BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Armele Pepsi in lupta cu Coca-Cola

     

    “Daca imi fac treaba cum trebuie trei ani de acum incolo, as putea pleca dupa aceasta perioada”, sustine Mike Holmes, presedintele Pepsi Americas Romania, care inca nu poate spune cu certitudine cand va pleca de la carma gigantului de pe piata bauturilor racoritoare. Afirma ca deja se simte european, chiar daca locuieste de mai putin de un deceniu in Europa, dintre care de trei ani in Romania. “Treaba mea aici este sa asigur transferul de know-how odata cu integrarea Qua­drant-Amroq Beverages (QAB) si sa formez o echipa de romani care sa con­du­ca foarte bine businessul, poate mai bine decat mine”, explica americanul intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. Lucreaza pentru Pepsi de peste 30 de ani, iar in ultimii opt s-a specializat in companii de tranzitie, asa cum a fost cazul in Cehia si Slovacia.
     
    In privinta filialei romanesti, tranzitia este dubla. Holmes trebuie sa se ocupe nu numai de schimbarile si ajustarile antrenate de trecerea de la o companie locala (QAB, fostul imbuteliator al produselor PepsiCo, a fost preluat complet de catre Pepsi Americas in 2006, printr-o tranzactie evaluata la 190 de milioane de dolari) la statutul de filiala a unei multinationale, ci si de constructia unei noi fabrici, la iesirea din cartierul Militari din Capitala.
     
    Americanul spune ca, in ciuda actualului context economic nefavorabil si a incetinirii cresterii pietei de profil, nu s-a pus niciodata problema stoparii sau amanarii proiectului din Militari. In schimb, Coca-Cola HBC Romania, liderul de piata, a renuntat anul trecut la doua fabrici (de la Oradea si Bucuresti) pe care le-a transformat in depozite si a disponibilizat in jur de 700 de angajati, ca rezultat al unui proces de reorganizare demarat in urma cu trei ani. Concedierile vor continua si anul acesta, imbuteliatorul anuntand ca va renunta la alti 100 de angajati din cauza reducerii ritmului de crestere, potrivit informatiilor publicate recent in Ziarul Financiar. Holmes afirma ca “mergem inainte cu proiectul si, chiar daca nimeni nu stie ce se va intampla in urmatorii doi ani, din punctul nostru de vedere este ca si finalizat”. 

     
    Asta desi nu mai poate fi posibila revenirea la cresterile din anii trecuti, cand “simplul fapt de a fi pe piata bauturilor racoritoare facea ca vanzarile sa creasca de la un an la altul cu 20%”. Incetinirea ritmului de crestere a pietei, datorata in parte contextului economic actual, dar si maturizarea unor segmente ale pietei dau startul adevaratei lupte dintre marii producatori, care inca de la jumatatea anului trecut au inceput sa raporteze cresteri ale vanzarilor de o singura cifra (sub 10%). Holmes evita sa spuna ce vanzari a inregistrat Pepsi Romania anul trecut, apreciind doar ca “am incheiat anul foarte bine, cu o cres­tere in volum de 10%, peste nivelul pietei”.
     
    Potrivit datelor disponibile pe site-ul Ministerului Finantelor, cifra de afaceri a imbuteliatorului PepsiCo a depasit in 2007 pragul de 195 de milioane de euro. Daca ritmul de crestere in volum anuntat de presedintele Pepsi Americas Romania a fost apropiat de cel valoric, atunci afacerile imbuteliatorului ar fi putut ajunge anul trecut la 215 milioane de euro. Cat despre marjele de profit, Holmes spune ca au fost “foarte bune”. In 2007, compania avea, potrivit Ministerului de Finante, un profit net de peste 33 de milioane de euro.
     
    Cand vorbeste despre rezultatele estimate pentru anul acesta, Holmes renunta la “foarte” si pastreaza doar “bine”, un discurs de altfel precaut, in conditiile in care vanzarile Pepsi vor creste cu circa 7%, in ritm cu piata, potrivit propriilor estimari. Vesti mai bune ar putea sosi incepand cu cel de-al treilea trimestru, cand consumatorii isi vor fi ajustat deja bugetele de criza: “Cred ca ultimele sase luni vor fi mai bune decat cele din 2008, pentru ca va trece aceasta perioada de ajustare la noua situatie economica”, explica seful Pepsi. Criza economica nu pare sa-l ingrijoreze prea mult, argumentul sau fiind ca piata produselor de larg consum in general si cea a bauturilor racoritoare in speta este mai ferita de reducerea cheltuielilor.

     
    Din calculele sefului Pepsi a iesit, cel putin anul acesta, si posibilitatea achizitionarii unor jucatori mai mici, cel mai probabil din piata apelor minerale, unde producatorul este prezent cu marca Roua Muntilor. “Ne simtim confortabil cu strategia pe care o avem pentru apa minerala, nu numai acum, ci si pentru anii urmatori”, a spus Holmes. Managerul tine sa puncteze ca nu are de gand sa “retrogradeze” apa minerala Roua Muntilor din segmentul premium, indiferent de beneficiile financiare pe care le-ar aduce o astfel de masura: “Nu ne intereseaza ca marca X se vinde in milioane de sticle in magazinele de la marginea soselelor, noi nu vom intra pe segmentul mainstream (de mijloc – n. red.)”.
     
    In cei trei ani pe care i-a petrecut in Romania, Holmes a creionat deja portretul-robot al consumatorului roman de Pepsi, despre care spune ca este destul de diferit de cel al cehilor sau slovacilor. “Romanul este genul de client de produse premium, care vrea sa fie recunoscut pentru ceea ce consuma.” Din acest punct de vedere, mai spune el, polonezii se apropie cel mai mult de romani ca preferinte, pe cand cehii se orienteaza cu precadere spre segmentul economic. Oricum, Holmes se simte mai in largul sau atunci cand vorbeste despre Romania, o tara cu temperaturi mai ridicate si, deci, un consum mai mare. S-ar simti insa si mai bine daca ar mai fi si in 2009 o vara calduroasa precum cea din 2007, cand temperaturile excesive au dus la o explozie pe piata sucurilor si a apei minerale. 
     

     

  • Cel mai ieftin apartament

    Garsoniere in stadiul de macheta la preturi de 30.000 de euro sau finalizate la 45.000 de euro, apartamente cu doua camere la 70.000 de euro sau chiar un apartament cu trei camere la 79.000 de euro. Locuri de parcare gratuite, rate platite la dezvoltator sau chirie in primii ani, pana la imbuna tatirea accesului la credite.

    Primavara, dar mai ales criza din imobiliare a adus oferte mult mai tentante pentru potentialii cumparatori si preturi mai mici la apartamentele noi, dupa mai multi ani de cresteri continue. Reprezinta insa aceste scaderi o tendinta generala la nivel de piata sau sunt doar oferte promotionale, valabile pentru un numar limitat de proiecte? Valentin Ilie, CEO (director executiv) al Coldwell Banker Affiliates of Romania, spune ca aproape toate proiectele rezidentiale pe care le cunoaste deruleaza o oferta promotionala. “Scaderea pe segmentul nou (apartamentele proaspat livrate sau aflate in constructie – n. red.) ar fi de cel mult 20% fata de un maxim din primavara trecuta. Insa o parte din reducerea de pret s-a pierdut in diferenta de curs sau majorarea dobanzilor catre banca”, crede seful Coldwell Banker, una dintre companiile imobiliare cu cel mai mare portofoliu de locuinte noi la vanzare.

