BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Mandarini, maslini, ciresi

    Privite pragmatic, hotelurile boutique sunt afaceri mici. Aduc venituri mari per camera, dar cum numarul camerelor rareori depaseste 40, sunt greu de comparat cu hotelurile mari ca rata a profitului sau, mai precis, ca rata a recuperarii investitiei.

    Cu toate acestea, cu doua luni in urma a fost vandut pentru 18 milioane de euro primul lant de hoteluri boutique din Bucuresti, TH Hotels, controlat de Tonya Halpern, om de afaceri israelian care controleaza M.T.IL Group, cu afaceri din domeniul aparaturii foto si al cosmeticelor. Lantul avea o cifra de afaceri cumulata de aproximativ 7 milioane de euro din trei hoteluri (Venezia, Opera si Central), avand si un hotel in faza terminala de constructie, Palas.

    Cumparatorul, compania de investitii Africa Israel, estima la momentul achizitiei ca cele patru hoteluri (cele trei functionale, plus Palas, vor avea impreuna 300 de camere) pot genera impreuna afaceri de 10,5 mil. euro anual. „Valoarea imobiliara a celor patru hoteluri situate central in Bucuresti (in zona parcului Cismigiu, n. red.), precum si cresterea pietei hoteliere, respectiv segmen-tarea acesteia ne fac sa spunem ca am platit un pret foarte convenabil“, au comunicat reprezentantii Africa Israel saptamana trecuta.

    Deocamdata, alte fonduri de investitii care ar vrea sa cumpere un lant de boutique-uri in Bucuresti nu prea ar avea ce sa cumpere. In acest moment, in afara de lantul TH achizitionat de Africa Israel, mai este un singur brand hotelier care leaga mai mult de doua hoteluri in Bucuresti, care inca nu sunt de vanzare. Si aceasta pentru ca Cristian Penescu, proprietarul hotelurilor Residence (doua in Bucuresti, unul in sudul Frantei, plus un club intr-o zona mai verde a capitalei), mai are inca planuri de dezvoltare.

    Cristian Penescu si-a inceput afacerea la mijlocul anilor ’90, cand locuia in Franta si a construit pe un teren achizitionat „din intamplare“ primul hotel, Residence les Mandariniers. Hotelul, cel mai mic din lantul care s-a construit ulterior, este si cel mai jos clasificat (la doua stele), fata de cele patru stele pe care le au cele din Romania.

    Investitiile din Bucuresti au inceput in 2001, cand Cristian Penescu – un om de afaceri foarte discret – s-a gandit sa dezvolte casa parinteasca si sa o transforme intr-un hotel. „Casa avea doua atuuri: al zonei (aproape de Arcul de Triumf), o arie rezidentiala placuta, nu in una aglomerata si impersonala, de aici venind si ideea de a pastra numele hotelului din Franta, situat intre case private“, povesteste Cristian Penescu. Primul a aparut restaurantul, cu spatiu de cazare de sase camere in spate, iar pana in 2004 au urmat mai multe etape de extindere pana la varianta actuala, de 35 de camere, doua restaurante si patru sali de conferinte.

    Residence Oliviers a fost clasificat la patru stele, clasificare pe care Penescu o vizeaza pentru toate investitiile sale. Investitia se incadreaza undeva in jurul sumei de doua milioane de euro, conform standardelor hoteliere internationale, care evalueaza constructia unei camere de patru stele intre 60.000 si 80.000 de euro. Hotelul a generat insa de atunci venituri de aproximativ un milion de euro anual, avand in 2006 afaceri de 1,46 mil. euro, conform informatiilor Ministerului de Finante. Profitul insa a fost foarte mic (250.000 de euro), din cauza costurilor mari – personal numeros (aproape 40 de angajati, ceea ce inseamna peste un angajat la camera), retusuri dese, bucatarie pretentioasa -, dar mai ales din cauza investitiilor pe care Cristian Penescu le-a facut anul trecut. Investitii care au avut ca rezultat un nou hotel, Residence Cerisiers, cu 32 de camere, clasificat la patru stele lux, cu o investitie de 2,5 milioane de euro. „Cele doua hoteluri au in comun atat numele, inregistrat cu mari peripetii la OSIM (fiind vorba de un nume atat de des utilizat de dezvoltatorii imobiliari), precum si o identitate vizuala comuna, bazata pe reperele arhitecturii clasice, de Mic Paris“, afirma Cristian Penescu.

    Intre constructia celor doua hoteluri, Penescu a mai facut in 2004 un Residence, de data aceasta sub forma de club – restaurant, baza sportiva, plus cateva camere pentru cazare, intr-o zona mai departe de oras.

    Pentru acest an, Cristian Penescu nu spune la ce afaceri se asteapta, mai ales pentru ca abia a inceput operarea la Residence Cerisiers, hotelul dat in folosinta in acest an. Pentru anul viitor, spune insa ca afacerile Residence vor creste cu 12%. In primul rand datorita cresterii pietei, iar apoi pentru ca gradul de ocupare estimat pentru toate hotelurile va fi de 95% (in perioada noiembrie-decembrie 2007), grad de ocupare pe care spera sa il mentina si la anul, fata de media de 85% din anii anteriori. Dar nici pentru urmatorii ani nu va raporta profituri prea mari, deoarece are planuri sa se extinda in continuare, urmatorul hotel urmand a fi construit in 2009 aproape de Piata Victoriei.

  • Unde fugim de criza

    Cand am venit prima data in Romania, in urma cu un deceniu, probabil ca oamenii interesati de private equity ar fi incaput intr-unul dintre lifturile care v-au adus aici“, spunea saptamana trecuta Robert Luke in deschiderea primei conferinte anuale a Asociatiei de investitii private si capital de risc din sud-estul Europei (SEEPEA). Afirmatia era facuta in fata unei sali pline a hotelului Howard Johnson Grand Plaza din Bucuresti, prilej pentru Luke de a completa ca se bucura ca „numarul celor interesati a crescut nu numai in Romania, ci si in intreaga Europa de Sud-Est“.

    Iar daca pana acum jocurile in industria de private equity au fost facute de fondurile de dimensiuni mici sau medii, cu capitaluri de cateva zeci sau sute de milioane de euro, acum sunt semnale ca numele mari au pus Romania pe harta lor. „Urmatorul mare val in tranzactii vor fi investitiile de private equity“, sustine Florian Nitu, managing partner al firmei de avocatura Popovici Nitu si Asociatii. El spune ca mai multe fonduri care pana acum nu au intrat pe piata romaneasca analizeaza acum companii din cele mai diverse domenii.
    In ultimii ani, valoarea sumelor stranse de firmele de administrare ale fondurilor cu capital privat a crescut exponential in toata Europa, zona de est a continentului nefacand exceptie, arata Javier Echarri, secretar general al EVCA (asociatia europeana a fondurilor de private equity). Fondurile stranse pentru Europa Centrala si de Est au atins in 2006 un nivel record de 2,25 mld. euro, cu un miliard mai mult decat in anul precedent, potrivit statisticilor EVCA. „Aceasta realizare reflecta interesul in crestere al investitorilor institutionali pentru prezenta in regiune“, comenteaza oficialii asociatiei. Cu atat mai mult cu cat peste 80% din capital a fost strans din afara zonei central si est-europene. In plus, EVCA atrage atentia ca cele 2,25 miliarde reprezinta doar sumele adunate de fondurile care au declarat Europa Centrala si de Est drept zona lor tinta, neincluzand acele fonduri care ar putea aloca o parte din investitii in aceasta regiune, dar centrul lor de interes este in alta parte.

