BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • La rascruce de drumuri

    “Problema extinderii in regiune nu tine de dorinta noastra, ci de cea a dezvoltatorilor imobiliari, care nu prea sunt prezenti in Serbia si Bulgaria”, explica Dan Sucu motivul pentru care inca nu se stie exact cand se vor deschide noi magazine in afara tarii. In prezent, Mobexpert se defineste drept un retailer de mobila cu aspiratii regionale, statut asumat odata cu intrarea, in nume propriu, pe piata sarba (in 2005, cu divizia de mobila de birou Mobexpert Office) si pe cea bulgara (unde opereaza, din acelasi an, un magazin de mobila de birou si, din 2007, un hipermagazin). Atunci, in lipsa unui parc de retail, Sucu a investit 10 milioane de euro in terenul pe care este amplasat hipermagazinul din Sofia, precum si in dotarea acestuia. La un an de la spargerea ghetei pe piata vecina, Sucu spune ca nu mai este dispus sa investeasca in constructia unei a doua unitati in Bulgaria si ca asteapta un dezvoltator care sa preia din costuri.
     
    Dar cum ritmul de dezvoltare a parcurilor de retail de acolo nu este nici pe departe la fel de alert precum cel din Romania, planurile initiale de a opera, pana in 2011, cinci magazine in Bulgaria, Serbia, Republica Moldova si in Ucraina ar putea fi puse sub semnul intrebarii. Ucraina ii pare totusi diferita, pentru ca acolo regaseste un mediu de business familiar. “Ucraina se dezvolta precum Romania. Dezvoltatorii construiesc acolo ca dupa o reteta romaneasca, deja stiu ce-si doresc retailerii romani si vor sa ne atraga in parcurile de retail de acolo”, spune proprietarul Mobexpert, apreciind ca intrarea efectiva pe piata ucraineana se va produce in 2010-2011, cel mai probabil printr-un magazin amplasat in Odessa. “Reteta romaneasca” despre care vorbeste inseamna de fapt concentrarea mai multor mari retaileri in jurul unui hipermarket alimentar, centrul de atractie al oricarui parc de retail; modelul s-ar putea aplica in afara granitelor intr-o formula deja exersata pe plan local, care a adus in acelasi loc Mobexpert, Media Galaxy (parte a grupului Altex, controlat de omul de afaceri Dan Ostahie) si Carrefour, in parcul de retail din zona Baneasa a Capitalei. Una peste alta, planul lui Sucu este ca Mobexpert sa numere 26 de magazine la nivel regional pana la sfarsitul lui 2011.
     
    Deocamdata insa, problemele din Romania ii ocupa tot mai mult timp. Infiintata in 1993 ca o afacere de import si distributie de mobilier, Mobexpert a inceput apoi sa si produca, momentan existand opt fabrici de mobilier in cadrul grupului, la Bucuresti, Dej, Targu-Mures si Suceava. Chiar daca Mobexpert a ajuns unul dintre cei mai mari producatori autohtoni, seful acestuia tine sa precizeze mereu ca holdingul pe care il conduce este, in primul rand, o afacere in retail – o atitudine lesne de inteles daca ne uitam la cele mai recent evolutii ale pietei de profil. Dan Sucu afirma ca productia a devenit o adevarata aventura si ca anual inregistreaza pierderi de 3-5 milioane de euro anual pentru trei dintre fabricile producatoare de mobila ce nu fac parte din holding (care nu au o productie preponderent destinata magazinelor Mobexpert), dar in cadrul carora este prezent ca actionar.
     
    Situatia este tinuta sub control prin acoperirea pierderilor cu cresterile de vanzari obtinute din retail, iar seful Mobexpert se gandeste la solutii de eficientizare a operatiunilor care nu produc profit, desi contextul actual nu este deloc incurajator. Un exemplu de care aminteste este cel al singurei fabrici IKEA din Romania. Dupa mai multi ani in care s-a confruntat cu serioase probleme de rentabilitate (de exemplu, numai anul trecut, la o cifra de afaceri de 16,3 milioane de euro, a raportat pierderi de 2,8 milioane de euro), la care s-au adaugat cele cauzate de cresterea cu peste 70% a preturilor la materiile prime, IKEA s-a vazut nevoita sa inchida portile fabricii Swedwood din Siret, concediind 550 de angajati. “Nu-mi permit sa concediez, ca IKEA, atatia oameni. Nu este stilul romanesc de a face afaceri, de aceea incerc sa le dau de lucru fabricilor care aduc pierderi, in speranta ca intr-o zi isi vor reveni”, sustine Sucu, dar se fereste sa dezvaluie numele unitatilor respective. Ca parte a planului de resuscitare a fabricilor aflate in dificultate, s-a gandit la orientarea productiei catre articole de mobilier care sa se constituie in variante mai ieftine la produsele de import. “Majoritatea producatorilor romani ofera un pret corect pentru mobilier, dar mobilierul presupune mai putin design si a inceput sa-si piarda din atractivitate, atata vreme cat clientii vor acum sa se simta acasa ca in vacanta pe insula Bali”, comenteaza Dan Sucu.
     
    Totusi, criza financiara internationala e de asteptat sa creasca importanta pretului redus, ca argument de convingere a clientilor. Iar in acest context ar putea avea loc si intrarea in Romania a “discounterilor puri”, dupa cum ii numeste Sucu, al caror unic argument ar fi oferirea celui mai mic pret. IKEA nu este, in opinia sa, un discounter cu adevarat, iar despre nou-intratul lant austriac Kika, “ramane de vazut daca formula sa de business (produse de la cele mai mici preturi pana la cele mai mari, n. red.) va avea succes”.
     
    In asteptarea unor noi competitori, calculele creionate de Sucu, care vizeaza trecerea pragului de 200 de milioane de euro cifra de afaceri anul acesta, mai mult cu 16% fata de anul precedent, ar putea suferi schimbari. Explicatiile tin de fluctuatiile cursului leu/euro, dar si de incetinirea ritmului de dezvoltare a pietei imobiliare, de care cea a mobilei este strans legata.
     
    “Piata mobilei din Romania a crescut sustinut in ultimii ani si asteptarile producatorilor pentru 2008 sunt ca ea sa se mentina la acelasi nivel”, afirma seful companiei de consultanta A.T. Kearney, Bogdan Belciu. In conditiile in care expansiunea in sectorul imobiliar a incetinit sensibil anul acesta, adauga Belciu, iar creditele de consum sunt din ce in ce mai limitate, perspectivele in industria mobilei nu mai sunt la fel de optimiste ca in 2007, “iar efectele se vor resimti in 2009”.
     
    Recentele evolutii, care au adus euro in pragul de patru lei, i-au amintit lui Dan Sucu de inceputul lui 2000, cand s-a aflat intr-o situatie asemanatoare, ceea ce-l determina acum sa afirme ca nu numai productia, dar si intocmirea bugetelor a devenit o aventura. Chiar si cu socotelile facute la 3,75 lei pentru un euro insa, seful Mobexpert spera intr-o normalizare a cursului si adauga ca planurile sale, atat cele pentru piata interna, cat si pentru magazinele din strainatate, raman in picioare. 

  • Cati bani inghite vantul?

    Asa s-a intamplat in cazul Enel, care a cumparat un proiect de 200 MW de la Blue Line, si intr-o maniera asemanatoare s-a intamplat la tranzactia CEZ cu Continental Wind Partners. Companiile au anuntat o valoare, de 1,1 miliarde de euro, care cuprinde insa atat pretul achizitiei, dar si investitiile care vor fi facute pentru dezvoltarea parcului eolian. Tranzactia dintre Iberdrola si romano-elvetienii de la Rokura a dezvaluit de asemenea un pret, dar spaniolii au refuzat sa spuna ce anume include acesta si daca toti acesti bani au ajuns sau nu la dezvoltatorul local.

    In tranzactia de saptamana trecuta, companiile au anuntat ca pretul de achizitie platit de Energias de Portugal pentru proiectul de 228 MW din Dobrogea dezvoltat de Renovatio Power (o companie inregistrata in Cipru) a fost de 8,4 milioane de euro. De fapt, dupa cum arata un comunicat al companiei de consultanta Wind Expert, acesta a fost doar pretul consultantei pentru proiectul respectiv. “Serviciile de consultanta furnizate de Wind Expert pentru cele doua proiecte au constat in identificarea de locatii, realizarea studiilor de vant, a studiilor de fezabilitate, obtinerea autorizatiilor necesare si realizarea designului de parc eolian”, explica Alexandru Teodorescu, director general al Wind Expert si actionar minoritar, cu 5%, al unuia dintre cele doua proiecte achizitionate de EDP.

    Practic, Alexandru Teodorescu spune ca a facturat clientului Renovatio Power 8,4 milioane de euro – contravaloarea livrarii la cheie a celor doua proiecte, pretul consultantei per MW fiind in jur de 30.000 de euro. Daca din banii luati de la EDP, Renovatio si-a platit doar consultantul, intrebarea automata este cu ce bani se alege fostul proprietar. Aici intra in scena metoda clasica prin care EDP achizitioneaza proiecte. In comunicatul dat de EDP, compania portugheza spune ca pretului de 8,4 milioane de euro i se va adauga o taxa de succes.

