BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • La francul elvetian sa nu te duci cu sacul

    Epoca lui euro cel ieftin s-a incheiat pe piata internationala a creditului, pretul dolarului porneste deja de la o dobanda de 5,25%. Nici francul elvetian nu putea ramane solutia-miracol pentru finantari, dar intarzierile pietei autohtone isi spun cuvantul si de aceasta data.

     

    Tocmai cand banca centrala elvetiana a pornit un proces de crestere a dobanzii, banci mari romanesti au scos la vanzare credite in franci promovate drept cea mai ieftina varianta pentru credite ipotecare. Chiar daca e vorba de banci membre ale unor grupuri europene, care aveau acces si in anii trecuti atat la linii de finantare in franci, cat si la structuri de produse de-a gata, „oferta“ a ajuns aici dupa ani buni in care clientela din tari central-europene s-a bucurat din plin de francul cu adevarat ieftin.

     

    Intarzierea nu ar fi o problema in sine, mai ales ca romanii au putut descoperi creditul de-abia de 3-4 ani, insa momentul e destul de nepotrivit, venind la inceputul unei tendinte de crestere a dobanzii. Iar o crestere a dobanzii va aduce si o intarire a francului, acum neobisnuit de slab pentru o economie cu o rata anuala de crestere estimata la circa 3% pentru 2006.

     

    De fapt, banca centrala a Elvetiei a pornit o crestere lenta a dobanzii si pentru ca e nemultumita de slabiciunea monedei in raport cu euro. Dincolo de ceea ce vrea banca centrala, francul prinde puteri la fiecare turbulenta mai prelungita de pe pietele financiare, investitorii recunoscandu-i statutul de „moneda de refugiu“.

     

    Intr-un asemenea context, estimarile bancilor de investitii privind evolutia cursului franc/euro ajung pana la o cotatie medie de 1,55 franci pentru un euro in 2007, fata de de 1,59 franci in prezent. Adica analistii asteapta o apreciere a francului elvetian de peste 3% in urmatorul an in raport cu euro.

     

    La Bucuresti, cursul leului fata de francul elvetian trece intai prin cotatia franc/euro, care intr-un asemenea scenariu ar putea fi nefavorabila clientului cu credit de rambursat in franci elvetieni. In orice caz, o regula simpla a finantistilor spune ca nu este tocmai intelept sa iei un credit nou intr-o moneda slaba si cu dobanda scazuta pentru simplu motiv ca are mai degraba potential de crestere, atat pe piata valutara, cat si la nivelul dobanzii. Iar potentialul respectiv a si inceput sa se manifeste dupa mai multi ani de stabilitate. Dincolo de perspectiva evolutiei cursului, factor decisiv in alegerea unui credit in franci elvetieni ramane asa-numitul diferential de dobanda, respectiv ecartul care desparte dobanda la franci de dobanda la euro. In prezent, acesta este de 1,6 puncte procentuale: dobanda de referinta la franci pe trei luni este de 1,73%, in timp ce dobanda corespondenta la euro se situeaza la 3,33%.

     

    Banca Centrala Europeana (BCE) a ridicat in august rata dobanzii de referinta pana la 3% – nivelul maxim al ultimilor trei ani si jumatate. Recent, si Banca Elvetiei a majorat cu un sfert de punct intervalul de dobanda pe care il urmareste, plasandu-l intre 1,75% si 2,25%. Miscarea nu se opreste insa aici, pentru ca piata asteapta noi cresteri atat din partea BCE, in cazul careia estimarile merg chiar pana la 3,5% pentru sfarsitul acestui an, cat si de la Banca Elvetiei, care ar putea duce limita inferioara a intervalului tintit pana la 2,5% in decembrie. Cat priveste evolutiile din 2007, analistii apreciaza ca BCE va opri cresterea dobanzii, in timp ce Banca Elvetiei ar putea continua, rezultand o ingustare a diferentialului de dobanda intre franci si euro pana la 0,9 puncte procentuale, dupa calculele Raiffeisen Research.

