Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • FMI: economia Romaniei scade cu 1,9% anul acesta, creste cu 1,5% anul viitor

    Estimarea de acum este aceeasi cu cea formulata in ultimele luni
    de Jeffrey Franks, seful misiunii FMI in Romania, insa radical
    diferita de cea cu care Fondul si Guvernul au inceput anul,
    respectiv iesirea din recesiune si o crestere a PIB de 1,3% pentru
    2010.

    Inflatia este asteptata sa ajunga la 5,9% in 2010 si 5,2% in
    2011, deficitul balantei de cont curent se va adanci anul acesta la
    5,1% din PIB (fata de 4,5% anul trecut), pentru a se reduce usor la
    anul, la 5,4%, in timp ce rata somajului ar urma sa urce de la 8,2%
    in 2009 la 9,8% in acest an si sa scada aproape imperceptibil in
    2011, la 9,2%.

    “In Europa emergenta, cresterea in tarile care au avut de-a face
    cel mai putin cu efectele crizei (Polonia) si in cele care au
    intampinat criza cu o piata interna si un sector bancar relativ
    solide (Turcia) este asteptata sa capete amploare, sustinuta de
    normalizarea fluxurilor comerciale si de capital la nivel global”,
    noteaza FMI. “In schimb, tarile care au traversat perioade de avant
    economic nesustenabil (Bulgaria, Letonia) sau au vulnerabilitati la
    nivelul datoriei publice sau private (Ungaria, Romania) sunt
    asteptate sa-si revina mai lent. Aceste probleme au limitat serios
    marja de manevra a guvernelor din tarile respective.” FMI adauga ca
    majorarile de TVA sunt estimate sa duca la o inflamare temporara a
    inflatiei in tari ca Polonia sau Romania.

    Pe ansamblul Europei Centrale si de Est, dintre pietele considerate
    emergente, cea mai mare crestere ar urma s-o aiba anul acesta
    Turcia, cu 7,8%, si Polonia, cu 3,4%, urmate de Estonia, cu 1,8%,
    si Lituania, cu 1,8%. Economia bulgareasca va stagna, iar Ungaria
    va reusi o crestere neinsemnata, la 0,6%. Romania, Letonia (-1%) si
    Croatia (-1,5%) sunt singurele economii cu scadere. De notat insa
    reperul la care se raporteaza aceste cifre: anul trecut, toate cele
    trei tari baltice au avut parte de adevarate prabusiri ale PIB,
    intre 13% si 18%, in timp ce Romania a consemnat un declin economic
    de 7,1%. Un alt reper la care se pot raporta previziunile este
    estimarea din iunie a Bancii Mondiale, conform careia, pe ansamblul
    Europei Centrale si de Est, Romania si Letonia erau singurele
    economii asteptate sa scada anul acesta – Letonia cu 3,5%, Romania
    insa mai putin, cu 0,5%.

    Conform criteriilor FMI, Cehia, Slovacia si Slovenia sunt
    considerate economii avansate, toate urmand sa aiba in 2010
    crestere. Pe ansamblul economiilor europene avansate, liderele vor
    fi Suedia (4,4%), Slovacia (4,1%) si Germania (3,3%). FMI prevede
    continuarea recesiunii in Grecia (-4%), Islanda (-3%), Irlanda si
    Spania (-0,3%).

  • Apartamentele noi, acelasi pret cu cele vechi. Doar pe hartie

    “In sectorul 3, in complexul Armonia, situat in zona Titan,
    pretul de vanzare pe metrul patrat pentru un apartament cu o
    camera, cu o suprafata de 59,6 metri patrati este de 955,2 euro. In
    comparatie, pentru o garsoniera intr-un bloc vechi in zona, pretul
    de vanzare este de 1.000 de euro pe metrul patrat”, se arata in
    comunicatul fondului Romania Invest.


    Rationamentul are insa cateva scapari. Senzatia de preturi sensibil
    egale exista doar atunci cand se incearca un calcul pe metru
    patrat. Pretul unitar ramane insa in continuare mai mare in cazul
    locuintelor noi. De asemenea, proprietarii de apartamente vechi
    sunt dispusi sa negocieze; un studiu recent al agentiei imobiliare
    Coldwell Banker arata că intre pretul cerut si pretul real al
    tranzactiei este o diferenta care atinge, in medie, 8%.

    Detalii pe
    www.gandul.info
    .

  • IIF: Romania si Ucraina vor ramane dependente de finantarea FMI si in 2011

    IIF noteaza ca, pe ansamblul regiunii, creditarea din surse
    bancare isi revine lent, cu exceptia Turciei, in conditiile in care
    scaderea cererii si standardele mai stricte de acordare a
    imprumuturilor au reorientat bancile in primul rand spre
    rambursarea propriilor datorii, inclusiv pe cele catre
    grupurile-mama.

    In ce priveste creditarea prin emisiuni de euroobligatiuni, aceasta
    a fost sustinuta de scaderea perceptiei de risc, care a atras
    fluxuri de capital pe termen scurt, in special spre tarile cu rate
    mari ale dobanzilor si monede in curs de apreciere, ca Rusia si
    Turcia.