    Aceasta ar putea dubla valoarea tranzactiei, daca ar fi echivalenta cu cea din cazul proiectului achizitionat de EDP in Polonia (portughezii au cumparat anul trecut in Polonia un proiect de 1.022 MW pentru care au platit 54 de milioane de euro, dar care prevede si o taxa de succes de 40.000 euro per MW, care va fi platita cand proiectul va fi in faza de maturitate). Daca taxa ar fi la fel si in Romania, proprietarii care au vandut ar mai putea incasa aproximativ inca aproximativ 9,3 milioane de euro. Sau, daca proiectul va permite dezvoltarea maxima a capacitatii proiectului (mai precis, daca se va reusi dezvoltarea a 750 de MW – totalul celor patru etape de constructie, respectiv punerea in practica a celor 400 MW aflati in faza de prospect), ar putea fi vorba de o taxa de succes de 30 de milioane de euro.

    “Mi se pare o metoda foarte corecta de achizitie; in felul acesta se evita ca fostul proprietar sa lase balta dezvoltarea afacerii sau sa vanda un proiect cu lipsuri mari”, spune Alexandru Teodorescu. El se declara multumit si de faptul ca EDP a comunicat acest pret, facand astfel putina lumina asupra pretului real de dezvoltare a unui proiect de energie eoliana. “Intotdeauna lucram cu taxa de succes”, a declarat pentru BUSINESS Magazin un oficial al companiei portugheze.

    Principala motivatie pentru existenta acestei taxe de succes este faptul ca pe piata energiei eoliene, o piata destul de tanara, se avanseaza zeci de proiecte cu capacitati foarte mari, care par deseori dificile sau chiar imposibil de pus in practica: “In acest fel evitam sa platim ceva ce ar putea sa nu iasa cum trebuie: pe de o parte ne punem la adapost, iar pe de alta parte dezvoltatorul care ne-a convins si ne-a vandut proiectul lucreaza cu noi pana in faza finala de implementare si atunci isi poate lua acest comision, daca lucrurile merg bine”. Oficialul companiei portugheze nu vrea sa ii apara numele deocamdata. Prefera sa mai treaca putin timp si sa poata inainta cu proiectul, pentru a putea avea ceva mai concret de spus.

    O parte din cauze sunt legate tot de faptul ca in aceasta piata a energiei eoliene se vorbeste mult si de multe ori nefondat. Deocamdata, deabia au facut achizitia, pe care o vad ca pe o amprenta importanta in extinderea lor in Europa. Anul trecut, EDP Renovaveis, compania de productie verde controlata in proportie de 77% de EDP si listata separat la bursa de la Lisabona, a facut primii pasi in Europa de Est achizitionand anul trecut Relax Wind Parks, un proiect de 1.022 MW in Polonia, cu 54 de milioane de euro. Proiectul include insa si o ferma de 120 MW capacitate deja instalata, restul de proiecte urmand a fi puse in functiune pana in 2010, cand fostul proprietar ar mai putea castiga inca aproape 40 de milioane de euro.

    Intrarea in estul Europei face parte dintr-un plan de extindere atent gandit de strategii portughezi, care au dezvoltat intai proiecte de energie eoliana la ei acasa (unde detin 20% din productia de energie eoliana, cifrata in total la 3.000 MW, care la randul ei reprezinta 10% din totalul productiei la nivel national). Extinderea Renovaveis a urmat in Europa de Vest, unde a instalat turbine eoliene in Franta si Belgia, apoi s-a mutat peste ocean, facand una dintre cele mai mari achizitii in acest domeniu anul trecut, cand a cumparat Horizon Wind Energy. In iulie 2007, Horizon Wind Energy era evaluata la 2,7 miliarde de dolari (2,1 de miliarde de euro) de catre proprietarii ei, compania de investitii Goldman Sachs.

    Proiectul este deocamdata, conform companiei portugheze, cel mai mare proiect de energie eoliana din Statele Unite, cu 2.000 MW capacitate instalata (la inceputul lui octombrie a fost lansata cea de-a 13-a ferma in Oregon, de 104 MW) si care ar trebui sa atinga 9.000 MW in urmatorii cinci ani in cele 15 state americane unde opereaza EDP Renovaveis. Horizon a fost de fapt si singura achizitie la care EDP nu a platit taxa de succes – pentru ca “proiectul este mare, piata este flexibila si mai experimentata decat cea europeana”, dupa cum spune oficialul portughez. Este de asemenea vorba de faptul ca proiectul din Statele Unite a venit perfect in completarea strategiei EDP, care a lucrat intensiv in ultimii ani si si-a stabilit ca obiectiv constructia a 1.400 MW in fiecare an, in oricare dintre cele trei piete in care actioneaza (Portugalia, Europa sau Statele Unite). Iar achizitia din Romania a fost conforma cu acest plan, dat fiind ca EDP estimeaza ca va incepe constructia proiectelor de aici in aproximativ trei ani.

    “In trei ani vom termina cea mai mare parte din proiectele din Statele Unite si vom construi in Europa”, spune reprezentantul EDP. Cand spun “in Europa”, oficialii EDP se gandesc in special la noi piete pentru energia eoliana, precum Romania sau Polonia, dar si la Portugalia si Spania, care au acum un potential de crestere important. Conform unor studii dezvoltate de Emerging Energy Research (EER), Spania este acum cea mai atractiva piata pentru dezvoltarea de proiecte de energie eoliana, depasind Germania in 2008 ca rapiditate a cresterii acestui domeniu. Estimarile EER arata ca Spania ar trebui sa instaleze capacitati de 20 GW de energie eoliana pana in 2015, ceea ce ar reprezenta un sfert din totalul capacitatii de energie eoliana care s-ar construi in Europa pana atunci.

    In acest tablou, Romania, care ar putea suporta in urmatorii ani maxim 2.000 MW din energie eoliana, ramane doar o speranta din punctul de vedere al sanselor ca sistemul de transport sa se dezvolte si sa accepte mai mult. Deocamdata, piata asteapta ca proiectele intrate in portofoliul unor companii precum CEZ, ENEL, EDP sau Iberdrola sa inceapa sa se dezvolte. Cele mai avansate dintre ele, cum ar fi proiectul CEZ, ar trebui sa intre in faza de constructie incepand cu 2009. Altele, precum proiectele EDP, ar ajunge in aceasta etapa in trei ani, cand se estimeaza ca cei mai multi dintre megawatii acceptati de Transelectrica ar ajunge la aceasta etapa de constructie. Abia de aici EER va incepe sa contabilizeze si Romania, mai ales daca Transelectrica va mari procentul energiei electrice care poate proveni de la centrale eoliene.

  • Eu sunt angajatorul cel bun!

    “Pentru angajati e foarte important ca pe langa salariu sa aiba parte si de alte beneficii care ii sunt utile si care ii ofera o anumita siguranta”, spune Anca Georgescu, director de resurse umane in cadrul Romtelecom, iar acest gen de avantaje reprezinta metoda cea mai eficienta in fidelizarea angajatilor sau atragerea candidatilor. Atunci cand compania a stabilit pachetul de beneficii pe care il primesc angajatii, Anca Georgescu spune ca s-a tinut cont, pe langa tendintele de pe piata, de profilul angajatilor.

    “Atunci cand ai angajati cu o medie de varsta de 40 de ani, e important sa le oferi lucruri care sa ii ajute intr-adevar. De aceea am inclus abonamente la clinici medicale private, am incheiat contracte cu mai multe banci prin care angajatii pot lua credite in conditii preferentiale sau isi pot deconta cheltuielile de concediu intr-o limita de 500 de euro”, enunta directoarea de resurse umane de la Romtelecom. Exista, desigur, pachetele clasice de beneficii, care cuprind bonuri de masa, abonamente la clinici medicale private sau instrumente clasice de lucru, precum laptop, telefon mobil si masina de serviciu, dar si pachete care tin de specificul companiei sau al domeniului.

    Astfel, daca Vodafone sau Romtelecom ofera reduceri la telefoane, accesorii si abonamente telefonice in retea, companiile din domeniul financiar ofera, in primul rand, beneficii precum credite preferentiale, asigurari de viata sau pensii private si facultative. “Pe langa beneficiile clasice, acordam si unele speciale, cum ar fi creditele preferentiale, care reprezinta un produs care fidelizeaza angajatii”, precizeaza Adela Jansen, director executiv de resurse umane in cadrul BRD. Angajatii unor astfel de institutii financiare nu sunt insa scutiti de obligatia de a indeplini conditiile obisnuite de creditare. Diferenta consta in dobanzi si comisioane preferentiale, aprobate, la randul lor, de BNR.

    “Daca angajatul care a luat un astfel de credit decide sa plece din banca, poate pastra creditul, dar nu mai beneficiaza de conditiile preferentiale”, completeaza Jansen. In ultimul timp, tot mai multe companii au inclus insa in pachetul de beneficii extrasalariale si produse sau servicii care nu tin de domeniul lor de activitate. “E o chestiune care tine in primul rand de competitivitate, de a sti cum sa te plasezi in ochii angajatilor si ai candidatilor ca angajator”, considera Jean François Picard, vicepresedinte responsabil de HR la A&D Pharma.