     

    Un asemenea diferential ar fi de departe cu mult sub nivelurile inregistrate in ultimii zece ani, ceea ce inseamna ca mirajul „francului ieftin“ ar putea pali cel putin in cursul anului viitor. Discutia devine si mai complicata in cazul creditelor pe termen lung, cum sunt in special cele ipotecare, optiunea pentru francul elvetian implicand o incertitudine valutara considerabila, pe cand varianta in euro poate fi considerata mai putin riscanta atat timp cat adoptarea monedei europene se arata ca viabila prin 2014-2015, respectiv la jumatatea duratei de viata a unui credit pe circa 25 de ani. Teoretic, un client care se imprumuta in franci elvetieni se expune unor riscuri valutare similare celor aferente imprumuturilor in alte valute. Pentru un client care incaseaza venituri in lei, dar are de platit rate la un credit in valuta, schimbul valutar e inevitabil, fie ca va vinde lei pentru franci elvetieni, fie pentru euro. Pana la urma, ar trebui stabilit care curs valutar este mai predispus unei deprecieri. Ceea ce se vede de la inceputul acestui an este ca potentialul de apreciere a leului este sub asteptari, iar episoade de depreciere brusca pot aparea oricand mai ales in contextul in care leul se misca deja in tandem cu zlotul polonez sau forintul unguresc. In acelasi timp, nici stabilitatea timp de sapte ani a ratei de schimb intre francul elvetian si euro nu mai poate constitui o garantie. Oricum riscul potential aferent unui credit in franci e cu atat mai mare cu cat raportul dintre leu si moneda elvetiana se stabileste indirect, iar eventualele socuri nu pot fi atenuate pe piata valutara locala, inclusiv din cauza ca legaturile dintre economia Romaniei si cea a Elvetiei sunt destul de slabe.

     

    In cazul unui credit in franci elvetieni pe zece ani de exemplu, calculele arata ca in decursul perioadei ar trebui ca francul sa nu se aprecieze in raport cu euro cu mai mult de 1% pe an, respectiv cu 10,4% in zece ani, pentru ca finantarea in franci sa nu devina mai scumpa decat cea in euro. In ecuatie intervine insa si paritatea leu/euro, unde leul pastreaza un potential de apreciere pe termen mediu, ceea ce ar mai putea atenua din efectul unei eventuale intariri a francului.

     

    Pentru banci, riscul direct de curs de schimb e scazut, fiind usor de acoperit prin instrumente de piata, insa costul unei eventuale deprecieri a leului este trasferat practic integral asupra clientului. In cazul unei corectii de durata a cursului, si calitatea portofoliilor de credite ale bancilor ar avea de suferit. Nu in ultimul rand, clientii cu credite in franci se lasa la mana bancilor in privinta cursului de schimb leu/franc sau euro/franc la care vor rambursa fiecare rata, in lipsa unei piete de schimb pe franci. Ramane de vazut in ce masura ofertele de creditare in franci elvetieni lansate de banci vor incuraja si casele de schimb sa vina cu o oferta pe aceasta valuta. Clientii raman totusi cu reperul de curs publicat zilnic de banca centrala, fiind de asteptat ca bancile comerciale sa nu umfle nejustificat costul creditului prin folosirea unui curs complet dezavantajos.

    In acelasi timp, sensibilitatea clientilor in fata discursului unui bancher privind riscul de credit este foarte aproape de zero, argumentul dobanzii scazute fiind extrem de puternic. Mai mult, bancile pot face ca diferentialul de dobanda intre ofertele concrete de creditare sa fie mai mare decat il arata dobanzile de referinta pe cele doua monede. In cazul bancilor care tocmai au lansat produse in franci elvetieni, ecartul ajunge pana la doua puncte procentuale, insa calculul poate fi complicat de comisioane, precum si de faptul ca dobanda oferita e fixa doar in primul an, apoi urmand incertitudinile.

     

    Surpriza e ca, asa cum a constatat banca centrala a Ungariei, multi clienti ai bancilor comerciale de la vest de granita continua sa prefere creditul in franci elvetieni chiar daca dobanda e cu numai un punct procentual mai redusa decat la forint. „Sensibilitatea fata de marimea ratei de plata si absenta constientizarii riscului de curs de schimb genereaza preferinta pentru valuta chiar daca diferentialul de dobanda e mic“, se spune in cel mai recent raport de stabilitate financiara al bancii maghiare. Anul trecut 30% din cresterea creditului de pe piata Ungariei a fost alimentata de francul elvetian, ponderea acestei monede devenind importanta mai ales in cazul creditelor ipotecare.

