BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

TAROM bate low-costul la intern

Cu doua luni in urma, compania ungara Wizz Air anunta ca va renunta la prima sa cursa interna din Romania (Bucuresti- Cluj) pe perioada iernii 2008-2009, dupa mai putin de un an de operare. De fapt, ungurii vor sa se gandeasca mai mult si mai bine daca vor mai redeschide aceasta cursa in vara lui 2009, dupa cum admite oficialul companiei, Natasa Kazmer.

“De fapt, analizam oportunitatea de a dezvolta aceasta sau alta cursa interna in Romania, in conditiile in care gradul de ocupare pe ruta Bucuresti-Cluj este de aproximativ 40%”, spune Natasa Kazmer. Decizia grupului maghiar de a renunta la Bucuresti-Cluj ar putea avea doua cauze importante: acoperirea insuficienta a rutei prin patru zboruri pe saptamana si operarea acestei rute cu un avion prea mare pentru cursele interne “ Airbus A320, cu 180 de locuri (singurul tip de avion din flota de 19 aparate a Wizz Air).

Pentru comparatie, TAROM – care detine 70% cota de piata pe zborurile interne – efectueaza curse interne pe aeroporturile interne precum Timisoara, Cluj, Iasi sau Sibiu cu avioane ATR 42-500, cu 50 de locuri, iar frecventa zborurilor este de aproximativ trei in fiecare zi. Aceste cauze sunt intarite de faptul ca oprirea zborului Wizz Air are loc tocmai pe perioada iernii, fiind astfel contrara pietei: varful pentru cursele interne este reprezentat de iarna si de inmultirea calatoriilor de afaceri, vara fiind mai profitabila pentru destinatiile externe, cand slabirea traficului de business este compensata de vacante.

Faptul ca are avioane prea mari (Boeing 737, cu cel putin 136 locuri) este principalul motiv pentru care cealalta companie low-cost care a incercat si a inceput sa zboare pe curse interne, Blue Air, nu poate deocamdata sa isi dezvolte acest produs: “Autoritatile nu ne permit sa mixam pasagerii – adica sa luam pasageri de la Bucuresti si sa ii ducem pana la Sibiu, sa lasam acolo pe o parte dintre ei si sa plecam spre alta destinatie cu alti pasageri de acolo”, spune Gheorghe Racaru, directorul general al Blue Air.

Exista totusi un oras unde s-a putut face o exceptie: la Arad, unde autoritatile locale au permis ca Blue Air sa vina de la Bucuresti cu pasageri, dintre care o parte ar ramane la Arad, iar ceilalti impreuna cu pasagerii aradeni isi pot continua calatoria. “Datorita acestei intelegeri cu autoritatile aradene, pentru un asa-numit stop comercial, putem spune ca avem o cursa interna, altfel nu ar fi posibil”, spune Racaru. Directorul Blue Air spune ca, in momentul de fata, ar trebui o investitie importanta pentru o companie care ar vrea sa intre pe segmentul de zboruri interne: achizitia unei flote de avioane mici (cu capacitate de 60-70 de locuri), care sa zboare de cel putin doua ori pe zi intre doua destinatii si sa atraga un grad de ocupare de minim 75%.

Gheorghe Racaru crede ca o alta varianta prin care Blue Air sau o alta companie sa intre pe piata de zboruri interne, estimata la 800.000 de pasageri, nu exista deocamdata: “Blue Air nu ia in calcul aceasta varianta, deoarece in primul rand asta ar insemna o diversificare a flotei care ar creste prea mult costurile companiei (flota companiei este formata din Boeing 737, iar producatorul american nu are in portofoliu avioane mici – n.red.)”.
Singura oportunitate de business pe care o vede Racaru pentru o astfel de decizie ar fi in momentul in care tari precum Ucraina sau Serbia ar intra in open-sky: “Daca ar fi posibil sa mixezi zborurile interne cu cele regionale, s-ar putea sa devina rentabil”.

Carpatair, compania cu sediul la Timisoara, opereaza mai multe curse interne si regionale, dar aduce pasagerii in hub-ul de la Timisoara, nu la Bucuresti. Carpatair a decis sa acorde o mai mare importanta curselor interne din luna martie a acestui an, cand a trecut la operarea in regim intern a tuturor destinatiilor din Romania (o parte din acestea fiind operate pana acum in regim de escala la Timisoara). Pana acum, compania efectua curse interne catre Timisoara doar din Bucuresti, Constanta, Craiova, Suceava si Iasi, dar cu noile zboruri din Bacau, Cluj, Sibiu, Oradea si Satu Mare, Carpatair isi va dubla numarul de zboruri interne, care ar trebui sa atinga o pondere de 15% din totalul pasagerilor in acest an (fata de 8% in 2007).

15% din cei 650.000 de pasageri estimati de Carpatair pentru acest an inseamna aproape 100.000 de pasageri, ceea ce ar aduce companiei timisorene o cota de piata de aproximativ 20- 25%. Omul de afaceri Nicolae Petrov, directorul si actionarul majoritar al companiei timisorene, spune ca hub-ul Carpatair va ramane la Timisoara si va acoperi toata regiunea, din Ucraina pana in Grecia. Aeroportul de la Timisoara va deveni insa din ce in ce mai aglomerat, dat fiind ca, pe langa companii precum Austrian Airlines, Malev, Lufthansa sau TAROM, si-au anuntat intrarea acolo si ungurii de la Wizz Air, din luna martie a anului viitor, cu 22 de zboruri saptamanale.

Restul cotei de piata ar ramane in continuare companiei nationale, care concureaza direct cu Carpatair, respectiv cu Blue Air pe doua rute: Bucuresti-Timisoara si Bucuresti-Arad. TAROM a transportat in primele luni ale acestui an aproape 250.000 de pasageri pe curse interne, dupa cum arata oficialii companiei. Cifra este mare in comparatie cu cea raportata de oficialii TAROM pentru aceeasi perioada din 2007, cand au fost transportati pe cursele interne 160.000 de pasageri. Oficialii TAROM estimeaza ca numarul pasagerilor “interni” ar putea trece de 400.000 pana la sfarsitul anului, ceea ce ar asigura companiei o pozitie comoda pe piata zborurilor interne.

October 7, 2008
Prognoza feroviara de la Innotrans

De la un an la cinci-sase ani, estimeaza Antonel Tanase, secretar de stat la Ministerul Transporturilor, perioada in care ar fi posibil ca Romania sa adopte noile tehnologii prezentate de producatorii de trenuri la targurile de profil. Pentru aceasta insa ar trebui ca intai sa le cumpere, or, Romania nu a evoluat deloc in privinta deschiderii sau a redeschiderii unor licitatii pentru trenuri sau tramvaie.

Antonel Tanase sustine totusi ca nu e nicio graba, fiindca noutatile tehnologice care apar vor face ca Romania sa cumpere o tehnologie mai avansata: "Noi ne prezentam la Innotrans cu o industrie feroviara apta pentru implementarea unor tehnologii inovative". De fapt, Antonel Tanase admite ca intarzierea licitatiilor ar face ca pe liniile ferate unde in curand se va circula cu 160 km/ora vor circula direct trenuri ecologice, aceasta fiind noua formula pe care producatorii de trenuri ar dori sa o aduca la viitoarele licitatii, inclusiv in Romania.

