoare de piata, el a scris: „Team, it turned out that Michael Dell wasn’t perfect at predicting the future“ – „Membri ai echipei, s-a dovedit ca Michael Dell nu a fost perfect in a prezice viitorul“. Jobs a savurat momentul, cu toate ca nu s-a lasat luat de val si a admis ca lucrurile se pot schimba in viitor: „Dupa inchiderea bursei de astazi, Apple valoreaza mai mult decat Dell. Actiunile cresc si scad, iar maine lucrurile pot sta altfel, dar am crezut ca merita un moment de gandire. Steve“.

     

    „Intepaturile“ lui Dell din 1997 veneau intr-un moment foarte greu pentru Apple. De altfel, istoria a consemnat momente contradictorii inca de la infiintarea companiei, in 1976. Pe scurt, Apple a fost fondata de Steve Jobs si prietenul sau, inginerul Steve Wozniak, acum exact 30 de ani. Cei doi au fost primii care au lansat un computer cu monitor incorporat. In 1980, compania era deja listata la bursa, avand o valoare a actiunilor de 1 miliard de dolari.

     

    Cativa ani mai tarziu, compania lui Jobs urma sa lanseze celebrul Macintosh, primul computer din lume care folosea interfata grafica prin care deschidem si astazi documentele sau aplicatiile aflate pe desktop. Calculatorul era fabricat in conformitate cu filozofia lui Jobs de a transforma un echipament sofisticat, pentru specialisti, intr-o unealta de lucru accesibila tuturor.

     

    Anul 1985 a fost insa cel al plecarii lui Jobs de la Apple, din cauza unei „lovituri de palat“ pusa la cale de cativa colegi cu un exces de ambitie. Intr-o sedinta a directorilor Apple, la care Jobs nu era prezent, s-a sustinut ca fondatorul companiei nu va mai fi implicat in procesul de conducere „nici acum si nici in viitor“. Apple nu a reusit sa se impuna pe piata computerelor personale, Mac-urile fiind mereu in umbra PC-urilor, computere care s-au vandut in cantitati impresionante, mai ales dupa ce Bill Gates a „imprumutat“ de la rivalii sai ideea designului bazat pe grafica si usurinta in utilizare. Asa ca, in 1997, ceea ce parea imposibil s-a intamplat: Jobs a fost rechemat la conducerea Apple, pentru a reabilita compania. La revenirea sa, Jobs a mizat totul pe divertismentul digital.

     

    In 2001, a cumparat de la o companie necunoscuta (PortalPlayer) un player de muzica digitala nefinalizat inca, pe care l-a modelat asa cum a vrut. Creatorul prototipului, Tony Fadell, isi prezentase conceptul companiilor Phillips si RealNetworks inainte sa ajunga la Apple, Jobs fiind din primul moment de acord sa produca noul player MP3. Acesta avea sa primeasca numele „iPod“ si, in scurt timp, sa cucereasca lumea.

     

    Astazi, cresterea spectaculoasa a companiei Apple este explicata in special de fenomenul iPod. De la lansarea din octombrie 2001, au fost vandute aproximativ 42 de milioane de unitati, 14 milioane numai in ultimul sezon de sarbatori, iar pentru 2006 nu exista semne de scadere a vanzarilor.

     

    Direct proportional a fost si succesul serviciului iTunes, care ofera utilizatorilor posibilitatea de descarca de pe Internet, contra cost, melodii si, mai nou, filme. Peste 3 milioane de melodii sunt descarcate in fiecare zi si, conform declaratiei lui Jobs, au fost cumparate in total 850 de milioane de melodii.

     

    Insa, cu tot succesul iPod, Jobs n-a scapat de o mare grija: nu a reusit sa creasca vanzarile calculatoarelor produse de Apple. In acest moment, Apple detine abia 4%-5% din piata mondiala de calculatoare. Prin comparatie, Dell ocupa primul loc cu o cota de piata de 17%-18%. Insa, promite Jobs, pe viitor lucrurile s-ar putea schimba o data cu noua generatie de Mac-uri, care nu mai foloseste procesoare IBM, ci Intel.