     

    Si in Polonia a facut cariera francul elvetian, pe baza aceluiasi argument, chiar daca atat zlotul, cat si forintul au inregistrat fluctuatii de curs majore. Afacerea ar putea merge si in Romania, insa cu rezerve mai mari atat timp cat francul elvetian e o moneda putin familiara si ca atare cu credibilitate destul de scazuta. Depinde si de promovarea de care se va bucura francul din partea bancilor care vor sa-l vanda, dar si de duritatea restrictiilor impuse de BNR creditarii.

  • BUSINESS: Ce cauta primul centru de suport SAP din Europa in Romania

    Germanii de la SAP spun, spre deosebire de unii dintre competitorii lor, ca Romania nu e mai ieftina decat alte tari din zona si ca nu vor sa aiba mii de angajati in centrul de suport proaspat anuntat. Atunci care este scopul centrului si de ce va fi el deschis aici?

     

    “Acum doi ani, cand vedeam toate centrele de tehnologie deschise la Bucuresti de mari companii din IT-ul mondial, ma simteam putin frustrat“, incepe Valentin Tomsa sa spuna povestea celui mai nou dintre centrele globale de suport deschis la Bucuresti chiar de compania la care lucreaza, SAP. Tomsa este director general al filialei romanesti a SAP, cel mai mare producator de software pentru afaceri din lume, si spune ca acum ceva timp isi exprima cu fiecare ocazie neincrederea in viitorul business-ului romanesc de tip outsourcing.

     

    Intre timp, opinia i s-a mai nuantat. Saptamana trecuta SAP a anuntat oficial ca va deschide un centru de suport de unde vor fi oferite servicii IT complexe catre clientii din intreaga lume, in special catre cei din Europa. Nu e primul din Romania (centre zonale sau globale au mai fost deschise de Oracle, Siemens, HP), insa este primul si singurul centru de acest fel al SAP in Europa, iar investitia initiala s-a ridicat la 4 mil. euro, conform oficialilor companiei – care nu au oferit o proiectie clara asupra ritmului in care vor fi continuate investitiile, insa au specificat pentru BUSINESS Magazin ca, daca centrul va functiona la parametri corecti, este posibil ca in cativa ani investitiile totale sa ajunga la dublul investitiei initiale.

     

    Tomsa spune ca este mandru ca Romania a fost aleasa sa gazduiasca acest centru. „Facem parte dintr-un club select“, spune el, pentru ca SAP mai are doar patru astfel de centre in intreaga lume – doua in India, unul in China si unul in Argentina. Adauga insa: noul centru nu este un simplu sediu unde angajatii depun o munca de tip outsourcing.

     

    „Serviciile pe care le oferim clientilor cer o calificare inalta din partea angajatilor nostri, nu este ca intr-un call center“, spune el. Explica suplimentar Stefan Gruler, COO al departamentului Field Services al SAP la nivel mondial – divizia care se ocupa de serviciile de consultanta oferite de compania germana. „Ceea ce cautam la viitorii nostri angajati este o combinatie formata din trei parti: cunostinte de business, cunostinte despre procesele de business si cunostinte de IT. Practic, fiecare angajat trebuie sa inteleaga cum anume poate IT-ul sa ajute afacerile clientilor nostri.“

     

    De altfel, oficialii SAP spun ca centrul deschis la Bucuresti (al doilea, dupa cel dedicat clientilor companiei din domeniul bancar, inaugurat anul trecut) se afla in centrul unei strategii noi atat pentru compania germana, cat si pentru intreaga piata de servicii software. Este vorba de un atac pe doua fronturi: clientii pot sa-si rezolve problemele atat discutand cu angajatii SAP care se deplaseaza pe teren, la sediul lor, cat si adresandu-se unui centru de suport, cum este si cel de la Bucuresti. In astfel de centre, compania pune la punct asa-numite „pachete de servicii“, explica Gruler, care sunt optimizate apoi pentru fiecare client in parte.

     

    Insa Romania nu a fost aleasa in primul rand datorita costurilor de operare mai scazute, a spus pentru BUSINESS Magazin Jan Grasshoff, director al diviziei Distributed Delivery, cu alte cuvinte managerul tuturor centrelor de suport ale SAP. „Am studiat aproximativ 10 tari din intreaga zona EMEA inainte de a alege Romania“, spune el. Printre tarile analizate se numara Spania, Portugalia, Cehia, Polonia, dar si Africa de Sud. Pana la urma SAP s-a oprit la Romania. „Costul nu a fost deloc principalul criteriu. Oricum, peste cinci ani vom avea in Romania costuri comparabile cu cele dintr-o buna parte a tarilor care sunt acum in UE.“

     

    Germanii au cautat in primul rand resurse umane de calitate, capitol la care Romania i-a multumit, dar au mai avut si alte criterii. „Faptul ca Romania va intra in UE este important din punct de vedere logistic“, spune Stefan Gruler, referindu-se atat la calatoriile angajatilor companiei cat si la cele facute de clienti. Iar faptul ca Romania va fi membra UE inseamna probleme mai putine din punct de vedere administrativ (de exemplu, cu vize), un alt avantaj fiind distanta relativ mica fata de tarile europene catre care vor fi oferite servicii. In plus, Bucurestiul a fost considerat un oras satisfacator din punct de vedere al ofertei de hoteluri.