    Nivelul record nu arata neaparat ca sunt mai multe fonduri interesate de partea aceasta a Europei, cat ca fondurile au capitaluri din ce in ce mai mari. Lucru reflectat deja in valoarea afacerilor incheiate. „Vom trece la o alta talie a tranzactiilor“, sustine Cristian Nacu, partener al Enterprise Investors (EI), companie poloneza ce administreaza mai multe fonduri cu activitate in Europa Centrala si de Est. EI, care a strans in urma cu un an al saptelea fond, Polish Enterprise Fund VI, cu un capital de 660 de milioane de euro, este actionar la compania Siveco din Bucuresti si la producatorul de materiale de constructii Macon Deva si a vandut recent lantul de supermarketuri Artima catre grupul Carrefour. Nacu aduce ca exemplu chiar portofoliul Enterprise Investors: „Toate tranzactiile incheiate de PEF VI sunt de 35-40 de milioane de euro. Acum 2-3 ani, o tranzactie de 30 de milioane era ceva special“.

    La randul lor, reprezentantii Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), probabil cel mai important investitor cu capital de risc de pe piata romaneasca din ultimii 15 ani, apreciaza ca in zona sud-est europeana vor intra noi jucatori de dimensiuni mai mari, cu fonduri de peste un miliard de euro. Fondurile cele mai mari cu activitate in regiune au in prezent capitaluri de 500-700 de milioane de euro. Pentru acestea, valoarea medie a unei investitii este cuprinsa intre 50 si 75 de milioane de euro, in timp ce pentru fondurile de peste un miliard – care ar urma sa intre, conform BERD, in piata din 2008 – o tranzactie medie ar fi la nivelul de 150-200 de milioane de euro.

    Intrebarea este daca exista suficiente tranzactii posibile de asemenea dimensiuni, iar analistii BERD incearca un raspuns indirect, aratand ca – potrivit statisticilor EVCA – penetrarea capitalului de risc in regiune este extrem de redusa si este suficient loc de crestere. Deocamdata, in 2006 au fost investite in Romania, potrivit EVCA, 110 milioane de euro din capitalul fondurilor de investitii, iar pentru acest an Robert Luke estimeaza depasirea pragului de 200 de milioane de euro. „Valoarea afacerilor s-ar putea dubla, pe baza tranzactiilor despre care am informatii in acest moment“, spune Luke, completand insa ca exista si varianta ca negocierile in aceste tranzactii sa se prelungeasca pana anul viitor. Pe baza datelor comunicate de companiile implicate sau estimate de unele surse din piata, este perfect posibil ca valoarea investitiilor realizate de fonduri in acest an sa fi trecut deja de 250 de milioane de euro.

    Insa tendinta e clara din perspectiva lui Robert Luke: „valoarea investitiilor cu capital privat se va dubla an de an in urmatorii 3-5 ani“. Luke este managing director al companiei de administrare GED Capital, care a inchis deja un fond (Fondul Roman Post-Privatizare) cu activitate in Romania, dupa investitii de 44 de milioane de euro, si a lansat un al doilea fond destinat regiunii balcanice – GED Eastern Fund II – cu un capital de 140 de milioane de euro.

    Piata de private equity din Romania ar fi de fapt la inceputul unei pante ascendente, dupa un recul in perioada 2004-2005, nu atat la nivel de valoare, cat ca numar de tranzactii, cauzat de ciclul de viata al fondurilor de investitii. In 1996-1997 s-au strans mai multe fonduri destinate Romaniei si tarilor din zona care s-au implicat in cateva zeci de companii. Durata de viata a unui asemenea fond este in general de 7-10 ani, astfel ca acum doi-trei ani si-au incheiat activitatea. Cum economia nu a evoluat prea bine inainte de 2000 si unele fonduri chiar au avut probleme cu unele investitii, nu s-au mai strans alte sume pentru Romania. Abia dupa ce economia a inceput sa creasca si a devenit evident ca Romania va deveni membru al UE, interesul industriei de private equity pentru cea mai mare piata din sud-estul Europei si-a revenit. Dar fondurile noi s-au strans abia dupa 2004 si doar in ultimii doi ani au fost active.

    Pe de alta parte, zona est-europeana este inca relativ nedescoperita de multi investitori, apreciaza Jim Strang, director de investitii si director de achizitii la Gartmore Private Equity. „Multi investitori vor cauta noi zone in care sa se extinda, mai ales in contextul in care industria de private equity trece acum printr-o criza la nivel de finantare, dupa criza creditelor ipotecare subprime din SUA“, considera Strang. „Sunt mai multe fonduri mari care prospecteaza deja piata din regiune“, spune si Michael Tetreault Schilling, partener al Linklaters, una dintre cele mai mari firme de avocatura la nivel global. Linklaters lucreaza deja la cateva tranzactii mari in regiune, dar Schilling nu a dat mai multe detalii.

  • Poate daca-si revine bursa

    Recent, o banca isi facea reclama la o dobanda ce poate ajunge la 8,5% anual, iar decizia Bancii Nationale de a majora dobanda de politica monetara e de asteptat sa mai urce putin aceste randamente. Pentru comparatie, Indicele Fondurilor Mutuale (IFM) avea, la sfarsitul lunii octombrie, o crestere de 12,2% fata de inceputul anului si de 14,7% in ultimele 12 luni.

    IFM a fost lansat de Uniunea Nationala a Organismelor de Plasament Colectiv (UNOPC), insumeaza valoarea activelor a 34 fonduri de investitii si calculeaza, saptamanal, cresterea sau scaderea acesteia. Practic, prezinta o medie ponderata a fondurilor, un randament mediu al acestora. Cine vrea sa achizitioneze unitati ale fondurilor (certificate de investitor) si se uita la acest indicator va observa ca nu este mult superior dobanzii bancare pentru depozitele la termen. Prin urmare, isi va mai investi oare romanul in fonduri mutuale banii economisiti? Daca a fost atent la criza sectorului imobiliar american, unde s-au pierdut sume de ordinul miliardelor, probabil ca nu. La urma urmei, depozitele bancare sunt garantate, cel putin in parte – cele ale fondurilor nu. Dar daca se va uita la randamentele individuale ale fondurilor existente in Romania, ar putea gasi si profituri bune. Mai ales la fondurile de actiuni, adica cele care au activele in titluri listate la bursa.

    „Fondurile de investitii reprezinta, totusi, un instrument bun de economisire pentru randamente mai ridicate decat cele ale depozitelor bancare, dar multi potentiali investitori nu au suficiente cunostinte sau nu au timpul necesar sa faca plasamentele“, spune Sorin Ichim, director de mar-keting si vanzari la Raiffeisen Asset Management, care adauga ca in tarile dezvoltate, peste 30% din activele unei familii sunt investite in astfel de produse.
    In functie de destinatia banilor, fondurile se impart in patru categorii – monetare, cu instrumente cu venit fix, diversificate si fonduri de actiuni. Fondurile monetare, cu cele mai reduse profituri, dar si riscuri zero, sunt cele care investesc in active precum plasamente interbancare, depozite pe termen scurt sau certificate de trezorerie. Din cauza randamentului scazut, fondurile monetare sunt putine ca numar. Simfonia 1, administrat de SG Asset Management BRD, a inregistrat in 2007 un profit de 5,3%, valoare apropiata de cea din anul precedent. Bancpost Plus, administrat de EFG Eurobank Mutual Funds Management Romania, a crescut anul acesta cu 5%, iar in 2006 cu 5,4%. Randamentele se situeaza si aici sub cele oferite de depozitele bancare, ceea ce le face putin atractive in prezent.

    Profiturile mici nu sunt insa o surpriza. „La fondurile mutuale vor fi anul acesta randamente de 4-6% probabil, la cele cu instrumente cu venit fix sper sa obtinem peste 10%, iar la cele diversificate cred ca va fi in jur de 14-16%. Doar cele de actiuni vor creste anul acesta peste 20%“, spune Eugen Voicu, director general al Certinvest. Fondurile de obligatiuni sau instrumente cu venit fix au performat sub asteptari anul acesta. Cel mai bine au mers Orizont, administrat de Certinvest, care a urcat cu 6,8% de la inceputul anului, si Stabilo, administrat de Pioneer Asset Management, cu un profit de 6,6%. Pioneer mai are un fond de acelasi tip, Europa Obligatiuni, care a inregistrat cel mai scazut profit in acest an, de 2,6%, dupa ce anul trecut a fost incheiat cu un minus de 5%.