Pentru toti producatorii de trenuri, dar si de tramvaie, Romania este destul de atractiva, dat fiind ca inlocuirea si completarea intregului parc de locomotive, tramvaie, vagoane si automotoare ar insemna cheltuirea a 6,5 miliarde de euro. Jean Bérgé, vicepresedinte al Bombardier Transportation (BT) pentru vanzari in regiunea de Sud (Europa de Sud, nordul Africii, Orientul Mijlociu) si country manager al Bombardier Franta, spune ca noutatile aduse de compania canadiana la Innotrans vor convinge cu siguranta autoritatile din Romania, ca si din alte tari unde vor sa participe la licitatii.

In aceasta saptamana, Jean Bérgé va veni la Bucuresti, unde spera sa convinga autoritatile ca AGC – platforma Bombardier – este cea mai buna solutie pentru Romania. "AGC vine cu un confort sporit si un spatiu de depozitare a bagajelor mai mare pentru calatori, dar si cu fl exibilitate pentru operatori, intrucat AGC poate opera atat in modul electric, cat si in modul diesel", spune Jean Bérgé, adaugand ca AGC are acum si tehnologia ECO4, care asigura o reducere la jumatate a consumului de energie odata cu instalarea pe orice vehicul feroviar", spune el.

Trenurile AGC ar intra in competitie la licitatiile de la Bucuresti cu platformele dezvoltate de principalii concurenti ai canadienilor, Alstom si Siemens. Gabriel Stanciu, country manager al Alstom Romania, a venit la targ cu oferta de trenuri Coradia Continental, model lansat in 2002, din care au fost vandute deja 233 operatorilor publici si privati din Germania si Suedia.

Compania a prezentat si AGV ("automotrice a grande vitesse"), noul tren de mare viteza care va inlocui TGV, caruia i-au fost aduse imbunatatiri in ceea ce priveste greutatea, designul, materialele folosite si gradul de confort acustic. Siemens a prezentat la targ DESIRO ML, o platforma pentru transportul feroviar suburban, regional si interregional, despre care Christian Serjannis, head of regional group la Siemens, sustine ca este potrivit si pentru Romania.
DESIRO este disponibil in mai multe versiuni electrice, precum si intr-un model diesel-electric, are un design potrivit standardelor europene si poate rula cu o viteza maxima de 160 de kilometri la ora.

Chiar daca licitatiile din Romania intarzie, producatorii de trenuri considera si ei ca nu e nicio graba, dat fiind ca oricum Comisia Europeana a identificat transportul feroviar ca fiind un element cheie al dezvoltarii economice durabile si l-a transformat intr-o cerinta importanta pentru toate tarile membre. In acelasi timp, Bruxellesul a redus limita maxima admisa de emisii de dioxid de carbon la 120 de grame pe kilometru pentru toate autovehiculele, norma ce intra in vigoare din anul 2012. Un alt factor care va contribui la reorientarea atentiei catre transportul feroviar este scumpirea carburantilor.

Cum a rezumat André Navarri, presedintele Bombardier, "nu a existat niciodata un moment mai bun pentru o companie din industria feroviara".

October 5, 2008
Poate doar de-o garsoniera

Impactul major al noului regulement de creditare impus de BNR, ale carui prime efecte se vor simti din octombrie, este scaderea sumei maxime ce poate fi imprumutata de clienti, rezuma Adrian Faur, product development manager in cadrul GE Money Romania. Gradul de indatorare maxim pe care bancherii il pot aplica pentru creditele ipotecare, imobiliare sau pentru cele garantate cu ipoteca se reduce, in opinia lui Faur, pana la 50%, in conditiile in care normele de pana acum lasau clientii sa se indatoreze si pana la 70% din venituri. Vestea este cu atat mai proasta pentru cei ce au nevoie de un credit pentru locuinta, cu cat, in paralel, criza financiara internationala genereaza o scumpire accentuata a surselor de finantare si, in final, a imprumuturilor de orice fel.

Astfel ca, desi in ultimele doua luni costul creditarii a fost relativ constant, dobanda anuala efectiva (DAE) pentru imprumuturile ipotecare in euro variind in jur de 9,79-9,81%, “ne asteptam ca in perioada urmatoare costurile cu finantarea sa creasca in medie cu 1-1,5%”, spune Raluca Dobre, analist financiar in cadrul companiei IpoteciDirect, o societate de consultanta financiara specializata in finantari imobiliare. Cat despre noile reguli de creditare, Dobre estimeaza ca impactul propriu-zis se va simti cu precadere in ultima parte a anului, atunci cand gradul de indatorare se va reduce cu 10-15% pentru fiecare client in parte. Pana una-alta, singurul efect sesizat de ea in activitatea de creditare se manifesta printr-o intarziere cu aproximativ o saptamana in analiza dosarelor de catre banci la creditele depuse.

Ce e mai rau abia de-acum urmeaza insa: dupa ce bancherii vor fi trecut pe la banca centrala pentru a primi aprobarea pe normele noi, suma maxima ce va putea fi imprumutata “ar putea sa scada in cel mai bun caz cu 7-10%, insa scaderea poate sa depaseasca si 30%”. Analistul IpoteciDirect face, in aceste conditii, un calcul simplu, pentru o familie alcatuita din doua persoane si care are un venit mediu de 1.000 de euro. La calcularea gradului maxim de indatorare permis, din acest venit lunar disponibil se scade o valoare medie a cheltuielilor de intretinere de 600 de lei (circa 170 de euro), iar in conditiile unei DAE medii de 9,81% si cu o scadenta de 30 de ani, solicitantul s-ar fi incadrat la un credit ipotecar de 210.000 de euro in conditiile unui grad de indatorare de 60%. Daca gradul de indatorare scade la 45% (asa cum se poate intampla in conditiile noului regulament), pastrand constantele din calculul precedent, acelasi solicitant se incadreaza pentru numai 160.000 de euro, o suma cu 24% mai mica. “In general, efectul este de diminuare a sumei ce poate fi obtinuta de la banca, nu de stopare efectiva a accesului”, spune Dobre. La credite nu vor mai avea acces persoanele care oricum prezentau si inainte de noile norme o situatie incerta a veniturilor, adauga ea, iar cele care se incadrau la limita pentru un credit pana nu de mult pot avea surpriza ca acum sa nu il mai poata accesa deloc.

Adrian Faur de la GE Money completeaza tabloul: schimbarile vor fi cel mai dur resimtite de catre clientii care au venituri sub 1.500-1.700 de lei (aproximativ 500-600 de euro). Pentru acestia, scaderea gradului de indatorare si cresterea costurilor la creditele noi “vor avea ca rezultat direct imposibilitatea de a se imprumuta suficient de mult pentru a cumpara o proprietate”. Aceasta categorie de clienti vor putea cumpara cel mult un teren pentru constructia ulterioara a unei locuinte, numai ca optiunea le este “taxata” chiar de bancheri; fiind considerata speculativa de multe institutii de credit, pentru imprumuturile destinate cumpararii de teren se solicita conditii suplimentare, spune Faur.