     

    Intrebat cum ii va motiva pe eventualii angajati sa vina la SAP, in conditiile unei concurente puternice intre marile companii IT pentru personal, Valentin Tomsa spune ca oamenilor li se va oferi un pachet complet, in care un rol important il va juca instruirea de specialitate. Jan Grasshoff il completeaza: „Se stie in toata lumea ca SAP nu ofera salariile cele mai mari din piata, pentru ca ofera ceva mai valoros pe termen lung – acces la cursurile de pregatire profesionala care ii vor folosi unui angajat toata viata. Aceeasi politica am pregatit-o si pentru Romania“.

     

    Concluzia ii apartine lui Tomsa: „Modelul (de functionare al centrelor globale de suport – n.r.) functioneaza in alte tari, de ce n-ar merge si la noi? Daca nu va merge, il vor opri. Depinde numai de noi“.

  • Creste expunerea

    Creste numarul de expozitii si targuri, creste numarul de clienti si, implicit, cresc si afacerile celor care ataca o piata estimata la 30 de milioane de euro in 2005 – si dominata autoritar, deocamdata, de Romexpo.

     

    Afacerile cu targuri si expozitii n-au inceput aici dupa caderea comunismului – Romania participa la Expozitia Universala de la Paris acum 139 de ani, iar incepand din 1881, avea chiar o lege (prima de acest tip din istorie) pentru organizarea de expozitii si concursuri pe teme industriale si agricole. In zilele noastre, mai mari sau mai mici, internationale sau locale, targurile si expozitiile isi fac loc pe agendele oamenilor de afaceri – si sunt tot mai multe, pentru ca numarul targurilor a crescut, cel  al expozantilor si al vizitatorilor, de asemenea. Iar organizarea unor astfel de evenimente a devenit un business foarte profitabil: liderul de necontestat al pietei de organizare de expozitii, Romexpo a raportat de exemplu anul trecut un profit brut de 6,25 mil. euro, la venituri de 16,9 mil. euro. Sunt si tot mai multe companii de dimensiuni mici care organizeaza expozitii, activitate care a fost, o buna bucata de timp, apanajul exclusiv al camerelor de comert si industrie sau al societatilor infiintate de acestea, cum ar fi chiar Romexpo. De altfel, Romexpo are dubla calitate de proprietar al celui mai mare centru de expozitii din tara, dar si de organizator al celor mai mari targuri din tara, cum ar fi Construct Expo, TIB sau TIBCO. Totusi, dominatia Romexpo incepe sa paleasca in fata unor companii de talie mult redusa, dar foarte dinamice, care se orienteaza in general catre expozitii specializate sau catre nise neacoperite inca de Romexpo. Organizatorii au insa dezavantajul lipsei de spatii potrivite pentru organizarea de expozitii. Astfel, ei au fie varianta inchirierii pavilioanelor Romexpo, fie trebuie sa caute alte locatii, care insa nu au fost gandite pentru organizarea de targuri – Sala Palatului sau Sala Polivalenta din Bucuresti ar fi doua exemple.

     

    In restul tarii, complexurile expozitionale aproape ca lipsesc cu desavarsire. ABplus events, o firma fondata in urma cu zece ani la Iasi, a organizat saptamana trecuta primele sale expo-conferinte in Capitala. Desfasurate sub brandul CAMEX, cele doua evenimente de nisa au avut loc in complexul Prisma din Corbeanca, la 20 km in nordul Bucurestiului.