    La toate aceste scaderi ar trebui luata in calcul si noua legislatie privind taxa pe valoarea adaugata, stabilita la 5% pentru locuintele noi cu un pret mai mic de 100.000 de euro. La un apartament cu un pret de 80.000 de euro, de exemplu, TVA calculata potrivit noilor norme este cu peste 11.000 de euro mai mica, ceea ce inseamna o reducere de aproape 12% in euro. Cum insa deprecierea monedei nationale din ultimul an a fost de 17,5%, iar dobanzile bancare au crescut cu cateva procente, preturile ar putea fi chiar mai mari in termeni reali, daca dezvoltatorul nu a oferit o reducere suplimentara de pret.

    “Mie nu mi se pare ca s-a produs vreo scadere. Sunt oferte, dar nu vad un minus la pret de lista; in general, preturile nu au prea scazut”, considera Ionut Bordei, directorul departamentului rezidential din cadrul CBRE Eurisko. El admite ca exista proiecte in piata care ofera reduceri dincolo de scaderea TVA, dar adauga ca numarul acestora este limitat, fiind vorba de proiecte din zone marginase, nu consacrate, “precum cele unde se fac Asmita Gardens sau West Park. Inca nu am vazut oferte de 60.000 de euro in zone bune”.

    Proiectele care opereaza reduceri sunt, potrivit consultantilor imobiliari, proaspat lansate – deci au nevoie sa intruneasca un grad minim de vanzari pentru a obtine prima sau urmatoarele transe de finantare – sau intampina anumite dificultati.

    Un exemplu in acest sens este dezvoltatorul proiectelor rezidentiale Primavara Ghencea si Primavara Lujerului, parte a grupului care include si lantul de supermarketuri Primavara, care a redus preturile de la 1.000 – 1.350 de euro la 900 – 1.000 de euro. In urma acestei oferte promotionale a vandut patru unitati. “Un client nu vine sa intrebe ce avem mai ieftin. Cauta in primul rand sa fie gata proiectul sau sa se finalizeze cat mai repede”, crede Raluca Oprescu, directorul de vanzari al companiei. Aceasta justifica reducerile de preturi prin nevoia dezvoltatorului de cash-flow, mai ales ca are in lucru doua proiecte. “Mai important este faptul ca nu lucram cu un antreprenor general si dorim sa mutam echipa pe noul santier”, explica Oprescu.

    Chiar si cu aceste reduceri, fie cazuri izolate sau nu, Valentin Ilie considera ca dezvoltatorii care au deja ansambluri rezidentiale in constructie sunt destul de putin flexibili. “Preturile sunt inca prea mari la blocurile noi. Dezvoltatorii incearca sa gaseasca masuri de finantare, orice, pentru a nu trimite clientul la banca acum”, facand referire la accesul tot mai dificil la credite.

    Potrivit singurului indice imobiliar privind apartamentele noi din piata, publicat de compania Colliers International, preturile au scazut pana in luna februarie a acestui an cu aproximativ sapte procente in euro, fata de maximul atins pe perioada verii trecute.

    Pot considera in aceste conditii potentialii clienti ca in cateva luni ar putea obtine o reducere si mai mare? Reprezentantul Coldwell Banker crede ca mai este loc de scaderi, dar in anumite limite. “Nu ai cum sa dai pe o garsoniera noua doar 20.000 de euro. Nu cred ca preturile se pot duce mai jos decat in 2006.” Cu toate acestea, Ilie considera ca din aceasta evolutie a preturilor clientul a iesit in castig. “Cel mai bine se vede in piata veche si incepe sa se simta si pe cea noua.”

    In schimb, Ionut Bordei afirma, la fel ca si toamna trecuta, ca achizitionarea unei locuinte nu ar trebui sa se faca doar in functie de pret. In opinia sa, la fel de importante in luarea deciziei finale ar trebui sa fie zona, momentul mutarii sau caracteristicile proiectului. “Proiectele cu cele mai mari probleme sunt cele care au avut preturile cele mai mici. Unii intrebau de ce sa dea 1.200 de euro pe metru patrat in Rose Garden (ansamblu rezidential realizat de GTC, unul dintre cei mai mari dezvoltatori de pe piata – n. red.), cand in Planorama (unul dintre primele si cele mai ieftine proiecte rezidentiale lansate in Capitala – n. red.) era 850 euro/mp. Cei care au cumparat in Rose Garden s-au mutat deja, in timp ce Planorama nu a terminat primul bloc nici acum, dupa doi ani.”

    Aproape toti brokerii si reprezentantii dezvoltatorilor cad insa de acord asupra unui aspect: ultimele saptamani au adus o usoara revigorare a segmentului rezidential, manifestata printr-un interes in crestere. De ofertele speciale si evolutia preturilor va depinde insa in urmatoarea perioada transformarea acestor intentii intr-un numar semnificativ de tranzactii.

    Mai multe informatii despre cele mai importante tendinte din piata imobiliara si despre proiectele rezidentiale, de mall-uri si cladiri de birouri din Bucuresti si provincie puteti afla din suplimentul “Piata imobiliara – Iesirea din criza?”, editat de BUSINESS Magazin, care va aparea pe piata in aceasta luna.

  • Cea mai simpla asigurare de viata

    Dupa mai bine de zece ani de la momentul cand au lansat pe piata romaneasca politele de asigurare de tip unit-linked, care includ si o componenta de investitie pe langa asigurare, olandezii de la ING Asigurari de Viata se pregatesc sa isi simplifice radical oferta. “Revizuim o parte dintre produse, astfel incat sa le reducem pretul, ceea ce inseamna si ca vor fi simplificate”, declara pentru BUSINESS Magazin Cornelia Coman, directorul general al asiguratorului care detine circa o treime din piata. Simplificarea se produce la nivelul produsului (clientul poate alege doar din câteva variante de beneficii, sume asigurate sau durata a contractului) sau la nivelul procesului de evaluare a riscului si vanzare, unde “chestionarele de evaluare a riscului se simplifica”.

    Coman remarca, asemenea altor jucatori din industria de asigurari de viata, ca romanii sunt tot mai greu de convins sa aiba incredere in produsele financiare sofisticate, asa cum sunt, spre exemplu, asigurarile de viata legate de fonduri de investitii, dar nu numai ele. Exista o lipsa de incredere in institutiile financiare, remarca ea, iar aceasta tendinta si disponibilitatea tot mai redusa a clientilor de a cheltui mult pentru produse ce nu le sunt strict necesare produc rapid efecte pe piata de asigurari. “Rentabilitatea produselor sofisticate va fi foarte scazuta anul acesta”, apreciaza Sanziana Maioreanu, directorul general al Signal Iduna, unul dintre jucatorii intrati de curand pe piata.

    Asa se face ca, dupa mai multi ani in care au vrut sa convinga clientii sa cumpere asigurari tot mai complexe, companiile se vad nevoite acum sa se replieze din mers. Se schimba nu doar planul de afaceri (puternic afectat de consecintele crizei economice), dar si structura de produse si, nu in ultimul rand, cea de vanzari. “Trebuie sa ne concentra m pe nevoile de masa, care raman in zona produselor traditionale”, spune Frans van der Ent, CEO al Eureko, liderul pietei de asigurari de sanatate. Dupa cum arata planurile de la inceput de an, tot mai multe companii vor adopta, anul acesta macar, politica produselor simple, usor de inteles si, nu in ultimul rand, mai ieftine.