    Evolutia fondurilor de instrument cu venit fix, cu plasamente in instrumente ale pietei monetare si obligatiuni, a fost influentata de dobanzile in scadere de pe piata interbancara, dar situatia s-ar putea schimba in ultimele doua luni ale anului, dupa ce Banca Nationala a decis majorarea dobanzii de politica monetara cu jumatate de procent. Fondul BCR Clasic, administrat de BCR Asset Management, care a adunat cei mai multi bani de la investitori pentru fondurile de obligatiuni, 25,8 milioane de lei, are un randament, in 2007, de 5,8%. Anul trecut, fondul a crescut cu 6,8%.

    Fondurile diversificate sau mixte ar trebui sa fie cele mai atractive ca mijloc de economisire. Investitiile se fac in proportie de pana la 45% in actiuni listate, iar restul in obligatiuni, certificate de trezorerie sau depozite. Riscul este astfel scazut, iar randamentul poate urca pana la 20% anual. Fortuna Classic, administrat de Target Asset Management, are un profit de 19% in acest an, urmat la mare distanta de BT Clasic, fondul Bancii Transilvania, cu aproape 13%, si Capital Plus, al Certinvest, cu 12%. Bancpost Active Balance, fondul cu cele mai mari active, peste 76 de milioane de lei, a crescut cu 11,8 procente in 2007. Cel mai redus randament este intalnit la Concerto, fondul SG Asset Management, cu un plus de 7,3%.

    Alaturi de profit, un indicator important este cel de risc. Denumit VAR (Value At Risk – Valoarea fata de risc), indicatorul lansat de UNOPC calculeaza posibilitatea pierderii a 95% din valoarea activelor fondului pe parcursul unui an de zile. Evident, cu cat nivelul de risc este mai mic, cu atat si profitul este mai redus. Posibilitatea cea mai mica de pierdere o inregistreaza fondul mixt Raiffeisen Benefit, cu o valoare de 8,02%, in conditiile unui randament de 7,6% in 2007. Fortuna Classic, cel mai performant fond mixt, are un nivel de risc de 19,6%.

    Cele 34 de fonduri cuprinse in indicele IFM au active in valoare totala de 885 de milioane de lei (circa 270 de milioane de euro), in crestere de la aproximativ 200 de milioane de euro la sfarsitul anului trecut. Grosul banilor este impartit intre fondurile mixte, cu 315 milioane de lei (95 de milioane de euro) si cele de actiuni – 390 de milioane de lei (aproximativ 120 de milioane de euro). „Fondurile de investitii sunt dominate de cele de actiuni si mixte, cu o proportie de circa 80%. Situatia a fost creata de randamentele mai mari si de deschiderea catre risc a investitorilor“, spune Dan Nicu, presedintele SG Asset Management.

    Fondurile de actiuni sunt adresate persoanelor care doresc sa investeasca in companii listate la bursa, dar nu au timpul sau cunostintele necesare. Teoretic, profiturile acestui tip de investitii sunt cele mai mari, dar la fel sunt si riscurile. Evolutia actiunilor listate se reflecta direct in valoarea activelor. Cel mai putin performant fond este Premio, administrat de Pioneer, cu un randament de 3,9% la sfarsitul lunii octombrie. Situatia de pe piata de capital se reflecta cel mai bine in evolutia acestui fond. La finele lunii septembrie, valoarea activelor crescuse cu numai 0,64% fata de inceputul anului. Bursa de Valori a revenit pe crestere usoara in octombrie, majorare reflectata imediat in profitul fondului. Ramane de vazut daca pana la sfarsitul anului Premio va reusi sa recupereze mai mult din decalajul fata de celelalte fonduri de actiuni. Evolutia slaba se reflecta si in active, fondul Pioneer avand doar 4,2 milioane de lei (circa 1,3 milioane de euro) in administrare. Indicatorul de risc aferent Premio este de 40,7%.

    Numai sase fonduri au reusit sa obtina o crestere mai mare de 20% in cursul acestui an.

    Fondurile administrate de banci comerciale au adunat si in cazul acestui tip de investitii cei mai multi bani de la investitori. Raiffeisen Prosper are in administrare active de 86,6 mil. lei (26,2 mil. euro) si a reusit sa creasca in 2007 cu 13,6%, sub media principalilor indici bursieri (indicele BET a urcat cu 22% de la inceputul anului). Fondul bancii Raiffeisen are insa un indicator de risc scazut, de 19,4%. „O expunere pe termen lung pe piata de capital genereaza si castiguri mai interesante. De aceea, Raiffeisen Prosper a obtinut de la lansare randamente mai ridicate decat Benefit, fond cu o expunere mult mai redusa pe piata de actiuni“, spune Sorin Ichim.

    O valoare ridicata a activelor are si BT Maxim, administrat de BT Asset Management, cu o valoare totala de 79,4 milioane de lei (24 mil. euro). BT Maxim a crescut anul acesta cu 25,8%, indicatorul de risc fiind de 27,5%.

    Valoarea profiturilor este legata de suma activelor. Pentru toate fondurile deschise de investitii, lichiditatea este un aspect important. Administratorii trebuie sa fie capabili oricand sa rascumpere unitatile detinute de investitori, o parte din bani fiind retinuti pentru solvabilitate. Astfel, cu cat investitiile vor creste, cu atat fondurile au sanse sa evolueze mai bine. In prezent, piata fondurilor mutuale reprezinta circa 1,5% din valoarea economiilor plasate in depozite bancare, cu un total de aproximativ 80.000 de investitori. Ceea ce inseamna ca piata are din belsug de unde creste. Insa majorarea dobanzii de politica monetara, ce va duce la o urcare a randamentelor bancare, dar si evolutia proasta din ultimul timp a Bursei ar putea da peste cap planurile administratorilor de fonduri. Sperantele raman in revenirea la un moment dat a Bursei si a actiunilor listate acolo.

  • Nu mai ploua cu bani

    Acum exact un an, presedintele filialei romanesti a Citigroup, cel mai mare grup bancar din lume, spunea ca se asteapta la o crestere a numarului companiilor care vor folosi listarea la bursa pentru a atrage fonduri. „Cred ca anul viitor vom vedea mai multe listari, atat la Bucuresti, cat poate si la Londra“, declara atunci Shahmir Khaliq, presedintele Citibank Romania. Khaliq a fost contrazis in ceea ce priveste bursa de la Bucuresti – singura listare importanta anuntata pentru 2007, Transgaz, inca urmeaza sa se produca -, iar Londra s-a dovedit intr-adevar o tinta pentru mai multe companii din Romania in cautare de finantare, dar o tinta neatinsa pana acum decat de A&D Pharma, distribuitorul de farmaceutice care a ajuns anul trecut la cota London Stock Exchange (LSE).

    RCS&RDS, operatorul telecom care testeaza la Oradea intrarea si pe teritoriul comunicatiilor mobile, anuntase lunile trecute ca are nevoie de 500 de milioane de dolari pe care spera sa-i gaseasca la investitorii de la bursa din City, iar mai nou spera sa obtina chiar pana la 575 de milioane de dolari (peste 390 de milioane de euro). „Conditiile neprielnice ale pietei“ au fost motivul invocat in comunicatul de presa trimis prin serviciul online de informare al LSE. Aceeasi sintagma a aparut si in comunicatul de presa al Telemobil, cel care anunta in septembrie ca suma de 125 de milioane de dolari necesara pentru finantarea operatorului mobil Zapp nu mai poate fi obtinuta prin emiterea de obligatiuni pe piata internationala.

