Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Cultul amatorului

    O veche butada – atribuita lui T. H. Huxley – spune ca daca pui un numar infinit de maimute sa bata la masina de scris suficient timp, e posibil ca una sa produca o capodopera. Andrew Keen crede ca Internetul probeaza contrariul.

     

    Continutul generat de utilizatori este poate cel mai important pilon pe care se bazeaza paradigma Web 2.0. E suficient sa ne gandim la Wikipedia, uriasa enciclopedie libera edificata prin contributiile voluntare ale miilor de utilizatori (dintre care peste 75.000 sunt activi), care au scris, au dezbatut, au corectat si au actualizat peste 5 milioane de articole in peste 100 de limbi. Nu mai putin spectaculoase sunt colectiile impresionante de poze partajate pe Flickr sau de secvente video pe YouTube, miile de recenzii de la Amazon, milioanele de bloguri si podcast-uri, paienjenisul referintelor gazduite de Del.icio.us si inca multe altele. Uneori contributia utilizatorilor este minima, dar semnificativa. Simpla semnalare a stirilor interesante, prin gruparea si ordonarea referintelor, ne furnizeaza o colorata harta a interesului public (astfel functioneaza situri precum Digg.com). Nu doar ca munti de informatie ne stau la dispozitie, dar avem sansa sa contribuim. Fara indoiala ca nu exista mediu informational mai democratic decat noul web.

     

    Si totusi… Nu cumva aceasta evolutie are si partile ei intunecate? Andrew Keen – autorul unei foarte controversate carti, numita The Cult of the Amateur, aparuta recent – crede ca „intunecat“ este prea putin spus si ne avertizeaza inca de pe coperta ca „Internetul de astazi ne ucide cultura“. Pe parcursul a 240 de pagini, Keen incearca sa ne convinga ca Web 2.0 este o forma de marxism cultural, iar continutul generat de utilizatori nu face decat sa distruga centrele de autoritate culturala, sa propage mediocritatea in detrimentul valorii si al talentului, sa stearga liniile de demarcatie intre expertiza si amatorism. Nu doar cultura, dar si sferele economiei, politicii si chiar valorile fundamentale ale societatii sunt afectate de proliferarea fara limite a blogurilor, a retelelor sociale si forumurilor virtuale, unde „ignoranta se impleteste cu egoismul, cu prostul gust si cu legea gloatei“. Exemplul cel mai mult utilizat de Keen este, desigur, Wikipedia, despre care afirma ca publica nu doar informatii inexacte si neverificate, ci chiar si zvonuri sau dezinformari intentionate. Chiar si motoarele de cautare contribuie la dezastrul prevazut de autor, pentru ca mizeaza pe popularitate si nu pe probitatea surselor atunci cand ordoneaza rezultatele cautarilor. In vreme ce noul web celebreaza „intelepciunea multimilor“, Keen avertizeaza ca multimile nu s-au aratat intotdeauna intelepte. Nu este greu sa distingem ecouri ale unui articol celebru, „Digital Maoism“, in care Jaron Lanier refuza sa acorde orice credit „inteligentei colective“, pe care antreprenorii noului web se straduiesc s-o valorizeze.

     

    In ce masura are Andrew Keen dreptate nu vom afla prea curand, insa ce parere are „inteligenta colectiva“ despre teza lui putem afla destul de usor, trecand in revista cele 51 de recenzii postate de utilizatori pe situl Amazon.com. Unele sunt laconice: „Cartea este de un incredibil elitism. Este evident ca autorul nu a facut niciun fel de cercetari si pare sa creada ca oamenii normali nu pot avea opinii“ – noteaza o cititoare, sub titlul „Pure trash“. Unele considera cartea o rabufnire resentimentara, pornind de la repetatele esecuri antreprenoriale ale autorului in epoca dotcom-urilor. Altele demonteaza sistematic si argumentat mul-te dintre ideile, adesea contradictorii, expuse de Keen. Opiniile expertilor sunt mai degraba rezervate, cei mai multi considerand cartea doar o buna baza pentru o dezbatere serioasa. Ironic este faptul ca tocmai blogurile (printre care si cel al autorului!) si contributiile amatorilor au facut din cartea lui Andrew Keen un succes editorial.

     

    Dintre toate reactiile pe care cartea – provocatoare, intr-adevar – le-a starnit, mi-a atras atentia cea a lui Lawrence Lessig, profesor de drept la universitatea Stanford, unul dintre autorii conceptul si licentei Creative Commons, autor al unei celebre carti numita „Free Culture“. Desi considera demersul lui Keen fundamental gresit, Lessig califica lucrarea ca fiind stralucitoare: „Lectia pe care ne-o preda este una pe care toti trebuie s-o invatam: sa citim si sa gandim critic, indiferent daca e vorba de produsele «maimutelor» (cum Keen ii considera pe cei care publica in Internet) sau de carti publicate de edituri precum Doubleday“ (editorul cartii lui Andrew Keen). Mai mult, Lessing a lansat o pagina colaborativa wiki in care amatorii sunt invitati sa demonteze argumentele lui Keen. Si chiar reusesc.

  • Concurs de frumusete

    Site-urile romanesti au un singur concurs al carui juriu decide care e cel mai bun, iar inscrierile la Internetics 2007 tocmai au inceput. Deocamdata, cel mai judecat va fi site-ul oficial al competitiei.