    Anii trecuti, efervescenta economica si puterea de cumparare tot mai mare au incurajat companiile (din orice domeniu, dar mai ales cele financiare) sa promoveze produse din ce in ce mai complicate, fortand o schimbare rapida de mentalitate si acceptarea unor produse mai scumpe. Mai ales dupa lansarea pensiilor private, ce ar fi trebuit sa stimuleze cunoasterea si interesul clientilor, asiguratorii au pariat ca va urma si o dezvoltare rapida a pietei de asigurari de viata – o piata unde, in ultimii ani, multi dintre ei au incercat sa promoveze politele legate de produsele de investitii, ce includ, pe langa asigurare, si o componenta speculativa. Era cumva normal, mai ales atata vreme cat piata de capital, spre care se indreapta o cota mare a acestor investitii, putea sa ofere castiguri uriase.

    “Asiguratorii romani au sarit niste etape si au vrut sa treaca prea repede la ofertele foarte sofisticate”, spunea cu putina vreme in urma Denis Rousset, managerul Groupama pentru Romania, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. In viziunea lui, faptul ca tot mai multe companii au incercat sa promoveze asigurarile complexe in detrimentul celor mai simple este si unul dintre motivele pentru care industria de asigurari de viata este atat de mica, iar evolutia ei atat de lenta. La finele anului trecut, primele brute subscrise din asigurari de viata au fost de circa 1,8 miliarde de lei (sub jumatate de miliard de euro), reprezentand doar o cincime din intreaga piata (evaluata la 2,38 miliarde de euro in 2008). Spre comparatie, soldul creditelor acordate de banci companiilor si populatiei se ridica la aproape 50 de miliarde de euro.

    La prima vedere, statisticile par sa-l contrazica pe francezul de la Groupama, pentru ca politele cu componenta de investitii reprezinta doar 30% din total, cumuland anul trecut circa 522,07 milioane de lei (132 de milioane de euro), in timp ce asigurarile de viata insumau 1,24 miliarde de lei (314 milioane de euro), potrivit Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA). Ce nu spun insa cifrele este ca anii trecuti motorul asigurarilor de viata traditionale a fost creditul bancar (ce insotea, obligatoriu, imprumuturile de lunga durata), sporind cumva fortat cererea pentru aceste produse. Greu de spus acum, cand piata creditelor e blocata, cum vor arata cifrele la finele anului, dar e clar ca surprizele nu pot fi, pentru companii, dintre cele mai placute.

    Arderea etapelor de dezvoltare, cum spune francezul de la Groupama, este destul de usor de inteles, dat fiind ca noua din primele zece companii au actionariat strain; singura exceptie este Asirom, care are capital privat romanesc. Pentru multi dintre asiguratori, piata romaneasca nu este decat una pe o lista mai lunga de tari in care sunt prezenti, iar “importul” unor produse testate anterior pe alte piete a fost firesc. In alte piete, cum este cea franceza, spre exemplu, evolutia a fost mai lenta si mai naturala, spune Denis Rousset, existand mai multe generatii de produse succesive, care au permis clientilor sa le inteleaga, sa le accepte si sa le doreasca. Asigurarile complexe, cu o componenta de speculatie, au aparut pe piata franceza la cateva zeci de ani dupa deschiderea pietei de asigurari de viata (undeva dupa al Doilea Razboi Mondial). Abia cand industria ajunsese la 80 de miliarde de euro (prin anii ’80), asiguratorii s-au incumetat sa lanseze polite mai complicate.”

    Theodor Alexandrescu, AIG Life: “Primul semnal ca asigurarile unit-linked vor scadea este faptul ca a crescut rata rascumpararilor pe aceasta zona, care anul acesta va fi de doua cifre”

  • Euforie de primavara la Bursa

    O luna de cresteri sustinute pe Bursa de la Bucuresti si pe pietele internationale a fost de ajuns ca multi investitori sa uite de criza economica, de caderile dramatice din 2008 si sa se avante din nou la cumparare, determinand una dintre cele mai puternice cresteri din istoria pietei locale de capital.

    “Tot ce e negativ se pare ca a fost sters cu buretele. Totul creste. E surprinzator pentru mine”, afirma Marcel Murgoci, director de operatiuni la societatea de brokeraj Estinvest din Focsani.

    Intr-adevar, stirile negative care la inceputul anului ii determinau sa-si lichideze portofoliile la orice pret nu mai produc aproape niciun efect in perceptia marei mase a investitorilor. Si scenariile de la sfarsitul anului trecut, care prevesteau dezastrul, au fost uitate. Pe de alta parte, chiar si jumatate de stire pozitiva poate aduce acum cresteri de 15% pe zi pentru actiunile listate. Se cumpara la orice pret, chiar daca unii au vandut pe minimele din februarie, iar acum rascumpara aceleasi titluri la cotatii duble. Mai mult, brokerii atrag atentia ca actiuni care cu putin timp in urma erau evitate, au devenit peste noapte vedete pe Bursa.

    Inca o data, Bursa arata ca succesul sau esecul tine mai mult de psihologie decat de analiza cifrelor si daca majoritatea investitorilor incep sa creada in revenirea pietei, atunci ea isi va reveni. Iar cand toata lumea vrea sa prinda trenul revenirii, nu mai conteaza ca pretul platit este dublu.

    SIF-urile, de exemplu, si-au dublat pretul de la inceputul lunii martie, marcand una dintre cele mai accelerate cresteri de la listarea pe Bursa. Cei mai multi investitori au intrat insa la cumparare abia cand preturile se dublasera deja fata de minimele din februarie. Astfel, daca la inceputul lunii martie se tranzactionau zilnic in jur de un milion de actiuni la fiecare SIF, in ultimele zile volumele au ajuns si la 6 milioane de actiuni, iar cresterile zilnice au fost si de 15%. “Se observa acest fenomen accentuat in ultimele zile, aceasta panica la cumparare. Probabil ca investitorii au tot asteptat momentul prielnic de a intra la cumparare, iar cresterile de o saptamana doua nu au fost suficiente ca sa-i faca sa creada intr-o revenire a pietei”, sustine Murgoci.

    El crede ca multi investitori care au stat pana acum pe margine au inceput sa intre destul de puternic la cumparare in ultimele doua saptamani, pentru a nu pierde trendul pozitiv. “Pana atunci intrau cu sume mici si diversificau foarte mult. Pe moment se pare ca s-a schimbat sentimentul”, apreciaza Murgoci. Iar aceasta schimbare s-a produs, desi, la nivel fundamental, situatia economica nu s-a imbunatatit in ultimele luni. Exista insa o explicatie, cred brokerii. “Nu cred ca s-au schimbat multe la nivel macroeconomic, dar investitorii sunt mai atenti acum la stirile pozitive decat la cele negative”, este de parere Adrian Ceuca, directorul general adjunct al Broker Cluj.

    Alti jucatori din piata de capital, precum Rares Nilas, directorul general al BT Securities, firma de brokeraj a Bancii Transilvania, pun schimbarea perceptiei si pe evolutia de pe pietele externe. De exemplu, statistica privind prabusirea exporturilor romanesti in februarie cu 27%, publicata saptamana trecuta, a fost trecuta cu vederea. In schimb, profitul record raportat in primul trimestru de banca americana Wells Fargo a urcat puternic toate pietele, inclusiv pe cea de la Bucuresti.