    Nu e mai putin adevarat ca, in ciuda crizei financiare in plina manifestare, LSE ar putea parea in continuare favorabil pentru tranzactii. Luna trecuta, Banca Reglementelor Internationale prezenta un studiu care indica faptul ca pe bursa din Londra s-a tranzactionat anul acesta cea mai mare cantitate de lichiditati din lume, conchizand ca dominatia Londrei continua sa creasca in fata celor din New York sau Tokio, aflate in scadere. Totusi, RCS nu e singura reticenta fata de sansele oferite de bursa londoneza; operatorul turc de televiziune prin satelit Digiturk a anuntat si el de curand ca renunta la intentia de a se lista la LSE.

    Daca prima optiune pentru Zapp este acum suportul din partea actionarilor, RCS nu are aceasta varianta. Prin natura actionariatului, RDS nu are surse externe care sa poata pompa jumatate de miliard de dolari. Despre Zoltan Teszari, omul de afaceri care controleaza 60% din RCS&RDS prin Cable Communications Olanda, se spune ca nu are alte afaceri si reinvesteste integral profiturile in dezvoltare. Dar nivelul profitului de anul trecut e doar o fractiune din suma necesara, fara a mai pune in discutie faptul ca mai exista 40 de procente sanse ca ceilalti actionari sa-si doreasca incasarea dividendelor. Surse din piata financiara, citate de Ziarul Financiar, spun ca RDS e acum in discutii pentru a contracta un imprumut sindicalizat de 500 de milioane de dolari, cel mai mare de acest fel initiat in Romania, cu ajutorul Citi in consortiu cu ING Bank.

    O alta companie care isi pregateste listarea e BitDefender, companie desprinsa de curand din grupul Softwin. Florin Talpes, proprietarul BitDefender, si-a ajustat la randul lui planul, declarand recent pentru BUSINESS Magazin ca fata de acum cateva luni, cand alegerea era intre bursa din Londra si cea din New York, acum este luata in calcul si cea din Bucuresti. Argumentul lui e ca aproape jumatate din investitorii care cumpara in ringul londonez sunt prezenti si la Bucuresti.

    Deloc surprinzator, brokerii sustin ca BVB e o optiune valida si chiar de preferat in raport cu o bursa straina. Razvan Pasol, presedintele Intercapital Invest, spune ca daca RCS&RDS ar fi ales sa se listeze la Bucuresti, „influentele internationale ale crizei ar fi fost mai reduse“. La randul lui, Stere Farmache, presedintele BVB, spune ca listarea aici ar fi fost finalizata cu succes: „Au mai fost cazuri in care listarile au fost amanate din cauza conditiilor nefavorabile de pe piata. La bursa din Bucuresti ar fi gasit probabil banii pe care ii cereau in oferta. Anul trecut s-au strans circa 225 de milioane de euro pentru oferta initiala a Transelectrica, deci o oferta RCS&RDS de pana in 400 de milioane de euro nu ar fi fost greu de acoperit“.

  • Vazand si facand

    Cam cinci mii de euro pe an e bugetul mediu de formare pentru un manager de top la BRD. Pentru comparatie, la aceeasi banca, bugetul mediu de training pe angajat a fost anul trecut doar de aproximativ 400 de euro, desi anul acesta a crescut cu peste 30%, conform lui Florin Luca, director executiv de resurse umane al bancii. Top managerii au urmat aici programe axate mai ales pe dezvoltarea leadership-ului (seminarii de management general, management strategic, managementul performantei, comunicare, coaching, managementul schimbarii), fara a neglija insa pregatirea tehnica specifica activitatii lor, spune Luca.

    Sa fie un astfel de decalaj intre bugete un caz exceptional? O companie aloca anual pentru fiecare angajat un buget mediu de training de 87 de euro, iar in cazul persoanelor din top management, media anuala este de 247 de euro, arata rezultatele studiului „Romanian HR Profile 2007“, realizat in perioada mai-august 2007 de catre portalul Business-Edu.ro in colaborare cu firma de training si consultanta Corporate Dynamics International, pe un esantion de 501 companii din tara. „Daca ar fi sa tinem cont ca aproape 30% dintre firme au declarat ca nu au alocat un buget de training pentru 2007, media pentru bugetul per angajat in firmele care au alocat un buget de training este de 125 de euro, iar in cazul celor din top management, valoarea trece de 350 de euro. Desigur, acestea sunt valori medii, in unele cazuri bugetele fiind cu mult mai mari sau mai mici“, spune Decebal Leonard Marin, managing partner la Corporate Dynamics International. Valorile luate in calcul pentru aceste bugete corespund unei instruiri cu traineri externi de pana la doua zile de training, daca se tine cont de preturile practicate pe piata in acest moment, de 1.200-1.400 de euro pe zi in Bucuresti.

    Diferenta intre media din studiu si cifrele oferite de reprezentantul BRD raman insa importante. Florin Luca explica situatia (in special cresterea pe partea de training pentru angajati) prin faptul ca e nevoie de investitii mari in formarea angajatilor bancii, pentru ca recent au fost recrutate foarte multe persoane care au nevoie de formare specific bancara.

    O cu totul alta situatie e de intalnit la producatorul de vopseluri Fabryo, unde bugetele de instruire pentru angajati ajung relativ aproape de cele pentru manageri. Aici, bugetul anual de training pentru un om din top management este in medie intre 1.000 si 2.000 de euro, dupa cum spune Ionut Begu, HR manager al Fabryo. Pentru un angajat, in unele cazuri, bugetul se poate ridica si la aproape 1.000 de euro, in functie de planul de cariera, de specializare si de tipul de training de care are nevoie. Cresterea bugetelor alocate trainingului pentru angajati a coincis cu procesul de transformare a companiei de la Guzu Chim (afacere de antreprenoriat care purta numele fondatorului) la Fabryo Corporation (odata cu achizitionarea, anul trecut, a 49% din actiuni de catre fondul suedez de investitii Oresa Ventures). „La inceput, sumele alocate erau foarte reduse. Odata cu dezvoltarea Fabryo, acestea au crescut, pentru ca obiectivele companiei implica perfectionare profesionala pentru multi dintre angajati. In ultima perioada, sumele alocate au crescut considerabil“, spune Begu. Cat priveste managerii, programele de training pentru ei au evoluat la randul lor: initial au fost alese strict pentru mai buna indeplinire a sarcinilor de serviciu, ulterior insa a aparut si nevoia de consolidare a competentelor de management si gandire strategica.

    Studiul „Romanian HR Profile 2007“ arata ca, desi poate ca au nevoie de instruire, de trei ori mai putini top manageri decat angajati au disponibilitatea de a merge la training. Aproximativ 20% dintre managerii romani considera ca trainingul este neimportant pentru activitatea lor. „Acest lucru poate fi explicat prin timpul disponibil mai redus, prin perceptia cum ca instruirea nu este o prioritate sau poate chiar prin neincrederea in programele de training disponibile in Romania“, spune Marin. Sau, de ce nu, prin consilierea departamentului de resurse umane, care constata ca practica e de multe ori mai buna decat instruirea standard oferita de traineri: studiul releva ca 48% dintre directorii de resurse umane considera calificarea la locul de munca drept cea mai eficienta metoda de invatare.

    Dincolo de lipsa de timp ori de perceptia pe care o au despre programele autohtone de training, majoritatea managerilor sunt dispusi totusi sa participe la training daca percep ca acesta le aduce valoare pentru dezvoltarea lor profesionala. Cel mai des managerii participa la cursuri de tip MBA, deoarece acestea inca sunt percepute in Romania ca fiind imperative pentru avansarea in cariera. La nivel mondial, cele mai cerute sunt trainingurile tehnice, care ocupa 98% din piata. In Romania, in companiile unde exista un buget separat de dezvoltare de personal, bugetele se impart cam 50% pentru traininguri tehnice, cam 30% pentru cele de „soft skills“ (negociere, comunicare, managementul timpului) si restul pentru stimulente care au mai putin efect in dezvoltarea profesionala a oamenilor si mai mult in motivarea lor.