     

    „Am ales Prisma, pentru ca spatiul este potrivit, avem trafic bun, spatii de parcare suficiente“, a explicat Florin Mindirigiu, director general al ABplus. El spune ca nici nu a incercat sa negocieze inchirierea spatiilor de la Romexpo. Evenimentele CAMEX sunt specializate pe piata de constructii, pe anumite nise, iar ABplus a mai organizat expozitii in alte mari orase din tara. Compania detinea anul trecut, potrivit propriilor estimari, o cota de aproximativ 34% din totalul metrilor patrati vanduti in expozitiile de constructii din Romania. Tot in domeniul constructiilor, Romexpo a organizat ani la rand cel mai mare targ din Romania, Construct Expo, care a fost divizat anul acesta in doua expozitii – una dedicata antreprenorilor si alta publicului larg – si datorita cererii mari din partea expozantilor, coroborata cu spatiul limitat din complexul Romexpo. Mindirigiu sustine insa ca expozitiile ABplus nu concureaza cu Construct Expo, ci sunt complementare.

     

    „Nu am intrat in Bucuresti pentru a concura cu Romexpo, ci pentru ca piata o cerea“, a spus directorul firmei. Piata organizarii de conferinte este estimata de Florin Mindirigiu la circa 30 mil. euro in 2005. Pentru acest an, el mizeaza pe o crestere spectaculoasa, de pana la 50%. Compania a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de 1,4 mil. euro si preconizeaza pentru 2006 un nivel de 2,2 mil. euro. Reprezentantii Romexpo sunt mai prudenti. „Nu pot vorbi despre ce se intampla la altii, dar noi estimam ca vom inregistra in acest an o crestere de 7-8%“, a spus pentru BUSINESS Magazin George Cojocaru, presedinte si director general al Romexpo.

     

    Pentru anii urmatori estimarile sunt mai optimiste, avand in vedere preconizata aderare la UE, dar nici obstacolele nu sunt de neglijat. „Piata este in dezvoltare accelerata“, spune Mindirigiu. „Vom avea mai multi clienti in 2007, piata creste, pentru ca si economia creste“, sustine si Cojocaru. Lipsa spatiilor in care sa se desfasoare asemenea evenimente este insa principala piedica de care se lovesc organizatorii.

     

    „Toata lumea spune ca in Bucuresti nu prea sunt alte variante in afara de Romexpo. In tara, situatia este si mai tragica, pentru ca nu exista spatii de dimensiuni mari, cu putine exceptii“, spune directorul ABplus. Poate tocmai de aceea Romexpo se pregateste sa-si extinda capacitatea expozitionala. „Anul viitor vom incepe lucrarile pentru extinderea cu inca 14.000 mp“, spune Cojocaru. In prezent, Romexpo are 42 de pavilioane, cu o suprafata de peste 50.000 mp.

     

    Lucrurile incep sa se miste si in tara. Al doilea pavilion expozitional ca marime din tara, dupa Romexpo, ar putea fi construit la Constanta, potrivit unui proiect al Camerei de Comert, Industrie, Navigatie si Agricultura Constanta si Primariei orasului Ovidiu. Pavilionul va fi construit pe malul lacului Siutghiol pe o suprafata de 10.000 mp, costurile constructiei fiind estimate la circa 3 mil. euro. Iar dezvoltarea pietei de organizare – si a micilor jucatori – va continua. Iar firmele de profil se pregatesc pentru intrarea jucatorilor internationali. Cum? Iesind la randul lor in strainatate. Dupa Chisinau, ABplus vrea sa intre si pe pietele din Bulgaria si Ucraina.

  • MApN camufleaza piata imobiliara

    Sute de hectare care apartin acum MApN se vor transforma, in urmatorii ani, in supermarketuri, centre de afaceri, mall-uri ori blocuri de locuinte. O comoara pentru business-uri, daca luam in calcul faptul ca e vorba de suprafete mari de teren atat in Bucuresti cat si in orase ca Timisoara, Arad, Bacau, Oradea ori Iasi.

     

    Pe drumul spre Moara cu noroc a lui Slavici, spre Ineu adica, un teritoriu de 24 ha care a apartinut UM 12.14 a inceput deja sa se transforme – se ridica aici o zona rezidentiala si comerciala. Terenul a fost deja portionat printr-un PUD (plan urbanistic de detaliu), licitatiile s-au facut si oamenii s-au apucat de treaba. In orasul aflat la 60 km de Arad, preturile terenurilor s-au dublat in ultimul an, de la venirea in oras a Delphi Packard, companie de cablaje electrice a General Motors.