    A&D Pharma a elaborat un pachet care cuprinde de la bonuri de masa, servicii medicale gratuite sau asigurare de viata pana la conditii preferentiale de lucru cu cateva dintre cele mai importante banci din Romania, transport gratuit catre si dinspre sediul central al companiei, masa de pranz asigurata la sediul central si la depozitele teritoriale, precum si reduceri pentru produsele vandute in reteaua Sensiblu si retelele unor parteneri. In plus, angajatii beneficiaza de un set de instrumente de lucru care poate cuprinde autoturism de serviciu, telefon sau blackberry, laptop si conexiune mobila la internet. Acestora li se adauga diverse bonusuri individuale sau de grup, in functie de performanta, care pot consta in excursii in tara sau strainatate.

    “De asemenea, cu ocazia sarbatorilor de Craciun, 1-8 martie, 1 iunie, angajatii si copiii lor beneficiaza de evenimente si cadouri speciale”, mentioneaza Picard. Beneficiile se acorda in functie de cerintele postului fiecarui angajat, dar si de pozitia ierarhica din companie si sunt corelate cu performanta, fiind acordate in functie de gradul de realizare a obiectivelor stabilite. De asemenea, pentru angajatii care implinesc 10 ani in companie sunt acordate bonusuri suplimentare. Cum sunt percepute de catre angajati aceste pachete? “Pentru ei sunt foarte importante. Intotdeauna un angajat va aprecia ca poate merge gratuit oricand la o clinica medicala buna sau ca poate lua un credit in conditii preferentiale”, raspunde Anca Georgescu, director de resurse umane al Romtelecom.

    Chiar daca pachetele extrasalariale reprezinta investitii uneori considerabile din partea companiilor, castigul este resimtit de catre ambele parti: daca pentru angajat inseamna un ajutor material de multe ori important, pentru angajator reprezinta o strategie buna de retentie a angajatilor si o metoda eficienta de a-si crea imaginea de “angajator de top”. Este un obiectiv pe care cei mai multi il recunosc. “Ne propunem sa fim vazuti ca un <angajator de top>, atat prin pachetul salarial oferit, cat si prin posibilitatile de dezvoltare a carierei in interiorul grupului. Asa ca pachetul standard include, pe langa salariul de baza si comision, o serie de alte beneficii, de la telefon mobil, asigurare medicala, de care beneficiaza si familia angajatului, masina si buget de benzina pana la traininguri in cadrul companiei”, precizeaza Roxana Niciev, HR manager la compania imobiliara CBRE Eurisko.

    In urma preluarii Eurisko de catre CBRE, angajatii au ocazia de a participa la trainingurile interne ale companiei pe diverse teme legate de piata imobiliara, management si leadership, prioritate avand managerii si brokerii cu vechime in companie. In conditiile in care CBRE Eurisko estimeaza ca anul acesta va inregistra o cifra de afaceri de 21 de milioane de euro, bugetul alocat pachetelor de beneficii extrasalariale pentru angajati se ridica la aproximativ un milion de euro.

    Cat de mult profita angajatii de aceste beneficii? “Toti angajatii folosesc din plin beneficiile pe care le acordam: cumpara telefoane mult mai ieftin, au abonamente foarte avantajoase, deci nimic din ceea ce oferim nu ramane neutilizat”, afirma Niciev. Si mai mult decat atat, cazurile cand la angajare negocierea porneste direct de la pachetul de beneficii au devenit din ce in ce mai frecvente.

  • Regimul de slabit al Bursei

    Pentru multi dintre investitorii la Bursa ultimele doua luni au fost cu siguranta cele mai negre pe care le-au trait vreodata. Sedinta de vineri a adus din nou panica pe Bursa, care a inregistrat din nou pierderi mari, determinand suspendarea tranzactiilor, pentru a doua oara in aceasta luna. Bursele europene inregistrau si ele scaderi de 7-8%, in conditiile in care raportarile financiare ale companiilor arata scaderi de profituri.

    Indicele BET, al celor mai importante zece companii romanesti listate, a pierdut aproape 50% din valoarea afisata pe 2 septembrie si doar absenta din piata a actiunilor Bancii Transilvania a facut ca pierderile sa nu fie mai mari, iar indicele SIF-urilor, BET-FI, s-a prabusit cu 68%. Niciodata in istoria Bursei de la Bucuresti nu s-au mai vazut pierderi atat de mari intr-un interval atat de scurt. Scaderile inregistrate de la inceputul lunii septembrie, de la izbucnirea violenta a crizei financiare pe piata americana, pana vinerea trecuta sunt mai mari decat cele suferite de indicii bursieri de la maximele atinse pe 24 iulie 2007 pana in acel moment (adica mai bine de 13 luni).

    In intervalul 24 iulie 2007 – 2 septembrie 2008, BET-ul pierduse 48,5%, iar BET-FI a scazut cu 62%. Partea mai rea este ca, daca la inceputul lui septembrie mai existau sperante ca situatia s-ar putea schimba, acum optimismul a disparut complet din piata. Brokerii si investitorii s-au resemnat cu gandul ca scaderile au prins radacini puternice pe Bursa si nimic nu mai pare sa poata schimba acum situatia. “Trebuie sa recunoastem ca deocamdata n-avem niciun semnal bun. E evident ca trendul e de scadere si nu se vad perspective ca s-ar putea schimba ceva”, spune Iulian Panait, presedintele firmei de consultanta in domeniul investitiilor pe piata de capital KTD Invest.

    Si cine ar mai putea spera acum la ceva bun, cand bursele se prabusesc pretutindeni: in SUA, in Europa, in Asia, cand toata lumea vorbeste despre intrarea in recesiune a economiei mondiale, iar masurile concertate ale marilor puteri economice ale lumii de a injecta sute de miliarde de euro in sistemul financiar parca nici nu ar fi existat. Resemnarea se vede pe Bursa in fiecare zi, actiunile celor mai importante companii romanesti arata ca, oricat ar fi scazut pana acum, mai este loc de scadere, iar SIF-urile pierd aproape zilnic cate 10%. Petrom, cea mai mare companie romaneasca, a ajuns sa valoreze 2,5 miliarde de euro, mai putin decat la privatizare, SIF-urile au cazut sub 100 de milioane de euro, valoare care nu mai acopera nici o treime din activele lor.

    “Un lucru e clar: vanzatorii sunt mult mai multi si mai puternici decat cumparatorii. Vineri am inregistrat a opta zi consecutiva de scadere mare”, constata Panait. Cine vinde insa in aceste conditii, cand multe actiuni au ajuns la nivelul de la inceputul lui 2004? Brokerii sustin ca cea mai mare presiune vine din partea fondurilor straine de investitii, care incearca sa faca rost de lichiditati, in conditiile in care se confrunta la randul lor cu retrageri importante din partea investitorilor. Vanzarile fondurilor straine s-au vazut in ultimele doua luni la nivelul tuturor pietelor din regiune, care au inregistrat la randul lor scaderi puternice. Iesirile de capital strain au facut ca bursele din Europa Centrala si de Est sa nu poata profita de revenirile de pe pietele vestice si sa inregistreze pierderi mult mai mari.

    “Trebuie sa remarcam ca doar bursele din regiune au scazut foarte puternic, in conditiile in care pietele occidentale au mai avut si reveniri semnificative. Bursa de la Bucuresti nu este un caz special. Si piata din Polonia a inregistrat scaderi puternice”, explica Panait. Indicele WIG20 al Bursei din Varsovia a scazut de la inceputul lunii septembrie cu aproape 43%, la fel ca si indicele BUX al Bursei de la Budapesta. Pierderi mai mari s-au inregistrat pe pietele din Cehia si Austria, unde indicii au scazut cu 48%, respectiv 51%. Brokerii spun ca vanzarile fondurilor de investitii sunt determinate de factori externi acestora, ceea ce face ca pretul sa nu mai conteze.

    “Pe de o parte aceste fonduri se confrunta cu retrageri foarte mari din partea clientilor si este posibil ca unele sa fi intrat in lichidare, deci nu mai conteaza pretul la care sunt valorificate activele. Pe de alta parte, multi strategi ai pietei recomanda cash-ul, iar unii investitori par sa prefere cash-ul cu orice pret”, explica Adrian Manaila, presedintele societatii de brokeraj Eldainvest din Galati. El mai spune ca vanzarile fondurilor de investitii imping si alti investitori sa vanda din cauza perspectivei unor noi scaderi. “Ceilalti investitori nu pot sa gandeasca pe termen lung in aceasta conjunctura. Daca tu nu vinzi, vand altii si-ti distrug portofoliul”, arata Manaila.

    Printre fondurile care au inceput sa-si reduca detinerile de pe Bursa se numara si cele administrate de americanii de la Artio Global (fosta Julius Baer Investment Management). Artio International Equity Fund, cel mai mare investitor strain de pe Bursa, si-a redus detinerea la producatorul de medicamente Biofarm sub 5%, iar unii brokeri sustin ca fondul a vandut si alte actiuni din portofoliu. Fondul detine pachete importante de actiuni la Petrom, BRD, Rompetrol Rafinare si la SIF-uri. Un alt investitor important de pe Bursa, fondul olandez MEI Roemenie en Bulgarije, a suspendat rascumpararile din partea propriilor investitori, motivand ca nu-si mai poate valorifica participatiile fara pierderi uriase.

