BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Fotoreportaj: Cum se produce un Bentley

    Marcile de masini Dacia si Bentley nu au nimic comun la o prima
    vedere. Prima exista de doar 40 de ani, este destinata celor mai
    saraci dintre cei care isi permit o masina, in timp ce cea de-a
    doua are in gama doar masini al caror pret in euro se scrie cu cel
    putin sase cifre. Bentley este in proprietatea grupului Volkswagen,
    iar Dacia e detinuta de francezii de la Renault.

    Si totusi, atat Dacia, cat si Bentley traverseaza acum cea mai
    buna perioada din istoria lor. Se afla printre cei mai profitabili
    producatori de masini din lume, cu marje ale profitului operational
    de 8% si, respectiv, 11% anul trecut. Fabricile pe care cei doi
    producatori le au la Mioveni si respectiv Crewe sunt una dintre
    principalele surse de venituri pentru locuitorii din micile orase
    din Romania si Anglia. In plus, ambele fabrici au decis sa nu
    apeleze la roboti industriali, ci se bazeaza aproape exclusiv pe
    abilitatile angajatilor.
    Doar ca aici asemanarile se despart, motivatiile fiind complet
    diferite. In timp ce la Dacia folosirea fortei de munca manuale
    este determinata strict de argumente economice (cateva zeci de
    salariati sunt mai ieftini decat un robot), pentru britanici este o
    chestiune de imagine.
    “Este foarte important pentru noi sa fim perceputi ca un brand
    britanic si nu doar ca origine”, spune Tim Hodgson, care
    coordoneaza vanzarile de limuzine de lux Bentley Arnage sau, asa
    cum spune el, clientii premium (daca poate fi vorba de clienti
    premium cand pretul de baza al celui mai ieftin Bentley este de
    150.000 de euro).
    Hodgson lucreaza de peste 35 de ani in cadrul producatorului
    britanic de masini. Si exemplul lui este departe de a fi singular.
    Oliver Whitlock, ghidul care ne-a facut turul fabricii (si care
    face acest lucru in mod frecvent pentru clienti potentiali),
    lucreaza la randul sau la Bentley din anul 1972. Si probabil ca la
    fel de multi ani de experienta in spate au si Ben Parker, Russ
    Hodges, Rob Jones sau Chris Wood, cativa dintre cei aproape 4.000
    de oameni care produc acum 40-45 de masini Bentley pe zi in cadrul
    fabricii de la Crewe.
    Angajatii realizeaza manual toate operatiunile necesare pentru
    producerea masinii, de la asamblarea motoarelor si pana la
    transformarea furnirului de stejar in elegante tablouri de bord.
    Altfel spus, in timp ce alti producatori de masini renunta la
    anumite operatiuni sau chiar la fabrici intregi din tarile
    dezvoltate pentru a le muta in estul Europei, Bentley a decis sa
    pastreze in cadrul fabricii din Crewe chiar si operatiunile legate
    de realizarea tapiteriei.
    “Am avut o mare problema in gasirea de angajati calificati
    pentru operatiunile textile, deoarece trebuie sa fim foarte atenti
    la detalii, dar am descoperit o firma de pe Savile Row (strada din
    Londra renumita pentru magazinele de croitorie – n. red.) care
    tocmai intrase in faliment si am preluat aproape intreg personalul,
    care s-a mutat cu tot cu familiile in aceasta zona”, isi aduce
    aminte Whitlock.
    Nu este de mirare astfel ca in cazul unora dintre familiile
    britanice – cum este chiar cazul lui Tim Hodgson – s-a ajuns in
    situatia ca mai multe generatii sa lucreze in paralel in cadrul
    fabricii, acesta fiind vazut ca un bun element de marketing pentru
    marca britanica achizitionata in urma cu zece ani de grupul german
    Volkswagen. “Am fost un pic speriati cand am fost cumparati de
    Volkswagen, insa lucrurile au mers foarte bine”, recunoaste Oliver
    Whitlock. Intr-adevar, Bentley a depasit anul trecut pentru prima
    data pragul de 10.000 de masini produse, o valoare de neimaginat in
    urma cu cinci sau zece ani.
    “Cresterea vine in special de la economii emergente precum
    China, Rusia sau de la tarile din estul Europei, precum Romania”,
    spune Hodgson. El aminteste apoi de unul dintre clientii romani –
    desi refuza sa il numeasca – venit tocmai in Marea Britanie pentru
    a-si personaliza masina. “Mi s-a parut ca era foarte bine informat,
    stia ce vrea de la masina, dar nu a cerut nimic exotic (asa cum se
    intampla in unele cazuri cu marii bogatasi din lumea araba – n.
    red.).”
    Iar numarul tot mai mare al romanilor care au ajuns sa
    descopere marca britanica a determinat producatorul sa demareze
    oficial de luna trecuta operatiuni de import. “Sunt deja 135 de
    Bentley inmatri­culate in Romania in ultimii ani, iar alte 15
    probabil circula in Romania, dar cu numere straine”, sustine Adrian
    Pascu, brand manager Bentley si Lamborghini in cadrul Porsche
    Romania, importatorul grupului Volkswagen.

    Cu alte cuvinte, o baza initiala importanta pentru activitatea
    de service a Porsche Romania – cea mai profitabila dintre
    activitatile derulate in general de un dealer de masini. Iar
    service-ul din zona Pipera din nordul Capitalei a fost deja vizitat
    de multi dintre posesorii de Bentley din Romania (cu ocazia
    reviziilor programate la un anumit numar de kilometri sau pentru
    diverse alte operatiuni), aproape toti fiind deja identificati si
    contactati de importator.
    “Pana acum nu aveam statut oficial de importator, dar chiar si
    asa am avut intre 20 si 30 de clienti pe care i-am indrumat catre
    Viena (sediul Porsche Holding, proprietarul Porsche Romania, unde
    se afla si un centru dedicat marcii Bentley – n. red.)”, adauga
    Pascu.

  • Fotoreportaj: Cum se produce un Bentley

    Marcile de masini Dacia si Bentley nu au nimic comun la o prima
    vedere. Prima exista de doar 40 de ani, este destinata celor mai
    saraci dintre cei care isi permit o masina, in timp ce cea de-a
    doua are in gama doar masini al caror pret in euro se scrie cu cel
    putin sase cifre. Bentley este in proprietatea grupului Volkswagen,
    iar Dacia e detinuta de francezii de la Renault.