     

    Ani de zile, Apple a luat in deradere cea mai mare companie producatoare de procesoare, Intel. La sfarsitul anilor ‘90, Apple chiar a difuzat pe posturile de televiziune o reclama cu un procesor Intel Pentium II lipit pe cochilia unui melc.

     

    Dar, in ultimii ani, Apple a inceput sa aiba nevoie de procesoare mai puternice si eficiente din punct de vedere al consumului de energie, pe care IBM nu mai reusea sa le furnizeze. Cea mai mare problema a IBM era adaptarea procesoarelor PowerPC la necesitatile laptopurilor. Si tocmai aici cei de la Intel au obtinut, in timp, un mare avantaj, deoarece in ultimii ani si-au concentrat eforturile pentru a dezvolta o noua generatie de procesoare, destinate exclusiv laptopurilor.

     

    Astfel, conducerea Apple a avut curajul sa faca o „schimbare de macaz“ pe care nu multi executivi din industrie ar fi facut-o, sunt de parere analistii. A trecut de la procesoarele IBM la cele ale Intel, anunt facut acum cateva saptamani, in timpul targului de electronice CES de la Las Vegas.

     

    Jobs a sustinut la lansare ca noile modele sunt de doua-trei ori mai rapide decat Mac-urile vechi ce foloseau procesorul de la IBM. Un alt avantaj al trecerii la procesoare Intel este scaderea costului de productie al Mac-urilor, astfel ca noile modele de la Apple au ajuns pe piata la acelasi pret cu cele vechi (incepand de la 1.300 de dolari).

     

    Strategia de extindere a lui Jobs nu se opreste aici. Unele voci din piata sustin ca Apple ar putea comercializa sistemul de operare pentru Mac-uri (Mac OS X) si pentru PC-uri. Piata ar exista, avand in vedere ca programele software dezvoltate de programatorii de la Apple sunt vazute de multi pe primul loc cand vine vorba de functionalitate. In plus, Mac OS X este considerat mai atragator din punct de vedere grafic si tehnic fata de alte sisteme de operare.

     

    Totusi, o asemenea schimbare ar presupune niste riscuri destul de mari pentru Apple din punct de vedere al imaginii. O data cu o eventuala crestere a popularitatii lui Mac OS X, compania se va confrunta probabil cu aceleasi probleme ca si Microsoft: „atentia“ hackerilor si pirateria. Ca sa nu mai vorbim de riscul de a-i indeparta pe fanii inraiti ai brandului. O cale poate mai sigura prin care Apple isi poate creste vanzarile este transformarea computerului Mac mini intr-un media center, sunt de parere alti analisti.

     

    Deocamdata, Mac mini (16,5 cm in lungime si latime si 5 cm inaltime, care se vinde fara tastatura, mouse si monitor) nu a adoptat noul procesor Intel. Insa este de asteptat ca pana la sfarsitul anului aceasta tranzitie sa fie facuta si, eventual, sa i se adauge si un tuner TV pentru a-l transforma intr-un calculator pentru living.

     

    Dar Jobs probabil ca nu se va opri aici. Un zvon aparut de curand a lansat ideea ca Apple planuieste lansarea unui telefon mobil, zvon alimentat de faptul ca Apple a cumparat adresa de Internet iPhone.org. Apple are incheiat si un parteneriat cu Motorola, in urma caruia a lansat acum cateva luni mobilul Motorola Rokr. Noul mobil nu a fost nici pe departe atat de spectaculos pe cat se astepta piata, fiind mai degraba un telefon obisnuit, cu o capacitate de stocare de numai 100 de melodii.

     

    Astfel ca, acum, speculatiile se concentreaza in jurul unui mobil ce va semana foarte mult cu iPod si mai putin cu un mobil traditional. iPhone ar putea avea implementata si cunoscuta „click wheel“ (rotita navigationala) si ar putea include o tastatura „pop-up“ (care sa fie vizibila doar cand utilizatorul are nevoie de ea). In plus, ar avea toate functionalitatile unui iPod, cu o capacitate de stocare a mii de melodii si alte fisiere multimedia.