    Conform autorilor studiului, piata de training din Romania este estimata sa ajunga la sfarsitul acestui an la 30 de milioane de euro, pe fondul unor investitii mai mari ale companiilor in resursele umane. In momentul de fata sunt deja considerate normale bugete de training de 100.000-300.000 de euro si sunt cazuri de companii unde aceste bugete depasesc chiar un milion de euro. Fata de 2006, ponderea organizatiilor fara un buget alocat pentru training a scazut de trei ori, iar ponderea companiilor care au alocat un buget mai mare de 200 de euro per angajat a crescut de patru ori, potrivit studiului. Si ca timp, investitia in instruire e mai substantiala: numarul companiilor care au avut un numar de zile de training mai mic de 200 a scazut de la 82% la 68%, iar ponderea companiilor ce au efectuat peste 200 de zile de training a crescut de trei ori fata de 2006.

  • Miliardele din companii

    Cu aproape 8,5 miliarde de euro, Petrom este cea mai mare companie de pe piata romaneasca, chiar daca liderul clasamentului a fost printre putinele companii a caror valoare de piata a scazut in acest an, potrivit ZF.
    Valoarea totala a celor 100 de companii este foarte aproape de pragul sutei de miliarde de euro, cresterea fata de firmele incluse in topul precedent fiind remarcabila, de peste 25%.

    Cu o larga majoritate, firmele controlate de investitorii straini domina topul, doar cateva dintre companiile incluse in top fiind de stat. Companiile au fost evaluate in principal pe baza rezultatelor financiare raportate la sfarsitul lui 2006 sau, in cazul companiilor listate pe piata de capital, s-a luat in calcul capitalizarea bursiera de la sfarsitul lunii septembrie.

    Aceasta evolutie vine dupa aproape opt ani de crestere economica, perioada in care Produsul Intern Brut s-a majorat de aproape patru ori, de la 33,7 miliarde de euro in 2000 la aproape 120 de miliarde de euro, cat este estimat pentru acest an. In aceasta perioada, Romania a intrat in NATO si, de la inceputul acestui an, in Uniunea Europeana, evenimente ce au atras investitii straine masive comparativ cu anii de la inceputul deceniului.

    Pentru multi analisti economici, cresterea este inca la inceput. Observatorii evidentiaza ca in multe sectoare de activitate Romania este mult in urma celorlalte tari europene. Iar pentru recuperarea decalajului vor urma alti ani de crestere sustinuta.

    Ceea ce ar putea face ca in editia din 2008 a topului sa avem macar o companie care sa treaca de pragul valorii de zece miliarde de euro. Mai ales ca numarul unu, Petrom, creditat cu o valoare de piata de 8,44 miliarde de euro, in scadere cu 6% fata de valoarea calculata anul trecut, are loc de crestere, avand in vedere ca la bursa din Bucuresti, evolutia Petrom nu a fost prea buna in ultimul an, iar cotatia actiunilor a pierdut aproximativ 20%. In afara de Petrom, doar o singura alta companie are o valoare mai mica decat cea calculata anul trecut – Continental Automotive. Regresul are drept cauza scaderea profitului in 2006 fata de anul anterior, pe fondul derularii unui program de investitii.

    In clasamentul din acest an sunt 13 companii nou-intrate fata de prima editie, iar cea mai importanta apreciere a valorii a cunoscut-o grupul de telecomunicatii RCS&RDS. Compania, care tocmai a anuntat ca renunta la planurile de listare pe piata londoneza din cauza crizei financiare, este evaluata de specialistii Capital Partners la 1,65 miliarde de euro, de peste trei ori mai mult decat suma estimata in prima editie (481 de milioane de euro).

    Alte sase companii sunt creditate cu valori mai mult decat duble fata de nivelul din anul precedent. Valoarea Alro a ajuns la 1,9 miliarde de euro, fata de 828 de milioane anul trecut, ceea ce a propulsat producatorul de aluminiu intre cele mai valoroase zece companii, dupa un salt de 15 pozitii. Oltchim si Impact au facut salturi spectaculoase, de 24 de pozitii, dupa aprecierea valorii cu 130% si, respectiv, 158%. SIF Transilvania, A&D Pharma si Allianz-Tiriac Asigurari completeaza randurile celor care sunt estimati acum la valori cel putin duble fata de prima editie a topului, in timp ce Nuclearelectrica si Carpatcement au fost foarte aproape de aceeasi performanta.

    Cresterea generala a valorii companiilor se vede si in majorarea pragului de intrare in top (valoarea companiei cu numarul 100), de la 123 de milioane de euro anul trecut la 180 de milioane de euro anul acesta.

    Sectorul energetic este cel mai bine reprezentat in topul celor mai valoroase companii, cu 28 de firme. Serviciile financiare sunt un alt domeniu bine cotat, cu 25 de reprezentanti in top. Cea mai mare banca romaneasca, BCR, este pe locul doi in topul general, cu o valoare estimata la 6,75 miliarde de euro. Restul de 47 de companii activeaza in industrie (17), servicii (14), bunuri de consum (10) si IT&C (6).

  • 10.000 de euro, cifra magica?

    Cand spui piata auto din Romania, spui inevitabil Dacia, care a contribuit ani la rand cu cel putin jumatate din vanzarile de masini noi. Caderea taxelor vamale, aprecierea monedei nationale si mai ales cresterea puterii de cumparare au facut ca masinile de import sa muste permanent din cota de piata a Dacia, care a ajuns la aproximativ 30%. Si atunci apare ca fireasca intrebarea – mai poate reveni Dacia la cotele dinainte sau ar trebui sa se multumeasca cu 30% din piata?

    „Datorita efectului Logan in piata exista acum 27 de modele apartinand a 17 marci, care au ca pret de pornire cu toate taxele incluse sub 10.000 de euro. Este un segment concurential in care Dacia a declansat o scadere a preturilor“, explica saptamana trecuta François Fourmont, directorul general al Automobile Dacia, in cadrul unui seminar organizat de Ziarul Financiar impreuna cu Dacia, Goodyear si Castrol. Din prezentarea lui reiesea ca Dacia detine in prezent mai mult de 70% din segmentul sub 10.000 de euro, dar cresterea producatorului national nu va mai veni ca pana acum de la varianta berlina a Logan, cunoscuta si sub denumirea de Logan Sedan. Cu alte cuvinte, Logan Sedan, baza vanzarilor Dacia, a atins un plafon in Romania, si fara evenimente macroeconomice deosebite sau programe nationale precum prima de casare, volumul anual se va mentine la un nivel oarecum constant.

    „Anul viitor vor exista pe piata varianta pick-up si cea in doua volume din gama Logan“, spunea Fourmont. Practic, lansarea furgonetei si a variantei pick-up din familia Logan se simt imediat in topurile de vanzari, deoarece „un client de Dacie papuc (denumirea populara a variantei Pick-up – n. red.) nu ar fi platit niciodata 25.000 de euro pentru un Nissan Navara si a preferat sa astepte aparitia modelor Logan“. Situatia de pe piata romaneasca, unde masinile ieftine sunt de departe cele mai bine vandute, nu difera foarte mult de cea din Franta, de exemplu, unde 75% din piata este reprezentata de masini al caror pret se situeaza sub 15.000 de euro.

    Vanzarile totale de masini noi in Romania ar putea atinge in acest an 350.000 de unitati, ceea ce ar corespunde unei cresteri de aproximativ 20% fata de anul precedent. „Contextul in care a evoluat piata auto din Romania a fost datorat faptului ca avem inca cel mai scazut grad de motorizare din cele 27 de tari ale Uniunii Europene“, este de parere Marius Tudor, secretar general al Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile. Pe acest fond, majorarea veniturilor populatiei, accesul mai facil la finantare si promotiile importatorilor au facut ca in acest an numarul de masini vandute sa fie de peste doua ori si jumatate mai mare fata de anul 2003.