    Nilas explica cresterea mult mai puternica a pietei locale si prin lichiditatea scazuta, care face ca intrarile mai consistente de capital la cumparare sa determine variatii mult mai puternice decat pe pietele externe. Pentru ca de la inceputul crizei financiare, si scaderile Bursei de la Bucuresti au fost printre cele mai mari din lume. Pare astfel normal ca revenirea de acum a bursei romanesti sa aiba in prim-plan sectorul financiar, cel care a fost cel mai puternic lovit in momentul declansarii crizei. In aceste conditii, BRD a crescut de la inceputul lunii martie cu 72%, iar Banca Transilvania a castigat aproape 75%.

    Societatile de Investitii Financiare (SIF) au fost vedetele revenirii, cu avansuri de pana la 130% in cazul SIF Moldova. Cresterea cotatiilor a fost determinata si de clarificarea pozitiei financiare a acestora, dupa ce BCR si BRD (la care cele cinci SIF detin participatii importante) au anuntat ca vor distribui dividende, iar SIF Oltenia a incasat 18 milioane de euro din vanzarea participatiei la Automobile Craiova. Asadar, cel putin pentru acest an, SIF-urile nu duc lipsa de lichiditati.

    Dar revenirea pietei este generala, nu se rezuma doar la sectorul financiar. Companii care pana in urma cu doua luni erau evitate din cauza pierderilor raportate anul trecut sau a datoriilor mari inregistreaza de doua saptamani cresteri record – producatorul de subansamble auto Compa Sibiu (simbol bursier CMP), cel de componente pentru industria aeronautica Turbomecanica Bucuresti (TBM), combinatul chimic Oltchim Ramnicu- Valcea (OLT) sau compania de foraj Dafora Medias (DAFR).

    “Cred ca, in momentul in care piata se va mai aseza, investitorii se vor gandi mai bine care actiuni merita un pret mai mare decat cel din piata si care nu”, apreciaza Marcel Murgoci. El crede ca pentru cei cei cumpara acum indiferent de actiune sau de pret exista riscul ca peste cateva zile vanzarea sa se faca la un pret mai mic. Asta nu pare insa sa-i impiedice pe investitori sa caute actiuni din ce in ce mai riscante, doar in speranta ca vor putea castiga 50- 100% in cateva zile. “Nu cred ca cine intra astazi se gandeste sa stea pe termen de sase luni. Sunt multi speculatori care vor sa prinda acest val si sa vanda cat mai sus”, conchide Murgoci. Altfel spus, la primele corectii, speculatorii vor fi primii care vor vinde. Ramane de vazut daca si restul investitorilor ii vor urma.

     

    Topul cresterilor pe Bursa
     

  • V-ati depune CV-ul online?

    Pozitie: assistant manager. Tipul ofertei: full-time. Denumirea firmei: confidential. Domeniul: publicitate. Salariu: nespecificat. Nici postul in sine si nici putinele detalii care insotesc anuntul publicat la sfarsitul lunii februarie pe un site de recrutare nu ar fi atras acum un an mai mult de cateva sute de candidati. Pe atunci, piata resurselor umane era inca de partea angajatilor, care aveau de unde alege suficiente locuri de munca mai bune si mai bine platite. Nici macar acum, cand industria publicitatii in particular sufera din cauza perioadei economice dificile, postul nu ar fi neaparat prea atragator, numai ca peste 12.000 de angajati au venit sa-si depuna CV-ul online pentru el. Nu e singurul exemplu. Pe acelasi site, pentru un post de manager regional de vanzari in cadrul unei tipografii au candidat peste 2.500 de persoane, in timp ce numarul celor ce aspira la o functie de director de marketing al unui lant de retail si distributie s-a apropiat de 4.000.

    “Daca pana acum pe site-urile mari de recrutare online apareau in medie 200 de candidati pentru un post, acum numarul lor depaseste 500, in functie de postul oferit, ceea ce arata ca a crescut disponibilitatea candidatilor”, observa Iuliana Badea, director de vanzari al Lugera & Makler, una dintre cele mai mari companii de recrutare din piata. Cresterea este generata, pe de o parte, de numarul mare de persoane ramase deja fara loc de munca – in total, la sfarsitul lunii februarie erau aproape 500.000 de someri, conform statisticilor oficiale – iar pe de alta parte de angajatii care spera sa-si gaseasca un post mai bun in aceasta perioada instabila.

    "Numarul candidatilor pentru joburi pe site-urile de recrutare creste deja de cateva luni, dupa cum se vede si in traficul site-urilor", spune Dragos Gheban, senior human capital consultant la Catalyst Recruitment Solution. eJobs, unul dintre cele mai mari site-uri de recrutare, a inregistrat in luna martie aproape 6 milioane de vizite, potrivit datelor Studiului de Audienta si Trafic Internet (SATI ), in crestere cu 75% fata de aceeasi luna a anului trecut, iar numarul vizitatorilor unici a urcat de la 800.000 la 1,9 de milioane anul acesta. In cazul BestJobs, numarul vizitelor a crescut cu 61% in primele doua luni ale acestui an, la un total de 10 milioane, dintre care 6,6 in februarie. Tot la BestJobs, numarul vizitatorilor unici a depasit un milion la inceputul acestui an si s-a apropiat deja de 1,9 milioane in februarie, inregistrand o usoara scadere luna trecuta, conform SATI . In centrul atentiei se afla insa doar o mana de site-uri de recrutare, cele mai mari, restul pana la 375, conform Trafic.ro, avand cam acelasi numar de vizitatori ca si pana acum.

    "De la inceputul anului, pe BestJobs au fost publicate peste 19.000 de anunturi pentru joburi, numarul solicitarilor fiind de aproximativ cinci ori mai mare, in crestere cu 245% fata de primele doua luni din 2008", spune Calin Fusu, fondatorul Neogen, compania ce detine BestJobs. Dupa parerea lui Fusu, foarte multi dintre cei ce au luat cu asalt siteurile de recrutare sunt oameni care vor sa avanseze in cariera si angajatii din companii unde au aparut zvonuri legate de disponibilizari sau reduceri de salarii.

    Un sondaj recent realizat de MyJob, al treilea site de recrutare din Romania, confirma ca 32% dintre respondenti au in plan sa-si caute anul acesta un loc de munca mai bine platit, in timp ce pentru 18% dintre cei 10.000 de participanti la sondaj motivul pentru care vor sa isi schimbe locul de munca este instabilitatea actualei slujbe din cauza contextului economic. Prea putini (2,9%) considera ca 2009 este un an mult prea riscant pentru a-si cauta o slujba noua si aproape la fel de putini (5,5%) spun ca sunt multumiti de conditiile actuale de munca. Restul de 41,5% sunt oameni care momentan nu au niciun job si cauta urgent sa se angajeze, conform MyJob.