     

    Jobs a avut grija sa nu semneze un parteneriat exclusiv cu cei de la Motorola, asa ca un posibil iPhone poate fi produs in colaborare cu oricare alt mare producator de telefoane mobile, precum Nokia sau Samsung. Si aparitia pe piata a unui telefon mobil Apple este logica, daca tinem cont de cifrele companiei de cercetare a pietei IDC: peste 750 de milioane de telefoane mobile vor fi vandute in acest an, in comparatie cu cele 57 de milioane de playere MP3 ce urmeaza sa fie comercializate in aceeasi perioada.

     

    Apple controleaza deja aproximativ 75 de procente din piata de playere digitale, asa ca se prea poate ca piata telefoanelor mobile sa-i surada lui Jobs.

     

    Nu inseamna insa ca va fi o treaba prea usoara pentru Apple. Strategia lui Jobs a fost, de-a lungul timpului, comercializarea unui numar redus de produse inovatoare, dar avand garantia ca sunt elegante, fiabile si usor de folosit. Iar prin lansarea a tot mai multor tipuri de gadgeturi, acest renume va fi din ce in ce mai greu de pastrat. Ca sa nu mai vorbim, ca, in afara de renume, Jobs va vrea cu tot dinadinsul sa pastreze si micul avans castigat pe bursa fata de rivalul Dell.

  • In cautarea intimitatii

    Google, Yahoo!, Microsoft si AOL au fost somate de Departamentul Justitiei din Statele Unite sa furnizeze informatii cu caracter istoric privind motoarele de cautare pe care le opereaza. Doar Google a refuzat.

     

    Povestea porneste de la o controversa in privinta unei legi pentru protectia copiilor in medii informatice (COPA – Child Online Protection Act), propusa de administratia americana in 1998 si atacata in justitie ca fiind neconstitutionala de catre fundatia ACLU (American Civil Liberties Union), pe motiv ca prevederile legii nu pot fi aplicate practic de siturile web si ca, in plus, legea violeaza dreptul la libera exprimare consemnat in Primul Amendament.

     

    Judecatorul federal din Philadelphia care a judecat cazul a emis un ordin de interzicere a aplicarii legii, iar Departamentul de Justitie (DoJ), dupa cum era de asteptat, a facut apel. Pentru a sustine legea, Departamentul de Justitie a cerut si a obtinut un ordin judecatoresc prin care solicita companiilor care detin principalele motoare de cautare din internet – Google, Microsoft, Yahoo! si America OnLine – sa furnizeze o serie de date extrase din statisticile motoarelor de cautare.

     

    Este vorba despre lista tuturor siturilor accesibile prin intermediul motoarelor de cautare in data de 31 iulie 2005, precum si de lista tuturor cautarilor efectuate pe parcursul lunilor iunie si iulie 2005. In principiu, DoJ intentioneaza sa angajeze specialisti in statistica si companii specializate care sa evalueze cat de des intalnesc utilizatorii internetului material cu caracter pornografic si care este eficienta filtrelor menite sa ascunda aceste materiale minorilor.

     

    Rezultatul acestei analize ar urma sa sustina legea in fata Curtii de Apel, ceea ce este cat se poate de corect. Insa o prima chestiune care s-a ridicat a fost daca nu cumva pretentiile DoJ sunt exagerate (e vorba de sute de milioane de inregistrari) sau chiar nejustificate, avand in vedere ca datele respective reprezinta valori importante pentru companiile care le detin.

     

    Valva insa a fost starnita de Google, care – spre deosebire de Yahoo!, Microsoft si AOL – a refuzat sa furnizeze datele si a atacat in instanta somatia in cauza. Desi DoJ a incercat sa negocieze si sa scada pretentiile – multumindu-se cu un esantion aleatoriu cuprinzand un milion de URL-uri si jurnalul cautarilor pentru o singura saptamana -, Google nu a cedat, argumentand ca furnizarea informatiile respective unor terte parti afecteaza dreptul la intimitate (privacy) al utilizatorilor sai.

     

    Intr-un fel, se poate specula ca Google urmareste mai degraba o lovitura de imagine, deoarece DoJ nu a cerut date care sa permita identificarea utilizatorilor, iar celelalte companii au furnizat date agregate si au subliniat ca intre acestea nu se afla informatii care sa permita identificarea.