Revenind la conditiile generale pe care le impune noul regulament de creditare, managerul de la GE Money noteaza si un aspect benefic pentru client – urmarit, de altfel, de catre banca centrala. Bancherii nu vor mai avea voie sa modifice suma maxima ce poate fi imprumutata de un client, asa cum se practica acum prin diferite metode, de genul unei dobanzi valabile pentru un an sau doi ce creste mai apoi spectaculos sau al unei perioade predefinite de aplicare a unor comisioane reduse de administrare. Banca centrala impune bancherilor sa se asigure ca pe intreaga perioada de acordare a creditului gradul de indatorare a solicitantului se incadreaza in nivelul maxim admis aplicabil acestuia. Gradul maxim de indatorare se va calcula diferit de la banca la banca; astfel, la bancherii ce dispun de norme proprii (pe care trebuie sa le avizeze din nou pentru a include noile schimbari), nivelul maxim de indatorare permis clientilor se va stabili diferentiat pe categorii de clientela, pe destinatia creditului, pe tipul creditului in functie de moneda de imprumut si pe tipul de dobanda – fixa sau variabila. In calculul pentru indatorarea maxima se va folosi cea mai mare majorare a ratei dobanzii (conform statisticilor BNR), cel mai ridicat nivel din ultimele 18 luni al aprecierii fata de leu a valutei in care se acorda creditul, iar in calcul vor fi luate cele mai inalte comisioane practicate in acelasi interval. Pentru bancile care nu si-au validat propriile norme de creditare, gradul maxim de indatorare pe care vor mai putea sa-l permita clientilor coboara la 35%, fata de 40%, cat a fost pana in prezent. Pentru client, singura varianta de a-si spori suma pe care o poate imprumuta este, in aceste conditii, sa opteze pentru o perioada de gratie la rambursarea creditului, ceea ce ii va permite ca pe termen scurt sa aiba o rata lunara mai redusa, pentru ca ulterior sa inregistreze o marire a ratei lunare. Dar spre deosebire de situatia anterioara noilor norme, spune Faur, aceasta crestere trebuie comunicata intotdeauna clientului chiar din momentul acordarii creditului.

In ceea ce priveste veniturile acceptate pentru acordarea unui credit, “din semnalele primite de la bancile partenere reiese ca se vor adresa acelorasi categorii de clienti”, spune Marina Sterpan, product manager la brokerul Credit Zone. Diferentele se vor face, adauga ea, la analiza fiecarui dosar de credit in functie de particularitati. Sterpan remarca si ca perspectiva noilor reguli de creditare a creat “oarecare panica” in randul clientilor, lucru ce a produs deja o scadere pe piata imprumuturilor ipotecare. Intr-adevar, luna iulie a adus un eveniment fara precedent in ultimul an si jumatate: creditul ipotecar a franat brusc, inregistrand o contractie cu 1,7% fata de luna anterioara, pana la 17 miliarde de lei (circa 4,8 miliarde de euro), potrivit statisticilor BNR.

October 1, 2008
Poate doar de-o garsoniera

Impactul major al noului regulement de creditare impus de BNR, ale carui prime efecte se vor simti din octombrie, este scaderea sumei maxime ce poate fi imprumutata de clienti, rezuma Adrian Faur, product development manager in cadrul GE Money Romania. Gradul de indatorare maxim pe care bancherii il pot aplica pentru creditele ipotecare, imobiliare sau pentru cele garantate cu ipoteca se reduce, in opinia lui Faur, pana la 50%, in conditiile in care normele de pana acum lasau clientii sa se indatoreze si pana la 70% din venituri. Vestea este cu atat mai proasta pentru cei ce au nevoie de un credit pentru locuinta, cu cat, in paralel, criza financiara internationala genereaza o scumpire accentuata a surselor de finantare si, in final, a imprumuturilor de orice fel.

Astfel ca, desi in ultimele doua luni costul creditarii a fost relativ constant, dobanda anuala efectiva (DAE) pentru imprumuturile ipotecare in euro variind in jur de 9,79-9,81%, “ne asteptam ca in perioada urmatoare costurile cu finantarea sa creasca in medie cu 1-1,5%”, spune Raluca Dobre, analist financiar in cadrul companiei IpoteciDirect, o societate de consultanta financiara specializata in finantari imobiliare. Cat despre noile reguli de creditare, Dobre estimeaza ca impactul propriu-zis se va simti cu precadere in ultima parte a anului, atunci cand gradul de indatorare se va reduce cu 10-15% pentru fiecare client in parte. Pana una-alta, singurul efect sesizat de ea in activitatea de creditare se manifesta printr-o intarziere cu aproximativ o saptamana in analiza dosarelor de catre banci la creditele depuse.

Ce e mai rau abia de-acum urmeaza insa: dupa ce bancherii vor fi trecut pe la banca centrala pentru a primi aprobarea pe normele noi, suma maxima ce va putea fi imprumutata “ar putea sa scada in cel mai bun caz cu 7-10%, insa scaderea poate sa depaseasca si 30%”. Analistul IpoteciDirect face, in aceste conditii, un calcul simplu, pentru o familie alcatuita din doua persoane si care are un venit mediu de 1.000 de euro. La calcularea gradului maxim de indatorare permis, din acest venit lunar disponibil se scade o valoare medie a cheltuielilor de intretinere de 600 de lei (circa 170 de euro), iar in conditiile unei DAE medii de 9,81% si cu o scadenta de 30 de ani, solicitantul s-ar fi incadrat la un credit ipotecar de 210.000 de euro in conditiile unui grad de indatorare de 60%. Daca gradul de indatorare scade la 45% (asa cum se poate intampla in conditiile noului regulament), pastrand constantele din calculul precedent, acelasi solicitant se incadreaza pentru numai 160.000 de euro, o suma cu 24% mai mica. “In general, efectul este de diminuare a sumei ce poate fi obtinuta de la banca, nu de stopare efectiva a accesului”, spune Dobre. La credite nu vor mai avea acces persoanele care oricum prezentau si inainte de noile norme o situatie incerta a veniturilor, adauga ea, iar cele care se incadrau la limita pentru un credit pana nu de mult pot avea surpriza ca acum sa nu il mai poata accesa deloc.

Adrian Faur de la GE Money completeaza tabloul: schimbarile vor fi cel mai dur resimtite de catre clientii care au venituri sub 1.500-1.700 de lei (aproximativ 500-600 de euro). Pentru acestia, scaderea gradului de indatorare si cresterea costurilor la creditele noi “vor avea ca rezultat direct imposibilitatea de a se imprumuta suficient de mult pentru a cumpara o proprietate”. Aceasta categorie de clienti vor putea cumpara cel mult un teren pentru constructia ulterioara a unei locuinte, numai ca optiunea le este “taxata” chiar de bancheri; fiind considerata speculativa de multe institutii de credit, pentru imprumuturile destinate cumpararii de teren se solicita conditii suplimentare, spune Faur.