    Iuliana Badea, Lugera & Makler: “Nu mai vedem atatea oferte de locuri de munca ca pana acum nici in mediul online, nici pe celelalte canale de comunicare”
     

  • Linistea de dupa furtuna

     

    Angajamentul bancherilor europeni in fata FMI, de a continua sa isi sustina cu capital filialele din Romania, a avut efecte rapide. Pe plan mediatic, autoritatile s-au grabit sa enunte spre ce domenii ar fi cel mai bine sa se indrepte creditele care, teoretic, vor incepe iar sa curga. In plan concret, banca centrala a decis diminuarea rezervelor minime obligatorii pe care sunt obligate bancile sa le constituie, lasand bancherilor la dispozitie lichiditati in plus de circa un miliard de euro, dupa estimarile lui Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR.
     
    Pentru investitorii straini, mobilizarea de forte de la Viena, la care au participat oficiali de la FMI, CE, BCE, BERD, BEI, BNR si ministerele de finante din tarile implicate, poate fi o (minima) certitudine ca finantarea acordata Romaniei nu va fi compromisa. Nici nu s-a stins bine insa ecoul intelegerii parafate in Austria si vestile rele (insotite de multe comentarii pesimiste) au inceput din nou sa curga. Sistemul bancar romanesc continua sa fie sub presiune, aceeasi presiune generata atat de factori interni, cat mai ales de unii “importati”.
     
    Pana a se putea vorbi de efecte concrete, “angajamentele bancilor-mama de a mentine capitalizarea subsidiarelor din Romania trebuie sa se si concretizeze”, noteaza agentia de evaluare Fitch Ratings intr-un raport dat publicitatii saptamana trecuta, citat de Mediafax. In conditiile legislatiei europene, banca centrala nu poate impune bancherilor straini sa nu repatrieze fonduri din Romania. “Nu putem sa facem ceva obligatoriu, pentru ca am interveni in libera miscare a capitalurilor”, spunea de curand guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, lasand sa se inteleaga ca banii strainilor vor sta in Romania atata vreme cat produc profit, si nu prin masuri de forta.
     
    Decizia BNR de a reduce rata rezervelor medii obligatorii de la 40% la zero pentru fondurile pe care bancherii le atrag pe perioade mai mari de doi ani si de a le mentine neschimbate pentru restul de fonduri e un cutit cu doua taisuri. Pe de o parte, bancherii obtin (macar partial) ceea ce solicita deja de ani de zile, iar lichiditatea suplimentara de care vor beneficia poate produce profituri bune, daca va fi folosita pentru creditare. Pe de alta parte, aceasta masura ii avantajeaza pe bancheri doar daca mentin minim doi ani fondurile in Romania – adica exact ce urmareste BNR. In plus, reducerea rezervelor se va aplica doar de la sfarsitul lunii mai, moment in care ar trebui sa vina si prima transa din imprumutul de la Fondul Monetar International, de 5 miliarde de euro, in rezerva valutara a BNR.

     
    Vasile Iuga, country managing partner al PricewaterhouseCoopers Romania (PwC), noteaza intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin ca, pe langa parghia rezervelor minime, BNR mai are la dispozitie si alte mijloace pentru a impulsiona lichiditatea din sistemul bancar, cum este facilitatea de credit Lombard, adica posibilitatea permanenta a bancilor de a merge la BNR pentru a lua bani cu imprumut (in schimbul unor garantii). In februarie, BNR a imprumutat bancile cu 38 de miliarde de lei, prin operatiuni repo (cumparari de titluri menite sa fie ulterior rascumparate de banci la un pret prestabilit) si prin facilitatea de credit Lombard. “Dobanda Lombard nu are insa capacitatea sa creeze efectul de parghie necesar, intrucat se aplica numai creditelor interbancare pe termen foarte scurt”, spune Vasile Iuga. Pe de alta parte, confirma el, in conditiile actuale de pe pietele externe, bancile-mama se pot confrunta cu probleme de lichiditate si exista riscul ca filialele locale sa repatrieze cat mai multe profituri sau dividende si sa se diminueze fondurile puse la dispozitia bancii locale. Dupa un an exceptional, marile grupuri bancare incaseaza pentru 2008 dividende importante din Romania; pentru a da doar cateva exemple, Societe Generale va distribui 507,5 milioane de lei (118 milioane de euro), cu 23% mai mult decat in 2007, iar Erste Bank – 813 milioane de lei (aproape 190 de milioane de euro, dupa propunerea consiliului de supraveghere al bancii).
     
    “Bancherii nu au venit in Romania sa sustina economia sau sa faca acte de caritate, ci au venit aici sa faca bani”, nota de curand Santiago Pardo Jimenez, partener in charge in departamentul de audit al Deloitte, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. In opinia lui, problema sistemului bancar romanesc nu tine de o lipsa de lichiditate, ci de faptul ca “nu in Romania se decide ce se intampla cu lichiditatea”. Pe de alta parte, si Pardo noteaza importanta “stimulentelor” despre care vorbeste guvernatorul BNR: “Daca au un business bun pe piata romaneasca, de ce n-ar lasa banii aici?”. Nu in ultimul rand, noteaza Iuga, exista si un mare risc de reputatie pentru bancherii straini. “Care banca interesata sa faca afaceri pe termen lung in Europa Centrala si de Est isi permite sa abandoneze filiala locala?” Grupurile bancare cu cele mai extinse operatiuni in Europa Centrala si de Est au trimis deja mesaje in acest sens, asigurand ca filialele locale vor beneficia de tot sprijinul lor, daca va fi nevoie. Analizand istoria recenta pentru a estima evolutiile viitoare, Iuga da cateva exemple de reactii pe care le-au avut bancile in timp de criza economica. Santander (cea mai mare banca spaniola privata) si-a sustinut intens operatiunile locale din Argentina in timpul crizei economice din anul 2001, iar in cazul dezmembrarii grupului Fortis, guvernele Olandei si Belgiei au intervenit coordonat pentru a salva operatiunile gigantului bancar cu operatiuni in fiecare din aceste tari.

    Aflati in continuare daca mai au bancherii un business bun pe piata romaneasca

    De ce sistemul bancar romanesc nu a fost foarte afectat de criza

  • Falimentul Paneuro, povestit de fondatorul grupului

     

    Dupa multi ani in care a luptat pentru a-si salva afacerile, cu numeroase esecuri si cateva reusite care l-au repus pe linia de plutire, Zoltan Prosszer se simte acum ca in urma cu 20 de ani, dupa cum spune intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Ca si atunci, cand abia punea bazele afacerii care avea sa ajunga un adevarat imperiu auto, si acum trebuie sa decida in ce directie se va indrepta.
     
    Pentru a deschide in 1991 un service auto in orasul natal, Targu-Mures, Prosszer a trebuit sa faca rost de 25.000 de marci ger­mane – “un efort ce mi se parea imposibil” -, iar pentru a-i aduna a decis sa puna gaj chiar apartamentul familiei. Acum miza e mult mai mare, pentru ca trebuie sa decida daca vinde sau incotro isi indreapta si ultimul business important care a mai ramas din Paneuro Grup – holdingul pe care l-a construit pas cu pas pornind de la atelierul de mecanica, ajuns in 2002 la afaceri de 55 de milioane de dolari, pe care tot el l-a ruinat cu cateva decizii pripite.
     