    In plus, spre deosebire de pietele auto din Polonia sau Bulgaria, unde vanzarile de automobile noi au avut de suferit dupa aderarea la Uniunea Europeana in urma exploziei importurilor de automobile second hand, inmatricularile de automobile noi nu au fost aproape deloc afectate.

    Desigur, acest lucru nu s-a intamplat datorita reorientarii pietei, ci introducerii taxei de prima inmatriculare, care presupune plata unor sume care depasesc chiar si de pana la trei ori valoarea masinii second-hand cumparate dintr-o tara vest-europeana. In acelasi timp, daca se cumpara un automobil nou, care indeplineste spre exemplu normele euro 4 (masina produsa dupa 2005) si are un motor de sub 1,6 litri, taxa este de aproximativ 160 de euro.

    Nu mai este de mirare astfel ca Romania a ajuns anul acesta una dintre tarile cu cele mai multe inmatriculari de vehicule noi raportate la 1.000 de locuitori. Iar euforia din statisticile APIA se va regasi si in alte domenii. „Cat timp functioneaza industria auto, functioneaza toata economia. Este industria care pune presiune si pe industria lubrifiantilor si duce la scaderea preturilor“, a declarat Dan Mihoc, country president pentru grupul British Petroleum.

    Cum parcul auto este mult mai vechi decat in restul Europei – informatiile vehiculate in piata iau ca reper o varsta medie a parcului national de peste 14 ani, la care in Europa se pune problema casarii masinilor -, si piata lubrifiantilor, estimata la aproximativ 140.000 de tone (inclusiv consumul industrial), este dominata de uleiuri cu performante limitate. Si in cazul altor accesorii si componente auto se respecta aceeasi distributie pe categorii de pret, un exemplu fiind piata de anvelope sau cea de sisteme de securitate.

    „Consumatorii incep sa aprecieze functiile de confort ale sistemelor de securitate, precum pornirea motorului din telecomanda, dar chiar si asa, 60% din cele 60.000 de sisteme de securitate estimate a fi vandute anul acesta vor fi din gama ieftina. Chiar si asa, piata trece de 7,4 mil. de euro“, spune Cristian Filip, director de marketing al Falcon Electronics, principalul jucator de pe piata de profil. Revenind insa la tendinta remarcata de François Fourmont – plafonarea vanzarilor de masini ieftine -, analistii anticipeaza ca o viitoare crestere a pietei auto si implicit a industriilor conexe va veni din partea produselor din gama medie, dar si superioara.

    De aceea, si ritmul de crestere a vanzarilor de masini avansat de secretarul general al APIA pentru anul viitor este de doar 10%. Nu va mira insa pe nimeni daca la finalul lui 2008 dealerii vor bifa si pragul de 400.000-450.000 de masini vandute, corespunzator unei cresteri de 15%-25%. Nu de alta, dar chiar si anul 2005, cand piata a marcat cea mai mare crestere din istorie – peste 41%-, a debutat tot cu o estimare de 10%.

    Nu doar low-cost

    Urmand exemplul vanzarilor de masini, unde creste interesul pentru masinile scumpe, si investitiile din industria auto si de componente par a se concentra pe hi-tech.

    Know-how: „Este vorba de joburi care implica o valoare adaugata si un grad tehnologic mai ridicat. Nu stiu daca este faza a doua sau a treia, dar de anul trecut si mai ales din acest an, investitorii straini din domeniul componentelor auto au in plan proiecte care se bazeaza mai mult pe transfer de know-how“, afirma Sorin Vasilescu, director in Agentia Romana pentru Investitii Straine (ARIS).

    Proiecte: El spune ca 10 companii straine vor investi direct 500 de milioane de euro in proiecte ce vor genera mai mult de 3.500 de noi locuri de munca, dupa ce alte 6.000 de locuri de munca au fost create in acest an in industria auto in urma unor investitii in valoare de 770 de milioane de euro facute de companii precum Pirelli, Hutchinson sau Delphi.

  • Omul nostru din Austria

    Explicatia oficiala a companiei privind decizia de a face aceasta schimbare a fost faptul ca John Cusa urmeaza sa se implice in dezvoltarea unor proiecte noi tot in cadrul grupului si ca activitatile solicitante care il asteapta nu i-ar mai permite sa ramana in functia de director general al Tornado, pe care o detine de 4 ani. Nici Gerald Maier (45 de ani), noul director general, nu comenteaza mai mult. A venit in Romania in urma cu doua luni, cu misiunea de a reorganiza Tornado si de a schimba strategia de afaceri.

    „Piata de distributie IT&C din Romania inca are la baza un model de business imbatranit“, spune Maier. „Si pe termen lung acest model nu va mai putea sustine cresteri comparabile cu cele de pana acum pentru companiile din industrie, mai ales pe o piata ce devine interesanta pentru mari companii straine“, considera managerul, facand aluzie la intrarea recenta pe piata a Technomarket, dar si la alte nume vehiculate in ultimul an, precum Mediamarkt sau Dixons.

    In Romania nu a vrut sa vina de la bun inceput. „Numai dupa ce m-am intalnit cu proprietarii companiei si am analizat piata am luat decizia“, vorbeste Maier despre primul contact pe care l-a avut cu Eugen si Liviu Lepadatu. Iar piata in sine a avut o contributie importanta, avand in vedere posibilitatile de crestere de aici, deosebite de cele din Vest.

    Planurile lui Maier cu privire la Tornado pentru urmatorul an vizeaza in primul rand reorganizarea interna a companiei, ce presupune redefinirea departamentelor, optimizarea procedurilor, cresterea nivelului de comunicare intre angajati. Numai ca, din punctul sau de vedere, cladirea de birouri a companiei nu este mediul cel mai favorabil pentru aceasta schimbare, avand in vedere ca „sunt prea multe ziduri, cand ar trebui sa fie de fapt un spatiu deschis. Alternativa nu am insa, pentru ca nici nu pot sa sparg aceste ziduri si nici de o mutare nu se poate pune problema. Cel putin nu deocamdata“.

    Maier vrea sa schimbe si conceptia, intalnita uneori in companiile din Romania, ca directorul general este cel ce trebuie sa raspunda de absolut toate departamentele si singurul care trebuie sa ia decizii. Astfel ca deja a inceput sa acorde responsabilitati, putere de decizie (dar si controlul asupra bugetelor de cheltuieli) managerilor fiecarui departament, rolul lui fiind de a lua doar deciziile strategice.

    Totodata, Tornado se va concentra pe dezvoltarea in segmentul de vanzari online catre parteneri, care ar trebui sa ajunga cam la jumatate din cifra de afaceri pe 2008, pentru care insa Maier nu vrea sa faca estimari. Anul trecut, Tornado a avut o cifra de afaceri de 105 mil. euro, iar pentru acest an estimeaza 130 mil. euro. Iar ceva mai indepartat, poate din 2009, dar deja schitat pe harta Europei aflata pe unul dintre peretii noului birou al lui Maier, este extinderea Tornado Sistems in tarile apropiate Romaniei.

    Pe piata de distributie IT&C din Romania, evaluata de Asesoft Distribution la un miliard de euro, situatia s-a asezat in cea mai mare parte – in segmentul distribuitorilor de branduri, primele trei pozitii sunt ocupate de Tornado Sistems, Omnilogic si Scop Computers. Pe partea distributiei de componente, piata este dominata de Asesoft, RHS si Asbis, iar pe retail, incluzand aici si segmentul online, principalii competitori sunt K Tech, Romsoft si eMag.