Revenind la conditiile generale pe care le impune noul regulament de creditare, managerul de la GE Money noteaza si un aspect benefic pentru client – urmarit, de altfel, de catre banca centrala. Bancherii nu vor mai avea voie sa modifice suma maxima ce poate fi imprumutata de un client, asa cum se practica acum prin diferite metode, de genul unei dobanzi valabile pentru un an sau doi ce creste mai apoi spectaculos sau al unei perioade predefinite de aplicare a unor comisioane reduse de administrare. Banca centrala impune bancherilor sa se asigure ca pe intreaga perioada de acordare a creditului gradul de indatorare a solicitantului se incadreaza in nivelul maxim admis aplicabil acestuia. Gradul maxim de indatorare se va calcula diferit de la banca la banca; astfel, la bancherii ce dispun de norme proprii (pe care trebuie sa le avizeze din nou pentru a include noile schimbari), nivelul maxim de indatorare permis clientilor se va stabili diferentiat pe categorii de clientela, pe destinatia creditului, pe tipul creditului in functie de moneda de imprumut si pe tipul de dobanda – fixa sau variabila. In calculul pentru indatorarea maxima se va folosi cea mai mare majorare a ratei dobanzii (conform statisticilor BNR), cel mai ridicat nivel din ultimele 18 luni al aprecierii fata de leu a valutei in care se acorda creditul, iar in calcul vor fi luate cele mai inalte comisioane practicate in acelasi interval. Pentru bancile care nu si-au validat propriile norme de creditare, gradul maxim de indatorare pe care vor mai putea sa-l permita clientilor coboara la 35%, fata de 40%, cat a fost pana in prezent. Pentru client, singura varianta de a-si spori suma pe care o poate imprumuta este, in aceste conditii, sa opteze pentru o perioada de gratie la rambursarea creditului, ceea ce ii va permite ca pe termen scurt sa aiba o rata lunara mai redusa, pentru ca ulterior sa inregistreze o marire a ratei lunare. Dar spre deosebire de situatia anterioara noilor norme, spune Faur, aceasta crestere trebuie comunicata intotdeauna clientului chiar din momentul acordarii creditului.

In ceea ce priveste veniturile acceptate pentru acordarea unui credit, “din semnalele primite de la bancile partenere reiese ca se vor adresa acelorasi categorii de clienti”, spune Marina Sterpan, product manager la brokerul Credit Zone. Diferentele se vor face, adauga ea, la analiza fiecarui dosar de credit in functie de particularitati. Sterpan remarca si ca perspectiva noilor reguli de creditare a creat “oarecare panica” in randul clientilor, lucru ce a produs deja o scadere pe piata imprumuturilor ipotecare. Intr-adevar, luna iulie a adus un eveniment fara precedent in ultimul an si jumatate: creditul ipotecar a franat brusc, inregistrand o contractie cu 1,7% fata de luna anterioara, pana la 17 miliarde de lei (circa 4,8 miliarde de euro), potrivit statisticilor BNR.

October 1, 2008
Fotoreportaj: Cum se produce un Bentley

Marcile de masini Dacia si Bentley nu au nimic comun la o prima
vedere. Prima exista de doar 40 de ani, este destinata celor mai
saraci dintre cei care isi permit o masina, in timp ce cea de-a
doua are in gama doar masini al caror pret in euro se scrie cu cel
putin sase cifre. Bentley este in proprietatea grupului Volkswagen,
iar Dacia e detinuta de francezii de la Renault.

Si totusi, atat Dacia, cat si Bentley traverseaza acum cea mai
buna perioada din istoria lor. Se afla printre cei mai profitabili
producatori de masini din lume, cu marje ale profitului operational
de 8% si, respectiv, 11% anul trecut. Fabricile pe care cei doi
producatori le au la Mioveni si respectiv Crewe sunt una dintre
principalele surse de venituri pentru locuitorii din micile orase
din Romania si Anglia. In plus, ambele fabrici au decis sa nu
apeleze la roboti industriali, ci se bazeaza aproape exclusiv pe
abilitatile angajatilor.

Doar ca aici asemanarile se despart, motivatiile fiind complet
diferite. In timp ce la Dacia folosirea fortei de munca manuale
este determinata strict de argumente economice (cateva zeci de
salariati sunt mai ieftini decat un robot), pentru britanici este o
chestiune de imagine.

“Este foarte important pentru noi sa fim perceputi ca un brand
britanic si nu doar ca origine”, spune Tim Hodgson, care
coordoneaza vanzarile de limuzine de lux Bentley Arnage sau, asa
cum spune el, clientii premium (daca poate fi vorba de clienti
premium cand pretul de baza al celui mai ieftin Bentley este de
150.000 de euro).

Hodgson lucreaza de peste 35 de ani in cadrul producatorului
britanic de masini. Si exemplul lui este departe de a fi singular.
Oliver Whitlock, ghidul care ne-a facut turul fabricii (si care
face acest lucru in mod frecvent pentru clienti potentiali),
lucreaza la randul sau la Bentley din anul 1972. Si probabil ca la
fel de multi ani de experienta in spate au si Ben Parker, Russ
Hodges, Rob Jones sau Chris Wood, cativa dintre cei aproape 4.000
de oameni care produc acum 40-45 de masini Bentley pe zi in cadrul
fabricii de la Crewe.

Angajatii realizeaza manual toate operatiunile necesare pentru
producerea masinii, de la asamblarea motoarelor si pana la
transformarea furnirului de stejar in elegante tablouri de bord.
Altfel spus, in timp ce alti producatori de masini renunta la
anumite operatiuni sau chiar la fabrici intregi din tarile
dezvoltate pentru a le muta in estul Europei, Bentley a decis sa
pastreze in cadrul fabricii din Crewe chiar si operatiunile legate
de realizarea tapiteriei.

“Am avut o mare problema in gasirea de angajati calificati
pentru operatiunile textile, deoarece trebuie sa fim foarte atenti
la detalii, dar am descoperit o firma de pe Savile Row (strada din
Londra renumita pentru magazinele de croitorie – n. red.) care
tocmai intrase in faliment si am preluat aproape intreg personalul,
care s-a mutat cu tot cu familiile in aceasta zona”, isi aduce
aminte Whitlock.

Nu este de mirare astfel ca in cazul unora dintre familiile
britanice – cum este chiar cazul lui Tim Hodgson – s-a ajuns in
situatia ca mai multe generatii sa lucreze in paralel in cadrul
fabricii, acesta fiind vazut ca un bun element de marketing pentru
marca britanica achizitionata in urma cu zece ani de grupul german
Volkswagen. “Am fost un pic speriati cand am fost cumparati de
Volkswagen, insa lucrurile au mers foarte bine”, recunoaste Oliver
Whitlock. Intr-adevar, Bentley a depasit anul trecut pentru prima
data pragul de 10.000 de masini produse, o valoare de neimaginat in
urma cu cinci sau zece ani.

“Cresterea vine in special de la economii emergente precum
China, Rusia sau de la tarile din estul Europei, precum Romania”,
spune Hodgson. El aminteste apoi de unul dintre clientii romani –
desi refuza sa il numeasca – venit tocmai in Marea Britanie pentru
a-si personaliza masina. “Mi s-a parut ca era foarte bine informat,
stia ce vrea de la masina, dar nu a cerut nimic exotic (asa cum se
intampla in unele cazuri cu marii bogatasi din lumea araba – n.
red.).”

Iar numarul tot mai mare al romanilor care au ajuns sa
descopere marca britanica a determinat producatorul sa demareze
oficial de luna trecuta operatiuni de import. “Sunt deja 135 de
Bentley inmatriculate in Romania in ultimii ani, iar alte 15
probabil circula in Romania, dar cu numere straine”, sustine Adrian
Pascu, brand manager Bentley si Lamborghini in cadrul Porsche
Romania, importatorul grupului Volkswagen.

Cu alte cuvinte, o baza initiala importanta pentru activitatea
de service a Porsche Romania – cea mai profitabila dintre
activitatile derulate in general de un dealer de masini. Iar
service-ul din zona Pipera din nordul Capitalei a fost deja vizitat
de multi dintre posesorii de Bentley din Romania (cu ocazia
reviziilor programate la un anumit numar de kilometri sau pentru
diverse alte operatiuni), aproape toti fiind deja identificati si
contactati de importator.