     

    Ca in fiecare an din cei sase care au trecut de la prima editie, in aceasta perioada incep inscrierile la singura competitie autohtona pentru realizatorii de site-uri. Spre deosebire de alti ani insa, internetics.ro nu va intra in „conservare“ imediat dupa anuntarea castigatorilor, pentru a fi actualizat un an mai tarziu, la o noua editie. Millenium Communications, agentia de comunicare ce organizeaza Internetics, spune ca pe pagina web vor incepe sa fie difuzate periodic informatii care intereseaza oameni din industria online, incercand sa creeze o comunitate a acestora in jurul internetics.ro. „Site-ul era pratic mort un an intreg minus perioada concursului. Lucrurile se vor schimba de anul acesta“, anunta Mirel Dediu, unul dintre coordonatorii competitiei. Discret, schimbarile au inceput sa se produca. Cei care intra pe internetics.ro vor putea observa ca alaturi de meniul destinat celor interesati de concurs exista deja in partea stanga un meniu fara legatura cu acest festival. Rubrici care anunta lansari de site-uri, cele de stiri, interviuri sau studii de caz vor incerca sa atraga cititori care lucreaza in industria online. Acum, doar o parte a rubricilor contin articole, in principal datorita faptului ca, spun reprezentantii Millenium, zilele acestea in centrul atentiei este festivalul Internetics, care va furniza pe 26 octombrie numele site-urilor care au castigat sectiunile din concurs. Un loc unde cei interesati sa descopere noi destinatii web interesante din Romania ar putea gasi cateva nume demne sa ajunga in bookmark. Sau, pentru ca este o competitie care premiaza in primul rand inovatia in realizarea site-ului, cateva nume de agentii web cu care merita sa fie semnate contracte pentru lucrari noi. Speranta unei vizibilitati mai mari date de premiile Internetics in fata unor potentiali clienti a fost si anul trecut motorul care i-a determinat pe cei mai multi dintre dezvoltatorii web romani sa participe cu mai mult de 400 de lucrari.

  • Cu minute in afara retelei

    Un grup de hackeri se lauda ca in curand vor pune in vanzare primul software care decodeaza telefonul lansat de Apple si AT&T, astfel incat sa poata fi utilizat in orice retea de telefonie mobila.

     

    Un blogger spunea, dupa lansarea telefonului mobil iPhone, ca daca de a doua zi Apple ar incepe sa vanda iCola, ar renunta sa bea Coca-Cola. Dar pe cat de mare e numarul pasionatilor de electronice produse de compania lui Steve Jobs, oricand s-ar putea gasi in Statele Unite un numar similar de nemultumiti de calitatea serviciilor mobile oferite de AT&T in mai multe zone. Daca un consumator face parte din ambele tabere, e pus in fata unei dileme: sa cumpere un telefon mult-ravnit, dar pe care il poate folosi exclusiv intr-o retea care nu-l multumeste. Seria contractelor exclusive va continua si in Europa, sustinea recent cotidianul Financial Times. Conform acestuia, vor fi doar trei retele in care va putea fi folosit iPhone – T-Mobile in Germania, Orange in Franta si O2 in Marea Britanie. Pana la confirmarea zvonurilor, un grup de sase tineri si-au petrecut vara lucrand la un software care sa permita celor care cumpara telefonul vandut de Apple sa-l foloseasca in orice retea.

     

    Si se pare ca in cele din urma au reusit. Un scurt material video al CNN ii prezinta pe „hackeri“, ce nu au vrut sa-si divulge identitatea, reusind in mai putin de doua minute sa decodeze telefonul si sa-l faca utilizabil in reteaua T-Mobile. Totul se face fara a deteriora in vreun fel aparatul si fara a-i deschide carcasa. Software-ul abuzeaza, se pare, de o bresa a sistemului software in momentul cand se conecteaza la magazinul online iTunes, de pe care pot fi cumparate piese muzicale. Grupul de softisti are si un site, platforma care va fi folosita pentru a vinde licente. Pe iPhoneSIMfree.com sunt oferite raspunsuri la cateva intrebari. Una importanta, care va fi pretul aplicatiei software, nu-si gasise inca raspunsul la momentul redactarii acestui articol. Alaturi de pretul aparatului in sine, 399 de dolari (dupa ieftinirea anuntata saptamana trecuta), se adauga astfel pretul licentei care sa-l faca utilizabil si in alte retele, dar si costurile cu abonamentul AT&T pe doi ani de zile, fara de care nu se poate cumpara inca un iPhone. Aceasta i-ar putea pune pe alti hackeri sa se gandeasca unde ar mai putea aparea reduceri de costuri si sa gaseasca un raspuns care sa-i scoata din business pe cei sase proaspeti antreprenori. Din moment ce orice software poate fi piratat, de ce nu si un software facut sa pirateze aplicatia ce elibereaza iPhone de AT&T?       

  • Audienta online a ziarelor, in crestere accelerata

    Tendinta descendenta a audientei publicatiilor traditionale, tiparite pe hartie, din Romania a inceput sa fie vizibila inca de acum doi ani. Insa versiunile online ale acestor publicatii, care inregistreaza cresteri de la o saptamana la alta, sunt departe de a egala popularitatea editiilor pe hartie.

     

    Timpul pe care il aloc presei online este absolut nesemnificativ“, spune Cristian Fugaciu, directorul general al brokerului de asigurari Marsh Romania. „Citesc in general numai ziarele si revistele economice si de business – cam o ora in fiecare zi – si le prefer pe cele pe hartie.“

     

    Nici Viorel Ognean, directorul general al Coty Cosmetics Romania, nu s-a mutat pe Internet cu lectura presei. Din timpul pe care il aloca informarii din ziare si reviste, estimat de el la circa cinci ore pe saptamana, mai putin de un sfert este alocat Internetului. „Citesc presa atat in format traditional, pe hartie, cat si pe Internet, numai ca varianta din urma este mai potrivita pentru brief-ul stirilor zilei“, explica Ognean.