    IIF estimeaza ca anul acesta, Europa emergenta va atrage in total
    fluxuri de capital de 182,5 miliarde de dolari (peste 132 de
    miliarde de euro), fata de 60,7 miliarde in 2009, in special pe
    seama investitiilor in actiuni, a investitiilor straine directe si
    a celor de la creditori privati nebancari. Estimarea este usor
    inferioara celei din aprilie, cand IIF prevedea fluxuri de 179,4
    miliarde de dolari.

    In 2011, cifra ar urma sa creasca la aproape 230 de miliarde de
    dolari, iar creditarea din partea bancilor comerciale sa se
    majoreze de la 12,5 miliarde anul acesta la 33,6 miliarde de
    dolari.

    “Europa emergenta” cuprinde, in acceptiunea IIF, Bulgaria, Cehia,
    Ungaria, Polonia, Romania, Rusia, Turcia si Ucraina.

    Cresterea economica a grupului va fi anul acesta de 4,1%, cu media
    ridicata de Turcia (8,5%) si de Rusia (3,5%). “Perspectiva regiunii
    este strans legata de cea a Europei de Vest, asa incat o eventuala
    incetinire a cresterii in Occident se va reflecta inevitabil si in
    Est, desi problema datoriilor publice din zona euro a avut pana
    acum efecte remarcabil de limitate in afara ei”, apreciaza
    IIF.

    In ce priveste fluxurile de capital catre toate pietele emergente
    (Asia, America Latina, Europa, Orientul Mijlociu si Africa),
    acestea ar urma sa se situeze anul acesta la 825 de miliarde de
    dolari (aproape 600 de miliarde de euro), fata de 581 de miliarde
    in 2009. Estimarea din aprilie (709 miliarde de dolari) a fost
    revizuita, in special pe seama Asiei si a Americii Latine, care ar
    urma sa concentreze cea mai mare parte din banii disponibili ai
    investitorilor si ai creditorilor.

    Pentru China, IIF estimeaza o crestere economica de 10% in acest an
    si de 9,5% la anul. SUA vor avea o crestere a PIB de 2,8%,
    respectiv 1,7%, in timp ce pentru zona euro, cifrele sunt de 1,7%,
    respectiv 1,4%. Economia Japoniei va avansa cu 3% anul acesta si cu
    1% in 2011.

    Institutul International de Finante, infiintat in 1983, este
    principala asociatie internationala a institutiilor financiare, cu
    aproape 400 de membri din peste 70 de tari.

  • Vrei sa te faci pilot? Cat costa si unde poti sa faci cursuri de pilotaj in Romania

    “Pilotul este un manager in avion”, spune Dan Andrei, directorul
    scolii romanesti de pilotaj Carpatair Flight Training de la
    Timisoara.

    Este prima lectie pe care Dan Andrei si colegii sai instructori
    de la scoala de aviatie din Timisoara o predau viitorilor piloti:
    aceea ca sunt responsabili de coordonarea unui intreg “arsenal” de
    comenzi si ca in mainile lor se afla, de cele mai multe ori, nu
    numai propriile vieti, ci si vietile unor zeci sau chiar sute de
    oameni.


    In Romania exista momentan putine sanse pentru cei care doresc
    sa devina piloti comerciali si de linie. Dincolo de Scoala
    Superioara de Aviatie si de cateva scoli mai mici private, cea mai
    nou deschisa este Carpatair Flight Training, care a inceput
    cursurile in urma cu doi ani la Timisoara. Scoala a pornit la drum
    dupa ce compania aeriana Carpatair a decis sa investeasca in
    formarea de piloti de la zero, pentru a nu mai fi conditionata sa
    astepte absolventii Scolii Superioare de Aviatie din Romania sau sa
    depinda de piata internationala, unde pilotii primesc oferte din
    toata lumea, iar piloti licentiati pe tipurile de avioane cu care
    zboara Carpatair se gaseau din ce in ce mai greu. Asadar,
    conducerea Carpatair a deschis scoala unde au absolvit in doi ani
    67 de piloti, dintre care a angajat deocamdata 3. Cum afla
    doritorii de noua scoala, cum isi platesc cursurile care nu sunt
    deloc ieftine si, nu in ultimul rand, unde se duc daca nu raman in
    staff-ul companiei de la Timisoara?


    Sunt interesati in general pasionatii, iar informatia orala
    circula cu repeziciune extrema; avem de procesat zeci de aplicatii
    lunar, dar din cauza constrangerilor financiare ale candidatilor
    potentiali, numai o mica parte finalizeaza intentia. De altfel, din
    aceste motive cumulate, nici nu se organizeaza targuri de profil,
    cel putin in Romania”, potrivit lui Dan Andrei. Scoala de aviatie
    de la Timisoara are in prezent atat cursanti romani, cat si
    straini, din Serbia si Republica Moldova. Carpatair a avut insa
    cursanti si din Statele Unite, Canada si Australia. Cei mai multi
    cursanti sunt orientati catre o cariera de pilot profesionist,
    manifestandu-si inca de la inceput dorinta de a se angaja in cadrul
    unui operator aerian dupa absolvirea cursurilor.