    In cei aproape 20 de ani scursi de la momentul inceputului, Zoltan Prosszer a trait o istorie putin diferita de majoritatea antreprenorilor – afland in urma cu multi ani ce sunt insolventa, reorganizarea, lupta cu bancile si falimentul. Putine companii s-au confruntat in trecut, intr-o perioada de plin avant economic, cu imposibilitatea de a-si plati ratele la banca sau cu executarea silita. In perioade de crestere, cum a avut Romania in ultimii opt ani, afacerile s-au dezvoltat rapid, in ritm cu piata, si au fost putine esecuri notabile. Falimentele rasunatoare se pot numara pe degete: esecul retelei de electroretail Cosmo (fondata de omul de afaceri Gyorgy Baba), al lantului de magazine Univers’all (creat de Razvan Petrovici) si, foarte de curand, al brokerului de credite IpoteciDirect (intemeiat de sapte oameni de afaceri cu experienta). Prosszer a trait insa o astfel de experienta si nu o data. Povestea lui capata un sens aparte in perspectiva in care economia nu mai duduie, pietele de desfacere s-au ingustat, bancile si-au inchis portile, iar blocajul financiar e tot mai comun in activitatea de zi cu zi. “Fiecare om poarta palaria potrivita”, spune Zoltan Prosszer, si trebuie sa invete propriile lectii in afaceri, dar la fel de importante pot fi invatamintele desprinse din experienta altora.
     
    Zoltan Prosszer a inceput afacerile in 1991, la 27 de ani, investind 1.400 de euro pentru deschiderea unui magazin de piese auto, pe care le aducea cu masina proprie din Italia; a urmat service-ul auto deschis cu banii din ipotecarea apartamentului, iar de atunci afacerea a crescut rapid. In 1996, grupul de firme pe care le-a dezvoltat, Paneuro Grup, devenea lider de piata pe segmentul pieselor auto, iar pana in 2002, grupul a tot crescut, ajungand sa includa peste 20 de companii si circa 1.400 de angajati. Fiecare linie de afaceri se desfasura printr-o companie separata, intr-un angrenaj de firme gandit astfel incat sa isi creeze una alteia piete de desfacere. “Miezul fierbinte” era firma de retail, Paneuro Trading, fondata in 1994 si care ajunsese zece ani mai tarziu la o cifra de afaceri de 20 de milioane de dolari. Prosszer a fost printre primii antreprenori romani care au creat un holding, o structura ce pana la urma s-a dovedit a fi calcaiul lui Ahile pentru businessul lui. “Am fost mereu pionier, chiar daca nu neaparat in sensul bun al cuvantului”, spune Prosszer acum. Dupa anul 2002 a inceput declinul, iar in perioada 2004-2005 firmele sale, care girasera intre ele pentru imprumuturi, ajungeau sa dea faliment in cascada (Paneuro Trading, Paneuro Leasing, Atu, Novator, Muss) sau sa fie vandute de nevoie (Aliat). Azi mai exista din grup doar cateva companii (Paneuro International, Romcab, Motoplus Paneuro).
     
    Romcab, fabrica de cabluri electrice de joasa tensiune din Targu-Mures, pe care Prosszer a cumparat-o acum zece ani cu un milion de dolari, mai mult pentru depozite si teren, a fost salvarea de la un faliment total si este acum principala lui afacere. El detine circa 72% din actiunile firmei, avand coactionari un fond olandez de investitii – MEI, cu 5% – si pe americanii de la Morgan Stanley (cu 23%). 
     
    Desi se afla inca in proces de reorganizare – inceput in 2004, cand a preluat datorii de 11,5 milioane de dolari (9,5 milioane de euro) de la companiile intrate in faliment – Romcab e o firma solida, sustine Prosszer. Are o cota de piata de 10% si cereri cat nu poate sa duca, spune el, cu toate ca de la inceputul crizei economice a mai pierdut ceva contracte. Cu experienta ultimilor ani inca vie inca in memorie, Prosszer vorbeste insa despre viitor cu oarecare detasare. Nu vede in criza o mare problema pentru afacerea sa, ci mai degraba un avantaj. E constient ca nu va scapa cu totul de efecte – se asteapta ca ieftinirea materiilor prime sa injumatateasca cifra de afaceri a Romcab anul acesta, spre 7-9 mil. euro – dar faptul ca si competitorii sai au probleme e un atu pentru el. “Noi nu aveam sanse sa primim finantare, pentru ca bancile nu se uita la companii aflate in reorganizare juridica. Acum nici concurenta nu mai primeste bani, deci tot raul este spre bine.” Prosszer se afla in fata unei decizii dificile: daca ar putea sa se dezvolte, ar vinde si mai mult, crede el, mizand pe exporturile firave pe care le face Romcab, dat fiind ca acopera in primul rand cererea interna si doar excesul merge la export. “Sunt putine firme functionale care se pot dezvolta fara investitii masive, iar pietele de desfacere mari, Arabia Saudita sau Rusia, au nevoie de capacitati de productie cu costuri de productie foarte mici.” Pentru a-si creste capacitatea de productie are insa nevoie de capital – de care nu dispune. In trecut, exact aici i-a fost greseala: luat de valul potentialului de crestere enorm pe care il simtea la tot pasul, nu a stiut sa fie chibzuit, vrand sa-si dezvolte businessul fara sa aiba insa bani suficienti pentru a sustine aceasta dezvoltare.

    Avocatul Romeo Cosma: Previzionarea gresita a afacerii e un factor obisnuit ce duce la insolventa

    Serban Toader, KPMG: Lichidarea nu este intotdeauna cea mai buna alegere, chiar daca exista o ipoteca sau un gaj pe un activ

    Cum l-au schimbat pe Prosszer experientele pe plan personal
     

  • N-ai paine, mananci pufuleti

     

    La intrarea in cladirea firmei Phoenix Y, aflata pe drumul national dintre Ploiesti si Baicoi, troneaza o statuie de marmura alba infatisand nici mai mult, nici mai putin decat o inghetata – primul produs pe care l-au comercializat cei doi proprietari, Eliodor Apostolescu si Catalin Nour. Cei doi se cunosc de peste 31 de ani si au reusit sa transforme o industrie aparent modesta, productia de pufuleti, intr-o afacere de milioane de euro.
     
    Compania lor este al doilea producator de profil din tara si cel mai mare dintre furnizorii locali. Fara o vizibilitate deosebita, afacerea a crescut constant, iar proprietarii considera ca au in continuare motive de optimism inclusiv pe vreme de criza, sau tocmai datorita crizei, daca dificultatile economice ii vor face pe consumatori sa se orienteze catre produse mai ieftine. “Pufuletii ar putea reprezenta o categorie care sa aduca vanzari mai mari in urmatorii doi ani, ani considerati sub umbra crizei”, considera Adrian Iordache, business manager la compania de cercetare si consultanta InterBiz Group.
     
    Apostolescu si Nour au fost colegi de banca in scoala si au facut si aceeasi facultate. De fapt, in facultate (Facultatea de Electrotehnica din cadrul Universitatii Politehnice din Bucuresti) le-a venit si prima idee de afacere. Cu cei 2.000 de dolari pe care ii aveau stransi au cumparat la mana a doua un aparat de inghetata pentru comert stradal. Cu ajutorul lui, au inceput sa vanda amandoi cornete pe strazile din orasul lor natal, Ploiesti, in timpul vacantei de vara. Nu dupa mult timp au inventat propria lor reteta de inghetata. “Evident, nu am descoperit noi laptele praf”, povesteste razand Catalin Nour. “Foloseam aceleasi ingrediente ca toata lumea, insa proportiile si combinatiile le-am stabilit noi”, adauga el. Un an mai tarziu aveau zece aparate de inghetata si o afacere ce promitea.