     

    Pentru multi dintre managerii si oamenii de afaceri romani, intr-adevar, presa online este mai degraba un mod de informare rapida despre subiectele fierbinti ale zilei, pe cand o privire mai in detaliu asupra informatiilor ramane rezervata ziarelor si revistelor in editie tiparita. Iar aceasta tendinta este valabila pentru majoritatea cititorilor de publicatii.

     

    Un exemplu la indemana este ziarul Libertatea, cel mai citit cotidian central din mediul urban, cu un numar mediu de 1,38 milioane de cititori pe editie, conform celui mai recent Studiu National de Audienta (SNA), publicat in luna aprilie a acestui an. Versiunea online a acestei publicatii, situata pe locul al treilea in clasamentului celor mai citite publicatii online, realizat de Trafic.ro, nu reuseste sa atraga in medie decat aproximativ 70.000 de utilizatori unici in fiecare zi. Aceeasi diferenta uriasa se regaseste si in cazul celui de-al doilea cel mai citit cotidian central, Jurnalul National, care, cu o audienta medie de 932.000 de cititori pe editie, in scadere cu 1,6% fata de luna ianuarie, este citit in medie de 33.000 de utilizatori de Internet pe zi.

     

    Iar balanta inclina catre versiunile tiparite, inclusiv in ceea ce priveste publicatiile economice. Ziarul Financiar, spre exemplu, atrage in medie 19.000 de cititori din mediul urban pe zi in versiunea online, in timp ce varianta tiparita este citita de 209.000 de persoane. Saptamanalul Capital, cu 310.000 de cititori pe editie, nu este citit online decat de 42.000 de utilizatori in medie pe editie.

     

    Cristian Fugaciu pune pe seama penetrarii scazute a Internetului in Romania lipsa interesului din partea cititorilor de ziare si reviste pentru versiunile online ale acestora: „De acord ca este posibil ca la un moment dat cititorii sa migreze online, de vreme ce este un mediu mai modern, insa acest lucru se va intampla cand accesul la Internet va fi disponibil pe scara larga“.

     

    Chiar si managerii care prefera de multe ori sa se informeze la birou de pe Internet spun ca mai este mult de asteptat pana cand audientele versiunilor tiparite ale publicatiilor din Romania vor fi depasite de cele online. „Cred ca presa in varianta traditionala, pe hartie, va ramane mult timp in top, mai ales din ratiuni de obisnuinta a utilizatorilor“, comenteaza Alexandru Costin, general manager in cadrul Adobe Romania, care afirma ca in cursul zilei citeste stirile pe Internet, dar isi rezerva timp seara pentru a citi mai in detaliu ziare si reviste in varianta print. „Eu nu ma vad renuntand la ziarul sau revista tiparita pentru nimic in lume si, ca si acum, voi folosi intotdeauna Internetul doar ca pe un mediu complementar.“

     

    Din punctul de vedere al lui Costin, amenintarea pentru publicatiile tiparite vine mai degraba dinspre generatia foarte tanara, generatie despre care se stie ca isi petrece foarte mult timp online si pentru care informarea se va face mereu preponderent de pe Internet. Ceea ce inseamna ca in viitor versiunile online ale publicatiilor vor fi dedicate majoritatii cititorilor, in timp ce versiunile pe hartie vor ajunge un soi de lux. „Putini vor fi cititorii de ziare si reviste care vor mai plati pentru print, iar suma va creste tot mai mult, avand in vedere ca include si cheltuielile cu hartia, transportul si distributia, absente in cazul publicatiilor online“, este de parere Gabriel Mardarasevici, directorul general al Ness Technologies Romania.

     

    El adauga ca, in ceea ce il priveste, citeste zilnic presa timp de cel mult o ora in varianta traditionala, daca se afla in tara, si pe Internet daca pleaca in calatorii in strainatate.

     

    Motivele pentru care in cele din urma va avea loc migratia catre online sunt lesne de inteles. Structura informatiei pe Internet permite o eficientizare a timpului, comparativ cu versiunea pe hartie, care trebuie rasfoita pentru a se face selectia informatiilor de interes. In plus, editiile electronice ale publicatiilor permit o mobilitate sporita, putand fi citite oriunde, cu conditia sa existe un echipament conectat la Internet.

     

    Matei Malos, director general al agentiei MagazinulDeCase.ro, are chiar un punct de vedere hazliu: „Daca citesti intr-un restaurant editia print a unui ziar, constati ca persoanele din jur se uita la tine si cred probabil ca incerci sa te ascunzi in spatele ziarului de mari dimensiuni“. Morala ar fi ca este mult mai comod sa citesti editia online pe ecranul telefonului mobil, fara a mai atrage atentia celor din jur. Insa astfel de consideratii nu-s valabile pentru toti cititorii de presa, fie ei oameni de afaceri sau nu: deocamdata audienta editiilor online ale ziarelor nu depaseste la noi 10% din audienta acestor publicatii in versiunea tiparita, ceea ce inseamna ca va mai trece inca multa vreme pana cand lupta intre hartie si Internet se va transa in favoarea celui din urma.