    Inainte de a deveni pilot cu acte in regula insa, cursantii trec
    prin multe ore de studiu. In cadrul Carpatair Flight Training,
    programul de pregatire incorporeaza minimum 750 de ore de pregatire
    teoretica, circa 60 de ore de antrenament pe simulator, peste 160
    de ore de zbor pe avion, toate acestea in aproximativ doi ani. De
    asemenea, programul de calificare pe tip de avion consta in inca
    150 de ore de pregatire teoretica in cadrul companiei in care
    pilotul se angajeaza, exercitii practice dupa proceduri pentru
    situatii anormale si de urgenta, antrenamente pe simulator cu o
    durata de minimum 40 de ore si, ulterior, zbor necomercial pe avion
    si zbor de pregatire pe ruta cu durata de 150 de ore. “Este mult,
    este putin? Practica a demonstrat ca atat este necesar pentru ca
    operarea sa fie sigura”, precizeaza directorul Carpatair Flight
    Training.

    Dan Andrei sustine ca organizarea unei astfel de scoli nu este
    deloc simpla si ca inseamna, pana la urma, “ceea ce inseamna orice
    intreprindere greenfield a unui antreprenor”.


    Chiar daca investitiile initiale se recupereaza dupa multi ani,
    pilotii reprezinta in acest moment o necesitate sociala
    identificata, dupa cum o descriu fondatorii acesteia. Scoala de
    aviatie care functioneaza in incinta Aeroportului International
    Traian Vuia din Timisoara a “prins aripi” in urma unei investitii
    de 2 milioane de euro, investitie care a finantat achizitia unui
    simulator, doua aeronave Cesna si diverse lucrari pentru
    organizarea scolii. Insa, odata lansata, scoala a lucrat la
    capacitate maxima: “Prin scoala noastra, urmand diverse cursuri de
    formare, au trecut peste 90 de studenti-piloti”, explica Dan
    Andrei. In prezent, aflandu-se in diverse stadii ale cursurilor de
    pilotaj, frecventeaza cursurile scolii 23 de
    piloti/studenti-piloti, diferenta de 67 fiind reprezentata de cei
    care au absolvit deja.

    Programul de pregatire a unui pilot consta in mai multe etape,
    fiecare cu pretul ei: primul nivel, asa-numitul PPL (Private Pilot
    Licence), costa in cadrul scolii de aviatie Carpatair circa 9.000
    de euro fara TVA. Pregatirea planificata pe durata a doi ani, pana
    la obtinerea licentei de pilot comercial ATPL (Air Transport Pilot
    Licence) il costa insa pe un viitor pilot circa 55.000 de euro.

    La o cautare pe internet, zeci de forumuri din tara si din
    strainatate sunt pline ochi de tineri care vor sa devina piloti.
    Multi vor, putini ajung la cursuri, iar si mai putini reusesc sa
    obtina toate atestatele si sa ajunga sa zboare pentru o companie.
    Si, cu toate acestea, evolutia pietei aeriene din ultimii ani ii
    face pe multi dintre ei sa isi puna intrebarea: “Poti avea emotii
    ca ajungi somer cu licente de pilot de 100.000 de euro?”.
    De la inceputul anilor 2000, industria aeriana a avut o crestere
    record mondiala, in care au jucat roluri foarte importante
    dezvoltarea industriei low-cost si a companiilor asiatice. Ultimii
    doi ani au afectat insa grav industria transporturilor, mai multe
    companii intrand in faliment – precum SkyEurope sau MyAir -, iar
    altele intrand in ample restructurari. Cel mai recent exemplu in
    acest sens este operatorul aerian roman Blue Air, care a anuntat un
    plan de restructurare ce vizeaza, printre altele, concedierea mai
    multor angajati din echipajul de bord.

    Cu toate acestea, mai exista regiuni pe glob unde inca se fac
    angajari, spun cei din domeniu. “Exista cerere mare de piloti in
    zona Asiei si a Orientului Mijlociu, cele mai dinamice din punct de
    vedere al dezvoltarii aviatiei civile in ultimii ani. Aici de fapt
    se impune o analiza structurala pentru ca in toata lumea este
    nevoie de piloti cu experienta (comandanti, instructori), insa este
    greu sa ajungi la acest nivel pentru ca sistemul de promovare este
    foarte riguros si impune un anumit nivel de pregatire pentru
    fiecare etapa care conduce la elitele de care este nevoie peste
    tot, de fapt”, spune Dorin Ivascu, unul dintre cei doi asociati ai
    Regional Air Services, scoala de piloti de la Tuzla. Aceeasi
    viziune o impartaseste si Dan Andrei de la Carpatair, afirmand ca
    explicatia acestei cereri deosebite este faptul ca liniile aeriene
    din zona Asia-Pacific si Orientul Mijlociu comanda sute de avioane
    de mare si medie capacitate anual. “Unele dintre statele respective
    au scoli de aviatie proprii si produc industrial. China, spre
    exemplu, produce intr-o singura scoala 15.000 de piloti, atat de
    mari ii sunt nevoile.”