     

    Google insa sustine ca, uneori, chiar si textul introdus in interogare cuprinde suficiente indicii pentru a putea deduce cine este utilizatorul. In plus, Google se fereste sa creeze un precedent. Daca cedeaza acum, va fi mult mai greu sa nu cedeze intr-o ipotetica situatie in care va fi somata sa furnizeze date de identificare pentru utilizatorii care au facut anumite cautari sau au urmat anumite referinte din rezultatele puse la dispozitie.

     

    Un jurnalist a pus problema la modul practic: in documentarea unui articol a cautat pe Google „child pornography“, pentru a vedea ce s-a mai publicat pe aceasta tema, care sunt reactiile etc. Trebuie sa se teama ca va fi urmarit? In plus, mai exista cazul jurnalistului chinez care a fost deconspirat de Yahoo! la cererea guvernului de la Beijing, iar Google – care are la randu-i afaceri in China – tine sa se distanteze de competitor printr-o atitudine mai transanta.

     

    Evident, opiniile sunt impartite, dar refuzul lui Google a fost salutat de organizatiile civice, in frunte cu prestigioasa Electronic Frontier Foundation. Dar tot EFF este cea care atrage atentia asupra unui alt aspect „trecut cu vederea“: Google jurnalizeaza toate cautarile si majoritatea acestora permit identificarea destul de precisa a utilizatorilor prin cookies, adrese IP sau conturi din servicii Google.

     

    Se stie ca Google foloseste o enorma putere de calcul pentru a analiza aceste informatii istorice prin procedee de „data mining“ pentru a deduce tipare comportamentale pe baza carora sa-si optimizeze serviciile, in folosul utilizatorilor.

     

    Este foarte probabil ca fiecare dintre noi avem cate o rubrica in imensele baze de date procesate de Google. Desi este improbabil ca Google sa foloseasca aceste informatii impotriva noastra, ele sunt totusi acolo si sunt potential periculoase.

  • Casa viitorului, versiunea beta

    Nu v-ar placea sa locuiti intr-o casa unde geamurile se spala singure si rufele sunt calcate de un manechin de tinichea, in timp ce va relaxati in cada, in fata televizorului cu ecran plat incorporat in perete?

     

    „Casa viitorului“, un concept alimentat pana acum mai mult de imaginatie decat de realitate, a devenit obiect de studiu intr-un experiment condus de firma britanica de constructii David Wilson Homes, impreuna cu universitatile din Nottingham si Leicester.

     

    Cercetatorii au vrut sa vada cum ar trebui sa arate o casa in viitor, atat din punctul de vedere al constructiei si repartitiei pe camere, cat si din punctul de vedere al tehnologiilor si gadgeturilor de ultima ora „incluse“. Motivul este simplu: companiile de pe piata imobiliara vor sti care este cererea si cum sa construiasca locuinta pe placul viitorilor locatari.

     

    Ca parte din proiect, o familie britanica obisnuita a fost de acord sa intre sub „lupa“ cercetatorilor pentru o perioada de sase luni. „Prima mea intrebare a fost cum se aprinde lumina, in timp ce ma aflam nedumerit in fata unui intrerupator cu noua butoane, doua potentiometre si inca ceva despre care nu mi-am dat seama ce este“, a povestit Nick Parnell, unul dintre specialistii care au vizitat casa.

     

    Casa viitorului, construita pe patru nivele, dispune de foarte multe echipamente si tehnologii, toate putand fi controlate cu o singura telecomanda. Geamurile se curata printr-un sistem propriu automatizat, hainele murdare pot fi trimise la subsol, unde se afla masina de spalat, de oriunde din casa, printr-un lift in miniatura. Dupa ce sunt spalate, hainele sunt trimise la un „om de tinichea“ care isi schimba dimensiunile dupa cum e nevoie si imbraca hainele pentru a le usca complet si a le netezi.

     

    Una peste alta, casa viitorului are cinci dormitoare si cinci bai, dintre care una dotata cu sistem de aburi, similar unei saune, si un echipament pentru masaj la umeri. In casa sunt instalate sapte televizoare cu ecran plat, dar si multe alte echipamente digitale inteligente.