    “Am decis sa inchidem fondurile pentru a proteja investitorii care nu intentioneaza sa vanda in viitorul apropiat. Sa vinzi acum este cel mai prost lucru pe care il poti face. Trebuie sa stai, sa astepti si sa acumulezi”, spune Peter Mars, reprezentantul MEI. Brokerii spun insa ca printre vanzatori se regasesc si investitori locali, care fie au de returnat credite luate pentru investitii, fie au intrat in piata in ultimele luni si acum incearca sa-si limiteze pierderile. “E greu de inteles cine vinde. Acum vinde doar cine are nevoie urgenta de cash sau e foarte speriat, cum sunt majoritatea micilor investitori. De obicei, micii investitori pierd cel mai mult in perioade de astea”, sustine Iulian Panait.

    “Vanzarile sunt realizate de cei care au intrat si au iesit din piata de mai multe ori in ultimele luni. Pentru cine a cumparat anul trecut in august, scaderea de 10% nu mai inseamna mare lucru, insa cine a cumparat acum o luna si i-a scazut portofoliul la jumatate e normal sa intre in panica”, explica Panait. Desi sustin ca preturile actiunilor au devenit foarte atractive, majoritatea brokerilor recomanda micilor investitori sa nu parieze impotriva trendului in aceasta perioada, deoarece nimeni nu poate spune cat vor mai dura scaderile.

    “Avand in vedere ca nu stim cand se vor opri scaderile, exista riscul ca investitorii care ies acum sa piarda revenirea si sa nu-si mai poata recupera pierderile, de aceea, daca au actiuni, acum nu ar fi momentul sa le vanda. Pentru cei care au bani, insa, ar fi mai recomandat sa nu-si sporeasca riscul. Pentru psihicul lor ar fi mai bine sa intre abia dupa ce se va contura un trend de crestere”, spune Panait.

  • Mamutul care seamana cu RENEL

     

    Anul trecut, comisarul european pentru energie, Andris Piebalgs, se declara ingrozit de perspectiva infiintarii unui colos care sa cuprinda toate companiile de energie detinute de stat in Romania. Piebalgs considera ca o asemenea initiativa ar crea un monstru greu de controlat, care ar intoarce piata de energie de unde a plecat, eliminand progresele pe care le-a facut pana acum. Prin eliminarea progreselor, comisarul european se referea la modul in care Romania a reusit sa treaca de negocierile pentru capitolul 14 (energie) din raportul de aderare, tocmai prin faptul ca a reusit sa sparga monopolul RENEL, fosta regie nationala de electricitate, si sa liberalizeze incetul cu incetul piata.
     
    “Decizia de a infiinta totusi o astfel de companie da impresia ca Romania s-a conformat unor reguli doar pentru a intra in UE si acum a decis sa renunte la ele”, spune Jean Constantinescu, analist al pietei de energie si fost director al ANRE in perioada cand s-a dezmembrat RENEL si au inceput negocierile cu UE pentru capitolul 14. “UE ne-a iertat pentru alte domenii care nu mergeau, deoarece reusisem sa facem o piata de energie cat de cat functionala, dar acum problemele vor reincepe”, spune Constantinescu.
     
    Problemele la care se refera el sunt legate in special de crearea unui monopol, dar si de faptul ca gradul de transparenta la care ajunsese piata va scadea. Crearea de monopol se refera la faptul ca noua companie va detine jumatate din capacitatea nationala de productie, dar procentul va creste la 70% in orele de varf si la 90% cand vine vorba de servicii de sistem (Hidroelectrica asigura 90% din serviciile de urgenta la nivel national, putand pune in functiune grupuri pentru acoperirea deficitelor).
     
    Studiul de fezabilitate pentru infiintarea noii companii facut de KPMG arata ca, odata cu crearea noii Electrica, Romania ar ramane cu cinci companii active pe piata de productie a energiei (Electrica, Nuclearelectrica, Elcen, Termoelectrica si Complexul Energetic Craiova), numar inca mare fata de media din tarile UE (3,23).
     
    “Infiintarea noii Electrica este in concordanta cu ce se intampla si in UE, unde concentrarea pietei in sectorul energetic este in crestere, atat datorita integrarii verticale, dar si numarului ridicat de fuziuni si achizitii”, arata raportul KPMG. Aceasta a fost si justificarea premierului Calin Popescu-Tariceanu la anuntarea vestii ca pana la urma societatea de stat se va infiinta: “Statul roman avea nevoie de o companie puternica si destul de mare cat sa intre in top 25 al companiilor energetice din Europa”.
     
    Crearea unei companii care sa poata face concurenta sau macar rezista in fata unor nume europene mari si cu istorie in spate (gen CEZ din Cehia, E.ON din Germania sau EdF in Franta) a fost aprobata de guvern prin ordonanta de urgenta, dar mai are inca de asteptat cel putin doua aprobari importante: a Consiliului Concurentei din Romania si a autoritatii europene de concurenta. “Daca   se vor face cateva amendamente la proiectul initial si statul va fi ferm ca noua companie va actiona respectand principiile pietei libere, s-ar putea sa treaca de aceste autoritati, mizand pe cartea ca Romania este cam singura tara europeana fara o companie puternica in energie”, spune Jean Constantinescu.
     
    Conform proiectului aprobat de guvern, noua Electrica, in portofoliul careia vor intra doar companii profitabile de pe piata de energie (atat Electrica, dar si complexurile Rovinari si Turceni si mai ales Hidroelectrica sunt printre firmele de stat cu cele mai stabile pozitii), va avea o cifra de afaceri de 3,3 miliarde de euro, urcand pe al doilea loc in clasamentul dupa cifra de afaceri al companiilor din domeniu, dupa Petrom.
     
    Formula aleasa de Guvern, care exclude companiile neprofitabile, elimina una dintre principalele critici legate de proiectul initial de infiintare a colosului energetic, si anume ca ar presupune un fel de subventie, iar banii din companiile profitabile ar intra in cele neprofitabile. Or, atat Complexul Energetic Craiova (care nu este tocmai neprofitabil, dar nici nu este atat de rentabil precum celelalte doua), dar mai ales Termoelectrica nu au fost incluse in noua societate. Explicatia neoficiala in legatura cu pastrarea Termoelectrica in afara acestui proiect a fost faptul ca ea are deja o serie de proiecte in parteneriat cu investitori privati, in timp ce noua structura trebuie sa fie exclusiv de stat, cel putin deocamdata, pana la listarea la bursa prevazuta pentru anii urmatori – insa nu mai tarziu de un an de la formarea efectiva a companiei. 
     
    Acelasi a fost motivul si pentru neincluderea in proiect a Nuclearelectrica, companie care are de asemenea proiecte in asociere cu investitori privati, chiar daca formula investitiei nu a fost inca stabilita. “Cu atat mai bine”, spune Theodor Chirica, directorul Nuclearelectrica, a carui multumire pentru actuala situatie financiara a companiei ar fi fost umbrita de o noua amestecare a companiei alaturi de altele mai mult sau mai putin profitabile, unde regulile sunt mai dificile si deciziile mai greoi de luat. “Deja suntem in formula asta de aproape zece ani si ne este foarte bine asa.” Nuclearelectrica ramane cea mai mare companie strict producatoare de energie de pe piata, furnizand in sistemul national 18% din totalul energiei. Compania este acum in asteptarea formulei de investitie la reactoarele trei si patru (care vor fi facute cu Nuclearelectrica actionar principal si cu maxim sase investitori strategici europeni).

     

  • Cele mai vandute medicamente

    De mai bine de zece ani, medicamentele care inregistreaza cele mai mari vanzari pe piata romaneasca sunt cele pentru boli ale sistemului cardiovascular, antiinfectioase, pentru sistemul digestiv si metabolism, precum si cele din grupa sistemului nervos central. Toate acestea ocupa doua treimi dintr-o piata a produselor farmaceutice estimata, anul trecut, la circa 1,8 miliarde de euro.

    “In ultima vreme, medicamentele care trateaza bolile cardiovasculare si cele ale sistemului nervos central isi maresc incasarile, iar celelalte doua sunt in usoara scadere”, remarca Petru Craciun, directorul general al companiei de cercetare a pietei farmaceutice Cegedim. Evolutia segmentului de medicamente pentru boli cardiovasculare, cel mai competitiv dintre toate, cu o valoare de 366,5 milioane de euro in 2007, ar putea schimba chiar topul primilor 20 mari producatori prezenti pe piata. Acest gen de afectiuni reprezinta principala cauza de deces in Romania, cu un grad de risc extins la mai mult de jumatate din populatie.

    “Companiile care au avut produse pe aria cardiovasculara au putut sa-i fructifice cresterea puternica, iar celelalte nu au putut decat sa asiste de pe margine, ceea ce a dus la modificari in clasamentul marilor producatori – desi deocamdata nu in top cinci”, apreciaza Craciun, care precizeaza ca pozitia pe piata este data, in primul rand, de portofoliul de produse si mai apoi de eficienta operationala a companiei. In privinta primilor zece jucatori, situatia este stabila de mai multi ani, din moment ce acestia acopera 50-55% din intreaga piata, dinamica fiind mai ridicata intre locurile 11-20, in cadrul carora companiile se bat pe cote de piata de 1-2% fiecare.