    Analizand insa salariile si diurnele, atat in Romania, cat si in
    strainatate, se poate spune ca pilotii comerciali sunt niste
    norocosi. “In general, un pilot comercial castiga in Romania circa
    5-6.000 de euro lunar, daca are deja toate licentele. In
    strainatate, salariul este ceva mai mare, pornind de la circa 8.000
    de euro”, spune Pavel Tatcu, fost instructor de zbor la Autoritatea
    Aeronautica Civila Romana. Exista insa salarii ce depasesc patru
    zerouri. “Am un prieten care zboara in calitate de comandant in
    Qatar si castiga aproximativ 18.000 de dolari pe luna, pe misiuni
    ultra-lungi pe Boeing 777”, explica Dan Andrei. Efortul financiar
    pana a ajunge la un asemenea salariu este insa destul de mare.
    Toate licentele necesare, plus atestatul pentru avioane de acest
    tip, in acest caz Boeing, pot costa circa 90-100.000 de euro,
    adauga fostul instructor de zbor Pavel Tatcu.

    Intr-adevar, sustine Dan Andrei, cei mai multi cursanti viseaza
    la angajarea in cadrul unor companii de linie, pentru a zbura pe
    curse cat mai lungi. Nu toti cursantii ajung insa piloti, asa ca
    scoala de la Timisoara urmeaza sa dezvolte si alte componente de
    business, cum ar fi o baza de intretinere pentru avioane mici sau
    abordarea de noi profesii, printre care si cea de insotitor de
    bord, mecanic de aviatie sau specialist in planificare zbor. Cel
    mai ambitios plan insa este cel prin care, intr-o perioada de cinci
    ani, scoala vrea sa-si mareasca numarul de cursanti, chiar pana la
    dublarea lor. In acest sens, exista colaborari cu scoli de aviatie
    din Serbia, Croatia, Germania si chiar si Marea Britanie, dupa cum
    spune Dan Andrei: “Suntem departe de a fi un jucator global. Poate
    peste vreo 5-10 ani. Cine stie?”.

  • FMI: Creditul a scazut in Europa de Est acolo unde bancile straine au retras cele mai mari sume de bani

    “Acest fenomen reflecta un numar de factori, de la cererea slaba
    de credite, constrangeri de finantare, ingrijorarile privind
    ratingul de tara si pana la presiuni din autoritatilor monetare
    locale pentru cresterea standardelor de adecvare a capitalului
    bancar, dar si anumite fluxuri de capital in interiorul grupurilor
    financiare internationale”, noteaza FMI.

    Cresterea creditelor a devenit negativa sau a ramas foarte slaba in
    tarile unde iesirile de capital decise de banci au fost cele mai
    mari, conform FMI. Aceste iesiri sunt direct proportionale cu
    gradul in care subsidiarele locale sunt dependente de bancile-mama
    pentru finantare si cu deteriorarea pe ansamblu a cererii de
    credite si a situatiei economice.

    Din acest punct de vedere, Letonia conduce detasat, cu iesiri de
    capital bancar care ajung cumulat la 14% din PIB, incepand din
    ultimul trimestru al lui 2008 si pana in primele trei luni ale
    anului in curs. Prin comparatie, Romania sta bine, cu sume de doar
    putin peste 4% din PIB, insa incomparabil cu Polonia, unde aceste
    fluxuri de capital nu ajung nici macar la 1% din PIB.

    In schimb, in tarile cu un grad mai mare de independenta a
    bancilor locale sau unde pietele locale sunt mai mari si unde
    economia a facut mai bine fata crizei, in ultimele luni a avut loc
    o redresare a cererii de credite, asa cum s-a intamplat in Polonia,
    Rusia sau Turcia.

    FMI anticipeaza ca riscurile de stabilitate financiara pentru
    pietele emergente s-au redus, insa aceste piete se confrunta in
    continuare cu “provocarea de a administra fluxuri mari si posibil
    volatile de capital”. Institutia recomanda politici de limitare a
    impactului unor astfel de fluxuri de capital, prin “abordarea
    adecvata a riscului de tara, abordarea problemelor mostenite de la
    sistemul bancar si mentinerea claritatii in privinta
    reglementarilor pentru intregul sector financiar”.

    In privinta standardelor de adecvare a capitalului bancar,
    statisticile continute in raportul FMI indica o rata de
    solvabilitate in sistemul bancar romanesc de 15% la sfarsitul lui
    martie 2010 (standardul fixat de BNR pentru raportul dintre
    fondurile proprii si activele ponderate dupa riscuri este de 8%).
    Rata este comparabila cu situatia din Lituania (15,1), este peste
    cea din Ungaria (12,9%) si Cehia (14,2%), dar sub cea din Bulgaria
    (18,2%) sau Estonia (22%).

    Ponderea creditelor neperformante (inclusiv cele clasificate drept
    indoielnice si pierderi) in totalul imprumuturilor acordate de
    bancile din Romania era in martie de 17,5%, aproape de ponderea din
    Letonia (17,9%), comparativ cu 4,9% in Cehia, 7,8% in Bulgaria si
    Ungaria sau – la polul opus – 41,9% in Ucraina.

  • Profilul turistului roman in Austria: masina de lux, hotel de 4 stele, cheltuieste 1.000 de euro pe saptamana

    “Fata de sezonul trecut de iarna cred ca vom avea o crestere cu
    27% a numarului de turisti romani, avand in vedere ca vara aceasta
    au venit mai multi romani decat ne asteptam, iar preturile s-au
    mentinut la nivelul de anul trecut”, a declarat Cristoph Eisinger,
    managing director al asociatiei Ski Amade, care include cinci
    regiuni de schi.