    Si totusi, atat Dacia, cat si Bentley traverseaza acum cea mai
    buna perioada din istoria lor. Se afla printre cei mai profitabili
    producatori de masini din lume, cu marje ale profitului operational
    de 8% si, respectiv, 11% anul trecut. Fabricile pe care cei doi
    producatori le au la Mioveni si respectiv Crewe sunt una dintre
    principalele surse de venituri pentru locuitorii din micile orase
    din Romania si Anglia. In plus, ambele fabrici au decis sa nu
    apeleze la roboti industriali, ci se bazeaza aproape exclusiv pe
    abilitatile angajatilor.
    Doar ca aici asemanarile se despart, motivatiile fiind complet
    diferite. In timp ce la Dacia folosirea fortei de munca manuale
    este determinata strict de argumente economice (cateva zeci de
    salariati sunt mai ieftini decat un robot), pentru britanici este o
    chestiune de imagine.
    “Este foarte important pentru noi sa fim perceputi ca un brand
    britanic si nu doar ca origine”, spune Tim Hodgson, care
    coordoneaza vanzarile de limuzine de lux Bentley Arnage sau, asa
    cum spune el, clientii premium (daca poate fi vorba de clienti
    premium cand pretul de baza al celui mai ieftin Bentley este de
    150.000 de euro).
    Hodgson lucreaza de peste 35 de ani in cadrul producatorului
    britanic de masini. Si exemplul lui este departe de a fi singular.
    Oliver Whitlock, ghidul care ne-a facut turul fabricii (si care
    face acest lucru in mod frecvent pentru clienti potentiali),
    lucreaza la randul sau la Bentley din anul 1972. Si probabil ca la
    fel de multi ani de experienta in spate au si Ben Parker, Russ
    Hodges, Rob Jones sau Chris Wood, cativa dintre cei aproape 4.000
    de oameni care produc acum 40-45 de masini Bentley pe zi in cadrul
    fabricii de la Crewe.
    Angajatii realizeaza manual toate operatiunile necesare pentru
    producerea masinii, de la asamblarea motoarelor si pana la
    transformarea furnirului de stejar in elegante tablouri de bord.
    Altfel spus, in timp ce alti producatori de masini renunta la
    anumite operatiuni sau chiar la fabrici intregi din tarile
    dezvoltate pentru a le muta in estul Europei, Bentley a decis sa
    pastreze in cadrul fabricii din Crewe chiar si operatiunile legate
    de realizarea tapiteriei.
    “Am avut o mare problema in gasirea de angajati calificati
    pentru operatiunile textile, deoarece trebuie sa fim foarte atenti
    la detalii, dar am descoperit o firma de pe Savile Row (strada din
    Londra renumita pentru magazinele de croitorie – n. red.) care
    tocmai intrase in faliment si am preluat aproape intreg personalul,
    care s-a mutat cu tot cu familiile in aceasta zona”, isi aduce
    aminte Whitlock.
    Nu este de mirare astfel ca in cazul unora dintre familiile
    britanice – cum este chiar cazul lui Tim Hodgson – s-a ajuns in
    situatia ca mai multe generatii sa lucreze in paralel in cadrul
    fabricii, acesta fiind vazut ca un bun element de marketing pentru
    marca britanica achizitionata in urma cu zece ani de grupul german
    Volkswagen. “Am fost un pic speriati cand am fost cumparati de
    Volkswagen, insa lucrurile au mers foarte bine”, recunoaste Oliver
    Whitlock. Intr-adevar, Bentley a depasit anul trecut pentru prima
    data pragul de 10.000 de masini produse, o valoare de neimaginat in
    urma cu cinci sau zece ani.
    “Cresterea vine in special de la economii emergente precum
    China, Rusia sau de la tarile din estul Europei, precum Romania”,
    spune Hodgson. El aminteste apoi de unul dintre clientii romani –
    desi refuza sa il numeasca – venit tocmai in Marea Britanie pentru
    a-si personaliza masina. “Mi s-a parut ca era foarte bine informat,
    stia ce vrea de la masina, dar nu a cerut nimic exotic (asa cum se
    intampla in unele cazuri cu marii bogatasi din lumea araba – n.
    red.).”
    Iar numarul tot mai mare al romanilor care au ajuns sa
    descopere marca britanica a determinat producatorul sa demareze
    oficial de luna trecuta operatiuni de import. “Sunt deja 135 de
    Bentley inmatri­culate in Romania in ultimii ani, iar alte 15
    probabil circula in Romania, dar cu numere straine”, sustine Adrian
    Pascu, brand manager Bentley si Lamborghini in cadrul Porsche
    Romania, importatorul grupului Volkswagen.

    Cu alte cuvinte, o baza initiala importanta pentru activitatea
    de service a Porsche Romania – cea mai profitabila dintre
    activitatile derulate in general de un dealer de masini. Iar
    service-ul din zona Pipera din nordul Capitalei a fost deja vizitat
    de multi dintre posesorii de Bentley din Romania (cu ocazia
    reviziilor programate la un anumit numar de kilometri sau pentru
    diverse alte operatiuni), aproape toti fiind deja identificati si
    contactati de importator.
    “Pana acum nu aveam statut oficial de importator, dar chiar si
    asa am avut intre 20 si 30 de clienti pe care i-am indrumat catre
    Viena (sediul Porsche Holding, proprietarul Porsche Romania, unde
    se afla si un centru dedicat marcii Bentley – n. red.)”, adauga
    Pascu.

  • Pe cap de abonat

    Alegerea intre abonament si asigurarea privata nu tine de avantaje si dezavantaje, ci de cat sunt oamenii dispusi sa cheltuiasca, in afara contributiilor obligatorii, pe sanatate. Iar din acest punct de vedere, deocamdata, romanii de abia se obisnuiesc cu ideea de a apela la servicii private medicale pe baza unui abonament, chiar si a unuia de medicina a muncii, unde costurile sunt suportate de angajator. De aceea, segmentul abonamentelor corporative genereaza venituri care cantaresc greu mai ales in cifrele de afaceri ale liderilor din domeniu.
     
    Spre exemplu, Medicover, care estimeaza pentru anul acesta venituri de 15 milioane de euro, numara in jur de 62.000 de abonati, dintre care 95% ii reprezinta clientii corporativi, iar MedLife acopera o treime din piata de profil, cu 50.000 de abonati pe segmentul preturilor ridicate (de la 5-7 euro/abonat/luna) si 120.000 pe cel al preturilor mai scazute (minim 2,5 euro/abonat/luna).
     
    Atunci cand nu este vorba despre o cheltuiala proprie, aproximativ un sfert dintre angajati isi doresc o asigurare privata de sanatate ca principal beneficiu extrasalarial, detronand pensia privata in topul preferintelor, potrivit unui studiu recent realizat de firma de cercetare Mednet si de grupul Media Xprimm. Insa “la noi, piata asigurarilor private medicale este zero, pentru ca daca unii clienti au deja abonamente, este greu sa-i mai convingi sa-si faca si asigurare”, spune Mihail Marcu, presedintele MedLife. Dupa parerea lui, piata de profil nu este bine definita in lipsa unei deductibilitati reale oferite de stat, in conditiile in care nu este delimitat foarte clar pachetul de servicii de baza decontate. Multi dintre asiguratori trec cu greu de ordinul sutelor de clienti; aceasta nu l-a impiedicat insa pe seful MedLife sa infiinteze, anul trecut, divizia de asigurari de sanatate AsiLife, care are acum 2.000 de asigurati, adica o cincime fata de numarul inregistrat de liderul pietei, Interamerican, dupa aprecierile lui. “AsiLife este un instrument care, la momentul potrivit, cand se va schimba legislatia, va transfera portofoliul de abonati in cel de asigurati”, apreciaza Marcu, precizand ca brokerul de asigurare detine deocamdata o pondere foarte mica in cifra de afaceri a companiei, estimata pentru anul acesta la 22 de milioane de euro.
     
    Dar pana cand asemenea schimbari legislative ar putea avea loc, important pentru operatorii privati este ca prin serviciile lor sa genereze cat mai multe venituri, fie ca este vorba despre abonamente sau asigurari. Momentan, afacerile cu abonamente sunt in crestere, pentru ca “sistemul de abonamente a promovat medicina preventiva si a creat un sentiment de bunastare printre angajatii companiilor”, potrivit Doinei Zidaroiu, directorul de vanzari al Medsana, furnizor pentru care clientii corporativi inseamna 40% din cifra totala de afaceri. Clientii respectivi au de ales intre trei tipuri de abonamente, cu preturi care variaza de la 18 la 62,5 euro/abonat/luna.
     