    Unul dintre producatorii care au mizat anul trecut pe medicamentele cardio este Antibiotice Iasi, ce a inregistrat vanzari pe acest segment de 10 milioane de lei (3 milioane de euro), in crestere cu 67% fata de 2006, an in care a abordat pentru prima data aceasta arie terapeutica, ce a crescut cu 14% anul trecut. Ponderea medicamentelor nou lansate in 2007 din clasele cardio, antiinfectioase si OTC (over the counter – medicamente generice, vandute fara prescriptie) a cumulat 12% din cifra de afaceri a producatorului iesean, de aproximativ 68,8 milioane de euro, potrivit raportului anual emis de companie.

    Portofoliul pe care Antibiotice se bazeaza cel mai mult este cel al antiinfectioaselor, segment care, cu o cota de piata de 11,8%, a realizat anul trecut 55% din cifra de afaceri a companiei. Aceasta performanta s-a datorat vanzarilor de medicamente antiinfectioase valoroase terapeutic, introduse in ultimii ani in portofoliu, precum Cefort, Ceftamil, AmpiPlus, AmoxiPlus, releva raportul mentionat. Un avans important a fost inregistrat si de vanzarile medicamentelor pentru bolile sistemului nervos central, vanzari care s-au majorat anul trecut cu 50%, ceea ce a antrenat o marire a cotei de piata, de la 1,3% in 2006 la 1,8 in 2007. Odata cu reorientarea vanzarilor catre farmacii, Antibiotice a accelerat si in segmentul de OTC, care a generat venituri de circa 12,6 milioane de euro cu cele 32 de produse, dintre care 65% analgeziceantipiretice.

    Pentru producatorii de medicamente, intrarea sau iesirea unor produse de pe listele programelor nationale de sanatate poate face diferenta intre profit si pierderi, asa incat unele companii prefera sa-si orienteze tot mai mult strategiile catre OTC, produse generatoare de numerar si libere de constrangerile masurilor de tip finantare sau compensare. “Un studiu recent comandat de companie a relevat ca, atunci cand sunt intrebati de calmante, cel putin sapte din zece romani se gandesc la Algocalmin”, spun reprezentantii producatorului ceh Zentiva, cel care odata cu achizitia Sicomed, a preluat si alte marci vechi de peste 40 de ani, precum Antinevralgic.

    Dar pe langa notorietate, cele doua marci autohtone sunt valoroase prin vanzarile generate, acestea detinand 20% din cifra de afaceri a Zentiva in Romania, de 79,2 milioane de euro anul trecut. Algocalmin detine o cota de piata de 22% si un milion de unitati vandute lunar, urmat de Antinevralgic, cu 12% din piata si vanzari de opt milioane de cutii anul trecut. Insa aceste cifre nu par a fisuficiente, compania propunandu-si o repozitionare a celor doua marci, cu scopul de a le face populare in randul generatiilor tinere. De reusita acestui proiect de promovare se va ocupa nou-numitul in functia de director comercial al diviziei de consumer health, Marius Topala, care impreuna cu echipa sa de 40 de oameni va avea misiunea de a revitaliza imaginea marcilor traditionale si de a-l impune pe piata pe “mostenitorul” lor, Ibalgin.

    “Ne dorim ca acesta sa devina, in timp, un brand la fel ca Antinevralgic si Algocalmin”, afirma oficialii Zentiva, care estimeaza pentru 2008 vanzari de circa un milion de euro pentru analgezicul Ibalgin. Daca unii producatori isi concentreaza fortele pe medicamente generice, altii prefera sa se orienteze catre segmente ale pietei care chiar daca nu genereaza volume mari, au vanzari importante valoric, prin prisma faptului ca se adreseaza unor boli precum cancerul, HIV /SIDA sau diabet, ale caror tratamente sunt costisitoare. “In segmentul de oncologie sunt mai putini bolnavi, dar care consuma un numar mare de resurse”, afirma Dan Nicolae Zaharescu, directorul executiv al Asociatiei Romane a Producatorilor Internationali de Medicamente.

    O astfel de companie este Roche, unul dintre principalii producatori de medicamente la nivel mondial, care-si centreaza businessul din Romania pe trei mari portofolii de produse: virologie, onco-hematologie si tratamentul anemiei si cel posttransplant. Dintre acestea, cea mai promitatoare in vanzari este clasa de medicamente oncologice, tinand cont ca, dupa estimarile companiei, in tara sunt peste 300.000 de cazuri de cancer si apar peste 50.000 de noi cazuri in fiecare an, cat si ca urmare a masurilor luate anul trecut de Ministerul Sanatatii, prin care unele programe au fost trecute din segmentul de spital in cel de retail, iar fondurile acordate acestei arii terapeutice au fost suplimentate.

    “Estimam o crestere de 15% a cifrei de afaceri in 2008 comparativ cu anul trecut, pana la circa 489 de milioane de euro, principalul motor de majorare fiind oncologia, la care se adauga cateva noi molecule in tratamentul poliartritei si al osteoporozei”, detaliaza Dan Zamonea, directorul general al Roche Romania. Dar calculele acestuia ar putea fidate peste cap de schimbarea listelor cu medicamentele incluse in programele de sanatate, precum si de aprobarile emise de ministerul de resort. “Roche are aproape toate produsele incluse in programele nationale de sanatate in aria transplantelor, a anemiilor, a SIDA si a hepatitei, deci depindem foarte mult de fondurile alocate”, mai spune Zamonea.

    Intr-o situatie similara se afla si liderul pietei farmaceutice, GlaxoSmithKline (GSK), pentru care medicamentele din clasele antiinfectioase, pentru boli respiratorii si vaccinurile au realizat cele mai mari incasari anul trecut. In segmentul tratamentelor pentru boli respiratorii, vanzarile au fost de 40 de milioane de lei (circa 12 milioane de euro) pentru cele cinci produse aflate in portofoliu, acesta fiind a doua cea mai importanta gama din portofoliul GSK, dupa cea a medicamentelor antiinfectioase, potrivit informatiilor furnizate de David Lechleiter, directorul general al companiei.

    “GSK ramane cea mai mare companie producatoare de vaccinuri, segmentul tratamentelor anticancer generand vanzari de 100-200 de milioane de lei pentru cele 100.000- 200.000 de paciente”, a precizat Lechleiter, adaugand ca o doza de tratament costa, in medie, 100 de euro. Alaturi de oncologie, “medicamentele din clasele cardiovascular, antiinfectioase, sistem nervos central, tract digestiv si metabolism acopera aproximativ 70% din intreaga piata si inregistreaza tendinte puternice de crestere”, apreciaza Mahendra Bharadwaj, directorul producatorului Terapia Ranbaxy. Portofoliul de produse al companiei este reprezentat in aceste clase terapeutice prin medicamente cardiovasculare ca Aspenter, Pentoxi Retard, Aspacardin, Simvor sau antiinfectioase ca Zanocin si Klabax, “multe dintre acestea fiind lidere pe segmentul lor”, declara Bharadwaj.

    Potrivit acestuia, anul trecut, medicamentele destinate reducerii colesterolului, antihipertensivele, antidiabeticele, antidepresivele si cele care trateaza afectiunea Alzheimer au inregistrat cele mai mari rate de crestere, evolutie sprijinita si de programele nationale de sanatate. Si in acest context, impactul cel mai semnificativ din 2007 pentru piata l-a avut trecerea unor programe din spital in reteaua de retail, ceea ce a sustinut afacerile farmaciilor.
     

  • Romanului ii place pranzul in oras

    Mai multe despre stilul de viata al romanilor si despre inclinatia lor catre mesele frugale au aflat germanii si olandezii cu prilejul prezentarii unui studiu comparativ realizat in cele trei tari si comandat de catre compania de distributie Lekkerland AG & Co. KG. De trei ani, aceasta este prezenta si in Romania prin subsidiara Lekkerland Convenience, care asigura distributia pentru magazine tip “convenience” din benzinarii, chioscuri sau supermarketuri.

    Principala concluzie a studiului a fost ca, pentru europeni, consumul de mancare si bautura “din mers” (“on-the-go”) a devenit un stil de viata pe care il adopta cu placere si chiar o moda. “Pentru multi, a bea o cafea sau a manca un sandvis din mers reprezinta o adevarata placere”, spune profesorul doctor Sabine Möller de la European Business School Oestrich-Winkel (Germania), cea care a coordonat cercetarea la nivel international.

    Studiul a aratat ca, la noi, 64,4% dintre consumatori au o inclinatie pronuntata catre consumul de alimente din mers, fata de 53,7% dintre olandezi si 66,2% dintre germani. Pentru romani insa, nu placerea pare sa fie motivatia acestui gen de cumparaturi. Schimbarile rapide prin care a trecut societatea in ultimii ani si-au pus o amprenta puternica asupra stilului de viata din Romania, unde cei ce muncesc de dimineata pana seara mai pastreaza doar in amintire cele trei mese traditionale ale zilei si mancarea calda de acasa.