    Romanii vor lasa iarna aceasta peste 60 de milioane de euro in
    statiunile din Ski Amade, potrivit calculelor ZF, ce iau in
    considerare pretul mediu pe sejur.

    Detalii pe www.zf.ro.

  • Dacia: Romania nu mai concureaza cu Europa de Vest pentru investitii, ci cu Maroc, India si China

    Daca in trecut principalele motive care au atras constructori
    precum Renault la Mioveni si Ford la Craiova erau legate de costuri
    si salarii, locul Romaniei in ceea ce priveste industria auto este
    acum amenintat de alte piete emergente, in conditiile in care la
    noi investitiile atat in extinderea infrastructurii rutiere si
    feroviare sunt la un nivel scazut.

    Pe fondul lansarii Duster, Dacia va produce la Mioveni in acest an
    aproape 330.000 de autovehicule, din care 300.000 vor fi exportate
    catre piete vest-europene. “Datorita Duster cifra de afaceri a
    Dacia va creste anul acesta la peste 2 miliarde de euro, in
    conditiile in care uzina a functionat la capacitate maxima”, spune
    Chauvet.

    Detalii pe www.zf.ro.

  • Oferte pentru studenti – chiriile din Capitala, cu 40% mai mici decat in 2008

    Proprietarul unei garsoniere din Berceni cerea azi o chirie
    lunara de 120 de euro. La polul opus, una dintre cele mai scumpe
    proprietati de acest tip putea fi inchiriata pe bulevardul
    Calarasi, la pretul solicitat de propietar de 350 de euro.

    Deficitul cronic de locuri de cazare in caminele studentesti din
    Capitala este vazut ca o oportunitate si de dezvoltatorul Conarg,
    care incearca sa vanda studentilor cele 226 de garsoniere dintr-un
    ansamblu rezidential din vecinatatea Parcului Politehnicii.

    Detalii pe www.gandul.info.

  • Fabrica P&G de la Urlati. Unde se fac sampoane pentru 20 de tari

    Alin Stan are 32 de ani si lucreaza de sapte ani la
    Procter&Gamble, si-a terminat studiile in Germania si s-a
    angajat ca inginer in filiala nemteasca a grupului, apoi a urmat un
    stagiu de trei ani in Belgia. Acum este responsabil de punerea in
    functiune a liniilor de ambalare a sampoanelor din noua fabrica de
    la Urlati, unde grupul american a investit 100 de milioane de
    dolari in cea mai moderna fabrica a grupului din acest
    moment.

    Stan s-a intors in Romania in 2008 si a facut parte din echipa care
    s-a ocupat de dezvoltarea, din primele faze, a proiectului din
    oraselul cu 12.000 de locuitori de langa Ploiesti. Saptamana
    trecuta, la inaugurarea oficiala a fabricii, principala grija a lui
    Alin Stan a fost sa raspunda la intrebari despre detalii tehnice
    pentru grupul de ziaristi echipati cu halate albe carora le-a fost
    ghid in turul de fabrica. Impartita pe zone (de productie,
    ambalare, stocare), fabrica ocupa acum sase hectare de teren din
    cele 25 concesionate de P&G de la Consiliul Judetean
    Prahova.

    Alin Stan povesteste insufletit, langa liniile de ambalare, ca
    materiile prime (“e vorba de peste 100 de ingrediente”) ajung la
    fabrica, sunt descarcate, stocate, folosite apoi in sala de
    productie, iar sampoanele (“linia de balsam va intra in productie
    in cateva luni”) sunt apoi ambalate si isi urmeaza drumul catre
    rafturile depozitului. Cele patru linii de productie instalate in
    fabrica – dintre care trei pentru sampoane si unul pentru balsam de
    par – stralucesc, in asteptarea muncitorilor. Dupa ce vor primi
    toate avizele de calitate (“acum se fac teste”), sampoanele
    (Wash&Go, Head&Shoulders si Pantene) vor tinti 300 de
    milioane de consumatori din 20 de tari, peste 90% din productie
    fiind destinata exportului.

    La finalul turului de fabrica, sute de oameni, din care 250 sunt
    chiar angajatii fabricii, imbracati cu totii in tricouri bleu si
    blugi crem, asteapta ca discursurile oficiale sa fie rostite de pe
    scena ridicata in fabrica. Sunt aici presedintele Basescu,
    ministrul mediului, Laszlo Borbely, Theodor Melescanu si
    oficialitati locale.

    Bob McDonald, director executiv general si presedinte al
    Consiliului de Administratie al P&G, presedintele Traian
    Basescu si Luc Viaene, directorul fabricii din Urlati, asteapta sa
    se faca liniste – una dintre liniile de productie nu a fost oprita
    – inainte de urcarea lor pe scena.