    Preturi mai scazute practica Gral Medical, retea de clinici detinuta de sotii Serban, unde jumatate din venituri sunt generate de cei 125.000 de clienti care au abonamente de medicina a muncii. Cele mai solicitate sunt abonamentele standard incluse in pachetul de medicina a muncii, cu un tarif de 5 euro/abonat/luna, la care se adauga cele specifice pentru femei si barbati, cu un pret de 10 euro/abonat/luna. “Preturile serviciilor private sunt ori foarte mari, ori foarte mici si astfel se ajunge la o lupta de jungla, cu clinici medicale aparute in apartamente de bloc, in pofida reglementarilor in vigoare”, sustine Georgeta Serban, directorul general al Gral Medical.
     
    Chiar daca unele tarife par piperate, tot mai multi sunt dispusi sa apeleze la serviciile private, cautand sa scape de un sistem public in care bacsisul face legea. In esenta, serviciile private prospera in contextul unui sector public care nu reuseste sa satisfaca nevoile asiguratilor, iar Romania nu face exceptie. “Peste tot in lume, serviciile private medicale se dezvolta daca cele de stat sunt proaste, ca de exemplu, in Brazilia, Argentina, Turcia sau Polonia”, afirma Marcu, explicand ca in tarile occidentale sistemul sanitar beneficiaza de cheltuieli de la buget in jur de 10% din PIB, fata de 5,1% din PIB la noi. In acest context, perspectivele de crestere a pietei serviciilor private sunt mai mult decat optimiste, pentru anul acesta existand estimari de 380-400 de milioane de euro, ceea ce inseamna un avans de 35% fata de 2007.
     
    Potentialul de dezvoltare a pietei de profil a atras atentia si la nivel regional, atat fondurilor de investitii, cat si operatorilor de clinici din strainatate. Multi furnizori romani de servicii medicale au deja ca actionari, cu participatii diferite, fonduri de investitii, ca in cazul CMU (3i), Romar (Reconstruction Capital II) sau Hiperdia (Bedminster Capital Management). Georgeta Serban spune ca primeste saptamanal oferte de preluare, cele mai recente venind din partea unor companii de servicii medicale private din Slovacia si Germania – “se doreste sa se realizeze la nivel european o concentrare a operatorilor, intrucat inca nu exista momentan un jucator puternic in regiune”. Deocamdata insa, familia Serban nu este interesata de aceste propuneri si-si face planuri de extindere a retelei de centre medicale, care acum are opt unitati, iar perspectiva cea mai optimista vizeaza construirea, in 2010, a unui spital privat de 100 de paturi, in urma unei investitii de 6-7 milioane de euro. Proprietarii Gral Medical au in plan si sa investeasca 4 milioane de euro intr-un centru de recuperare din statiunea Calimanesti-Caciulata si urmaresc posibilitatea de a intra pe piata din Republica Moldova, discutiile purtandu-se deja in privinta asigurarilor publice.

  • Pe cap de abonat

    Alegerea intre abonament si asigurarea privata nu tine de avantaje si dezavantaje, ci de cat sunt oamenii dispusi sa cheltuiasca, in afara contributiilor obligatorii, pe sanatate. Iar din acest punct de vedere, deocamdata, romanii de abia se obisnuiesc cu ideea de a apela la servicii private medicale pe baza unui abonament, chiar si a unuia de medicina a muncii, unde costurile sunt suportate de angajator. De aceea, segmentul abonamentelor corporative genereaza venituri care cantaresc greu mai ales in cifrele de afaceri ale liderilor din domeniu.
     
    Spre exemplu, Medicover, care estimeaza pentru anul acesta venituri de 15 milioane de euro, numara in jur de 62.000 de abonati, dintre care 95% ii reprezinta clientii corporativi, iar MedLife acopera o treime din piata de profil, cu 50.000 de abonati pe segmentul preturilor ridicate (de la 5-7 euro/abonat/luna) si 120.000 pe cel al preturilor mai scazute (minim 2,5 euro/abonat/luna).
     
    Atunci cand nu este vorba despre o cheltuiala proprie, aproximativ un sfert dintre angajati isi doresc o asigurare privata de sanatate ca principal beneficiu extrasalarial, detronand pensia privata in topul preferintelor, potrivit unui studiu recent realizat de firma de cercetare Mednet si de grupul Media Xprimm. Insa “la noi, piata asigurarilor private medicale este zero, pentru ca daca unii clienti au deja abonamente, este greu sa-i mai convingi sa-si faca si asigurare”, spune Mihail Marcu, presedintele MedLife. Dupa parerea lui, piata de profil nu este bine definita in lipsa unei deductibilitati reale oferite de stat, in conditiile in care nu este delimitat foarte clar pachetul de servicii de baza decontate. Multi dintre asiguratori trec cu greu de ordinul sutelor de clienti; aceasta nu l-a impiedicat insa pe seful MedLife sa infiinteze, anul trecut, divizia de asigurari de sanatate AsiLife, care are acum 2.000 de asigurati, adica o cincime fata de numarul inregistrat de liderul pietei, Interamerican, dupa aprecierile lui. “AsiLife este un instrument care, la momentul potrivit, cand se va schimba legislatia, va transfera portofoliul de abonati in cel de asigurati”, apreciaza Marcu, precizand ca brokerul de asigurare detine deocamdata o pondere foarte mica in cifra de afaceri a companiei, estimata pentru anul acesta la 22 de milioane de euro.
     
    Dar pana cand asemenea schimbari legislative ar putea avea loc, important pentru operatorii privati este ca prin serviciile lor sa genereze cat mai multe venituri, fie ca este vorba despre abonamente sau asigurari. Momentan, afacerile cu abonamente sunt in crestere, pentru ca “sistemul de abonamente a promovat medicina preventiva si a creat un sentiment de bunastare printre angajatii companiilor”, potrivit Doinei Zidaroiu, directorul de vanzari al Medsana, furnizor pentru care clientii corporativi inseamna 40% din cifra totala de afaceri. Clientii respectivi au de ales intre trei tipuri de abonamente, cu preturi care variaza de la 18 la 62,5 euro/abonat/luna.
     
    Preturi mai scazute practica Gral Medical, retea de clinici detinuta de sotii Serban, unde jumatate din venituri sunt generate de cei 125.000 de clienti care au abonamente de medicina a muncii. Cele mai solicitate sunt abonamentele standard incluse in pachetul de medicina a muncii, cu un tarif de 5 euro/abonat/luna, la care se adauga cele specifice pentru femei si barbati, cu un pret de 10 euro/abonat/luna. “Preturile serviciilor private sunt ori foarte mari, ori foarte mici si astfel se ajunge la o lupta de jungla, cu clinici medicale aparute in apartamente de bloc, in pofida reglementarilor in vigoare”, sustine Georgeta Serban, directorul general al Gral Medical.
     