“Pana acum nu aveam statut oficial de importator, dar chiar si
asa am avut intre 20 si 30 de clienti pe care i-am indrumat catre
Viena (sediul Porsche Holding, proprietarul Porsche Romania, unde
se afla si un centru dedicat marcii Bentley – n. red.)”, adauga
Pascu.

October 1, 2008
Fotoreportaj: Cum se produce un Bentley

Marcile de masini Dacia si Bentley nu au nimic comun la o prima
vedere. Prima exista de doar 40 de ani, este destinata celor mai
saraci dintre cei care isi permit o masina, in timp ce cea de-a
doua are in gama doar masini al caror pret in euro se scrie cu cel
putin sase cifre. Bentley este in proprietatea grupului Volkswagen,
iar Dacia e detinuta de francezii de la Renault.

Si totusi, atat Dacia, cat si Bentley traverseaza acum cea mai
buna perioada din istoria lor. Se afla printre cei mai profitabili
producatori de masini din lume, cu marje ale profitului operational
de 8% si, respectiv, 11% anul trecut. Fabricile pe care cei doi
producatori le au la Mioveni si respectiv Crewe sunt una dintre
principalele surse de venituri pentru locuitorii din micile orase
din Romania si Anglia. In plus, ambele fabrici au decis sa nu
apeleze la roboti industriali, ci se bazeaza aproape exclusiv pe
abilitatile angajatilor.

Doar ca aici asemanarile se despart, motivatiile fiind complet
diferite. In timp ce la Dacia folosirea fortei de munca manuale
este determinata strict de argumente economice (cateva zeci de
salariati sunt mai ieftini decat un robot), pentru britanici este o
chestiune de imagine.

“Este foarte important pentru noi sa fim perceputi ca un brand
britanic si nu doar ca origine”, spune Tim Hodgson, care
coordoneaza vanzarile de limuzine de lux Bentley Arnage sau, asa
cum spune el, clientii premium (daca poate fi vorba de clienti
premium cand pretul de baza al celui mai ieftin Bentley este de
150.000 de euro).

Hodgson lucreaza de peste 35 de ani in cadrul producatorului
britanic de masini. Si exemplul lui este departe de a fi singular.
Oliver Whitlock, ghidul care ne-a facut turul fabricii (si care
face acest lucru in mod frecvent pentru clienti potentiali),
lucreaza la randul sau la Bentley din anul 1972. Si probabil ca la
fel de multi ani de experienta in spate au si Ben Parker, Russ
Hodges, Rob Jones sau Chris Wood, cativa dintre cei aproape 4.000
de oameni care produc acum 40-45 de masini Bentley pe zi in cadrul
fabricii de la Crewe.

Angajatii realizeaza manual toate operatiunile necesare pentru
producerea masinii, de la asamblarea motoarelor si pana la
transformarea furnirului de stejar in elegante tablouri de bord.
Altfel spus, in timp ce alti producatori de masini renunta la
anumite operatiuni sau chiar la fabrici intregi din tarile
dezvoltate pentru a le muta in estul Europei, Bentley a decis sa
pastreze in cadrul fabricii din Crewe chiar si operatiunile legate
de realizarea tapiteriei.

“Am avut o mare problema in gasirea de angajati calificati
pentru operatiunile textile, deoarece trebuie sa fim foarte atenti
la detalii, dar am descoperit o firma de pe Savile Row (strada din
Londra renumita pentru magazinele de croitorie – n. red.) care
tocmai intrase in faliment si am preluat aproape intreg personalul,
care s-a mutat cu tot cu familiile in aceasta zona”, isi aduce
aminte Whitlock.

Nu este de mirare astfel ca in cazul unora dintre familiile
britanice – cum este chiar cazul lui Tim Hodgson – s-a ajuns in
situatia ca mai multe generatii sa lucreze in paralel in cadrul
fabricii, acesta fiind vazut ca un bun element de marketing pentru
marca britanica achizitionata in urma cu zece ani de grupul german
Volkswagen. “Am fost un pic speriati cand am fost cumparati de
Volkswagen, insa lucrurile au mers foarte bine”, recunoaste Oliver
Whitlock. Intr-adevar, Bentley a depasit anul trecut pentru prima
data pragul de 10.000 de masini produse, o valoare de neimaginat in
urma cu cinci sau zece ani.

“Cresterea vine in special de la economii emergente precum
China, Rusia sau de la tarile din estul Europei, precum Romania”,
spune Hodgson. El aminteste apoi de unul dintre clientii romani –
desi refuza sa il numeasca – venit tocmai in Marea Britanie pentru
a-si personaliza masina. “Mi s-a parut ca era foarte bine informat,
stia ce vrea de la masina, dar nu a cerut nimic exotic (asa cum se
intampla in unele cazuri cu marii bogatasi din lumea araba – n.
red.).”

Iar numarul tot mai mare al romanilor care au ajuns sa
descopere marca britanica a determinat producatorul sa demareze
oficial de luna trecuta operatiuni de import. “Sunt deja 135 de
Bentley inmatriculate in Romania in ultimii ani, iar alte 15
probabil circula in Romania, dar cu numere straine”, sustine Adrian
Pascu, brand manager Bentley si Lamborghini in cadrul Porsche
Romania, importatorul grupului Volkswagen.

Cu alte cuvinte, o baza initiala importanta pentru activitatea
de service a Porsche Romania – cea mai profitabila dintre
activitatile derulate in general de un dealer de masini. Iar
service-ul din zona Pipera din nordul Capitalei a fost deja vizitat
de multi dintre posesorii de Bentley din Romania (cu ocazia
reviziilor programate la un anumit numar de kilometri sau pentru
diverse alte operatiuni), aproape toti fiind deja identificati si
contactati de importator.

“Pana acum nu aveam statut oficial de importator, dar chiar si
asa am avut intre 20 si 30 de clienti pe care i-am indrumat catre
Viena (sediul Porsche Holding, proprietarul Porsche Romania, unde
se afla si un centru dedicat marcii Bentley – n. red.)”, adauga
Pascu.

October 1, 2008
Pe cap de abonat

Alegerea intre abonament si asigurarea privata nu tine de avantaje si dezavantaje, ci de cat sunt oamenii dispusi sa cheltuiasca, in afara contributiilor obligatorii, pe sanatate. Iar din acest punct de vedere, deocamdata, romanii de abia se obisnuiesc cu ideea de a apela la servicii private medicale pe baza unui abonament, chiar si a unuia de medicina a muncii, unde costurile sunt suportate de angajator. De aceea, segmentul abonamentelor corporative genereaza venituri care cantaresc greu mai ales in cifrele de afaceri ale liderilor din domeniu.

Spre exemplu, Medicover, care estimeaza pentru anul acesta venituri de 15 milioane de euro, numara in jur de 62.000 de abonati, dintre care 95% ii reprezinta clientii corporativi, iar MedLife acopera o treime din piata de profil, cu 50.000 de abonati pe segmentul preturilor ridicate (de la 5-7 euro/abonat/luna) si 120.000 pe cel al preturilor mai scazute (minim 2,5 euro/abonat/luna).