    Bob McDonald, caruia nu i-a luat mai mult de zece minute sa
    aprobe planul de investitii pentru Romania (“dar inainte de a
    ajunge la mine o astfel de propunere trece prin multe maini”) a
    tinut primul discurs, spunand ca se asteapta ca pe viitor “sa
    extindem investitia”, dar nu a oferit detalii suplimentare despre
    sume nici ulterior, in conferinta de presa.
    In cele cateva minute de discurs, presedintele Traian Basescu a
    mentionat ca aceasta investitie “probeaza faptul ca Romania este un
    loc in care sa investesti” si a spus ca fabrica “este importanta si
    pentru ca produsele sunt destinate in primul rand exportului”. A
    adresat multumiri – investitorilor, celor ce au lucrat la ridicarea
    rapida a fabricii, angatilor – si a asigurat audienta, pe un ton de
    gluma, ca “desi nu par, voi fi un consumator al produselor
    P&G”.

    Ultimul discurs oficial a apartinut lui Luc Viaene, directorul
    fabricii P&G din Urlati, care a vorbit in romana. Viaene a
    declarat apoi, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, ca s-a ocupat
    de acest proiect din primul moment, inca inainte de a se fi pus
    problema locului unde va fi ridicata fabrica. “Am facut un studiu
    sa vedem ce loc ar fi cel mai potrivit pentru o noua fabrica. Nu ne
    gandeam la un loc anume, dar acesta s-a dovedit a fi in Romania”,
    spune Viaene, care a venit pentru prima oara la Timisoara, in 1996.
    Vreme de cativa ani, cat s-au derulat investitii in linii de
    productie la Timisoara, Viaene venea destul de des in Romania, dar
    nu cunostea prea bine Bucurestiul.
    Cand s-a intors in 2007, dupa cativa ani de la ultimele vizite, a
    fost surprins de schimbarea prin care trecuse tara – de la numarul
    mai mare de magazine ale retelelor moderne si pana la felul cum
    fusesera renovate cladirile vechi. Se schimbasera si pretentiile
    consumatorilor, dupa o perioada cand consumul avea cresteri anuale
    de cate doua cifre.

    Pe parcursul ultimilor doi ani, pe fondul recesiunii, si
    vanzarile P&G Distribution (care are in portofoliu marci ca
    Ariel, Tide, Ace, Fairy si Pampers) au scazut la 280 milioane de
    euro in 2009, fata de 315 milioane de euro in 2008. In Romania,
    grupul are competitie din partea altor companii multinationale, ca
    Unilever, care a terminat anul trecut cu o cifra de afaceri de 177
    de milioane de euro, si Henkel, cu vanzari totale de 135 de
    milioane de euro (care cuprind bunuri de larg consum si materiale
    de constructii).

    Totusi, in ciuda inaspririi conditiilor economice, pe parcursul
    acestui an “nu am schimbat planul de afaceri din cauza masurilor de
    austeritate”, declara Sotirios Marinidis, CEO al filialei
    romanesti. Dimpotriva, compania are planuri ferme de a investi in
    continuare in fabrica de la Urlati, pe care ar vrea s-o completeze
    cu linii de productie si pentru alte categorii de produse din
    portofoliu. Jon R. Moeller, director executiv financiar al
    grupului, afirma ca P&G investeste in total “4% din valoarea
    vanzarilor”.

    Din cele zece fabrici trecute pe lista de investitii din acest
    an, cea de la Urlati este “a treia, in functie de valoarea
    bugetelor alocate si singura din Europa”, spune directorul
    fabricii. Investitia de aici s-a impus, explica el, pentru ca
    fabrica din Franta care producea pentru tarile unde vor fi vandute
    sampoanele de la Urlati nu mai facea fata cererii. Este insa
    “complet exclus” ca fabrica din Franta sa-si inchida portile,
    sustine Ramona Brad, communications asociate director in cadrul
    P&G.

    Bob McDonald, aflat la a doua sa vizita in Romania, dupa ce in
    urma cu cativa ani a participat la inaugurarea sediului central de
    la Bucuresti, a declarat ca impactul investitiei asupra comunitatii
    locale este important, mai cu seamna ca “de fiecare loc de munca
    din cadrul P&G se leaga alte trei slujbe”. De fapt, investitia
    de la Urlati a revigorat oraselul de 12.000 de locuitori. In
    perioada comunista, cea mai mare parte a acestora lucrau fie pentru
    industria textila – care a intrat in declin -, fie aveau activitati
    legate de extragerea petrolului – dar sondele sunt acum
    parasite.

    Aportul autoritatilor locale la aceasta investitie – cea mai mare
    fabrica inaugurata in acest an in Romania – a constat intr-un
    proiect in valoare de 2,5 milioane de euro pentru “viabilizarea
    terenului si aducerea utilitatilor”, conform lui Mircea Cosma,
    presedintele Consiliului Judetean Prahova. De fapt, zona Ploiesti
    este unul din cei mai importanti poli ai investitiilor la nivel
    national, daca ne gandim ca alti trei mari producatori din
    industria bunurilor de larg consum – Unilever, Bergenbier si
    British American Tobacco – au fabrici in zona. Unilever a inceput
    investitiile in Romania prin achizitia fabricii de detergenti Dero
    din Ploiesti, in 1995. Noua ani mai tarziu, compania a ridicat in
    spatiul alaturat fabricii de detergenti o alta unitate de productie
    pentru marcile Rama, Delma, Knorr si Delikat.