    Chiar daca unele tarife par piperate, tot mai multi sunt dispusi sa apeleze la serviciile private, cautand sa scape de un sistem public in care bacsisul face legea. In esenta, serviciile private prospera in contextul unui sector public care nu reuseste sa satisfaca nevoile asiguratilor, iar Romania nu face exceptie. “Peste tot in lume, serviciile private medicale se dezvolta daca cele de stat sunt proaste, ca de exemplu, in Brazilia, Argentina, Turcia sau Polonia”, afirma Marcu, explicand ca in tarile occidentale sistemul sanitar beneficiaza de cheltuieli de la buget in jur de 10% din PIB, fata de 5,1% din PIB la noi. In acest context, perspectivele de crestere a pietei serviciilor private sunt mai mult decat optimiste, pentru anul acesta existand estimari de 380-400 de milioane de euro, ceea ce inseamna un avans de 35% fata de 2007.
     
    Potentialul de dezvoltare a pietei de profil a atras atentia si la nivel regional, atat fondurilor de investitii, cat si operatorilor de clinici din strainatate. Multi furnizori romani de servicii medicale au deja ca actionari, cu participatii diferite, fonduri de investitii, ca in cazul CMU (3i), Romar (Reconstruction Capital II) sau Hiperdia (Bedminster Capital Management). Georgeta Serban spune ca primeste saptamanal oferte de preluare, cele mai recente venind din partea unor companii de servicii medicale private din Slovacia si Germania – “se doreste sa se realizeze la nivel european o concentrare a operatorilor, intrucat inca nu exista momentan un jucator puternic in regiune”. Deocamdata insa, familia Serban nu este interesata de aceste propuneri si-si face planuri de extindere a retelei de centre medicale, care acum are opt unitati, iar perspectiva cea mai optimista vizeaza construirea, in 2010, a unui spital privat de 100 de paturi, in urma unei investitii de 6-7 milioane de euro. Proprietarii Gral Medical au in plan si sa investeasca 4 milioane de euro intr-un centru de recuperare din statiunea Calimanesti-Caciulata si urmaresc posibilitatea de a intra pe piata din Republica Moldova, discutiile purtandu-se deja in privinta asigurarilor publice.

  • Fabrique au Roumanie

    De ce Franta? Pentru Jolidon, patria lui Coco Chanel a fost mereu cea mai ravnita piata, cea mai mare din Europa in segmentul de lenjerie si articole de corsetarie, cu o valoare de peste doua miliarde de euro. Primele doua magazine ale Jolidon au fost deschise in aprilie – la Cannes, pe o suprafata de 55 de metri patrati, in centrul orasului, si la Lille, pe 61 de metri patrati in centrul comercial Saint Amand les Eaux. Din 15 octombrie, compania clujeana va avea trei magazine in Franta, dupa ce va deschide un magazin de aproape 100 de metri patrati si in centrul orasului Mulhouse. Acestea se adauga celor 10 spatii de vanzare detinute in franciza de producatorul roman.
     
    “Dezvoltarea retelei proprii de magazine, notorietatea brandului si acoperirea gamei de produse cu colectii complete ne-au crescut vizibil vanzarile”, explica Gabriel Cirlig, fondatorul companiei clujene infiintate in urma cu 15 ani, de ce a inceput in 2008 extinderea pe piata franceza si prin investitie proprie. Cirlig vrea ca in 2009 sa deschida alte trei magazine sub administrarea directa a Jolidon, doua la Lyon si unul in Paris, pentru care contractele au fost deja semnate. “Vom deschide pe suprafete mai mari, cuprinse intre 80 si 100 de metri patrati, pentru ca aceste doua orase sunt puncte cheie ale pietei franceze, atat ca aglomerare urbana si potential comercial, cat si ca imagine”, spune Olga Stanciu, director adjunct al Jolidon, adaugand ca producatorul de lenjerie este in discutii si pentru inchirierea altor cateva spatii comerciale in Franta anul viitor. Pentru 2010, obiectivul fixat este ca reteaua franceza a Jolidon sa numere 40 de magazine, proprii si in franciza.
     
    Compania clujeana a inceput in iulie 2007 sa-si vanda produsele in aceasta tara prin intermediul unor retele de francize administrate de alte firme ce comercializeaza numai produse Jolidon. Costurile deschiderii unui magazin Jolidon in franciza sunt cuprinse intre 45.000 si 75.000 de euro, in functie de ce suprafata are spatiul. Pe langa investitia initiala in deschiderea magazinului, francizatul trebuie sa plateasca si o taxa de intrare de 15.000 de euro.
     
    De ce a preferat sa intre pe piata franceza mai intai prin franciza? “A fost mai simplu asa. In Franta exista un fel de taxa de vad comercial care poate fi cuprinsa intre 100.000 si 300.000 de euro, in functie de zona. Or, pentru a ne extinde cat mai rapid si cu costuri minime, am preferat acest sistem, care este foarte popular aici”, motiveaza Gabriel Cirlig. In paralel cu magazinele proprii, Jolidon va continua sa dezvolte in Franta si reteaua de francize, “dar intr-un ritm mai lent decat pana acum”, precizeaza Olga Stanciu. 
     
    Mult mai multe deschideri – 23 de noi magazine cu investitii totale de peste 1,5 milioane de euro – au planificat clujenii in tara. Aici, reteaua numara 75 de magazine, iar in urmatoarele trei luni ar urma sa se adauge inca 15. Conform calculelor companiei, vanzarile in magazinele proprii Jolidon din Romania au crescut in primele opt luni din 2008 cu 47,3%, pana la 7,3 milioane de euro, comparativ cu perioada similara a anului trecut.
     
    Aceasta cifra trebuie raportata la piata autohtona de lenjerie, care nu depaseste 150 de milioane de euro, conform estimarilor Mariei Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS) si directorul general al Pasmatex, producator de pasmanterie pentru care lenjeria intima reprezinta un procent de 35-40% din totalul productiei. In total, Jolidon opereaza o retea de 123 de magazine, dintre care 34 in Italia, doua in Ungaria si 12 boutique-uri in Franta. Magazinele proprii detin in prezent circa 40% din totalul vanzarilor Jolidon, care anul trecut au ajuns la 60 de milioane de euro. Vanzarile de pe pietele externe absorb restul de 60% din productie.
     
    In paralel, Gabriel Cirlig a continuat sa dezvolte si portofoliul de branduri si productia. In ultimii patru ani, omul de afaceri clujean a preluat cinci firme. Startul achizitiilor operate de Jolidon a fost dat in 2004, cand a cumparat principalul concurent, Argos Cluj, o companie cu peste 800 de angajati si peste 60 de ani de prezenta pe piata lenjeriei intime si a costumelor de baie. A urmat in 2006 firma de textile LCS Conf, fosta Flacara, iar odata cu pachetul majoritar de actiuni (peste 80%), Jolidon si-a adaugat in portofoliu si marca Falla, sub care producea anterior Flacara. Brandurile de lenjerie intima si costume de baie Infiore si Chiaro di Luna au intrat in administrarea Jolidon odata cu cumpararea, la inceputul lui 2007, a companiei italiene Emmeci SpA. Infiintata in 1963, firma din Lombardia (Vedano al Lambro) detinea la momentul tranzactiei peste 100 de magazine in Italia, din care 65 au fost cumparate de Jolidon. Prin Jolidon, Gabriel Cirlig a devenit, in decembrie 2007, actionarul majoritar al producatorului de articole de lenjerie in sistem lohn Tricotaje Ineu din Arad, infiintata in 1990, in urma privatizarii intreprinderii Tricoul Rosu Arad. A doua achizitie pe piata italiana a adus, in 2008, alte trei branduri in portofoliul Jolidon – Lilly, Eclizia si Kelitha. Infiintata in 1981, in Seriate (provincia Bergamo), sub numele de Erreci, compania si-a creat o retea de distributie in peste 30 de tari. Din 2003, numele firmei a fost schimbat in Lilly Italia.