     

    Sistemul de telefonie fixa va functiona si ca interfon, astfel incat membrii familiei vor putea comunica usor, fara sa tipe prin toata casa. Iar in cazul in care unul dintre ei alege sa faca o baie calda, nu este nevoie sa iasa pentru a vedea cine suna la usa. Exista si aici o solutie: ii poate comanda televizorului instalat in peretele baii sa-i arate o imagine preluata de la sistemul de supraveghere a casei.

  • Oracolul de gadgeturi

    Engadget.com a ajuns atat de cunoscut peste Ocean, incat provoaca o reactie curioasa producatorilor de electronice: daca apare o stire despre produsul nostru, inseamna ca va avea succes pe piata. Nu apare? Inseamna ca mai avem de lucrat.

     

    Ultimele tehnologii si cele mai noi echipamente digitale sunt prezentate zi de zi pe www.engadget.com, cel mai popular site de gadgeturi din lume. Site-ul, redactat in limba engleza, face parte din reteaua de jurnale personale online Weblogs Inc., care a fost cumparata anul trecut de America Online (AOL), divizia de Internet a Time Warner, pentru 25 de milioane de dolari. Engadget si-a castigat pozitia pe vremea cand nu existau foarte multe site-uri de gen si blog-urile (jurnale personale online) se puteau mandri cu independenta lor, neavand sponsori.

     

    Acum exista peste 26 de milioane de blog-uri, conform directorului Technorati.com, insa Engadget a ramas un brand puternic in industrie. Site-ul organizeaza informatiile in aproape 30 de categorii, iar dispunerea articolelor este specifica jurnalelor personale online: unul deasupra altuia, aparent fara o ordine prestabilita (alta decat cronologia). Poate tocmai de aceea pe Engadget nu o sa apara niciodata un articol care sa para neinteresant, pentru ca orice mesaj devine automat povestea principala atunci cand este postat pe site.

     

    Oarecum haotica este, in schimb, aranjarea reclamelor, care abunda in multe sensuri si pozitii, in special dupa achizitia companiei de catre AOL. Unii rivali au notat chiar ca Engadget ruleaza pe prima pagina 4-5 calupuri de reclame Google, incalcand regulamentele de folosire ale serviciului AdSense, care permit maximum trei aparitii pe o singura pagina. Se stie ca, inainte de preluarea de catre AOL, reteaua Weblogs Inc. castiga din reclame circa 45.000 de dolari pe luna.

     

    Oricum, Engadget este citit de peste 20 de milioane de internauti pe luna, fiind unul din cele mai populare site-uri din lume. Si-a adaugat editii in alte limbi, pentru moment in spaniola, in chineza si in japoneza.

    Site-ul a profitat rapid de aparitia noilor tehnologii populare: si-a adaugat jurnal audio (podcast), iar cu ocazia targului de electronice CES 2006 de la Las Vegas a avut un jurnal video, care poate fi vizionat si acum pe site.

     

    Evident, cea mai gustata rubrica de pe Engadget este cea de zvonuri din industrie. Unul din cele mai recente mesaje de aici spune ca Motorola va renunta la linia de telefoane Q, cu care isi propusese sa concureze gadgeturile cu Blackberry, avand tastatura completa si alte facilitati de comunicatii online.

     

    Anul trecut, site-ul a inceput sa organizeze evenimente proprii, in care premiaza cele mai interesante produse electronice ale anului. Pana la finalul acestei luni se va incheia a doua editie a premiilor Engadget si vom cunoaste „gadgetul anului 2005“, dar si „cel mai asteptat produs al anului 2006“.

  • Ce vrea sa faca Nokia din mobil?

    Nu trece zi fara sa apara macar o stire despre inca un telefon mobil care stie atat de multe lucruri, incat ar face de rusine si un computer. Functiile micilor aparate au ajuns la un nivel pe care multi oameni il gasesc ca fiind inutil de avansat. Si totusi, ni se spune ca acesta este doar inceputul.

    In industria telefoanelor mobile se intampla la fel ca in industria modei: cand liderii vorbesc despre tendinte, toti ceilalti jucatori fac urechile palnie. Este si cazul Nokia, numarul unu pe o piata care va insemna anul acesta aproape 750 de milioane de telefoane mobile vandute la nivel global, si care a prezentat recent la Amsterdam cea mai noua generatie de celulare. Botezata Nseries, are in centru un concept la moda, care in viitor va fi si mai la moda – multimedia. 