Atunci cand nu este vorba despre o cheltuiala proprie, aproximativ un sfert dintre angajati isi doresc o asigurare privata de sanatate ca principal beneficiu extrasalarial, detronand pensia privata in topul preferintelor, potrivit unui studiu recent realizat de firma de cercetare Mednet si de grupul Media Xprimm. Insa “la noi, piata asigurarilor private medicale este zero, pentru ca daca unii clienti au deja abonamente, este greu sa-i mai convingi sa-si faca si asigurare”, spune Mihail Marcu, presedintele MedLife. Dupa parerea lui, piata de profil nu este bine definita in lipsa unei deductibilitati reale oferite de stat, in conditiile in care nu este delimitat foarte clar pachetul de servicii de baza decontate. Multi dintre asiguratori trec cu greu de ordinul sutelor de clienti; aceasta nu l-a impiedicat insa pe seful MedLife sa infiinteze, anul trecut, divizia de asigurari de sanatate AsiLife, care are acum 2.000 de asigurati, adica o cincime fata de numarul inregistrat de liderul pietei, Interamerican, dupa aprecierile lui. “AsiLife este un instrument care, la momentul potrivit, cand se va schimba legislatia, va transfera portofoliul de abonati in cel de asigurati”, apreciaza Marcu, precizand ca brokerul de asigurare detine deocamdata o pondere foarte mica in cifra de afaceri a companiei, estimata pentru anul acesta la 22 de milioane de euro.

Dar pana cand asemenea schimbari legislative ar putea avea loc, important pentru operatorii privati este ca prin serviciile lor sa genereze cat mai multe venituri, fie ca este vorba despre abonamente sau asigurari. Momentan, afacerile cu abonamente sunt in crestere, pentru ca “sistemul de abonamente a promovat medicina preventiva si a creat un sentiment de bunastare printre angajatii companiilor”, potrivit Doinei Zidaroiu, directorul de vanzari al Medsana, furnizor pentru care clientii corporativi inseamna 40% din cifra totala de afaceri. Clientii respectivi au de ales intre trei tipuri de abonamente, cu preturi care variaza de la 18 la 62,5 euro/abonat/luna.

Preturi mai scazute practica Gral Medical, retea de clinici detinuta de sotii Serban, unde jumatate din venituri sunt generate de cei 125.000 de clienti care au abonamente de medicina a muncii. Cele mai solicitate sunt abonamentele standard incluse in pachetul de medicina a muncii, cu un tarif de 5 euro/abonat/luna, la care se adauga cele specifice pentru femei si barbati, cu un pret de 10 euro/abonat/luna. “Preturile serviciilor private sunt ori foarte mari, ori foarte mici si astfel se ajunge la o lupta de jungla, cu clinici medicale aparute in apartamente de bloc, in pofida reglementarilor in vigoare”, sustine Georgeta Serban, directorul general al Gral Medical.

Chiar daca unele tarife par piperate, tot mai multi sunt dispusi sa apeleze la serviciile private, cautand sa scape de un sistem public in care bacsisul face legea. In esenta, serviciile private prospera in contextul unui sector public care nu reuseste sa satisfaca nevoile asiguratilor, iar Romania nu face exceptie. “Peste tot in lume, serviciile private medicale se dezvolta daca cele de stat sunt proaste, ca de exemplu, in Brazilia, Argentina, Turcia sau Polonia”, afirma Marcu, explicand ca in tarile occidentale sistemul sanitar beneficiaza de cheltuieli de la buget in jur de 10% din PIB, fata de 5,1% din PIB la noi. In acest context, perspectivele de crestere a pietei serviciilor private sunt mai mult decat optimiste, pentru anul acesta existand estimari de 380-400 de milioane de euro, ceea ce inseamna un avans de 35% fata de 2007.

Potentialul de dezvoltare a pietei de profil a atras atentia si la nivel regional, atat fondurilor de investitii, cat si operatorilor de clinici din strainatate. Multi furnizori romani de servicii medicale au deja ca actionari, cu participatii diferite, fonduri de investitii, ca in cazul CMU (3i), Romar (Reconstruction Capital II) sau Hiperdia (Bedminster Capital Management). Georgeta Serban spune ca primeste saptamanal oferte de preluare, cele mai recente venind din partea unor companii de servicii medicale private din Slovacia si Germania – “se doreste sa se realizeze la nivel european o concentrare a operatorilor, intrucat inca nu exista momentan un jucator puternic in regiune”. Deocamdata insa, familia Serban nu este interesata de aceste propuneri si-si face planuri de extindere a retelei de centre medicale, care acum are opt unitati, iar perspectiva cea mai optimista vizeaza construirea, in 2010, a unui spital privat de 100 de paturi, in urma unei investitii de 6-7 milioane de euro. Proprietarii Gral Medical au in plan si sa investeasca 4 milioane de euro intr-un centru de recuperare din statiunea Calimanesti-Caciulata si urmaresc posibilitatea de a intra pe piata din Republica Moldova, discutiile purtandu-se deja in privinta asigurarilor publice.

October 1, 2008
Pe cap de abonat

Alegerea intre abonament si asigurarea privata nu tine de avantaje si dezavantaje, ci de cat sunt oamenii dispusi sa cheltuiasca, in afara contributiilor obligatorii, pe sanatate. Iar din acest punct de vedere, deocamdata, romanii de abia se obisnuiesc cu ideea de a apela la servicii private medicale pe baza unui abonament, chiar si a unuia de medicina a muncii, unde costurile sunt suportate de angajator. De aceea, segmentul abonamentelor corporative genereaza venituri care cantaresc greu mai ales in cifrele de afaceri ale liderilor din domeniu.

Spre exemplu, Medicover, care estimeaza pentru anul acesta venituri de 15 milioane de euro, numara in jur de 62.000 de abonati, dintre care 95% ii reprezinta clientii corporativi, iar MedLife acopera o treime din piata de profil, cu 50.000 de abonati pe segmentul preturilor ridicate (de la 5-7 euro/abonat/luna) si 120.000 pe cel al preturilor mai scazute (minim 2,5 euro/abonat/luna).

Atunci cand nu este vorba despre o cheltuiala proprie, aproximativ un sfert dintre angajati isi doresc o asigurare privata de sanatate ca principal beneficiu extrasalarial, detronand pensia privata in topul preferintelor, potrivit unui studiu recent realizat de firma de cercetare Mednet si de grupul Media Xprimm. Insa “la noi, piata asigurarilor private medicale este zero, pentru ca daca unii clienti au deja abonamente, este greu sa-i mai convingi sa-si faca si asigurare”, spune Mihail Marcu, presedintele MedLife. Dupa parerea lui, piata de profil nu este bine definita in lipsa unei deductibilitati reale oferite de stat, in conditiile in care nu este delimitat foarte clar pachetul de servicii de baza decontate. Multi dintre asiguratori trec cu greu de ordinul sutelor de clienti; aceasta nu l-a impiedicat insa pe seful MedLife sa infiinteze, anul trecut, divizia de asigurari de sanatate AsiLife, care are acum 2.000 de asigurati, adica o cincime fata de numarul inregistrat de liderul pietei, Interamerican, dupa aprecierile lui. “AsiLife este un instrument care, la momentul potrivit, cand se va schimba legislatia, va transfera portofoliul de abonati in cel de asigurati”, apreciaza Marcu, precizand ca brokerul de asigurare detine deocamdata o pondere foarte mica in cifra de afaceri a companiei, estimata pentru anul acesta la 22 de milioane de euro.