  • Fabrique au Roumanie

    De ce Franta? Pentru Jolidon, patria lui Coco Chanel a fost mereu cea mai ravnita piata, cea mai mare din Europa in segmentul de lenjerie si articole de corsetarie, cu o valoare de peste doua miliarde de euro. Primele doua magazine ale Jolidon au fost deschise in aprilie – la Cannes, pe o suprafata de 55 de metri patrati, in centrul orasului, si la Lille, pe 61 de metri patrati in centrul comercial Saint Amand les Eaux. Din 15 octombrie, compania clujeana va avea trei magazine in Franta, dupa ce va deschide un magazin de aproape 100 de metri patrati si in centrul orasului Mulhouse. Acestea se adauga celor 10 spatii de vanzare detinute in franciza de producatorul roman.
     
    “Dezvoltarea retelei proprii de magazine, notorietatea brandului si acoperirea gamei de produse cu colectii complete ne-au crescut vizibil vanzarile”, explica Gabriel Cirlig, fondatorul companiei clujene infiintate in urma cu 15 ani, de ce a inceput in 2008 extinderea pe piata franceza si prin investitie proprie. Cirlig vrea ca in 2009 sa deschida alte trei magazine sub administrarea directa a Jolidon, doua la Lyon si unul in Paris, pentru care contractele au fost deja semnate. “Vom deschide pe suprafete mai mari, cuprinse intre 80 si 100 de metri patrati, pentru ca aceste doua orase sunt puncte cheie ale pietei franceze, atat ca aglomerare urbana si potential comercial, cat si ca imagine”, spune Olga Stanciu, director adjunct al Jolidon, adaugand ca producatorul de lenjerie este in discutii si pentru inchirierea altor cateva spatii comerciale in Franta anul viitor. Pentru 2010, obiectivul fixat este ca reteaua franceza a Jolidon sa numere 40 de magazine, proprii si in franciza.
     
    Compania clujeana a inceput in iulie 2007 sa-si vanda produsele in aceasta tara prin intermediul unor retele de francize administrate de alte firme ce comercializeaza numai produse Jolidon. Costurile deschiderii unui magazin Jolidon in franciza sunt cuprinse intre 45.000 si 75.000 de euro, in functie de ce suprafata are spatiul. Pe langa investitia initiala in deschiderea magazinului, francizatul trebuie sa plateasca si o taxa de intrare de 15.000 de euro.
     
    De ce a preferat sa intre pe piata franceza mai intai prin franciza? “A fost mai simplu asa. In Franta exista un fel de taxa de vad comercial care poate fi cuprinsa intre 100.000 si 300.000 de euro, in functie de zona. Or, pentru a ne extinde cat mai rapid si cu costuri minime, am preferat acest sistem, care este foarte popular aici”, motiveaza Gabriel Cirlig. In paralel cu magazinele proprii, Jolidon va continua sa dezvolte in Franta si reteaua de francize, “dar intr-un ritm mai lent decat pana acum”, precizeaza Olga Stanciu. 
     
    Mult mai multe deschideri – 23 de noi magazine cu investitii totale de peste 1,5 milioane de euro – au planificat clujenii in tara. Aici, reteaua numara 75 de magazine, iar in urmatoarele trei luni ar urma sa se adauge inca 15. Conform calculelor companiei, vanzarile in magazinele proprii Jolidon din Romania au crescut in primele opt luni din 2008 cu 47,3%, pana la 7,3 milioane de euro, comparativ cu perioada similara a anului trecut.
     
    Aceasta cifra trebuie raportata la piata autohtona de lenjerie, care nu depaseste 150 de milioane de euro, conform estimarilor Mariei Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS) si directorul general al Pasmatex, producator de pasmanterie pentru care lenjeria intima reprezinta un procent de 35-40% din totalul productiei. In total, Jolidon opereaza o retea de 123 de magazine, dintre care 34 in Italia, doua in Ungaria si 12 boutique-uri in Franta. Magazinele proprii detin in prezent circa 40% din totalul vanzarilor Jolidon, care anul trecut au ajuns la 60 de milioane de euro. Vanzarile de pe pietele externe absorb restul de 60% din productie.
     
    In paralel, Gabriel Cirlig a continuat sa dezvolte si portofoliul de branduri si productia. In ultimii patru ani, omul de afaceri clujean a preluat cinci firme. Startul achizitiilor operate de Jolidon a fost dat in 2004, cand a cumparat principalul concurent, Argos Cluj, o companie cu peste 800 de angajati si peste 60 de ani de prezenta pe piata lenjeriei intime si a costumelor de baie. A urmat in 2006 firma de textile LCS Conf, fosta Flacara, iar odata cu pachetul majoritar de actiuni (peste 80%), Jolidon si-a adaugat in portofoliu si marca Falla, sub care producea anterior Flacara. Brandurile de lenjerie intima si costume de baie Infiore si Chiaro di Luna au intrat in administrarea Jolidon odata cu cumpararea, la inceputul lui 2007, a companiei italiene Emmeci SpA. Infiintata in 1963, firma din Lombardia (Vedano al Lambro) detinea la momentul tranzactiei peste 100 de magazine in Italia, din care 65 au fost cumparate de Jolidon. Prin Jolidon, Gabriel Cirlig a devenit, in decembrie 2007, actionarul majoritar al producatorului de articole de lenjerie in sistem lohn Tricotaje Ineu din Arad, infiintata in 1990, in urma privatizarii intreprinderii Tricoul Rosu Arad. A doua achizitie pe piata italiana a adus, in 2008, alte trei branduri in portofoliul Jolidon – Lilly, Eclizia si Kelitha. Infiintata in 1981, in Seriate (provincia Bergamo), sub numele de Erreci, compania si-a creat o retea de distributie in peste 30 de tari. Din 2003, numele firmei a fost schimbat in Lilly Italia.

  • Pe strada mall-urilor

    In incercarea de a profita de un segment imobiliar putin dezvoltat, cel al centrelor comerciale, dezvoltatorii imobiliari au cumparat terenuri incepand cu 2005, dar mai ales din 2006, cu intentia de a construi mall-uri si parcuri de retail. Cum insa majoritatea terenurilor disponibile apartinusera fostelor fabrici, s-a ajuns la situatia in care mai multe proiecte de centre comerciale au fost anuntate pentru dezvoltare in aceeasi zona a oraselor sau chiar pe aceeasi strada.
     
    “Cand am aflat ca au cumparat teren vizavi de mine, am fost putin ingrijorat”, recunoaste Reuven Havar, country manager al Africa Israel, companie care va dezvolta AFI Arad Palace. Centrul comercial va avea concurenta chiar peste drum, unde Atrium Center va dezvolta un mall omonim. “Am stat si ne-am gandit ce sa facem; puteam sa vindem, dar am luat decizia de a merge inainte cu proiectul nostru de centru comercial. Faptul ca avem concurenta peste drum ne-a determinat sa incercam sa venim cu un concept si mai bun decat cel cu care am fi venit in mod normal”, sustine reprezentantul AFI.
     