    Producatorul de bere Bergenbier, care a realizat anul trecut o
    cifra de afaceri de 135 de milioane de euro, a anuntat recent ca
    doreste sa-si concentreze toata productia de pe piata romaneasca in
    fabrica de la Ploiesti, dupa ce anul trecut a inchis un spatiu la
    Blaj. Acelasi oras a fost ales si de British American Tobacco, cel
    mai mare producator local din domeniul bunurilor de larg consum, cu
    o cifra de afaceri de 1,15 miliarde de euro in 2009. Catre si
    dinspre aceste fabrici fac zilnic naveta zeci de angajati care
    lucreaza in zona Ploiesti, dar locuiesc in Bucuresti. La fel face
    si Alin Stan, care, odata incheiat proiectul de investitie de la
    Urlati, va pleca “cel mai probabil” spre o alta viitoare fabrica.
    Ca navetist, Stan e avantajat: locuinta lui e la iesirea din
    Capitala, pentru ca sotia sa lucreaza acum la o firma cu sediul in
    Pipera.

  • Una calda: salariile cresc la anul. Una rece: doar pentru cei carora le-au crescut si in 2010

    “Nu dramatizati!” Cam asa suna mesajul pe care angajatorii vor
    sa il transmita acum angajatilor. In primul rand pentru ca vor sa-i
    pastreze motivati si apoi pentru ca, asa cum si-au construit
    bugetele pentru 2011, le promit un nou an in care vor castiga mai
    bine.

    Daca ar fi sa luam ca sursa de informare studiile salariale,
    bazate pe chestionarea companiilor, atunci situatia nici n-ar avea
    de ce sa fie dramatica. Salariile nu au contenit sa creasca nici in
    ultimii doi ani, cei mai grei pentru multi dintre cei ce activeaza
    acum pe piata muncii.

    Potrivit Studiului salarial si de beneficii PayWell Romania 2010
    (ale carui concluzii le puteti vedea ilustrate in galeria foto
    atasata acestui articol), realizat anual de compania de consultanta
    PricewaterhouseCoopers, in 2009 si in 2010 salariile au crescut cu
    7,2%, respectiv 4,3% in mediul privat. Valorile sunt la jumatate
    sau chiar un sfert fata de anii trecuti, cand companiile au acordat
    cresteri salariale medii si de 15%, insa pentru vremuri de criza,
    nici majorarile de o cifra nu inseamna putin. 2010 a fost insa
    primul an in care cresterile de lefuri au fost sub rata inflatiei –
    4,3% raportat la 7,58%, cat a fost rata inflatiei, ceea ce inseamna
    ca, desi au castigat mai mult, romanii au avut o putere de
    cumparare mai mica decat pana acum. Spus si mai simplu decat atat,
    au dus-o mai rau.

    Daca privim totusi lucrurile dintr-o perspectiva macro,
    cresterile salariale din ultimii doi ani ar parea chiar
    surprinzatoare, in conditiile in care nu au fost sustinute si de o
    crestere a PIB, ci dimpotriva, economia a scazut cu 7,1% in 2009 si
    este asteptata sa se contracte cu 2% in 2010. Atunci cum si de ce
    si-au platit companiile mai bine angajatii?


    Separat pe domenii si categorii de angajati, studiul PwC arata si
    mai interesant.


    Daca anul trecut managerii au avut cele mai mari cresteri
    salariale, de circa 22%, anul acesta au primit un plus aproape
    insesizabil la salariu – de 2%. Restul de bani s-a dus catre
    stimularea specialistilor, care in 2010 au reprezentat categoria
    care a beneficiat de cele mai importante majorari – 17%, fata de
    numai 1% anul trecut. “Schimbarea centrului de atentie de la
    manageri catre specialisti este destul de usor explicabila –
    companiile nu vor sa riste sa ramana fara talente.

    Daca anul trecut au fost stimulati cei cu putere decizionala,
    anul acesta a venit randul celor pe care companiile nu-si permit
    sa-i piarda, adica specialistii”, spune Horatiu Cocheci, human
    resources consulting manager, PricewaterhouseCoopers Romania.

    Surprinzator este si faptul ca angajatorii au inceput sa
    investeasca in tinerii angajati, in special in absolventii de
    facultate, fara experienta. Anul trecut, cei ce au reusit sa se
    angajeze au avut de intampinat un prim obstacol – salariile le-au
    scazut cu 3%. Anul acesta insa au fost platiti mai bine, in medie,
    cu 13% fata de 2009. De altfel, din ultimii trei ani, in 2010 au
    fost notate cele mai generoase cresteri acordate acestei categorii
    de angajati.


    Daca ne referim strict la sectoare de activitate, aici studiul
    citat nu aduce mari surprize. Angajatii din IT raman cel mai bine
    platiti, aflati sub un oarecare con de protectie si imuni la
    derapajele din economie. Lor le-au crescut salariile cu aproape 6%
    in 2010, aceasta fiind insa o medie la nivelul intregii industrii,
    ceea ce inseamna ca unele companii au mentinut salariile la nivelul
    anului trecut, in timp ce altele au avut majorari si de 20% sau
    30%.