    „Prognoza meteo pentru astazi in Amsterdam anunta ploaie, dar iata ca este soare. Vreme insorita se anunta si pentru industria producatoare de telefoane mobile.“ Cu aceste cuvinte Jorma Ollila, presedinte si director executiv al Nokia, a deschis show-ul: prezentarea celor trei noi telefoane – N70, N90 si N91.

    „Telefoanele mobile sunt astazi mai mult decat simple telefoane“, a spus el, precizand ca vanzarile de modele smartphone (telefoane cu functii avansate, asemanatoare cu cele ale unui computer) ale companiei finlandeze vor atinge anul acesta 25 de milioane de unitati, adica mai mult decat dublu fata de anul trecut (12 milioane).

    Ceea ce in urma cu doi-trei ani era doar o vaga banuiala, astazi a devenit certitudine. Telefoanele inteligente au „omorat“ PDA-urile, scotand de pe piata micile computere de buzunar (fara functii de telefonie, insa) care se aratasera atat de promitatoare. Poate doar dispozitivele BlackBerry (tehnologie care permite accesul continuu la e-mail) mai prezinta un potential interesant, spun analistii. In prezent, piata PDA-urilor este de cinci ori mai mica decat cea a smartphone-urilor, iar acestea din urma „nu mai pot fi numite un sector de nisa“, sunt de parere oficialii Nokia.

    Avansul tehnologic seamana cu bulgarele care a pornit la vale: nu mai poate fi oprit. „Revolutia telefoanelor mobile va continua, dintr-un motiv foarte simplu: doar 2 din cele 7 miliarde de oameni folosesc astazi un telefon mobil“, spune Anssi Vanjoki, vicepresedinte executiv si director general al diviziei Nokia Multimedia. Numarul exact este de fapt 1,8 miliarde, insa pana la sfarsitul anului va fi depasita limita celor 2 miliarde, estimeaza oficialii finlandezi. „Vocea va fi in continuare locomotiva dezvoltarii, dar serviciile aditionale, precum datele, divertismentul, muzica, se vor cere din ce in ce mai mult“, prezice Vanjoki. Consumatorul de astazi a devenit foarte pretentios, iar o data cu cresterea cererii, oferta trebuie sa fie la inaltime. Filozofia consumatorului se poate rezuma simplu, spune el: „Vrem acces la orice, oriunde ne-am afla, in orice moment si ieftin, va rugam!“.

    E adevarat ca vocea va sta la baza dezvoltarii viitoare a telefoniei mobile, in conditiile in care multi oameni din tarile in dezvoltare duc lipsa de cel mai elementar acces la tehnologie. In zone din India si China oamenii vor avea sansa sa sara peste etapele intermediare si vor trece de la nivelul zero in comunicatii direct la un telefon mobil, anticipeaza Vanjoki. Probabil ca n-am gresi prea mult daca am adauga pe aceeasi lista de tari si Romania.

    Cu toate acestea, serviciile de voce vor face un usor pas in spate, aducand in lumina reflectoarelor si celelalte aplicatii aditionale – date, Internet, muzica, filme, fotografii. „Telefonia va pierde statutul de platforma de baza, pe care ruleaza tot restul serviciilor, si va deveni o aplicatie ca toate celelalte“, estimeaza oficialul Nokia.

    Nu e nevoie sa fie crezut pe cuvant, pentru ca cifrele vorbesc de la sine. Setea nestavilita de aplicatii multimedia a consumatorilor schimba peisajele de business si intoarce invers ierarhii. Anul acesta, Nokia va vinde aproape 100 de milioane de telefoane cu camera digitala. In lume, la finalul anului vor fi in uz jumatate de miliard de astfel de telefoane. Cunoscuta drept principalul producator de telefoane mobile, compania finlandeza a ajuns sa fie si fabricantul numarul unu de camere digitale al lumii, observa Vanjoki: „Cine-ar fi crezut?“.