  • Mai putin de jumatate

    In cazul celor mai multe dintre cotidienele centrale de top din SNA audienta online dintr-o saptamana nu reprezinta nici macar jumatate din totalul cititorilor in varianta tiparita, pe hartie, dintr-o singura zi.

     

    Publicatia

    Cititori/editie tiparita

    Cititori/saptamana online*

    Libertatea

    1.388.000

    492.000

    Jurnalul National

    932.000

    230.500

    Gazeta Sporturilor

    812.000

    861.000

    Evenimentul zilei

    746.000

    474.000

    Pro Sport

    593.000

    717.000

    Adevarul

    439.000

    172.000

    Romania Libera

    309.000

    123.200

    Compact Bucuresti

    272.000

    32.200

    Ziua

    246.000

    153.000

    Gandul

    233.000

    180.000

    Ziarul Financiar

    209.000

    131.000

    Ziarul

    167.000

    90.000

    Cotidianul

    136.000

    200.000

    Curierul National

    122.000

    19.100

    7 Plus

    70.000

    29.000

     

    *date valabile la inchiderea editiei         

    Sursa: SNA, trafic.ro

  • Semnele schimbarii

    Intregul esafodaj al televiziunii ca industrie se clatina sub impactul noilor tehnologii si, mai ales, al Internetului. Dar, spre deosebire de alte ramuri ale industriei divertismentului, televiziunea pare mult mai abila in a se adapta si chiar a se re-inventa.

    Cu cateva saptamani in urma, vorbind despre tendinta de convergenta a televiziunii cu Internetul, ma intrebam (cu sincera naivitate, recunosc) daca definitia televiziunii se mai potriveste cu cea din dictionare. Din momentul in care modalitatea tehnica prin care semnalul ajunge la mine (pe calea undelor, prin cablu TV, prin protocoale IP, pe DVD) devine irelevanta, o buna parte din definitie s-a pierdut. Cand nici macar aparatul cu care vizualizez acest semnal (televizor clasic, computer, iPod sau chiar telefon mobil) nu mai are importanta, definitia e pe cale sa se surpe. Si devine de-a dreptul caduca in momentul in care chiar si modalitatile de productie a continutului se diversifica: mai este YouTube televiziune?

     

    Insa oricat am largi rubrica din dictionar pentru a cuprinde toata aceasta pleiada de schimbari, vom ramane mereu in urma. Jeff Zucker – presedintele retelei NBC – spunea in octombrie 2006 ca, in materie de televiziune, schimbarile ce vor surveni in urmatorii cinci ani le vor pune in umbra pe cele petrecute in ultima jumatate de secol. Zilele trecute, intr-o conferinta gazduita de MediaGuardian Edinburgh International Television Festival, Vinton Cerf – unul dintre legendarii parinti ai Internetului – aprecia la randul lui ca dezvoltarile din ultimii ani vor continua si ca foarte curand vom privi majoritatea programelor TV prin Internet – „o revolutie care ar putea anunta inlocuirea televiziunii traditionale difuzata prin canale TV de catre noile servicii interactive“. Mai mult, Cerf (care este si vicepresedinte la Google) afirma ca deja se intrevad cai de a mixa informatii din medii diferite si invita auditoriul (format din executivi ai companiilor de media) sa-si imagineze posibilitatea de a opri un program TV si, printr-un clic de maus pe unul dintre obiectele sau personajele de pe ecran, sa obtina informatii suplimentare despre subiectul respectiv.

     

    Insa chiar daca acest gen de interactivitate nu va veni peste noapte, pentru intreaga industrie de televiziune este clar ca modelul de business pe care se bazeaza va trebui sa se schimbe. E adevarat ca modelul traditional al televiziunilor comerciale – bazat pe „publicitate de masa“ – a inceput sa se erodeze chiar inainte de impactul cu internetul: expansiunea posturilor de nisa a fragmentat si mai mult publicul, iar metodele de masurare a audientei se dovedesc din ce in ce mai putin relevante. Din fericire, televiziunea pare mult mai reactiva decat alte zone ale divertismentului (de pilda industria muzicala), astfel incat miscarile de adaptare sunt deja vizibile, semne clare ale unei radicale schimbari de paradigma: de la un mediu pasiv, in care spectatorul este un simplu consumator de programe, spre un mediu activ, capabil sa retina atentia audientei si sa „angajeze“ sau chiar sa implice privitorul. Industria publicitara este deja in cautarea unor metrici noi, care sa valorizeze in mai mare masura acest angajament (sau atasament), mai ales in conditiile in care videorecorderele digitale, distributia prin download si vanzarea de programe (mai ales seriale) pe DVD devin practica curenta, facand desuete metodele traditionale de masurare a audientei.

     

    Interactivitatea si implicarea – atat de aclamate de Web 2.0 – sunt noile imperative ale televiziunii. Poate ca cea mai radicala abordare a avut-o MTV, care a lansat un spatiu virtual tridimensional in care utilizatorii interactioneaza nu doar intre ei, ci si cu avatarurile personajelor din serialul Laguna Beach. Un exemplu ceva mai cuminte ne ofera reteaua ABC, care incearca sa fructifice si in web serialul de succes „Anatomia lui Grey“, dedicandu-i trei bloguri conexe: „Grey Matter“ (in care scriu realizatorii), „The Nurse’s Station“ (unde apar barfele asistentei Debbie) si „The Emerald City Bar“ (desigur, comentariile barmanului Joe). La acestea se adauga comunicarea pe orizontala intre fanii serialului, in diverse bloguri si forumuri. Plus situl web special dedicat de catre ABC, in care se furnizeaza nenumarate materiale si servicii conexe. Ca si in cazul altor seriale de succes, nu mai avem de-a face cu o productie de televiziune, ci de creatii media complexe. Mai mult chiar, substanta unor intregi productii incepe sa se schimbe in acest context, iar serialul „Lost“ („Naufragiatii“) este un exemplu concludent: mai elaborat, mai misterios, mai atractiv pentru un public pretentios, abordabil pe diverse niveluri de lectura, imbinand video si web… Altfel.