    Urmatorii pe lista norocosilor sunt cei din companiile
    farmaceutice, cu majorari de 5,4%. O prezenta inedita in randul
    domeniilor cu cele mai mari cresteri de salarii este cea a
    companiilor auto. In ciuda faptului ca vanzarile de masini nu si-au
    revenit, angajatorii au gasit resurse pentru a le oferi
    salariatilor cu 4,9% mai multi bani decat anul trecut. Industria,
    bunurile de consum, comertul, agricultura si bancile au fost alte
    domenii unde oamenii au castigat mai mult – in medie, intre 2,9% si
    4,2% peste cat castigau in 2009.

    Mult mai graitoare sunt insa salariile exprimate in valori
    absolute. Concret, nivelul salarial al unui angajat din Bucuresti
    s-a incadrat in acest an intr-o medie de 4.039 de lei, in timp ce
    in afara Bucurestiului se inregistreaza o valoare medie aproape
    injumatatita – 2.427 lei. “Desi se pastreaza in continuare
    diferentele dintre Bucuresti si restul tarii, se observa o scadere
    a decalajului dintre toate celelalte orase ale tarii. Cu alte
    cuvinte, salariile din provincie incep sa se alinieze, indiferent
    de orasul despre care vorbim”, explica Horatiu Cocheci.


    El mai atrage atentia asupra unui fenomen ce poate fi interpretat
    si ca un pont pentru cei aflati in cautarea unei slujbe –
    companiile mai mici ofera salarii mai mari. Explicatia este simpla:
    cu cat sunt mai putini angajati intr-o companie, cu atat ea va avea
    o productivitate mai mare si isi va permite astfel sa dea salarii
    mai mari. Exemplele lui Cocheci sunt elocvente: in companiile cu
    mai putin de 500 de angajati, salariul brut ajunge, in medie, la
    4.109 lei pe luna, si scade pe masura ce avem de-a face cu companii
    mai mari, pentru a ajunge la 2.929 de lei in firmele cu peste 3.000
    de oameni.

    Similara este situatia si atunci cand raportam lefurile la cifra de
    afaceri a companiei. Astfel, cu cat compania are o cifra de afaceri
    mai mare, cu atat salariul mediu brut scade. Daca in firmele cu
    afaceri sub 50 de milioane de euro pe an se inregistreaza un
    salariu mediu brut de 3.237 de lei, in cele cu peste 300 de
    milioane de euro acesta scade la 2.929 de lei.

    Pachetul salarial al unui angajat cuprinde, in majoritatea
    cazurilor, mai mult decat suma fixa incasata la sfarsit de luna.
    Unii au si bonusuri variabile, in functie de rezultate, insa cei
    mai multi primesc diverse beneficii fixe, precum tichete de masa
    sau contributii la diverse instrumente de economisire. 87% dintre
    companiile chestionate de PwC au un plan salarial care cuprinde si
    bonusuri variabile. Cu toate acestea, ponderea lor in pachetul
    salarial total a scazut simtitor, la nivelul minim al ultimilor
    cinci ani. Daca in 2008 pachetul de remunerare a unui angajat era
    format din parte fixa (69%), bonus variabil (20%) si beneficii fixe
    (11%), acum structura arata mult schimbata: partea fixa are o
    pondere de 87%, bonusurile variabile de 8%, iar beneficiile fixe de
    5%.


    Un rationament logic ar duce la concluzia ca, pe timp de criza,
    lucrurile ar trebui sa stea tocmai invers – pentru a creste
    productivitatea angajatilor, companiile ar trebui sa scoata in fata
    bonusurile variabile in functie de performanta, iar cei ce vor
    salarii mai mari trebuie sa fie si mai productivi, reversul fiind
    ca lipsa de productivitate va fi sanctionata cu salarii mai mici,
    ceea ce ar duce la o economie de costuri pentru angajator.

    Horatiu Cocheci spune ca rationamentul este bun in teorie, insa
    aplicarea lui stricta ar duce la o puternica demotivare a
    salariatilor si la o scadere a angajamentului fata de companie,
    avand in vedere presiunile bruste care s-ar crea in aceste
    conditii. In ceea ce priveste beneficiile fixe, companiile au ramas
    fidele, in mare, aceluiasi gen de stimulente acordate angajatilor.
    Tichetele de masa, activitatile de socializare, racoritoarele si
    cafeaua, cadourile pentru ocazii speciale, abonamentele la
    clinicile private si diversele tipuri de asigurari continua sa fie
    acordate de o mare parte a angajatorilor. “80-90% dintre companii
    acorda beneficii fixe, insa valoarea lor a scazut fata de anul
    trecut cu circa 100 de euro pentru fiecare eveniment sau tip de
    beneficiu. In valoare absoluta, companiile acorda bonusuri cu o
    valoare cuprinsa intre 100 si 600 de lei pe eveniment”, comenteaza
    Cocheci.

    Chiar daca multi dintre angajati nu se regasesc in datele pe care
    le prezinta studiile salariale si nu s-au bucurat de salarii mai
    mari in 2010, mai au o speranta pentru anul urmator: aproape
    jumatate dintre participantii PayWell Romania 2010 au bugetat
    pentru 2011 o crestere salariala medie de 6,8%. Daca ea va fi si
    aplicata depinde insa de mersul economiei.