    Probabil ca nu prea multi. In anul 2000 abia aparusera primele „soapte“ despre posibilitatea de a fabrica un telefon care sa includa si o camera digitala. Se intampla in Japonia. Astazi, telefonul cu camera este gadgetul cu cea mai rapida rata de acceptare in randul consumatorilor din istorie, spune Juha Putkiranta, senior vicepresident al diviziei Nokia Imaging. „La nivel global, una din trei fotografii este facuta de un telefon dotat cu camera digitala“.

    Poate pentru ca e mai usor sa ajungi lider decat sa te mentii, Nokia a apelat si la ajutor din partea specialistilor cu traditie. La Amsterdam, oficialii finlandezi au anuntat un parteneriat cu multinationala Carl Zeiss, producatoare de echipamente si tehnologie de varf in domeniul optic. Noile telefoane N90, varful de lance al gamei Nseries, vor fi dotate cu lentile Zeiss, incorporand tehnologie care echipeaza si telescoapele spatiale. „Atunci cand Neil Armstrong a pasit pentru prima data pe Luna, si-ar fi dorit ca cei de acasa sa poata vedea cu claritate toate detaliile din jurul sau“, spune Vanjoki. La sfarsitul anilor ‘60, cu toate ca Armstrong a fost filmat cu lentile produse tot de Carl Zeiss, tehnologia nu permitea acest lucru. „Acum, telefonul N90 dispune de o camera digitala dotata cu cele mai performante lentile existente in lume“, a apreciat Vanjoki.

    Zeiss si Nokia intentioneaza sa colaboreze pe termen lung, insa parteneriatul este exclusiv numai pe domeniul telefoanelor mobile, a atras atentia Dieter Kurz, directorul executiv al companiei producatoare de echipamente optice. Kurz a mentionat ca in domeniul camerelor digitale Zeiss are drept partener compania japoneza Sony. „E un alt domeniu“, spune el. 

    Ramane insa de vazut daca domeniile traditional diferite vor putea ramane separate si in continuare. Cu atatea extinderi ale domeniilor de activitate, n-ar fi deloc exclus ca producatorii sa inceapa sa se calce pe picioare, sunt de parere specialistii. „Aveti tot mai putine motive sa luati cu dumneavoastra si camera digitala cand plecati de acasa, pentru ca veti putea folosi unul din telefoanele Nseries“, spun oficialii Nokia. E un semnal de alarma destul de clar pentru producatorii de camere digitale dedicate: razboiul sta sa inceapa, desi multi ar spune ca a inceput deja. Este posibil ca Nokia, Sony si alti jucatori de marca din domeniul divertismentului si al comunicatiilor sa ajunga adversari de moarte pe piete precum fotografie sau muzica digitala.

    Apropo de muzica, Nokia nu vrea sa stea deoparte nici aici. Lansarea in cadrul gamei Nseries a modelului N91 este un semnal clar pentru analisti ca gigantul finlandez vrea sa-si mute greutatea de pe un picior pe altul. Avansul clar de pe piata telefoanelor mobile, unde are o cota de peste 30%, trebuie sa fie facut sa conteze si cand vine vorba de muzica digitala, unde Apple isi cam face de cap. Compania americana vinde playere digitale iPod atat de bine, incat in siaj au intrat si vanzarile de computere Mac, care urca neasteptat. La fel, Nokia spera ca telefonul N91 sa ii asigure o parte din piata muzicii digitale, care in 2009 va valora peste 60 de miliarde de dolari, conform IDC.

    Pe ce se bazeaza finlandezii? N91 este primul model optimizat pentru fanii muzicii digitale. Este primul telefon al companiei caruia i s-a incorporat un hard disk, iar daca dimensiunile sale fizice sunt miniaturale, nu acelasi lucru se poate spune despre capacitate.  Ar trebui sa fiti cu adevarat indragostiti de muzica pentru a gasi 3.000 de melodii preferate, pentru ca toate ar incapea in acelasi timp pe hard disk-ul de 4 GB al telefonului N91. Pentru a face experienta cat mai apropiata de cea a utilizatorilor de playere muzicale dedicate, producatorul va oferi spre vanzare boxe audio, precum si casti produse de firma germana Sennheiser.