    “Romanii sunt extrem de presati de timp si se simt stresati in mod constant. Din acest motiv, ei inclina catre consumul de alimente din mers, insa dependenta de aceste produse este cauzata de un stil de viata complet dezorganizat”, se arata in studiu. De unde cumpara insa? In Occident, comertul asa-numit de tip “convenience”, care asigura o economie de timp si uneori de bani, este mult mai specializat decat la noi, unde in genere tinde sa se limiteze la chioscuri si magazine din benzinarii, daca ne referim strict la canale de desfacere, sau la supermarketuri si fast food-uri, daca privim din perspectiva tipurilor de produse preferate.

    Potrivit studiului prezentat in Germania, aproape 40% dintre romani prefera supermarketurile pentru cumparaturile de tip “convenience”, acestea fiind urmate de fast food-uri (21%) si chioscuri (8,1%). Detaliile despre presiunea timpului care ii face pe romani sa aiba un stil de viata foarte dezordonat i-au facut pe germanii prezenti la lansarea studiului sa strambe din nas a neincredere si sa zambeasca cu subinteles, desi s-au abtinut de la comentarii.

    “Eu cred ca romanii au o cu totul alta perceptie asupra a ceea ce inseamna presiune temporala decat vesticii”, a incercat sa le explice Mariana Dragusin, profesor la Facultatea de Comert din cadrul ASE, cea care a coordonat studiul pentru Romania. Ea a afirmat ca, in timp ce pentru germani sau olandezi, stilul de viata, organizarea comunitatii, legislatia au ramas aceleasi de ani de zile, pentru romani viata inseamna o adaptare continua la noi si noi schimbari, ceea ce presupune timp si efort.

    “Daca acum zece ani gateam o data la trei zile, acum gatesc o data la doua saptamani”, a exemplificat Mariana Dragusin, la cererea jurnalistilor germani de a lamuri ce inseamna aceasta perceptie diferita a romanilor despre presiunea timpului in viata lor. Desi compania care a comandat studiul, Lekkerland AG, activeaza in 11 tari din Europa, inclusiv in Ungaria, Cehia sau Slovacia, Romania a fost cea aleasa pentru a reprezenta zona central- si est-europeana la acest proiect de cercetare.

    Potrivit lui Christian Berner, directorul general al grupului, alegerea s-a datorat faptului ca subsidiara din Romania a avut cea mai mare rata de crestere (o cifra de afaceri in 2007 cu 74% mai mare decat in anul precedent, de la 31 la 54 de milioane de euro), dar si necesitatii de a vedea comportamentul de consum dintr-o zona diferita de cea din vestul Europei.

    “Nu puteam compara Germania, Austria si Elvetia, pentru ca nu am fi invatat nimic”, a spus el. Realizarea studiului a costat compania aproximativ 100.000 de euro, iar Berner a spus ca proiectul este inca intr-o faza incipienta, in fiecare an urmand sa fie realizata o cercetare similara, care va compara Germania cu alte doua tari europene, pentru a contura caracteristicile segmentului de “convenience”, destul de greu de definit.

    “Sunt sigur ca efortul nostru de a face astfel incat Romania sa fie parte a acestui studiu va avea rezultate pozitive, avand oportunitatea ca, pornind de la acestea, sa ne regandim strategia de marketing”, spunea in urma cu cateva luni Narcis Mihai, directorul general al Lekkerland Convenience Romania.

    In esenta, cel mai important lucru pe care l-au aflat germanii despre Romania a fost ca exista apetenta pentru comertul de tip “convenience”, insa ca oferta producatorilor si a comerciantilor nu este foarte bogata. Potentialul de crestere vine astfel, pe de o parte, din specializarea magazinelor, dupa exemplul celor din Vest (spre exemplu, germanii prefera in special brutariile) si, pe de alta parte, din comercializarea de mancare proaspata, dupa cum completeaza Narcis Mihai.

    O alta veste buna pentru comercianti o reprezinta atitudinea consumatorilor romani fata de pretul produselor de tip “convenience”, ei fiind cei mai putin sensibili la pret dintre tarile analizate in studiu, la polul opus fata de germani, spre exemplu. Potrivit directorului general al Lekkerland Romania, in tara noastra segmentul de “convenience” reprezinta, ca valoare, aproximativ 6% din piata de produse alimentare, adica in jur de 1,5 miliarde de euro.

    “Ca valoare, acest segment a crescut constant in ultimii doi ani, mai mult decat segmentul de hiper- si supermarketuri”, crede Narcis Mihai. De asemenea, Mihai vede un potential mare in statiile de benzina, dat fiind ca dezvoltarea infrastructurii in Romania mai are inca multi pasi de parcurs.

    Nu e fara semnificatie faptul ca si lanturile de hipermarketuri tind sa intre in acest segment, cum a facut Carrefour, care opereaza sute de benzinarii in Europa. Deocamdata, la noi reteaua de hipermarketuri are o singura benzinarie, insa in perioada care urmeaza compania se va orienta si catre cresterea numarului de benzinarii proprii, declara de curand pentru BUSIN ESS Magazin Patrice Lespagnol, directorul general al Carrefour Romania.

  • Justitia fugareste investitorii

     

    Curtea de Apel Brasov a hotarat saptamana trecuta anularea hotararii din aprilie 2007, prin care s-a majorat capitalul social al SIF Transilvania (SIF3), la cererea lui Daniel Stoica, administratorul companiei Cocor. Hotararea instantei, care ar putea conduce la injumatatirea numarului de actiuni ale SIF Transilvania, reprezinta un nou factor de incertitudine pe Bursa, in contextul in care criza financiara internationala a alungat deja un numar mare de investitori de pe piata locala de capital.

    Care este povestea acestui proces, poate cel mai scump si cel mai complicat din istoria Bursei de la Bucuresti?

    Pe 24 aprilie 2007, SIF Transilvania trimitea un comunicat Bursei de Valori prin care informa investitorii ca actionarii au aprobat dublarea capitalului social si distribuirea de actiuni gratuite in contul dividendelor din profitul pe 2006. Anuntul a luat prin surprindere aproape pe toata lumea, in conditiile in care era pentru prima data cand o societate de investitii financiare (SIF) reusea un astfel de demers.

    Cu un an inainte, SIF Transilvania avusese o initiativa similara, la fel ca si SIF Banat-Crisana (SIF1), insa ambele esuasera din cauza ca nu intrunisera numarul de actionari necesari pentru a dezbate majorarea capitalului. Pana la acea data fusese practic imposibil pentru SIF-uri sa deruleze Adunari Generale Extraordinare ale Actionarilor (AGEA) pentru a lua decizii precum majorari de capital sau modificari ale statutului din cauza unor prevederi din statutele acestor societati care prevedeau ca astfel de adunari se pot derula doar in prezenta unor actionari care detin 75% din actiunile cu drept de vot, la prima convocare, sau 50% din capitalul social, la a doua convocare.

    Reunirea unui astfel de cvorum era practic imposibila din cauza numarului mare de actionari ai SIF (societati infiintate in urma programului de privatizare in masa), dar si a prevederii conform careia niciun actionar nu poate detine mai mult de 1% din capitalul unei SIF, care a facut destul de dificila concentrarea actionariatului. Modificarea Legii 31 a societatilor comerciale, la inceputul lui 2007, prin reducerea cvorumului necesar derularii AGEA la 25%, a dat sperante investitorilor care doreau derularea unor AGEA la SIF-uri.

    Legea nu schimba insa nimic in cazul SIF-urilor, prinse intr-un cerc vicios, deoarece aveau cvorumul fixat prin statut, iar statutul nu putea fi modificat decat prin AGEA. De aici surpriza pentru cei mai multi investitori cand au vazut ca totusi SIF Transilvania a reusit sa deruleze o AGEA si sa hotarasca majorarea capitalului social. Acest lucru a fost posibil deoarece sefii SIF Transilvania aveau un as in maneca, o modificare a statutului societatii prin care se eliminase inclusiv regula cu privire la cvorumul necesar in cazul AGEA.

    Modificarea fusese realizata in instanta, in urma unor procese ale SIF Transilvania din anul 2000, insa putine persoane stiau despre acest amanunt. Reprezentantii SIF3 nu facusera de altfel nicio precizare in acest sens in momentul in care au convocat AGEA in vederea majorarii capitalului social si nici ulterior, acest lucru devenind cunoscut abia dupa AGEA. La AGEA de la SIF Transilvania au participat circa 450 de actionari, iar alti 58.000 au votat prin corespondenta, societatea reusind sa reuneasca la prima convocare 35,46% din capitalul social.

    Cu acest cvorum, adunarea era legal constituita, conform Legii 31, iar hotararea de majorare a capitalului social a putut fi luata. Actionarii SIF3 au hotarat majorarea capitalului social cu 54,6 milioane de lei prin incorporarea profitului net din 2006 si dublarea numarului de actiuni, fiecarui actionar revenindu-i o actiune gratuita pentru fiecare actiune detinuta. Stirea a fost primita cu entuziasm pe Bursa, unde actiunile SIF3 au sarit cu 14% in doar cateva zile, in conditiile in care piata era marcata de un val de optimism, ca urmare a aderarii la Uniunea Europeana, iar majorarile de capital erau extrem de bine primite de investitori.