     
    Timp de patru ani, firma a functionat in subsolul casei in care locuia mama unuia dintre ei. Avand deja 25 de angajati in subordine, cei doi au decis ca e timpul sa construiasca o fabrica si sa-si diversifice activitatea. “Se intampla prin 1994. Atunci nu parea ciudat sa faci o fabrica in mijlocul unui oras”, isi aminteste amuzat Eliodor Apostolescu. Constructia a fost gata in 1996, cand ajunsesera sa produca 40 de tone de inghetata pe zi si, in paralel, deschisesera si o linie de biscuiti. Tot atunci, cei doi parteneri de afaceri au decis sa abordeze o noua categorie de produse, pufuletii, pentru ca doreau sa se indrepte spre un produs care, spre deosebire de inghetata, sa nu fie sezonier. Au cumparat un expandor vechi de la o fosta fabrica de paine din Cluj si s-au pus pe treaba. “Am descoperit insa ca masinaria scotea pufuleti diferiti: unii foarte buni si altii mai putin gustosi”, spun ei. “Am cercetat aparatul pe toate partile, am umblat pe la mesteri, pe la strungari, am mai schimbat cate o bucsa, pana cand n-a mai ramas nimic din vechiul aparat. Practic facusem altul din bucati si ajustari”, spune Apostolescu.
     
    Initial, fabrica de pufuleti a functionat pe vechiul amplasament, aflat in centrul Ploiestiului, dar curand capacitatea de productie a acesteia, de 200 000 de pungi de pufuleti pe zi, s-a dovedit insuficienta, fara a mai adauga ca nu era tocmai eficient sa ai o fabrica in mijlocul unui oras. Cei doi au hotarat sa mute productia din centrul orasului la marginea lui.
     
    O vreme, cele doua fabrici, cea din Ploiesti si cea din Baicoi, au functionat in paralel, insa din 2006 a ramas in productie numai cea de-a doua. In prezent, la Baicoi lucreaza 300 de angajati, capacitatea de productie a fabricii fiind de 1 milion de pungi de pufuleti pe zi, dupa spusele celor doi asociati.

     
    Desi au infiintat firma in urma cu 16 ani, ideea de a produce pufuletii Gusto le-a adus celor doi mai multa vizibilitate in special in ultima perioada, cand vanzarile le-au depasit asteptarile. “Cand am inceput sa facem pufuleti, aveam, ca toata lumea, o tehnologie rudimentara. Luam pufuletii, ii puneam pe masa, ii stropeam cu ulei, puneam sare cu mana si apoi ii ambalam. Acum totul e computerizat”, spune Apostolescu. Pentru ca nu au gasit la companiile de profil o tehnologie care sa le fie pe plac, cei doi au inventat propria tehnologie, pe care au si patentat-o in 2007. “Avem 24 de expandoare si putem produce un milion de pungi de pufuleti pe zi. Este printre cele mai mari capacitati de productie de pufuleti din Europa”, sustine el.
     
    Din pufuletii produsi in fabrica de la Baicoi, 90% sunt pentru piata interna, iar 10% merg la export. “Un milion de pungi pe zi poate parea enorm pentru Romania, dar oricat de surprinzator ar parea, nu e suficient. Primim cereri care depasesc capacitatile noastre de productie”, afirma Catalin Nour. Din totalul cifrei de afaceri, care a depasit 12 milioane de euro in 2007 si, potrivit estimarilor lui, se apropie de 15 milioane in 2008, aproximativ 80% inseamna pufuleti, restul fiind impartit intre praful de inghetata (produs pentru laboratoare, cofetarii si masini cu productie stradala), biscuiti si snacks-uri.

    Aflati in continuare cum au ajuns pufuletii din Romania sa fie ceruti la export

    Catalin Nour, Phoenix Y: Nu am apelat niciodata la credite bancare sau la fonduri europene
     

     

  • Cat de adanca este criza Ultra Pro

    Afacerea sotilor Alina si Cristian Fughina, K Tech Electronics, care opereaza lantul de retail IT Ultra Pro Computers, pare sa traverseze una dintre cele mai dificile perioade din istoria sa. Mai multe voci din piata spun ca, in fata problemelor interne puse intr-un context economic unde toate magazinele IT au de suferit, K Tech nu mai poate decat sa restructureze cat mai mult din operatiunile de distributie si retail si sa aleaga o strategie cat mai conservatoare pentru urmatoarea perioada pentru a putea iesi din impas. La baza acestor afirmatii stau in primul rand dificultatile financiare in care pare sa se afle compania, daca e sa luam in calcul faptul ca, timp de cateva zile din saptamana trecuta, depozitul central a fost pus sub sechestru pentru o datorie de 7 milioane de euro a K Tech la UniCredit. Pe de alta parte, inclusiv faptul ca Asbis Romania si Star Print, doi dintre furnizorii companiei, alaturi de Scop, Elko, LG Romania, Asus, Gigabyte sau Kingston, au deschis o procedura de insolventa impotriva companiei, potrivit mai multor surse din piata, indica probleme cu lichiditatile, K Tech fiind astfel in incapacitate de a plati datoriile fata de distribuitori.

    “Deocamdata nu pot face niciun fel de comentariu pe marginea acestor informatii”, a fost singura declaratie a lui Adrian Dogaru, directorul executiv al companiei de distributie si retail, in timp ce nici Alina Fughina, care conduce K Tech Electronics, si nici Cristian Fughina, ce s-a orientat de mai multa vreme spre afacerile imobiliare ale familiei, nu au fost de gasit.

    Compania a umblat la structura retelei inca din 2007, cand compania avea peste 70 de spatii comerciale, comparativ cu numarul maxim de 84 de magazine atins inaintea inceperii procesului de restructurare. Din luna decembrie a anului trecut au fost inchise insa alte 13 dintre magazinele Ultra Pro Computers, printre care cele din Cluj, Satu Mare sau Iasi, conform informatiilor disponibile pe site-ul companiei, cel mai recent fiind unul dintre spatiile comerciale satradale din Bucuresti. Reteaua a ajuns astfel la 42 de unitati, la care se adauga doua service-uri, personalul s-a redus si el, iar acum K Tech ar avea in plan sa reduca si numarul angajatilor din sediul central, intentie exprimata in cadrul unei sedinte interne convocate in urma cu aproape doua saptamani, conform unei surse din interiorul companiei; ar exista deja departamente formate doar dintr-un singur angajat. “Da, de astazi (27 martie – n.red.) service-ul se restrange la doar 6 oameni, iar la sediu se statea la coada pentru semnarea fisei de lichidare”, comenta pe blogul www.zoso.ro un utilizator pe nume ioni220, care sustinea ca pana in acea zi fusese la randul sau angajat al K Tech.

    La o trecere in revista a declaratiilor facute recent de oficialii companiei, reducerea cu aproximativ 20% a retelei de magazine nu apare ca un plan imediat de actiune, in contextul in care in luna noiembrie a anului trecut, K Tech anunta planuri de deschidere a doua unitati, iar la inceputul acestui an avansa posibilitatea inchiderii a numai trei magazine pe parcursul primului trimestru, decizie ce depindea insa de renegocierea contractelor de inchiriere. “In conditiile actuale de piata, daca cei care inchiriaza nu isi revizuiesc politica de preturi in conformitate cu piata, este normal sa renuntam la anumite spatii si sa cautam solutii alternative de relocare”, spunea atunci Catalin Butolo, directorul de marketing al companiei, fara sa dea vreun indiciu ca numarul magazinelor inchise ar putea fi atat de mare.