    Artera din Arad pe care se construiesc cele doua centre comerciale, Calea Aurel Vlaicu, este cea mai aglomerata strada din punctul de vedere al proiectelor de retail; tot aici se afla in constructie un mall Galleria dezvoltat de catre GTC Romania si parcul de retail West Gate, dezvoltat de catre compania austriaca Meinl Europe. In plus, in vecinatatea West Gate a fost deja inaugurat Armonia Arad, dezvoltat de RED Management si aflat in proprietatea fondului austriac de investitii Immoeast.
     
    Ca si Aradul, mai multe orase din Romania ar urma sa aiba doua sau trei centre comerciale in aceeasi zona sau pe aceeasi strada. Spre exemplu, Futureal Group a achizitionat fosta fabrica de lapte din Baia Mare, unde construieste Gold Plaza, proiect achizitionat de catre Immoeast, in timp ce RED Management va construi pe locul fostei fabrici de textile Maratex un proiect imobiliar mixt care va include si un mall. Constanta va avea la randul sau trei centre comerciale in zona de nord a orasului – Polus si World Trade Center fiind in constructie, in timp ce City Park Mall a fost deja inaugurat. Oradea concureaza cu Aradul din punctul de vedere al numarului de centre comerciale situate pe aceeasi strada. Proiectul irlandezilor de la Mivan, Tiago Mall, va fi inaugurat in aceasta toamna, in timp ce anul viitor vor fi deschise Era Shopping Park, dezvoltat de catre Omilos, si Stop.Shop, realizat de catre Immoeast si SB Group. Cele trei centre comerciale, care implica investitii de peste 170 de milioane de euro, urmeaza sa fie amplasate unul langa altul.
     
    Razvan Gheorghe, directorul general al companiei de consultanta imobiliara Cushman & Wakefield Activ Consulting, estima intr-o discutie anterioara cu BUSINESS Magazin ca raportul optim maxim dintre numarul de locuitori ai unui oras si suprafata inchiriabila a tuturor centrelor comerciale din respectivul oras nu ar trebui sa fie mai mare de 1 la 1, adica un metru patrat de centru comercial la fiecare locuitor. Consultantii imobiliari spun insa ca acest indicator depinde si de puterea de cumparare a respectivilor locuitori, de comportamentele de cumparare din respectivul oras si de localitatile aflate in imprejurimile orasului. “Ideal, un centru comercial mediu are nevoie de minim 250.000 de locuitori in zona totala de atractie comerciala”, considera Luiza Moraru, directorul departamentului de retail din cadrul companiei de consultanta imobiliara CBRE Eurisko.
     
    Potrivit ultimul raport al Cushman & Wakefield privind segmentul de retail, stocul de spatii comerciale din Romania a ajuns la 41 de metri patrati la 1.000 de locuitori, comparativ cu o medie de 195 de metri patrati in Europa. “De asemenea, raportul fata de celelalte capitale din Europa de Est este inferior, Praga avand spre exemplu o medie de 618 mp/1.000 locuitori, in timp ce in Bucuresti vorbim de 214 mp/1.000 de locuitori”, spune Cristina Dumitrache, senior negociator pentru retailul international in cadrul companiei de consultanta imobiliara.
     
    Alaturarea sau invecinarea cu un alt centru comercial va avea efecte in primul rand in ceea ce priveste numarul de vizitatori si rezultatele financiare ale retailerilor. Cristina Dumitrache considera ca unii retaileri nu vor putea sa isi acopere cheltuielile generate de magazine, ajungand astfel in incapacitatea de a isi mai plati chiriile lunare.
     
    Rapiditatea cu care dezvoltatorii au ocupat puncte-cheie in orasele slab dezvoltate din punctul de vedere al planurilor de retail au determinat unele companii, precum GTC, sa renunte la o parte din centrele comerciale anuntate spre dezvoltare, in timp ce altele, cum ar fi Mivan sau Euromall, inca analizeaza oportunitatea de a dezvolta un centru comercial in orasele unde se afla deja in constructie mai multe mall-uri – Arad, respectiv Ploiesti. “In general exista doua posibilitati: fie unul dintre concurenti isi adapteaza mixul de chiriasi in functie de cel al primului si vine cu o oferta complementara pentru potentialii clienti, fie renunta la construirea unui proiect de centru comercial si schimba natura constructiei in rezidential”, explica Luiza Moraru. Deocamdata, in segmentul de retail se remarca deja o scadere a chiriilor practicate pentru spatiile din centre comerciale, mai ales in orasele de dimensiuni medii si mici. Consultantii imobiliari considera ca aceasta tendinta se va manifesta si anul viitor, in special in cazul proiectelor mai slabe calitativ, in timp ce pentru proiectele cu un amplasament bun din marile orase estimeaza o mentinere sau chiar o majorare a chiriilor. 

  • Pe strada mall-urilor

    In incercarea de a profita de un segment imobiliar putin dezvoltat, cel al centrelor comerciale, dezvoltatorii imobiliari au cumparat terenuri incepand cu 2005, dar mai ales din 2006, cu intentia de a construi mall-uri si parcuri de retail. Cum insa majoritatea terenurilor disponibile apartinusera fostelor fabrici, s-a ajuns la situatia in care mai multe proiecte de centre comerciale au fost anuntate pentru dezvoltare in aceeasi zona a oraselor sau chiar pe aceeasi strada.
     
    “Cand am aflat ca au cumparat teren vizavi de mine, am fost putin ingrijorat”, recunoaste Reuven Havar, country manager al Africa Israel, companie care va dezvolta AFI Arad Palace. Centrul comercial va avea concurenta chiar peste drum, unde Atrium Center va dezvolta un mall omonim. “Am stat si ne-am gandit ce sa facem; puteam sa vindem, dar am luat decizia de a merge inainte cu proiectul nostru de centru comercial. Faptul ca avem concurenta peste drum ne-a determinat sa incercam sa venim cu un concept si mai bun decat cel cu care am fi venit in mod normal”, sustine reprezentantul AFI.
     
    Artera din Arad pe care se construiesc cele doua centre comerciale, Calea Aurel Vlaicu, este cea mai aglomerata strada din punctul de vedere al proiectelor de retail; tot aici se afla in constructie un mall Galleria dezvoltat de catre GTC Romania si parcul de retail West Gate, dezvoltat de catre compania austriaca Meinl Europe. In plus, in vecinatatea West Gate a fost deja inaugurat Armonia Arad, dezvoltat de RED Management si aflat in proprietatea fondului austriac de investitii Immoeast.
     
    Ca si Aradul, mai multe orase din Romania ar urma sa aiba doua sau trei centre comerciale in aceeasi zona sau pe aceeasi strada. Spre exemplu, Futureal Group a achizitionat fosta fabrica de lapte din Baia Mare, unde construieste Gold Plaza, proiect achizitionat de catre Immoeast, in timp ce RED Management va construi pe locul fostei fabrici de textile Maratex un proiect imobiliar mixt care va include si un mall. Constanta va avea la randul sau trei centre comerciale in zona de nord a orasului – Polus si World Trade Center fiind in constructie, in timp ce City Park Mall a fost deja inaugurat. Oradea concureaza cu Aradul din punctul de vedere al numarului de centre comerciale situate pe aceeasi strada. Proiectul irlandezilor de la Mivan, Tiago Mall, va fi inaugurat in aceasta toamna, in timp ce anul viitor vor fi deschise Era Shopping Park, dezvoltat de catre Omilos, si Stop.Shop, realizat de catre Immoeast si SB Group. Cele trei centre comerciale, care implica investitii de peste 170 de milioane de euro, urmeaza sa fie amplasate unul langa altul.
     