    Anuntandu-si intentia de a concura in viitor si pe segmentul magazinelor virtuale de muzica, oficialii Nokia au invitat-o pe scena pe celebra cantareata americana Alicia Keys.  „N-ar fi grozav ca, dupa ce am ascultat aceste cateva melodii, sa putem scoate telefonul mobil din buzunar si sa descarcam in intregime ultimul ei album?“, a intrebat un reprezentant al Nokia. 

    Vreo 15-20 dintre jurnalisti ar fi raspuns cu siguranta afirmativ daca ar mai fi auzit intrebarea, ceea ce nu s-a intamplat pentru ca intre timp o zbughisera in spatele scenei ca sa profite de ocazia de a sta de vorba doua-trei minute cu Alicia Keys.

    Libertatea tot mai mare a accesului la muzica ridica insa probleme la care artistii si casele de discuri nu s-au asteptat. „Am auzit voci in urma cu cativa ani care spuneau ca Internetul nu va dura prea mult si oricum n-o sa afecteze industria muzicala. S-au inselat“, a spus Neil Portnow, presedinte al Recording Academy, organizatia internationala care se ocupa si de acordarea premiilor Grammy. „Tehnologia face ca muzica sa se poata descarca rapid si pe gratis. Si de ce nu? Tinerii nu stiu ce inseamna copyright, iar noi platim acum pretul pentru ca am fost prinsi nepregatiti.“ Nici chiar in randul artistilor nu exista unanimitate de pareri, a avertizat Portnow. „Cei mai putin cunoscuti tind sa aprecieze libertatea de pe Internet, pe care o folosesc ca sa se promoveze. Dar, de obicei nici lor nu le convine mai tarziu sa piarda tot controlul asupra muncii lor.“

    Este clar ca viitorul depinde de tehnologie si de infrastructura care permite tot mai multa mobilitate in toate domeniile, a mai spus Portnow. „Fanii muzicii sunt probabil cei mai pasionati, creeaza cele mai mari audiente din istorie. Insa calitatea, rapiditatea si comoditatea de a consuma muzica cu ajutorul tehnologiei are un pret. Muzica nu se face pe gratis“, a conchis el. 

    Iar modelul Nokia N91 este inca un exemplu ca muzica nu vine pe gratis. „Un hard disk de 4 GB nu apare in telefon pur si simplu. N91 este un model multimedia dedicat, iar pretul este pe masura“, a spus John Jackson, analist la Yankee Group, citat de publicatia electronica NewsFactor.com, referindu-se la faptul ca telefonul se va vinde cu un pret nesubventionat de 650-700 de euro. Este greu de spus daca utilizatorii vor prefera in viitor playerele digitale dedicate sau pe cele hibrid, care mai includ si alte functii. Producatorii de telefoane mobile s-ar putea lovi de probleme cum sunt costul, reteaua de distributie si gasirea celui mai eficient model de business, a spus Jackson. In schimb, alti analisti sunt de parere ca utilizatorii vor aprecia faptul ca un gadget hibrid ii scapa de bataile de cap cu tot felul de cabluri, casti si incarcatoare diferite. 

    Ceea ce este sigur e faptul ca producatorii de mobile vor continua sa caute modalitati de a exploata inteligenta smartphone-urilor, care ruleaza sisteme de operare ca si computerele. „Ma astept la o tendinta in aceasta directie“, a apreciat Jackson, „pentru ca avantajul de a avea un sistem de operare performant este ca atrage dezvoltatorii si le da ocazia producatorilor sa-si diferentieze modelele.“

    E greu de prezis ce se va mai intampla in industrie peste cativa ani, spune Anssi Vanjoki, vicepresedinte executiv al Nokia. „In 1990, am spus ca pana la finalul secolului 20 penetrarea telefoniei mobile va ajunge la 25% in tarile dezvoltate.“ In acel moment, in tara cea mai avansata din acest punct de vedere, Suedia, gradul de penetrare era de 3%. „Insa totul s-a intamplat mult mai rapid si astazi avem si tari mai putin avansate din punct de vedere economic unde penetrarea a depasit 50%“, observa el.

    „Cum va arata lumea peste 10 ani?“ Oficialul Nokia are aerul ca i s-a pus o intrebare imposibila. Insa de un lucru este convins: „Aparatele din buzunarele noastre nu vor mai fi telefoane. Vor face si telefonie, dar si multe alte lucruri“.