    In cazul Omnilogic, spre exemplu, o schimbare de strategie a fost mai mult decat necesara, in conditiile in care anul trecut a fost un an greu pentru companie, lucru vizibil in rezultatele financiare. Daca anul 2005 a fost incheiat cu o cifra de afaceri de 135 de milioane de euro, anul trecut s-a incheiat cu o scadere pana la aproximativ 105 milioane de euro. Insa planurile de revenire sunt mai mult decat optimiste, mai ales ca primele noua luni ale acestui an au adus Omnilogic afaceri de 110 milioane de euro, pe fondul implicarii companiei intr-o serie de proiecte in telecomunicatii si in sectorul bancar. Totodata, a contribuit si faptul ca afacerile companiei s-au extins si in zona serviciilor IT si a dezvoltarii de software, in urma achizitiei de anul trecut a Softnet Development & Consulting.

    „Cresterea de anul acesta ar putea fi de 90% fata de 2006, ceea ce ar insemna ca am ajunge la o cifra de afaceri de 200 de milioane de euro“, estimeaza Gabriel Marin, directorul executiv al Omnilogic – peste estimarile anterioare, cifrate la cel mult 180 de milioane de euro.

    In ceea ce priveste Scop Computers, al doilea principal competitor al Tornado Sistems, compania si-a orientat strategia catre incheierea de parteneriate de distributie – cu Avaya, companie telecom specializata pe servicii de telefonie si call centers, si cu Juniper Networks, care dezvolta si comercializeaza servicii bazate pe IT. „Scopul acestor parteneriate este sa oferim clientilor solutii complete pentru dezvoltarea infrastructurii“, spunea anterior Alexandru Visan, directorul executiv al companiei. Drept urmare, in primul semestru al acestui an, afacerile Scop, care provin in proportie de 90% din distributia IT&C, au crescut cu 30% fata de aceeasi perioada din 2006, pana la 40 de milioane de euro. Firma si-a propus un obiectiv de 90 de milioane de euro pentru intreg anul.

    Carte de vizita

    INGINER. Absolvent al unei facultati de electronica si comunicatii, Maier si-a petrecut primii patru ani din cariera ca inginer intr-o companie austriaca. Dar a renuntat la inginerie pentru a se orienta catre segmentul de marketing si vanzari.

    CEO. Din 1992, timp de opt ani, Maier a fost directorul executiv al companiei austriece de distributie IT CHS GmbH. Aici s-a remarcat prin dezvoltarea unei aplicatii online, intr-o perioada in care internetul nu era inca popular. Totodata, a fost responsabil de deschiderea unei noi filiale in cadrul grupului, timp in care a preluat si functia de director de marketing si vanzari in cadrul diviziei din Germania.

    CONSULTANT. Urmatoarea mutare a fost preluarea conducerii Actebis, de asemenea companie specializata in distributia de produse IT. Inainte de a veni la Tornado, a avut o perioada de tranzitie de cateva luni, timp in care a fost consultant de management pentru mai multe companii din Austria.

  • Doua Exxonuri si patru BP

    Cu asemenea bani se poate plati aproape toata datoria externa a Angliei (1,07 trilioane de dolari), se poate finanta invazia Irakului (guvernul american estimeaza costul razboiului la un trilion), se pot cumpara doua companii Exxon (cate 487 de miliarde) sau patru British Petroleum (cate 248 de miliarde). Au fost calculele ziaristilor de la The Telegraph care au incercat sa traduca in ceva mai concret valoarea uriasa atinsa la bursa de compania chinezeasca PetroChina la data de 5 noiembrie – in jur de o mie de miliarde de dolari.
     
    Din fericire pentru eforturile lor si ale altora de a cuprinde cu mintea ceea ce s-a intamplat, minunea n-a tinut mult. A doua zi dupa marele record, PetroChina scadea la bursa din Shanghai de la 43,96 yuani (5,90 dolari) pe actiune la 39,99 (5,37 dolari), pentru ca in zilele urmatoare, odata cu scaderea generala a titlurilor asiatice, sa piarda in valoare si la New York. Nu era prima oara cand compania chinezeasca de petrol si gaze era in centrul atentiei: la jumatatea lui octombrie, PetroChina devenea a doua companie din lume dupa grupul american ExxonMobil ca valoare bursiera, cu 430 de miliarde de dolari. Numai ca intre timp Exxon a scazut, odata cu bursele americane, in timp ce firma chinezilor a tot urcat, iar pe parcursul zilei de 5 noiembrie a trecut chiar de pragul de 1.000 de miliarde de dolari (690 de miliarde de euro).
     
    Analistii aveau sa sesizeze insa cea mai spectaculoasa parte a povestii nu in astfel de fluctuatii, in fond nu chiar asa de surprinzatoare intr-o perioada de neliniste generala a pietelor, ci in faptul ca la Shanghai, actiunile PetroChina s-au tranzactionat, in momentul lor de maxim, la un pret echivalent cu de 55 de ori profitul, pe cand ExxonMobil, a doua companie din lume ca valoare bursiera, se vindea si se cumpara doar la un pret echivalent cu de 13 ori profitul. De aici inevitabila sperietura si, din partea caselor de brokeraj, recomandari de vanzare a actiunilor. Finantistul miliardar Warren Buffett, care declara recent ca deprecierea activelor americane il goneste sa-si caute norocul pe pietele emergente, si-a vandut detinerile la PetroChina chiar de la sfarsitul lui octombrie, temator tocmai de o supraevaluare.
     
    Au aparut insa si o serie de comentarii dupa care ceea ce s-a intamplat ar dovedi ca „balonul“ chinezesc a ajuns in sfarsit pe punctul de a exploda. O companie de brokeraj din Canada, Northern Securities, aprecia ca aglomerarea de companii chinezesti care au ajuns printre cele mai mari din lume aduce cu perioada de dominatie a bancilor japoneze in anii ’80 si ’90 si a companiilor americane de tehnologie inainte de esecul dotcom-urilor. „Amandoua aceste episoade de dominatie a pietei au sfarsit cu prabusiri fara precedent. Este bursa chineza sortita unui astfel de deznodamant?“, se intreba compania intr-o nota catre investitori.
     
    La data redactarii notei, China avea in afara de PetroChina inca trei companii in topul celor mai mari zece din lume – cel mai mare operator de telefonie mobila, China Mobile, China Petroleum si Industrial & Commercial Bank of China. N-au fost insa singurele recorduri chinezesti de la inceputul lui noiembrie incoace. Grupul de asigurari China Life Insurance a intrat si el in top 10, depasind ca valoare de piata compania americana AT&T, cu peste 256 de miliarde de dolari, iar platforma de comert online Alibaba, care si-a facut debutul saptamana trecuta la bursa din Hong Kong, a ajuns pe locul al doilea intre cele mai mari firme de Internet din lume, dupa Google, febra cumpararilor de actiuni impingand intr-o singura zi valoarea ei de la 9 la 25 de miliarde de dolari.
     
    Soarta PetroChina la bursa e insa destul de departe de a ilustra mecanic notiunea de „balon“ chinezesc. Sugestia de mai sus a brokerilor canadieni viza mersul intregii economii a Chinei, despre a carei supraincalzire se vorbeste nu de cateva luni, ci de cativa ani. Banca centrala a crescut periodic dobanda, iar guvernul a tinut neschimbat pretul combustibililor, ca sa stavileasca inflatia, care a ajuns la 6% in al treilea trimestru. Intr-un asemenea climat, piata de capital a avut, in intentia statului, mai mult un rol de supapa pentru presiunile inflationiste, de instrument de reglare a circuitului de bani din economie. Investitorii au aruncat cu bani in titlurile companiilor autohtone, increzatori tocmai in perspectiva luminoasa a economiei, iar jocul la bursa a ajuns un fel de sport national, pana acolo incat Beijingul a fost tentat acum cateva luni sa mareasca taxele pe tranzactiile bursiere, ca sa mai tempereze din elanul micilor investitori. Decizia din august de a permite investitorilor individuali chinezi sa investeasca la bursa din Hong Kong a avut acelasi scop, de a mai diversifica posibilitatile de plasament ale unor mici investitori carora altminteri li se interzice sa joace pe bursele straine; ulterior insa, autoritatile s-au razgandit, realizand ce efect ar avea un aflux masiv de bani pe piata din Hong Kong.
     