  • WiFi America

    San Francisco, Chicago sau Houston au visat sa ajunga printre primele orase din SUA cu retea de Internet wireless in banda larga pe tot teritoriul. Intre timp insa, costurile de acces online pentru utilizatori au scazut asa de mult, incat investitia in astfel de retele pare sa nu se mai justifice.

     

    Pentru proiectul sau de retea WiFi in valoare de aproape 19 milioane de dolari, municipalitatea din Chicago a negociat cu furnizorul de Internet EarthLink, angajandu-se sa imparta costurile cu acesta, mai precis sa subventioneze cheltuielile cu infrastructura, Earthlink urmand sa asigure operarea sistemului. Pana la urma, dupa luni multe de negocieri, planul a esuat. Neintelegeri la impartirea costurilor? Mai curand pare ca au contat precedentele altor orase: in ultimii doi ani, febra WiFi a cuprins pe rand San Francisco, Milwaukee, Philadelphia, Houston si alte municipalitati, in total cam vreo 450 pe tot teritoriul SUA, care au considerat ca o conexiune de Internet in banda larga de la un capat la altul al orasului, gratuita sau la un pret foarte mic (pentru Chicago ar fi fost 20 de dolari pe luna), noul serviciu se va dovedi superatractiv. Si, pe de alta parte, ca publicitatea presupusa de exploatarea lui va justifica investitia (e vorba de reclamele pe care utilizatorul le primeste pe site-urile accesate prin reteaua municipala).

     

    Pana acum, mai ales pentru orasele mai mici, speranta nu s-a confirmat (la Lompoc, California, unde reteaua WiFi a pornit acum aproape un an, municipalitatea a atras putin peste 400 de clienti, dintr-o populatie de 42.000 de oameni), iar in cele mari n-a apucat sa se confirme, fiindca disputele intre oficialitatile locale si neintelegerile cu investitorii au intarziat lansarea retelei cu luni de zile; la Houston nici acum nu s-a miscat nimic, desi contractul cu acelasi EarthLink a fost aprobat de consiliul local in primavara. Or, pe parcursul ultimilor doi ani, pretul accesului la Internet a scazut, ceea ce face retelele WiFi nerentabile; AT&T, de exemplu, cere 20 de dolari pe luna la Chicago pentru o viteza de transfer de 1,5 Mbs. Confruntat cu pierderi de 46 de milioane de dolari numai in primul semestru, EarthLink a decis sa renunte la contractul din San Francisco, nemaipermitandu-si sa acopere 14 din cele 17 milioane de dolari, cat ar costa reteaua de aici.

     

    Comentatorii optimisti sustin ca aceasta nu inseamna ca viitorul retelelor WiFi ar fi compromis, ci doar ca va trebui gasit alt model de business, unul care sa implice obligatii si contributii mai mari din partea primariilor. Dar intr-un climat in care deja chestiunea s-a politizat, acuzatia de risipire a banilor publici planand deja asupra autoritatilor locale dispuse sa preia o parte mai mare din costuri, slaba speranta ca visul unei Americi urbane prevazute cu WiFi se va implini asa de repede.

  • Contract la minut

    Pe vremea cand era student la Facultatea de Drept din Bucuresti, acum aproape 10 ani, Daniel Eduard Rociu (30 de ani) cauta pe Internet site-uri cu profil juridic din Romania, ca sa gaseasca modele de contracte. Deloc simplu insa, la ceea ce insemna Internetul romanesc de atunci.

     

    Nici acum situatia nu s-a schimbat radical, ceea ce i-a dat lui Rociu ideea sa ofere celor aflati in situatii similare o solutie. Site-ul Askme.ro gazduieste in prezent o lista de 200 de contracte, de la cele de vanzare-cumparare sau leasing si pana la contracte de management.

     

    „O parte din contracte le am de la prieteni avocati, iar cele in limba engleza le primesc din SUA si Canada, tot de la prieteni“, explica Daniel Rociu. Investitia initiala pentru acest proiect a fost de 50 de dolari in publicitate prin Google AdWords, iar site-ul destul de simplu realizat a fost o creatie personala a juristului, care nu a presupus deci cheltuieli suplimentare. Latura de business a acestei idei este ca oricine poate intra in mai putin de cateva minute in posesia unui contract de care are nevoie, contra unei sume medii de 2,5 euro, economisind astfel timpul si banii de care ar fi fost nevoie sa mearga la un jurist.

     

    Iar in loc de virament bancar – singura metoda de plata disponibila pe site-urile juridice, care dupa parerea lui Daniel Rociu este „o modalitate demna de mijlocul anilor ’90“, pentru ca presupune timp pana la intrarea in posesia documentului – plata pe Askme.ro se realizeaza in timp real prin intermediul telefonului mobil. Este suficient un SMS trimis catre un numar de telefon dedicat, prin care se face confirmarea platii, pretul contractului fiind astfel achitat prin intermediul facturii telefonice.