    Razvan Gheorghe, directorul general al companiei de consultanta imobiliara Cushman & Wakefield Activ Consulting, estima intr-o discutie anterioara cu BUSINESS Magazin ca raportul optim maxim dintre numarul de locuitori ai unui oras si suprafata inchiriabila a tuturor centrelor comerciale din respectivul oras nu ar trebui sa fie mai mare de 1 la 1, adica un metru patrat de centru comercial la fiecare locuitor. Consultantii imobiliari spun insa ca acest indicator depinde si de puterea de cumparare a respectivilor locuitori, de comportamentele de cumparare din respectivul oras si de localitatile aflate in imprejurimile orasului. “Ideal, un centru comercial mediu are nevoie de minim 250.000 de locuitori in zona totala de atractie comerciala”, considera Luiza Moraru, directorul departamentului de retail din cadrul companiei de consultanta imobiliara CBRE Eurisko.
     
    Potrivit ultimul raport al Cushman & Wakefield privind segmentul de retail, stocul de spatii comerciale din Romania a ajuns la 41 de metri patrati la 1.000 de locuitori, comparativ cu o medie de 195 de metri patrati in Europa. “De asemenea, raportul fata de celelalte capitale din Europa de Est este inferior, Praga avand spre exemplu o medie de 618 mp/1.000 locuitori, in timp ce in Bucuresti vorbim de 214 mp/1.000 de locuitori”, spune Cristina Dumitrache, senior negociator pentru retailul international in cadrul companiei de consultanta imobiliara.
     
    Alaturarea sau invecinarea cu un alt centru comercial va avea efecte in primul rand in ceea ce priveste numarul de vizitatori si rezultatele financiare ale retailerilor. Cristina Dumitrache considera ca unii retaileri nu vor putea sa isi acopere cheltuielile generate de magazine, ajungand astfel in incapacitatea de a isi mai plati chiriile lunare.
     
    Rapiditatea cu care dezvoltatorii au ocupat puncte-cheie in orasele slab dezvoltate din punctul de vedere al planurilor de retail au determinat unele companii, precum GTC, sa renunte la o parte din centrele comerciale anuntate spre dezvoltare, in timp ce altele, cum ar fi Mivan sau Euromall, inca analizeaza oportunitatea de a dezvolta un centru comercial in orasele unde se afla deja in constructie mai multe mall-uri – Arad, respectiv Ploiesti. “In general exista doua posibilitati: fie unul dintre concurenti isi adapteaza mixul de chiriasi in functie de cel al primului si vine cu o oferta complementara pentru potentialii clienti, fie renunta la construirea unui proiect de centru comercial si schimba natura constructiei in rezidential”, explica Luiza Moraru. Deocamdata, in segmentul de retail se remarca deja o scadere a chiriilor practicate pentru spatiile din centre comerciale, mai ales in orasele de dimensiuni medii si mici. Consultantii imobiliari considera ca aceasta tendinta se va manifesta si anul viitor, in special in cazul proiectelor mai slabe calitativ, in timp ce pentru proiectele cu un amplasament bun din marile orase estimeaza o mentinere sau chiar o majorare a chiriilor. 

  • Metro revine in lupta

    Metro Cash & Carry, cel mai mare comerciant de pe piata locala, cu afaceri anuale de peste un miliard si jumatate de euro, a deschis saptamana trecuta primul centru pentru revanzatori (mici comercianti) din sud-estul Europei.

    Informatia nu pare atat de importanta daca reperul este reprezentat de valoarea investitiei – un milion de euro, mult mai mica decat cea implicata de un magazin -, ci mai ales pentru faptul ca arata decizia lantului german de cash & carry de a intra in lupta pentru afaceri si profit cu supermarketurile si hipermarketurile, adica doua formate de magazine cu care nu concura direct.

    Practic, Metro ofera acum cursuri prin care micile magazine de cartier, care pot invata cum sa isi organizeze afacerile pentru a rezista concurentei tot mai mare pe care le-o fac Carrefour, Billa sau celelalte retele straine de retail.

    “Vedeti foarte bine, cu traficul si infrastructura, cat de greu ne este sa ajungem la marile magazine”, sustine François Oliver, directorul general al companiei Metro Cash & Carry Romania, aratand ca pentru comertul traditional zilele nu sunt numarate, chiar dimpotriva. “Cred ca magazinele de proximitate au un viitor, iar noi suntem aici pentru asta”, afirma seful Metro.

    Pe langa micile magazine de cartier, Metro Cash & Carry se bazeaza in mod deosebit si pe asa-numitul segment HoReCa (hoteluri, restaurante, firme de catering), pentru care fusese deschis un centru de pregatire similar tot in acest an.

    Pe de alta parte, operatorul cash & carry a anuntat si reluarea expansiunii, la trei ani de la deschiderea cel de-al 23-lea magazin din Romania. Prima tinta a germanilor va fi orasul Deva, “deoarece s-a dezvoltat suficient de mult, incat credem ca trebuie sa fim prezenti acolo”, dupa cum spune Oliver.

    Orasele precum Deva, cu o populatie sub 100.000 de locuitori, au fost pana acum neglijate de marii comercianti, interesati mai degraba sa acopere marile orase, cele cu putere de cumparare peste medie. Investitiile de sute de milioane de euro in deschideri de supermarketuri, hipermarketuri si magazine cu discount au facut ca aceste forme moderne de comert sa ajunga la o cota de aproximativ 40% din piata de retail, potrivit unui studiu MEMRB.

    Previziunile pentru urmatorii doi ani arata ca cele doua canale de comert – modern si traditional (magazine de proximitate, chioscuri etc.), vor ajunge sa aiba ponderi egale in structura comertului romanesc. Perspectiva pare insa destul de sumbra pe termen lung, avand in vedere ca in tari precum Franta, Spania sau Germania, magazinele traditionale au o cota de piata de doar cateva procente.

    Miscarea Metro lasa totusi impresia ca micile magazine ar putea primi ajutor acolo de unde nu se asteptau, daca avem in vedere ca grupul german detine in Romania pe langa reteaua cash & carry si un lant de hipermarketuri sub brandul real. “Comertul traditional poate deveni, in timp, si profitabil, si profesionist”, crede François Oliver.

  • Anul cu salarii mai suple

    Spre sfarsitul unui an 2007 in care salariile au crescut peste asteptarile companiilor si ale analistilor, previziunile pentru anul acesta erau de temperare a cresterii, de la 18% undeva spre 12%. Deocamdata, pana acum, adica dupa mai bine de jumatate de an, salariile s-au majorat deja in medie cu circa 15%, iar specialistii in resurse umane ne asigura din nou ca la anul majorarile vor fi mai ponderate.

    “A fost o presiune neasteptata a inflatiei si am avut parte de multe extinderi, mai ales in banking si in retail, ceea ce a insemnat ca s-a dus o batalie puternica pe acelasi segment de resurse formate. In mod evident, castigator a iesit cel care a oferit mai mult la salariu”, explica Ruxandra Stoian, director de resurse umane la PricewaterhouseCoopers (PwC), insistand insa asupra faptului ca situatia se va schimba.