Dar pana cand asemenea schimbari legislative ar putea avea loc, important pentru operatorii privati este ca prin serviciile lor sa genereze cat mai multe venituri, fie ca este vorba despre abonamente sau asigurari. Momentan, afacerile cu abonamente sunt in crestere, pentru ca “sistemul de abonamente a promovat medicina preventiva si a creat un sentiment de bunastare printre angajatii companiilor”, potrivit Doinei Zidaroiu, directorul de vanzari al Medsana, furnizor pentru care clientii corporativi inseamna 40% din cifra totala de afaceri. Clientii respectivi au de ales intre trei tipuri de abonamente, cu preturi care variaza de la 18 la 62,5 euro/abonat/luna.

Preturi mai scazute practica Gral Medical, retea de clinici detinuta de sotii Serban, unde jumatate din venituri sunt generate de cei 125.000 de clienti care au abonamente de medicina a muncii. Cele mai solicitate sunt abonamentele standard incluse in pachetul de medicina a muncii, cu un tarif de 5 euro/abonat/luna, la care se adauga cele specifice pentru femei si barbati, cu un pret de 10 euro/abonat/luna. “Preturile serviciilor private sunt ori foarte mari, ori foarte mici si astfel se ajunge la o lupta de jungla, cu clinici medicale aparute in apartamente de bloc, in pofida reglementarilor in vigoare”, sustine Georgeta Serban, directorul general al Gral Medical.

Chiar daca unele tarife par piperate, tot mai multi sunt dispusi sa apeleze la serviciile private, cautand sa scape de un sistem public in care bacsisul face legea. In esenta, serviciile private prospera in contextul unui sector public care nu reuseste sa satisfaca nevoile asiguratilor, iar Romania nu face exceptie. “Peste tot in lume, serviciile private medicale se dezvolta daca cele de stat sunt proaste, ca de exemplu, in Brazilia, Argentina, Turcia sau Polonia”, afirma Marcu, explicand ca in tarile occidentale sistemul sanitar beneficiaza de cheltuieli de la buget in jur de 10% din PIB, fata de 5,1% din PIB la noi. In acest context, perspectivele de crestere a pietei serviciilor private sunt mai mult decat optimiste, pentru anul acesta existand estimari de 380-400 de milioane de euro, ceea ce inseamna un avans de 35% fata de 2007.

Potentialul de dezvoltare a pietei de profil a atras atentia si la nivel regional, atat fondurilor de investitii, cat si operatorilor de clinici din strainatate. Multi furnizori romani de servicii medicale au deja ca actionari, cu participatii diferite, fonduri de investitii, ca in cazul CMU (3i), Romar (Reconstruction Capital II) sau Hiperdia (Bedminster Capital Management). Georgeta Serban spune ca primeste saptamanal oferte de preluare, cele mai recente venind din partea unor companii de servicii medicale private din Slovacia si Germania – “se doreste sa se realizeze la nivel european o concentrare a operatorilor, intrucat inca nu exista momentan un jucator puternic in regiune”. Deocamdata insa, familia Serban nu este interesata de aceste propuneri si-si face planuri de extindere a retelei de centre medicale, care acum are opt unitati, iar perspectiva cea mai optimista vizeaza construirea, in 2010, a unui spital privat de 100 de paturi, in urma unei investitii de 6-7 milioane de euro. Proprietarii Gral Medical au in plan si sa investeasca 4 milioane de euro intr-un centru de recuperare din statiunea Calimanesti-Caciulata si urmaresc posibilitatea de a intra pe piata din Republica Moldova, discutiile purtandu-se deja in privinta asigurarilor publice.

October 1, 2008
Fabrique au Roumanie

De ce Franta? Pentru Jolidon, patria lui Coco Chanel a fost mereu cea mai ravnita piata, cea mai mare din Europa in segmentul de lenjerie si articole de corsetarie, cu o valoare de peste doua miliarde de euro. Primele doua magazine ale Jolidon au fost deschise in aprilie – la Cannes, pe o suprafata de 55 de metri patrati, in centrul orasului, si la Lille, pe 61 de metri patrati in centrul comercial Saint Amand les Eaux. Din 15 octombrie, compania clujeana va avea trei magazine in Franta, dupa ce va deschide un magazin de aproape 100 de metri patrati si in centrul orasului Mulhouse. Acestea se adauga celor 10 spatii de vanzare detinute in franciza de producatorul roman.

“Dezvoltarea retelei proprii de magazine, notorietatea brandului si acoperirea gamei de produse cu colectii complete ne-au crescut vizibil vanzarile”, explica Gabriel Cirlig, fondatorul companiei clujene infiintate in urma cu 15 ani, de ce a inceput in 2008 extinderea pe piata franceza si prin investitie proprie. Cirlig vrea ca in 2009 sa deschida alte trei magazine sub administrarea directa a Jolidon, doua la Lyon si unul in Paris, pentru care contractele au fost deja semnate. “Vom deschide pe suprafete mai mari, cuprinse intre 80 si 100 de metri patrati, pentru ca aceste doua orase sunt puncte cheie ale pietei franceze, atat ca aglomerare urbana si potential comercial, cat si ca imagine”, spune Olga Stanciu, director adjunct al Jolidon, adaugand ca producatorul de lenjerie este in discutii si pentru inchirierea altor cateva spatii comerciale in Franta anul viitor. Pentru 2010, obiectivul fixat este ca reteaua franceza a Jolidon sa numere 40 de magazine, proprii si in franciza.

Compania clujeana a inceput in iulie 2007 sa-si vanda produsele in aceasta tara prin intermediul unor retele de francize administrate de alte firme ce comercializeaza numai produse Jolidon. Costurile deschiderii unui magazin Jolidon in franciza sunt cuprinse intre 45.000 si 75.000 de euro, in functie de ce suprafata are spatiul. Pe langa investitia initiala in deschiderea magazinului, francizatul trebuie sa plateasca si o taxa de intrare de 15.000 de euro.

De ce a preferat sa intre pe piata franceza mai intai prin franciza? “A fost mai simplu asa. In Franta exista un fel de taxa de vad comercial care poate fi cuprinsa intre 100.000 si 300.000 de euro, in functie de zona. Or, pentru a ne extinde cat mai rapid si cu costuri minime, am preferat acest sistem, care este foarte popular aici”, motiveaza Gabriel Cirlig. In paralel cu magazinele proprii, Jolidon va continua sa dezvolte in Franta si reteaua de francize, “dar intr-un ritm mai lent decat pana acum”, precizeaza Olga Stanciu.

Mult mai multe deschideri – 23 de noi magazine cu investitii totale de peste 1,5 milioane de euro – au planificat clujenii in tara. Aici, reteaua numara 75 de magazine, iar in urmatoarele trei luni ar urma sa se adauge inca 15. Conform calculelor companiei, vanzarile in magazinele proprii Jolidon din Romania au crescut in primele opt luni din 2008 cu 47,3%, pana la 7,3 milioane de euro, comparativ cu perioada similara a anului trecut.

Aceasta cifra trebuie raportata la piata autohtona de lenjerie, care nu depaseste 150 de milioane de euro, conform estimarilor Mariei Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS) si directorul general al Pasmatex, producator de pasmanterie pentru care lenjeria intima reprezinta un procent de 35-40% din totalul productiei. In total, Jolidon opereaza o retea de 123 de magazine, dintre care 34 in Italia, doua in Ungaria si 12 boutique-uri in Franta. Magazinele proprii detin in prezent circa 40% din totalul vanzarilor Jolidon, care anul trecut au ajuns la 60 de milioane de euro. Vanzarile de pe pietele externe absorb restul de 60% din productie.