     

    „De la infiintarea site-ului, la inceputul lunii august, am avut peste 500 de vizitatori unici, dintre care 45% se intorc pe site in mod regulat“, afirma Daniel Rociu. „Multi dintre vizitatori se transforma in clienti. Iar daca sunt indecisi, sistemul de monitorizare de pe Askme.ro imi permite sa lansez contraoferte. Si de obicei, cei vizati cedeaza.“ Evident, cu conditia ca pe site sa existe modelul de contract cautat de cine intra pe site. 

  • O chestiune de software

    Nu exista divorturi placute. Iar partajul poate fi cea mai amara “operatiune” a unei separari. Problema poate fi rezolvata insa de o aplicatie software care face ca divortul sa lase un gust mai putin amar, iar lucrurile sa fie impartite intr-un mod echitabil. Aplicatia software combina inteligenta artificiala, teoria jocului si un mediator electronic sau, in unele cazuri, uman, care are rolul de a ajuta cuplurile sa divorteze intr-un mod rational, drept si mai putin stresant.
    In 2004, Emilia Bellucci si John Zeleznikov de la Victoria University din Australia au produs “Familly Winner”, un software care ajuta cuplurile sa-si rezolve conflictele cauzate de impartirea bunurilor materiale, cu ajutorul compromisului.
    Spre exemplu, daca unul dintre fostii soti isi doreste masina de familie mai mult decat celalalt, ar putea accepta sa dea la schimb ceva poate chiar mai valoros decat masina numai ca sa ii revina lui/ei automobilul. Aplicatia software “Family Winner” seamana foarte mult cu un joc, la o prima vedere. Dar este cat se poate de real, chiar daca se bazeaza pe conceptele de teorie a jocului dezvoltate de matematicianul John Nash.
    Prin urmare, fostii soti sunt pusi sa acorde separat un punctaj pentru fiecare obiect disputat, punctaj ce reflecta importanta pe care acestia o acorda fiecarui produs. Si in urma acestui punctaj se poate stabili, tot prin intermediul aplicatiei software, cui ii revine un anumit bun material.

    Cine da mai mult
    Sa luam drept exemplu tot automobilul. Daca sotia acorda 30 de puncte masinii, in timp ce sotul acorda doar 20 aceluiasi obiect, inseamna ca ea este mai dornica de a pastra acest bun decat partenerul ei. Fiecare dintre soti poate evalua un produs cu maximum 100 de puncte. Software-ul, bazat pe acordarea punctelor, creeaza o “harta de schimb” initiala si incepe prin a rezolva cele mai usoare “schimburi”, adica acelea in care punctajele sunt impartite intr-un mod echitabil.
    “In timp ce ‘Family Winner’ intampina nevoile ambilor soti, nu se intampla la fel si in cazul tertelor persoane, precum copiii. Partajul nu va fi intotdeauna corect fata de acestia, si in general din acest motiv apar si cele mai mari discordante intr-un divort.”
    “La rezolvarea unei anumite dispute, rezultatul este reflectarea directa a prioritatilor stabilite de parteneri”, spune Bellucci. Astfel ca, in situatia din exemplu, sotia va primi masina, in timp ce partenerul care a pierdut disputa va primi punctaj suplimentar pe care il poate acorda obiectelor ramase de partajat. Harta de schimb este modificata (actualizata), iar software-ul rezolva mai departe urmatoarea cea mai usoara disputa, pana cand sunt partajate toate obiectele, spun autorii programului.

    Cea mai grea decizie
    Cand vine vorba de copii intr-un divort, decizia se poate dovedi extrem de dificila, comparativ cu partajarea bunurilor materiale. Dar acest lucru nu mai constituie o problema, pentru ca Bellucci si Zeleznikov au dezvoltat, pe langa Family Winner, o alta aplicatie software care sa tina cont si de dorintele copiilor implicati intr-un divort.
    “Family Mediator” se bazeaza pe un mediator, care poate fi ori un specialist in sistemul juridic si in legile care se aplica intr-o astfel de situatie, ori un sistem electronic de decizie, in functie de cerintele institutiei care va utiliza acest program. Astfel ca, cele mai grele decizii, privind custodia copiilor, vor lua in considerare cele mai bune variante pentru acestia, fara a fi necesar un proces in instanta intre soti.
    “Am aplicat deja pentru atestarea programului la o universitate si daca va fi acceptat, produsul se va transforma intr-un program de mediere comercial. Software-ul va putea fi atunci preluat de serviciile sociale profesionale. Si, nu in mod surprinzator, chiar unii avocati de familie s-au aratat deja interesati de acest produs”, spune Bellucci.

    Am sunat sa-ti spun ca mi-e sete
    O alta utilitate pe care se pare ca o au anumite aplicatii software mai “neconventionale” este aceea de a ajuta la ingrijirea plantelor din casa. Imaginati-va ca raspundeti la telefon, iar la celalalt capat al firului planta dumneavoastra Hybiscus va spune ca ii este sete intr-un dialect un pic ciudat. Scenariul acesta nu este departe de realitate. Un grup de absolventi ai Universitatii din New York au dezvoltat un mod prin care plantele udate in exces sau uscate pot cere ajutor.
    Proiectul, care se numeste “Botanicalls”, foloseste senzori de umiditate care sunt plasati in pamantul din ghiveciul plantei. Acesti senzori pot transmite un semnal, prin reteaua wireless, catre aplicatia software care va va apela dupa aceea pentru a va spune intr-un mesaj standard care este situatia plantei si daca are nevoie de apa sau de ingrijire suplimentara.