    Mai exact, pentru anul viitor putini sunt cei ce cred ca va fi depasit pragul de 12%, iar estimarea coincide cu cea a Comisiei Nationale de Prognoza, care apreciaza ca salariul mediu net va urca in 2009 cu 11,1%, ajungand la 1.335 de lei. Nu trebuie uitat ca pentru calculul general conteaza si politica de an electoral a Guvernului fata de angajatii din sectorul public: dupa o prima etapa de cresteri salariale, in aprilie, urmeaza o a doua, in octombrie, cuantumul cresterilor salariale urmand sa fie aprobat diferentiat, pentru fiecare sector de activitate in parte, dupa negocieri cu sindicatele. Promisiunea oficiala e ca angajatii din sanatate si invatamant vor obtine cresteri salariale peste media de 9% a bugetarilor.

    Dincolo de sectorul bugetar, care au fost domeniile cele mai norocoase anul acesta? In ceea ce ii priveste pe cel mai bine platiti angajati, 2008 n-a rezervat mari surprize. Potrivit studiului salarial Paywell 2008, realizat de PwC, specialistii din banci, salariatii din industria farmaceutica, si din IT&C au ocupat primele trei locuri in topul celor mai mari cresteri salariale. Asa incat daca, raportat la salariul mediu brut national, salariul mediu din banci a fost anul acesta cu 107% mai mare, in industria farmaceutica cresterea a fost de 91%, iar in IT&C de 83%.

    “Sectorul IT se afla in topul salariilor datorita profilului angajatilor. Majoritatea au studii superioare si competente tehnice specifice bine dezvoltate, iar posturile presupun un nivel ridicat de complexitate. De exemplu, programator sau administrator de sistem sunt posturi de specialisti, nonmanageriale, dar cu un grad ridicat de complexitate si recompensate evident mai mult decat un post de specialist in retail, de exemplu”, explica Madalina Teodorescu, HR manager la Gecad ePayment.

    Fara a fi un efect exclusiv al expansiunii acestor domenii, cresterea salariala se explica simplu prin criza de personal. “Nu este o noutate ca sistemul bancar inca duce lipsa de personal specializat. Iar pentru unele pozitii suntem in concurenta si cu alte industrii – ma refer la functii de suport specializate, cum ar fi informatica, domeniul financiar sau, de ce nu, pozitiile de management”, subliniaza Adela Jansen, director de resurse umane la BRD. In plus, daca media din sectorul bancar o depaseste pe cea din retail, spre exemplu, explicatia se gaseste si in faptul ca in comert sunt mult mai multi angajati cu studii medii si submedii decat in banci, deci implicit si salariile sunt mai mici.

    Astfel, in comert si sectorul hotelier salariile sunt inferioare mediei calculate la nivel national cu 24%, respectiv 25%. Iarasi dupa cum era de asteptat, salariatii din Capitala au avut si anul acesta cele mai mari venituri din tara, situatie care este putin probabil sa se schimbe in urmatorii ani. Bucurestiul a avut o medie de 65% peste salariul mediu national, fiind urmat de Transilvania (15%), Moldova (0,9%) si Muntenia (0,5%). Daca faptul ca Bucurestiul este zona cu cele mai mari salarii era usor previzibil, ascensiunea Moldovei si a Munteniei a facut ca diferentele dintre regiuni sa se diminueze.

    “Anul trecut, in frunte era tot Bucurestiul, urmat de Timisoara, Cluj si, la o distanta destul de mare, de Moldova. Anul acesta, diferentele intre zone s-au redus simtitor, pentru ca si investitorii au inteles ca exista potential foarte mare si in alta parte decat in Capitala. Sudul, spre exemplu, a crescut foarte mult datorita industriei auto, iar Moldova a devenit o destinatie pentru centrele de servicii externalizate”, precizeaza Stoian. O alta concluzie a studiului Paywell se refera la inversarea raportului dintre cresterile salariale ale managerilor si cele ale angajatilor. Este vorba de confirmarea unei teorii care s-a conturat inca de anul trecut, anume ca vremea in care salariile managerilor cresteau exploziv a trecut. Anul acesta, angajatii au depasit managerii la capitolul cresteri salariale in perioada aprilie 2007-aprilie 2008.

    Salariul mediu brut al personalului operational (angajatii de front-office si back-office din cadrul bancilor, specialistii IT in companiile de dezvoltare de soft sau personalul de helpdesk din cadrul companiilor de servicii externalizate), personal care reprezinta in general aproape 90% din numarul total al angajatilor unei companii, era mai mare in medie cu 19% in aprilie 2008 fata de aceeasi luna din 2007, in timp ce salariile celor care ocupa pozitii manageriale au crescut cu doar 14%. Cele mai mici majorari au fost pentru departamentele de suport ale companiilor, respectiv departamentele de contabilitate, resurse umane, administrativ sau IT de suport.

    Cu toate acestea, comparativ cu alte tari din regiune, precum Slovacia, Cehia sau Ungaria, la nivel managerial salariile din Romania sunt mai mari, mai ales daca sunt raportate la costul vietii. Interesant de subliniat ar fi ca vorbim de cresteri salariale in primul rand si aproape doar pentru salariile asa-numite de retentie, nu si pentru cele de atragere, acestea din urma fiind in 2008 cu 10% mai mici decat anul trecut, in timp ce primele au crescut cu aproximativ 15%. “Explicatia este simpla: companiile au inteles ca mult mai importanta este stimularea resurselor pe care le au decat cele pe care le-ar putea atrage si au actionat ca atare”, spune directoarea de resurse umane de la PwC.

    In completare, si salariile nete oferite debutantilor din companiile private au devenit in ultimul an mai mici decat salariul mediu net la nivel national. Astfel, pentru studii medii, salariul de entrylevel din multinationale reprezinta doar 74% din nivelul national, iar cel pentru studii superioare este cu doar 5% mai mare. Anul trecut, ponderea a fost de 80% pentru studii medii, in timp ce in cazul candidatilor cu studii superioare, salariul de intrare intr-o companie era cu 21% peste salariul brut la nivel national.

    Calcularea mult mai prudenta a bugetelor pentru salarii si stimularea unui raport mai echitabil intre performanta si recompense s-a tradus si prin modificarea structurii pachetului salarial, prin reducerea ponderii salariului fix si cresterea ponderii bonusurilor variabile. Astfel, daca in urma cu patru ani 75% din pachetul salarial insemna salariul fix, 13% bonus variabil, 5% bonus fix si 7% beneficii, anul acesta doar 65% mai inseamna salariu fix, in timp ce 20% reprezinta bonusul variabil, 4% bonusul fix si 11% beneficiile. Dintre beneficii, cele mai frecvente sunt tichetele de masa, pe care le ofera 85% dintre companii si a caror utilizare a crescut cu 6% fata de anul trecut.

    Planurile de pensii private si beneficiile reprezentate de activitatile sociale au crescut cu 7% fata de anul trecut, beneficiile flexibile si subventionarea activitatilor sportive cu 5%, iar subventionarea abonamentului pentru internet si subventionarea transportului au crescut cu 4%. In aceste conditii, analistii prevad o orientare din ce in ce mai mare catre sistemul flexibil de acordare a salariilor si a beneficiilor, in functie de performante si beneficii. Un pas pe care multi angajati il asteptau de mult timp, iar pentru angajatori va insemna, mai intai de toate, o cale de stimulare a productivitatii.