    Cei care au cumparat atunci actiuni SIF3 pentru a participa la majorarea de capital aveau sa inregistreze insa pierderi semnificative. La trecerea datei de inregistrare pentru majorarea de capital (18 mai 2007), pretul actiunilor SIF3 s-a corectat matematic pe Bursa cu 50%. Astfel incat cine cumparase cu o zi inainte o actiune cu 4,3 lei obtinea acum doar 2,17 lei din vanzarea acesteia si spera ca va mai primi o actiune gratuita pe care sa o vanda ulterior mai scump.

    Pe 1 iunie a aparut insa bomba: compania Cocor SA, unul dintre milioanele de actionari ai SIF Transilvania, raporta ca a atacat in justitie majorarea de capital, cerand anularea acesteia. Procesul intrase deja pe rolul Tribunalului Brasov. Reprezentantii Cocor sustineau ca hotararea AGEA nu este legala din doua motive: neintrunirea cvorumului legal si obligativitatea SIF-ului de a realiza o oferta publica de actiuni.

    Anuntul a avut un efect semnificativ in piata, actiunile SIF3 crescand de la 2,3 lei la peste 3 lei, in conditiile in care speculatorii sperau ca anularea majorarii de capital ar fi trebuit sa conduca la o dublare a pretului acestora, la valoarea anterioara datei de inregistrare. Miza procesului era extrem de mare pentru investitorii de la SIF Transilvania. Pe de o parte, cei care participasera la majorarea de capital si si-au vandut ulterior actiunile in speranta ca vor primi gratuite riscau sa inregistreze pierderi semnificative. De cealalta parte, speculatorii care cumparasera sperau sa obtina castiguri insemnate. Pe 3 iulie, Tribunalul Brasov respinge insa cererea Cocor, iar pe 21 iulie majorarea de capital este avizata de CNVM si inregistrata la Depozitarul Central.

    Ulterior, CNVM a blocat pachetul de 540 de milioane de actiuni pana la finalizarea procesului, intrucat Cocor a atacat decizia Tribunalului Brasov cu recurs la Curtea de Apel Brasov si un alt actionar al SIF3, Daniel Stoica, administrator al Cocor, a atacat la randul sau hotararea AGEA de la SIF Transilvania. A urmat aproape un an in care instantele au amanat de mai multe ori judecarea cauzelor si fiecare decizie, favorabila uneia sau alteia dintre parti, a determinat oscilatii semnificative pentru actiunile SIF3.

    Scandalul a reizbucnit la sfarsitul lunii mai, cand Curtea de Apel Brasov a hotarat ca Adunarea Generala Ordinara a Actionarilor (AGOA) de la SIF Transilvania, derulata tot pe 24 aprilie 2007, a fost nestatutara din cauza ca nu a fost intrunit cvorumul. Instanta a hotarat atunci nulitatea absoluta a AGOA, dand castig de cauza Cocor, care atacase hotararile respectivei AGOA intr-un dosar separat.

    Aceasta decizie insemna, practic, ca instanta ar fi putut da o sentinta similara si in procesul dintre Daniel Stoica si SIF Transilvania privind anularea AGEA, aflat pe rol tot la Curtea de Apel Brasov. Actiunile SIF Transilvania au crescut din nou puternic pe fondul speculatiilor privind o decizie favorabila pentru grupul Cocor in procesul privind anularea majorarii de capital, insa la sfarsitul lunii iunie Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins ultimul recurs al Cocor, care pierduse atat la Tribunalul Brasov cat si la Curtea de Apel Brasov procesul privind anularea AGEA.

    In plus, CNVM a hotarat deblocarea actiunilor din majorarea de capital, iar intrarea acestora la tranzactionare a determinat o scadere puternica a cotatiei SIF3 pe Bursa. Parea ca totul s-a terminat, iar scaderea generalizata a Bursei, determinata de criza financiara internationala, a luat prim-planul. Vineri, insa, actiunile SIF Transilvania au fost suspendate de la tranzactionare, iar pe Bursa a aparut un comunicat potrivit caruia Curtea de Apel Brasov i-a dat castig de cauza lui Daniel Stoica in procesul privind anularea hotararilor AGEA de la SIF3.

    Hotararea ar insemna ca actiunile emise in cadrul majorarii de capital ar urma sa fie anulate. Decizia poate fi atacata, iar conducerea SIF a anuntat deja ca va face recurs. “Prin absurd, daca decizia ar ramane finala, s-ar reduce numarul de actiuni la toti actionarii de la o anumita data, iar pretul actiunilor, teoretic ar trebui sa se dubleze. Nimeni nu pierde, nimeni nu castiga”, sustine Mihai Fercala, presedintele SIF Transilvania. Apare insa o intrebare: ce rost are un proces in care nimeni nu pierde si nimeni nu castiga?

     

  • Acasa la Kaz Munai Gaz

    Dinu Patriciu pare putin trist si pentru cateva secunde pare sa nu aiba replica. Nu ii vine sa creada ca partenerii sai kazahi, carora le-a vandut compania construita in ultimii zece ani pornind de la vechea Petromidia, au decis sa dea publicitatii informatii pe care el nu le-ar fi divulgat niciodata. “Nu trebuia sa spuna cati angajati vor pleca din Rompetrol sau cati bani au platit pe companie, acestea sunt informatii care trebuie sa ramana <in house>”, spune Dinu Patriciu, care a venit saptamana trecuta la Almati, fosta capitala a Kazahstanului, pentru a participa la deschiderea Kioge, cea mai importanta expozitie de petrol din Asia Centrala. De la Kioge nimeni nu a lipsit: toate marile companii petroliere din lume au avut acolo macar un reprezentant pentru negocieri cu autoritatile kazahe si mai ales cu oficialii celor doua mari companii de stat, KMG si Sambruk. Cu cateva minute inainte de aparitia sa la expozitie, Danyar Berlibaev, presedintele consiliului de administratie al Rompetrol, facuse o serie de declaratii in legatura cu strategia Rompetrol pentru urmatorul an, iar cu doua zile in urma, la Astana, raportul anual al TradeHouse KazMunaiGaz arata suma exacta pe care au platit-o kazahii pentru achizitia Rompetrol (1,6 miliarde de dolari). Oficialii kazahi au confirmat, de asemenea, ca valoarea companiei in momentul achizitiei a fost de 2,2 miliarde de dolari, spunand de asemenea ca “nu au auzit niciodata” despre valoarea de 3,6 miliarde de dolari confirmata de companie si ca “pretul atractiv” a fost unul dintre motivele pentru alegerea Rompetrol dintre 45 de companii si rafinarii analizate de kazahi in perioada 2006-2007.
     
    Spre deosebire de strategia de comunicare a omului de afaceri roman, care considera ca astfel de informatii pot afecta pozitia companiei pe piata sau productivitatea angajatilor, oficialii KMG sunt mai putin precauti. Pe parcursul catorva discutii scurte cu jurnalisti romani, oficialii kazahi au spus mai multe despre Rompetrol decat s-a aflat pe parcursul ultimului an (anuntul de vanzare a Rompetrol s-a facut la sfarsitul lunii august 2007). Dinu Patriciu spune ca majoritatea deciziilor comunicate de partenerii sai kazahi ar fi facut parte si din strategia sa de restructurare a grupului in aceasta perioada, respectiv vanzarea unor companii care nu fac parte din businessul de baza (non-core) sau disponibilizarea unor angajati. De fapt, adauga Patriciu, un plan de restructurare a fost facut inca din 2006, cand negocierile erau in curs si Rompetrol trebuia sa arate investitorilor cum intentioneaza sa arate compania in cativa ani.
     
    “Ar fi fost oricum normal sa ma gandesc la o restructurare, deoarece compania a crescut foarte mult, si cu atat mai mult m-as fi gandit la asa ceva in actualele conditii de piata”, spune Dinu Patriciu, referindu-se la criza financiara internationala.
     
    Din punctul de vedere al oficialilor KMG, restructurarea se leaga in principal de faptul ca Rompetrol trebuie integrata in structura companiei kazahe. “Primul scop al unei companii este organizarea eficienta a acesteia, iar in al doilea rand trebuie sa tinem cont de faptul ca KMG este o companie integrata vertical peste tot in lume – luand in considerare aceasta, din portofoliul vast al Rompetrol trebuie eliminate functiile duble”, spune Berlibaev. Presedintele CA al Rompetrol da ca exemplu faptul ca atat Rompetrol, cat si KMG au cate o companie care presteaza servicii de aviatie: “Intr-o situatie ca aceasta, dublata de faptul ca Rompetrol nu are o flota proprie, am luat decizia de vanzare a Eurojet”. Eurojet, care se afla deja in curs de vanzare, este evaluata de Dinu Patriciu (care s-a si aratat interesat de achizitia ei) la un milion de euro.
     