    Multumesc ca m-ai udat
    Plantele au atribuite mesaje vocale cu insusirile biologice care ii dau fiecarei plante un farmec aparte si o personalitate proprie. Rebecca Bray, care a dezvoltat conceptul cu inca trei colegi de-ai sai, spune ca nu tehnologia este noua, ci modul in care plantele comunica prin vocea inregistrata si plusul de personalitate al plantelor. “Acestea pot suna si pot spune ca le este sete si ca au nevoie de apa. In plus, ele sunt foarte politicoase”, spune Bray. “Am vrut sa fim siguri ca oamenii nu vor primi un telefon sec, in care sa auzi decat ce nevoie are planta respectiva. Le-am facut sa spuna ‘multumesc ca m-ai udat’ dupa ce au primit ajutor in urma unui telefon.”
    Spre exemplu, planta Scot Moss are un accent scotian ca sa para ca e originara din Scotia. Sau o planta tip paianjen are o voce prietenoasa si foarte vesela. “Practic, ideea noastra a fost sa cream un sistem prin care sa ajutam plantele sa supravietuiasca, comunicand cu oamenii”, adauga Bray.
    Se pare ca acest sistem a fost foarte bine primit. Multi oameni au cerut acest produs pentru casele si businessurile lor, insa, deocamdata, sistemul nu este comercial si nici nu va fi in urmatoarele sase luni. “Speram ca aceasta aplicatie software va invata oamenii cum sa aiba mai bine grija de plante si in timp sa nu mai aiba nevoie de telefoane din partea florilor”, conchide Bray.

    Ce spune planta la telefon?

    Buna! Sunt planta Cuban Oregano, identificata cu numarul 009. Am nevoie de apa. Ai putea sa ma uzi astfel incat pamantul meu sa fie destul de moale?

    Buna, aici este planta Spider. Numarul 3. Nu stiu daca ai fost tu, dar cineva tocmai m-a ingrijit foarte bine si nu voiam decat sa-ti multumesc. Ma simt foarte bine. Multumesc. Pa.

    Buna! Aici este planta Chives, numarul 007. Nu stiu daca ai fost tu, dar cineva tocmai m-a udat. Nu a fost chiar de ajuns. Poti sa imi mai pui apa pana cand pamantul meu devine foarte moale?

    Buna. Sunt planta Prayer, numarul 004. Nu stiu daca ai fost tu, dar cineva tocmai mi-a pus apa. Chiar nu am nevoie si sunt un pic ingrijorata ca am prea multa apa. Poti sa te uiti in farfurioara mea si sa iei surplusul de apa. Multumesc foarte mult.

    Buna. Sunt Basil, planta numarul 8. Am nevoie disperata de apa. Ma simt foarte rau si probabil ca arat foarte deshidrata. Poti sa ma uzi pana cand pamantul meu arata moale? Multumesc foarte mult.

  • Hi-tech pe bani

    Avem case hi-tech, birouri hi-tech, per total, viata hi-tech. Aceste lucruri au devenit tehnologizate din momentul in care am realizat ca nu se (mai) poate trai fara telefon mobil, laptop sau PDA. Astfel ca, in foarte multe cazuri, gadget-urile devin indispensabile pentru multi dintre managerii din companiile romanesti. Iar companiile care le produc se orienteaza tot mai mult catre acest segment de consumatori, care au nevoie de functii specifice la telefonul mobil si vor tot felul de “jucarii” tehnologice care sa ii ajute in afacerile pe care le conduc.
    Dar cu cate cifre se trec aceste gadget-uri in bugetul firmei sau in cel personal? Alexandru Costin, general manager al Adobe Systems Romania, este pasionat de tot ceea ce inseamna tehnologie. Iar daca tehnologia este integrata in produse care mai au si functia de entertainment, cu atat mai bine. “Pe gadget-urile pe care le am in momentul de fata am cheltuit aproximativ 5.000 de euro. Mi se pare o suma mica, avand in vedere cat de pasionat sunt de jucariile acestea”, spune el. In schimb, masina pe care o detine, un Mercedes S-Class, a costat 110.000 de euro. “O incadrez tot in categoria ‘gadget-uri’ pentru ca este ‘mobila’ si e plina de tehnologie, inclusiv Bluetooth, 2 radare, hard disk, camera video, camera cu infrarosu, mouse, 2 LCD-uri, card readere, iPod adaptor, 150 de motorase pentru confort, un motor mare pentru mers de la A la B etc.”, spune Costin.
    La polul opus, Marius Ghenea, presedinte PCFUN.ro si FIT Distribution, incearca sa utilizeze cat mai putine gadget-uri, iar acestea sunt decat cele de care are nevoie “pe drum”. “Gadget-urile mele se rezuma la un power-notebook Dell Latitude seria 8000 si un telefon mobil Sony Ericsson P990, care include functii de push-email, Internet mobil si PDA, avand in acelasi timp si camera foto digitala. Toata aceasta dotare mobila nu m-a costat mai mult de 3.000 de euro.”