    De remarcat este faptul ca firma a renuntat de-a lungul timpului la aproape toate magazinele stradale din Bucuresti, preferand galeriile comerciale de genul Carrefour. Din cele sase magazine pe care le mai are K Tech in Capitala, fara a lua in calcul service-ul aflat in cadrul sediului central din zona APACA si magazinul din zona Chibrit din Capitala, cinci sunt pozitionate in centre comerciale (Carrefour, Auchan si City Mall).

    Cu toate ca nici planurile viitoare pentru spatiile comerciale respective nu au fost anuntate, proprietarii mai multor centre comerciale, printre care si George Teleman, managing partner la fondul britanic de investitii Equest Balkan Properties, in portofoliul caruia se afla proiectul Vitantis Shopping Center din Capitala, infirma acum posibilitatea incheierii contractului cu K Tech. “Sunt si raman in continuare in Vitantis”, a spus Teleman.

    Totusi, scaderea consumului si implicit a vitezei de rotatie a stocurilor, concomitent cu diminuarea retelei, ar putea sa-si spuna cuvantul asupra afacerilor K Tech. Pentru anul trecut, compania nu a anuntat inca cifra de afaceri, care provine in proportii aproape egale din activitatile de retail si distributie, dar estimarile ce vizau depasirea nivelului de 80 de milioane de euro, dupa ce in primele noua luni afacerile K Tech s-au cifrat la 51,3 de milioane de euro, nu mai par la fel de plauzibile.

    Felix Enescu, Gartner: "Putinele lanturi de magazine din Romania care au ramas concentrate pe comertul IT nu vor mai rezista foarte multa vreme in formatul actual"
     

  • Reteta pentru un profit de 20% din dividende

    Perioada in care companiile au anuntat dividendele pe care le vor oferi din profitul anului trecut a coincis cu cea mai buna evolutie a Bursei de la Bucuresti din ultimii patru ani, indicele BET inregistrand in martie o crestere de 25%, in timp ce SIFurile au castigat in medie peste 30%.

    Companiile care au anuntat distribuirea unor dividende consistente, cu randamente de 15-20%, precum producatorul de profile din aluminiu Alumil Rom Industry (ALU), producatorul de aluminiu Alro Slatina (ALR) si BRD Groupe Société Générale (BRD), au inregistrat printre cele mai mari cresteri de pe Bursa in ultima perioada, in timp ce SIFurile, care vor primi in acest an dividende record de la BCR si BRD, au revenit puternic.

    Este pentru prima data in ultimii ani cand investitorii de pe Bursa pot obtine randamente ridicate pe actiunile din portofolii doar din dividendele oferite de acestea. De exemplu, dividendele oferite de Alumil ofera investitorilor un randament brut de 20%, mai mare decat dobanda oferita de banci la depozitele in lei pe un an. Alte opt companii importante, printre care Alro si BRD, ofera dividende cu randamente cuprinse intre 10% si 18%. In comparatie, anul trecut cel mai bun randament al dividendului a fost de 8%, iar in 2007 cel mai mare castig din dividende a fost de 5,2%.

    “Avem o situatie pe care n-am mai intalnit-o de multi ani pe Bursa. Pe de o parte, preturile actiunilor au scazut foarte mult in ultimul an, pe fondul crizei economice, iar pe de alta parte, la nivelul lui 2008 sunt emitenti care au avut profituri mari, chiar record, astfel ca profiturile nete pe actiune sunt mari raportate la preturile actiunilor. In aceste conditii, distribuirea de dividende chiar in procente nu foarte mari ofera posibilitatea obtinerii de randamente atractive, similare celor la depozitele bancare. Avand in vedere ca dividendele se vor distribui in urmatoarele sase luni, se poate spune ca randamentele sunt chiar mai mari decat la depozite”, explica Alin Brendea, directorul de tranzactionare al societatii de brokeraj Prime Transaction.

    El este de parere ca aceste randamente ridicate reprezinta un impuls de cumparare pentru investitori, mai ales daca acestia nu sunt inca siguri daca sa intre sau nu in piata. "In momentul in care vezi ca un activ genereaza cash, in urmatorul an esti mai dispus sa-l cumperi."

    Nevoia de lichiditati a investitorilor face ca acestia sa prefere companiile care ofera dividende cash. Acesta este si motivul pentru care unele companii listate au hotarat distribuirea de dividende in premiera, dupa ce in anii trecuti au preferat sa-si capitalizeze profiturile si sa ofere actiuni gratuite. "Pentru societati e important sa nu dea din cash, pentru ca reinvestirea profitului e cea mai ieftina sursa de finantare, iar pentru actionari e important sa primeasca cash. Sunt societati in care actionarii fac presiuni pentru dividende. Conteaza si faptul ca politica de acordare a actiunilor gratuite, foarte apreciata pe Bursa in anii precedenti nu mai este atractiva, in conditiile in care preturile actiunilor au scazut foarte mult si nu mai este rentabila", sustine Brendea.

    Una dintre surprize a fost anuntul Bancii Transilvania privind distributia de dividende, pentru prima data de la listare. Din 1997 si pana anul trecut, banca nu s-a abatut de la politica de capitalizare a profiturilor, dar scaderea pretului actiunilor pe Bursa sub valoarea nominala a acestora a determinat o serie de actionari sa ceara dividende cash, dupa cum spunea chiar presedintele bancii, Horia Ciorcila. Valoarea dividendelor distribuite, de 50 mil. lei, este mica in comparatie cu profitul net de anul trecut, care s-a apropiat de 400 de milioane de lei, insa reprezinta un semnal pentru investitori ca banca nu se confrunta cu o criza de lichiditati, dupa ce anul trecut au existat speculatii privind soliditatea acesteia.

    Printre companiile care au anuntat distribuirea de dividende dupa o pauza de cativa ani se numara si compania de servicii petroliere Rompetrol Well Services (PTR) sau producatorul de materiale de constructii Prefab Bucuresti (PREH).

    Unii analisti sunt insa mai rezervati in ceea ce priveste companiile care distribuie dividende in contextul actual de criza, ele avand la randul lor nevoie de cash pentru a traversa cu bine aceasta perioada.

    "Exista presiuni din partea actionarilor pentru distribuirea de dividende, pe fondul conditiilor economice actuale. Totusi, investitorii ar trebui sa aprecieze echilibrul. Nu as acorda foarte multa incredere companiilor care distribuie in acest moment tot profitul pentru dividende. Pana la urma, cand cumperi o actiune nu o cumperi doar pentru dividendele pe care o sa le dea peste o luna, ci trebuie sa te uiti si la ce va face peste 6 luni sau un an", sustine Radu Hanga, directorul general al BT Asset Management, societatea de administrare a investitiilor din grupul Banca Transilvania, care gestioneaza active in valoare de peste 50 de milioane de lei, inclusiv doua fonduri de actiuni.

    Alin Brendea, Prime Transaction: “Dividendele conteaza la acea patura de investitori care au intrat in asteptare in ultimul an, nu neaparat au vandut."