    Eurojet este insa una dintre cele mai mici mize ale vanzarii companiilor non-core din Rompetrol. Danyar Berlibaev estimeaza ca vanzarea tuturor firmelor non-core din grupul Rompetrol va aduce aproximativ 100 de milioane de euro, insa nu este deocamdata de acord sa numeasca activele ce vor fi scoase la vanzare si de care ar putea fi interesat tot Dinu Patriciu, din punctul de vedere al caruia sunt active valoroase: “La inceputul anilor 2000, lipsa serviciilor de calitate de pe piata ne-a facut sa lansam in interiorul Rompetrol tot felul de divizii, ce s-au dezvoltat pana au ajuns sa presteze peste 50% servicii catre terti clienti; pe acestea le vom vinde”. Vanzarea companiilor va insemna si plecarea angajatilor catre noul cumparator, numarul lor putand ajunge la 2.000 de persoane, dupa cum estimeaza presedintele CA al Rompetrol. Danyar Berlibaev tine sa spuna insa ca restructurarea si inlaturarea activelor non-core nu vor afecta doar Rompetrol, ci si KMG – a carei companie de media (LLP) ar putea fi vanduta in perioada urmatoare.
     
    O restructurare a KMG ar insemna insa o restructurare a intregii economii din Kazahstan, KMG fiind actionar la mai toate companiile de importanta strategica din tara, incepand cu porturile si companiile de transport maritim si pana la rafinarii sau capacitatile de productie de petrol. De asemenea, majoritatea companiilor vestice din domeniul petrolier care vin cu activitati in Kazahstan intra de obicei printr-un joint-venture cu KMG, aceasta fiind un fel de conditie pentru intrarea pe aceasta piata. Faptul ca reprezinta cel mai de pret bun al tarii, industria petroliera, se vede la o simpla privire din balconul Companiei Nationale KazMunaiGaz, care sta fata in fata cu palatul presedintelui Nursultan Nazarbaev. De fapt, din sala de sedinte de la KMG se vede intreaga capitala, cu dimensiunile perfecte si stralucitoare la care a fost trasata cu 15 ani in urma, cand a fost construita. De fapt, capitala este atat de noua, incat nu a apucat sa fie populata decat cu functionarii din aparatul de stat care s-au mutat aici. Dimensionarea orasului a fost facuta insa pe masura unei capitale: zone de restaurante, mall-uri si galerii comerciale sau faleze de kilometri, precum si cladiri de birouri care nu sunt inca tocmai ocupate de chiriasi.

  • Opriti leul

    Romania nu este o insula financiara imuna la ceea ce se petrece pe plan international, comenta un bancher intr-o discutie cu BUSINESS Magazin in urma cu doua luni, incercand sa argumenteze in acest fel ineficienta unor masuri restrictive impuse de banca centrala. In lumina evenimentelor din ultimele saptamani, afirmatia bancherului capata nuante noi; pe de o parte, spun de aceasta data bancherii, exact interventia (indirecta) a bancii centrale a fost cea care a stopat prabusirea leului saptamana trecuta, cand cursul s-a apropiat abrupt de nivelul de 4 lei/euro. Pe de alta parte, deprecierea leului, venita (cel putin partial) pe fondul unei miscari din intreaga regiune, confirma o data in plus ca situatia financiara internationala dificila nu are cum sa nu se reflecte si pe plan local.
     
    Caderea abrupta a leului, care a pierdut in punctul maxim de saptamana trecuta aproape 6,5% din valoare, recuperand usor spre finele saptamanii, “oglindeste pe plan intern ceea ce se petrece la nivel international”, crede Radu Craciun, directorul de investitii al Interamerican Pensii si seful Asociatiei Analistilor Financiar-Bancari. Deprecierea leului a venit pe fondul unei miscari regionale, in care si zlotul polonez sau forintul maghiar au fost afectati de avalansa de stiri negative de peste Ocean si din Europa. In sens contrar, si tot pe fondul unei miscari regionale, spre finalul saptamanii leul a recuperat teren in fata euro, dupa ce mai multe banci centrale au anuntat miercuri ca reduc rata dobanzii de referinta. 
    Astfel, Rezerva Federala a SUA a scazut rata de referinta la 1,5%, Banca Centrala Europeana la 3,75%, Canada la 2,5%, Marea Britanie la 4,5%, Suedia la 4,25%, urmate la o zi distanta de miscari similare din partea bancilor asiatice.
     
    Deprecierea leului a fost insa amplificata de conditiile locale, spune Radu Caciun. In primul rand, noteaza el, e vorba de lipsa de adancime a pietei financiare, de lipsa de experienta a investitorilor locali si, nu in ultimul rand, de tabloul macroeconomic dificil. De altfel, deficitul enorm de cont curent, de circa 14% din PIB, si perspectiva ca in actuala lipsa de lichiditati, finantarea acestuia sa devina tot mai dificila ii face si pe analistii de la Barclays, una dintre cele mai importante banci britanice, sa intrevada o deteriorare rapida a perspectivelor pentru Romania, prognozand o crestere a cursului pana la 4,2 lei/euro. Un curs de peste 4 lei/euro “ar aduce numai probleme pentru economia romaneasca”, spune Ionut Dumitru, economist-sef al Raiffeisen Bank; tocmai din acest motiv, adauga el, banca centrala nu va lasa cursul sa treaca de acest prag. Radu Craciun este de aceeasi parere: “as fi extrem de uimit sa vad un curs de peste 4 lei/euro”, spune el, explicand ca este vorba de un prag psihologic si ca, mai mult, mis­carile de acum nu decurg din fluxuri comerciale, ci din speculatii de moment. Motiv pentru care, crede directorul de in­ves­titii al Interamerican Pensii, leul isi va reveni, iar in urmatoarele sase luni va fluctua in jurul a 3,7-3,75 lei/euro. 
     
    Stavila in calea unei eventuale prabusiri a leului? “BNR a intervenit in piata si o va mai face de cate ori o sa fie nevoie”, crede Ionut Dumitru. De altfel, multi dintre dealeri pun revenirea leului pe seama interventiilor facute de banca centrala, care vinde euro prin intermediul bancilor, cumparand in schimb lei. In conditiile lipsei acute de lichiditati din piata, “efortul bancii centrale este mai redus acum, pentru ca poate sa intervina cu sume mai mici”, considera Dumitru, argumentand capacitatea BNR de a sustine in acest fel leul pentru o perioada mai indelungata. Analistii Barclays noteaza, pe de alta parte, ca ar fi mai precaut ca BNR sa isi conserve rezervele valutare (circa 26 de miliarde de euro) pentru eventualitatea in care datoria externa nu mai poate fi acoperita din alte surse. Daca banca centrala nu intervine insa pe piata valutara, cursul se va duce rapid peste nivelul de 4 lei/euro, considera Dragos Cabat, presedintele Asociatiei Romane a Analistilor Financiari (CFA Romania). “Am putea sa vedem, in aceste conditii, si un euro de 4,3-4,5 lei”, apreciaza Cabat, chiar daca nu exista, in opinia sa, cauze structurale pentru o depreciere atat de puternica. Vinerea trecuta, BNR a efectuat o interventie directa pe piata valutara, prin vanzarea a aproximativ 40 mil. euro. “Interventia a avut drept scop testarea functionarii pietei in contextul actual de volatilitate si incertitudine”, a spus Mugur Stet, purtatorul de cuvant al BNR. Interventia a dus cursul sub 3,8 lei/euro. Cabat este unul dintre analistii care au sustinut inca de acum multa vreme – din zilele “fericite” ale monedei nationale, cand se aprecia continuu – ca vor veni zile in care cursul va cadea spre nivelul de 4 lei/euro. “Trebuia sa ajunga acolo, situatia economica impune asta, dar acum a facut-o extrem de brusc.” Explicatia sa tine de faptul ca multe dintre investitiile din Europa Centrala si de Est isi au cartierul general la Londra, acolo unde vestile proaste s-au tot acumulat in ultima vreme, iar deciziile nu mai au legatura cu realitatea, ci cu climatul psihologic tensionat adus de criza – “nu mai e niciun pic de rationalitate in ceea ce se intampla”. Evenimentele din tara – alegerile parlamentare de la sfarsitul lunii noiembrie si deciziile electorale care insotesc acest proces – vor continua sa tina leul pe panta deprecierii, adauga presedintele CFA Romania, care vede in urmatoarele luni un euro de peste 4 lei. Pe termen mai lung, in urmatorii doi ani, cursul ar putea fluctua in jurul unei medii de 3,8 lei/euro, adauga el.
     
    Decizia de a majora salariile din sectorul bugetar pentru ca se apropie perioada electorala, “fara sa te gandesti la consecintele economice, e de-a dreptul iresponsabilitate politica”, sustine Ionut Dumitru. Discutiile purtate in jurul acestui subiect, mai exact dupa recenta decizie de a majora salariile profesorilor cu 50%, sunt de fapt principalul motiv care a dus la caderea leului, crede analistul de la Raiffeisen, asa incat “sa arunci explicatia doar asupra crizei internationale e gresit si iresponsabil”. Astfel de decizii politice sunt extrem de periculoase si din punctul de vedere al mesajului transmis agentiilor de rating, adauga el: “sa fii acolo, si sa vezi cum se jongleaza cu bani pe care nici nu ii ai, nu te-ai gandi ca lucrurile au scapat cu totul de sub control?”.