    Acesta e contextul in care PetroChina a castigat in valoare asa de mult: explicatia simpla e ca oferta publica initiala la bursa din Shanghai (pe langa cele din New York si Hong Kong, unde e listata din 2000) a insemnat scoaterea pe piata a doar 2% din capitalul companiei, ceea ce a concentrat frenezia investitorilor asupra acestei cote limitate, impingand pretul de la cotatia initiala de 16,7 yuani la aproape 44. Si nu numai frenezia investitorilor chinezi: conform complicatei legislatii a pietei, exista actiuni de clasa A (listate la bursele din Shanghai si Shenzen si disponibile pentru chinezi si pentru anumiti investitori institutionali straini), de clasa B (disponibile pentru investitorii straini si tranzactionate in dolari la Shanghai si in dolari Hong Kong la Shenzen) si de clasa H (pentru companiile chinezesti listate la Hong Kong). PetroChina a scos acum pe bursa din Shanghai actiuni clasa A, cu obiectivul sa obtina o finantare de 9 miliarde de dolari pentru dezvoltarea a trei exploatari petroliere si modernizarea unei rafinarii si a unei uzine chimice.
     
    De aici inainte insa nu mai e vorba numai de jocul cererii si al ofertei de actiuni. PetroChina a crescut la bursa in ultimele luni mai ales dupa ce a anuntat, la inceputul lui mai, descoperirea zacamantului de la Jidong Nanbao din Golful Bohai de la Marea Galbena, cu peste 7 miliarde de barili de echivalent petrol, din care aproape 3 miliarde rezerve certe. E vorba de una din cele trei exploatari pe care vrea sa le dezvolte acum cu banii luati de la bursa. Ar fi vorba de 6,62 miliarde de barili de titei si 140 de miliarde mc de gaz; ba mai mult, golful ar putea contine in structurile sale geologice nu mai putin de 146 de miliarde de barili de echivalent petrol. „Am fost asa de fericit cand am auzit stirea, incat nici n-am mai putut sa dorm“, a zis prim-ministrul Wen Jiabao, adaugand ca, dupa parerea lui, zacamantul e cea mai mare descoperire a Chinei din ultimii 40 de ani. Jiang Jiemin, presedintele companiei, s-a declarat convins ca rata de recuperare a zacamantului ar putea depasi 40% si ca de la Jidong ar urma ca din 2012 sa fie extrase 10 milioane de tone de titei pe an, urmand sa ajunga treptat la 25 de milioane.

  • Bani de drum

    CONTEXTUL: În 1996, hotelul Caro, care avea pe atunci 11 camere şi făcea parte din complexul fostei Fabrici de Glucoză din zona de nord a Capitalei, avea nevoie de capital pentru extindere. Principalele venituri ale proprietarilor – familia Lazăr – veneau din închirierea camerelor şi din chiria pe care o luau lunar pentru clădirea de birouri de la intrarea în complex.

    DECIZIA: Ion Lazăr decide să închirieze toată clădirea de birouri companiei Unilever, care i-a plătit anticipat 13 milioane de dolari pentru întreaga clădire pe o perioadă de 15 ani.

    EFECTELE: Cu banii luaţi de la Unilever, familia Lazăr construieşte încă un hotel de 50 de camere în complex, pe care îl clasifică la trei stele, iar apoi dezvoltarea continuă cu veniturile din cele două hoteluri.

    Închirierea întregii clădiri de birouri către Unilever a fost una dintre mişcările pe care Ion Lazăr, proprietarul complexului Caro, le-a făcut pentru a putea dezvolta cât mai repede complexul. Ce a făcut? A introdus în 1996 sistemul de acces cu cartelă la uşi, „sistem necunoscut chiar şi expaţilor la acea vreme“, a avut mai multe momente când maşina personală a devenit „shuttle bus“ pentru clienţi (pentru a-i duce de la hotel la aeroport) şi a investit toţi banii care au intrat în familie pentru dezvoltare, „fără excepţie“, cum spune el.

    Între a închiria pe termen foarte lung şi a închiria – sau nu – pe perioade scurte, Ioan Lazăr, proprietarul editurii Adevărul, care deţine grupul hotelier Caro, a decis să închirieze pe 15 ani toată capacitatea pe care o avea la dispoziţie (o clădire de şase etaje, în total de 7.000 de metri pătraţi), la acea oră însă una dintre puţinele clădiri de birouri renovate din Bucureşti.

    „Cu banii luaţi am început construcţia celui de-al doilea hotel din complex – Hotel Parc, iar odată ce acesta a fost construit şi lansat pe piaţă, am avut acces mult mai uşor la credite pentru dezvoltare“, explică Ion Lazăr. După Caro Parc (54 de camere), clasificat la trei stele (cu o stea mai mult decât cele 11 camere din hotelul Caro Horoscop, primul din cele deţinute de familia Lazăr), a urmat un al treilea hotel în complex, Caro Golf, dezvoltat predominant din profitul obţinut din operarea celorlalte două. Cu 98 de camere, Caro Golf a fost clasificat la patru stele şi este principala raţiune a următoarelor proiecte din complex: piscină, centru de sănătate (spa), centru de fitness, centrală cu trigenerare şi karting. Caro Golf a mai fost extins în acest an cu 58 de camere.

    De asemenea, afluxul din ce în ce mai mare de oameni de afaceri, dar şi dezvoltarea zonei (apropierea de Pipera, una din zonele cu o creştere intensă a prezenţei sediilor de birouri) a fost motivul pentru construirea unui ballroom. Cu o investiţie de 4,5 milioane de euro, complexul de săli de evenimente a fost inaugurat în această primăvară pe malul lacului Tei, una din laturile fostei Fabrici de Glucoză. Clădirea se desfăşoară pe 3.500 de metri pătraţi, are 12 săli şi include şi un Grand Ballroom de 550 de locuri, al doilea spaţiu de acest gen ca mărime din Bucureşti după cel de la hotelul de cinci stele, aflat în contract de management cu JW Marriott.

    Renunţarea pentru 15 ani la clădirea de la intrarea complexului i-a adus nu numai avantajul banilor gheaţă, dar şi trafic pentru hotel. „Când ai o clădire de birouri închiriată în întregime de o multinaţională la tine în curte, unde mai ai şi hoteluri, efectul asupra afacerii hoteliere este foarte bun“, spune Lazăr.

    Acum, când grupul Caro totalizează peste 200 de camere în complex, efectul este invers: „avem hotel, să mai facem sedii de birouri“. De aici i-a venit lui Ion Lazăr ideea construirii unui nou centru de afaceri de 60.000 de metri pătraţi, alături de cel vechi. Pentru acest proiect însă, evaluat la 45 de milioane de euro, mult mai mare decât construcţiile de până acum, omul de afaceri caută un partener: „Este vorba despre un spaţiu destinat birourilor, dar şi restaurantelor şi magazinelor. Vrem să ne asociem pentru acest proiect cu alţi parteneri, păstrând raportul undeva la 50/50“. Clădirea va fi amenajată în locul unor construcţii mai vechi din curtea hotelului Caro şi lucrările vor începe cel mai probabil anul viitor.

    Omul de afaceri spune că nu are nicio problemă dacă va veni un alt chiriaş care să îi plătească pe 15 ani, ceea ce i-ar aduce capital pentru dezvoltarea terenului liber pe care îl mai deţine acolo (peste 4 hectare). „Însă nu cred că se va întâmpla aşa ceva. Acum piaţa de birouri a crescut foarte mult şi multinaţionalele au de unde să aleagă. Dar cu siguranţă clădirea va fi ocupată încă de la lansare“, apreciază Lazăr.