    Investitie si profit
    Chiar daca au si functie de entertainment, gadget-urile sunt utilizate de oamenii de afaceri, in principal, pentru a fi in permanent contact cu businessul, pentru a tine legatura cu partenerii de afaceri, pentru a nu rata oportunitati, ceea ce inseamna castiguri de zeci, poate chiar sute de mii de euro. Rezultatul este, in acest caz, o investitie profitabila. “Cred ca gadget-urile sunt cea mai mica ‘investitie’ pentru un manager si este in general gandita pentru functionalitate, nu din snobism sau show-off. Iata de ce, probabil, vanzarile de gadget-uri super scumpe (gen Vertu) nu au prins deloc la publicul de business”, explica Ghenea. Ca in orice domeniu, exista tendinte care se schimba de la o perioada la alta. In domeniul IT, frecventa de aparitie a noilor tehnologii si gadget-uri este uimitoare. De aceea, multi dintre manageri incearca sa fie la curent cu tot ce se intampla pe aceasta piata si sa tina pasul cu tendintele, in functie si de necesitatile pe care le au. “Imi place sa fiu la curent cu toate tendintele in acest domeniu si ma informez prin intermediul revistelor de specialitate, precum go4it! sau Stuff, dar si prin intermediul Internetului”, spune Catalin Bindea, directorul de marketing al Sound Vision International, reprezentanta marcii Bang & Olufsen in Romania. Costin doreste de asemenea sa fie la curent cu “lumea gadget-urilor” si face asta cu ajutorul revistei go4it!. “E un fel de pasiune ‘vinovata’, pentru ca satisfacerea nevoilor tehnologice o consider o ‘vina’ care ma tine departe de munca.”

    (Nu)gadget-ul il face pe om
    Dar ii arata statutul sau pozitia sociala? “Orice gadget, oricat de scump, nu poate costa mai mult de cateva mii de euro. Aceasta suma nu defineste bogatia sau superioritatea unei persoane, ci poate fi, de multe ori, o ‘spoiala’ ieftina cu care unii incearca sa ii pacaleasca pe altii sau chiar sa se pacaleasca pe ei insisi ca sunt mai sus decat sunt de fapt”, este de parere Ghenea care a vazut lucratori la salubritate folosind BlackBerry. “Socant, nu-i asa? Dar asta nu ii face pe acei lucratori niste oameni de afaceri.”
    Bindea este si el de parere ca un gadget de lux nu are neaparat valoare de status-symbol pentru posesorul lui. “In plus, eu cand achizitionez un gadget il iau pentru mine, nu pentru cei din jur. Desigur ca daca trezesc admiratia celor din jurul meu, nu ma supar.” Costin crede insa ca un gadget poate fi si un status-symbol, dar nu ii place sa si le etaleze pe ale lui pe masa. “Fac asta doar pentru ca imi este mai comod decat sa le strivesc in buzunar.”

    A new gadget in your pocket
    Frecventa cu care oamenii isi schimba gadget-urile reflecta, intr-o oarecare masura, pasiunea pe care acestia o au pentru produsele din domeniul IT sau dorinta de a fi in tendinte cu ceea ce se poarta in materie de tehnologie. “Obisnuiam sa-mi schimb telefonul mobil de 3-4 ori pe an. Daca nu ar fi fost problema cu agenda telefonica si calendarul, probabil ca as fi facut-o si mai des. Acum am un telefon care imi place din toate punctele de vedere si deocamdata raman fidel acestui produs”, spune Bindea. “Un gadget nou imi cumpar doar daca am neaparat nevoie sau daca trebuie sa inlocuiesc unul pentru ca s-a defectat”, adauga acesta.
    Costin isi achizitioneaza o data la 5 luni cate ceva. Doar telefonul il schimba mai rar. “O data la 2 ani. Pentru ca se uzeaza si imi place din cand in cand sa ma sincronizez cu piata.” Presedintele PCFUN.ro este poate genul de manager din domeniul IT atipic. Vinde gadget-uri in fiecare zi, dar nu este innebunit dupa ele. “Nu imi place deloc sa vorbesc la telefon. Nu cumpar accesorii decat daca este strict necesar: pentru notebook am cumparat un tool-kit complet (cateva zeci de euro) si acum nu simt nevoia de altceva, iar pentru telefon nu am avut niciodata nevoie de mai mult decat are telefonul in pachetul original.”

    Must-have in top
    Top 10 criterii dupa care un manager achizitioneaza un gadget:
    1. Functionalitatea
    2. Factorul de time-saving
    3. Design/Look/Stil
    4. “Coolness”
    5. Performanta
    6. Brand
    7. Confort
    8. Pret
    9. Service
    10. Materiale folosite

    Gadget de manager

    Alexandru Costin, general manager Adobe Systems
    Telefon mobil Nokia N73 – 600 de euro
    Podcast player iPod – 500 de euro
    Notebook ThinkPad T63P – aprox. 1.800 de euro
    Camera foto Sony T6 – 500 de euro
    Camera video Sony HD cu hard disk de 40 GB – aprox. 750 de euro
    TOTAL: 4.150 de euro

    Marius Ghenea, presedinte PCFUN.ro si FIT Distribution
    Notebook Dell Latitude seria 8000 – aprox. 2.000 de euro
    Telefon mobil Sony Ericsson P990 – 900 de euro
    TOTAL: 2.900 de euro

    Catalin Bindea, directorul de marketing al Sound Vision International, reprezentanta marcii Bang & Olufsen in Romania
    Telefon mobil Serene – Bang & Olufsen – 1.150 de euro
    MP3 player Bang & Olufsen – 600 de euro
    Notebook MacBook Pro – 2.200 de euro
    Camera foto Canon – 600 de euro
    Hands free Ear Set 2 B&O – 330 de euro
    Centru multimedia BeoMedia – 500 de euro
    TOTAL: 5.380 de euro