In paralel, Gabriel Cirlig a continuat sa dezvolte si portofoliul de branduri si productia. In ultimii patru ani, omul de afaceri clujean a preluat cinci firme. Startul achizitiilor operate de Jolidon a fost dat in 2004, cand a cumparat principalul concurent, Argos Cluj, o companie cu peste 800 de angajati si peste 60 de ani de prezenta pe piata lenjeriei intime si a costumelor de baie. A urmat in 2006 firma de textile LCS Conf, fosta Flacara, iar odata cu pachetul majoritar de actiuni (peste 80%), Jolidon si-a adaugat in portofoliu si marca Falla, sub care producea anterior Flacara. Brandurile de lenjerie intima si costume de baie Infiore si Chiaro di Luna au intrat in administrarea Jolidon odata cu cumpararea, la inceputul lui 2007, a companiei italiene Emmeci SpA. Infiintata in 1963, firma din Lombardia (Vedano al Lambro) detinea la momentul tranzactiei peste 100 de magazine in Italia, din care 65 au fost cumparate de Jolidon. Prin Jolidon, Gabriel Cirlig a devenit, in decembrie 2007, actionarul majoritar al producatorului de articole de lenjerie in sistem lohn Tricotaje Ineu din Arad, infiintata in 1990, in urma privatizarii intreprinderii Tricoul Rosu Arad. A doua achizitie pe piata italiana a adus, in 2008, alte trei branduri in portofoliul Jolidon – Lilly, Eclizia si Kelitha. Infiintata in 1981, in Seriate (provincia Bergamo), sub numele de Erreci, compania si-a creat o retea de distributie in peste 30 de tari. Din 2003, numele firmei a fost schimbat in Lilly Italia.

October 1, 2008
Fabrique au Roumanie

De ce Franta? Pentru Jolidon, patria lui Coco Chanel a fost mereu cea mai ravnita piata, cea mai mare din Europa in segmentul de lenjerie si articole de corsetarie, cu o valoare de peste doua miliarde de euro. Primele doua magazine ale Jolidon au fost deschise in aprilie – la Cannes, pe o suprafata de 55 de metri patrati, in centrul orasului, si la Lille, pe 61 de metri patrati in centrul comercial Saint Amand les Eaux. Din 15 octombrie, compania clujeana va avea trei magazine in Franta, dupa ce va deschide un magazin de aproape 100 de metri patrati si in centrul orasului Mulhouse. Acestea se adauga celor 10 spatii de vanzare detinute in franciza de producatorul roman.

“Dezvoltarea retelei proprii de magazine, notorietatea brandului si acoperirea gamei de produse cu colectii complete ne-au crescut vizibil vanzarile”, explica Gabriel Cirlig, fondatorul companiei clujene infiintate in urma cu 15 ani, de ce a inceput in 2008 extinderea pe piata franceza si prin investitie proprie. Cirlig vrea ca in 2009 sa deschida alte trei magazine sub administrarea directa a Jolidon, doua la Lyon si unul in Paris, pentru care contractele au fost deja semnate. “Vom deschide pe suprafete mai mari, cuprinse intre 80 si 100 de metri patrati, pentru ca aceste doua orase sunt puncte cheie ale pietei franceze, atat ca aglomerare urbana si potential comercial, cat si ca imagine”, spune Olga Stanciu, director adjunct al Jolidon, adaugand ca producatorul de lenjerie este in discutii si pentru inchirierea altor cateva spatii comerciale in Franta anul viitor. Pentru 2010, obiectivul fixat este ca reteaua franceza a Jolidon sa numere 40 de magazine, proprii si in franciza.

Compania clujeana a inceput in iulie 2007 sa-si vanda produsele in aceasta tara prin intermediul unor retele de francize administrate de alte firme ce comercializeaza numai produse Jolidon. Costurile deschiderii unui magazin Jolidon in franciza sunt cuprinse intre 45.000 si 75.000 de euro, in functie de ce suprafata are spatiul. Pe langa investitia initiala in deschiderea magazinului, francizatul trebuie sa plateasca si o taxa de intrare de 15.000 de euro.

De ce a preferat sa intre pe piata franceza mai intai prin franciza? “A fost mai simplu asa. In Franta exista un fel de taxa de vad comercial care poate fi cuprinsa intre 100.000 si 300.000 de euro, in functie de zona. Or, pentru a ne extinde cat mai rapid si cu costuri minime, am preferat acest sistem, care este foarte popular aici”, motiveaza Gabriel Cirlig. In paralel cu magazinele proprii, Jolidon va continua sa dezvolte in Franta si reteaua de francize, “dar intr-un ritm mai lent decat pana acum”, precizeaza Olga Stanciu.

Mult mai multe deschideri – 23 de noi magazine cu investitii totale de peste 1,5 milioane de euro – au planificat clujenii in tara. Aici, reteaua numara 75 de magazine, iar in urmatoarele trei luni ar urma sa se adauge inca 15. Conform calculelor companiei, vanzarile in magazinele proprii Jolidon din Romania au crescut in primele opt luni din 2008 cu 47,3%, pana la 7,3 milioane de euro, comparativ cu perioada similara a anului trecut.

Aceasta cifra trebuie raportata la piata autohtona de lenjerie, care nu depaseste 150 de milioane de euro, conform estimarilor Mariei Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS) si directorul general al Pasmatex, producator de pasmanterie pentru care lenjeria intima reprezinta un procent de 35-40% din totalul productiei. In total, Jolidon opereaza o retea de 123 de magazine, dintre care 34 in Italia, doua in Ungaria si 12 boutique-uri in Franta. Magazinele proprii detin in prezent circa 40% din totalul vanzarilor Jolidon, care anul trecut au ajuns la 60 de milioane de euro. Vanzarile de pe pietele externe absorb restul de 60% din productie.

In paralel, Gabriel Cirlig a continuat sa dezvolte si portofoliul de branduri si productia. In ultimii patru ani, omul de afaceri clujean a preluat cinci firme. Startul achizitiilor operate de Jolidon a fost dat in 2004, cand a cumparat principalul concurent, Argos Cluj, o companie cu peste 800 de angajati si peste 60 de ani de prezenta pe piata lenjeriei intime si a costumelor de baie. A urmat in 2006 firma de textile LCS Conf, fosta Flacara, iar odata cu pachetul majoritar de actiuni (peste 80%), Jolidon si-a adaugat in portofoliu si marca Falla, sub care producea anterior Flacara. Brandurile de lenjerie intima si costume de baie Infiore si Chiaro di Luna au intrat in administrarea Jolidon odata cu cumpararea, la inceputul lui 2007, a companiei italiene Emmeci SpA. Infiintata in 1963, firma din Lombardia (Vedano al Lambro) detinea la momentul tranzactiei peste 100 de magazine in Italia, din care 65 au fost cumparate de Jolidon. Prin Jolidon, Gabriel Cirlig a devenit, in decembrie 2007, actionarul majoritar al producatorului de articole de lenjerie in sistem lohn Tricotaje Ineu din Arad, infiintata in 1990, in urma privatizarii intreprinderii Tricoul Rosu Arad. A doua achizitie pe piata italiana a adus, in 2008, alte trei branduri in portofoliul Jolidon – Lilly, Eclizia si Kelitha. Infiintata in 1981, in Seriate (provincia Bergamo), sub numele de Erreci, compania si-a creat o retea de distributie in peste 30 de tari. Din 2003, numele firmei a fost schimbat in Lilly Italia.

October 1, 2008