     

    Un metru patrat de teren se vinde acum cu 20-30 euro/mp, iar eliberarea cazarmei aflate foarte aproape de investitia care a generat 4.800 de locuri de munca a picat numai bine. „Pe spatiul fostei cazarme se va construi un supermarket, un centru de afaceri, fostele cladiri ale armatei vor deveni blocuri de locuinte, iar restul zonei o vom portiona in 1.200 locuri de case, asadar, se va transforma intr-un nou cartier“, spune viceprimarul Ineului, Ioan Leucuta.

     

    Supermarketul va fi o investitie a fratilor Ioan si Floare Cuc, proprietarii lantului de distributie de produse alimentare Astral Impex, cu o prezenta puternica in Arad si vestul tarii si cu o cifra de afaceri de 107 mil. euro in 2005. In ultimul an, grupul a intrat si pe segmentul de retail, deschizand un supermarket in Drobeta-Turnu-Severin. Supermarketul din Ineu va fi construit pana la sfarsitul anului viitor si ar putea fi afiliat retelei Spar, dupa cum au spun castigatorii licitatiei.

     

    O alta licitatie deja castigata este cea pentru renovarea fostelor dormitoare ale soldatilor, cazarmile propriu-zise. Cele trei cladiri vor cuprinde 250 de apartamente de una, doua si trei camere, dupa cum spune Marius Tuducea, directorul companiei Alfa Trust (specializata in transportul de balast, piatra, lucrari de terasare), parte a TDC Grup, castigatorul licitatiei. „Trebuie practic sa renovam o structura foarte solida si generoasa si sa o redimensionam ca pentru locuit, astfel ca investitia va fi de circa 1,5 mil. euro“, spune Marius Tuducea.  Licitatiile vor continua pentru ca un investitor sa vina si sa dezvolte un centru de afaceri, dar si pentru concesionarea terenurilor pentru case.

     

    Iar Ineul e doar unul dintre locurile in care hectare intregi de pamant reintra in circuitul civil. Cazarme ce sunt pe cale de a fi dezafectate sunt in toata tara. La Iasi, de exemplu, o cazarma din sudul orasului este vizata pentru dezvoltarea unui mall, la Timisoara, pe teritoriul unei vechi cazarmi s-ar putea construi un hotel de cinci stele, iar la Arad exista deja proiecte ca vechea Cetate a Aradului sa fie renovata pentru a intra in circuitul turistic, urmand ca in jurul ei sa se construiasca o zona rezidentiala.

     

    Planurile, fie ele in stadiu de proiect sau chiar in curs de desfasurare, au ca punct de plecare reorganizarea armatei la standarde NATO, care va duce la eliberarea catorva sute de cazarme pe teritoriul Romaniei. E vorba, de cele mai multe ori, de suprafete generoase, de ordinul hectarelor sau zecilor de hectare, si cu o amplasare fericita: fiecare oras are cel putin o cazarma, iar celelalte unitati ori poligoane sunt amplasate in apropierea oraselor, ceea ce le recomanda pentru construirea de spatii industriale.

     

    Oriunde ar fi amplasate, spatiile-cazarma eliberate vor suscita interes, data fiind iesirea brusca pe piata a unor suprafete atat de mari de teren bine pozitionat. Un minus, care insa depinde de unghiul de abordare, ar fi acela ca terenurile nu vor putea fi cumparate, ci doar concesionate pe 20 de ani in urma unor licitatii organizate de primarie. Asta pentru ca aceste spatii nu pot fi vandute, ci doar „pot fi transmise, fara plata, din administrarea MApN in administrarea altor institutii publice prin HG“, dupa cum explica pentru BUSINESS Magazin reprezentantii ministerului.

     

    Ultima transa de recruti va incepe armata peste o luna – iar cand ei isi vor fi terminat stagiul militar, adica peste un an, armata va fi doar un job pentru militarii profesionisti, care vor ocupa doar aproximativ o cincime din actuala capacitate a cazarmelor de pe teritoriul Romaniei, dupa cum estimeaza MApN. Conform datelor ministerului, numarul imobilelor cu indicativ de cazarma se cifreaza la peste 1.000, avand acum diferite destinatii: terenuri, depozite, poligoane, tabere de instructie, camine, locuinte de serviciu, din care doar „o parte vor ramane in patrimoniul armatei pentru nevoile operationale ale acesteia“. Restul terenurilor vor intra in administrarea primariilor (daca primariile sau alte institutii o vor cere), care la randul lor le pot concesiona doritorilor prin licitatie.

     

    Dat fiind ca numarul soldatilor a inceput sa se reduca inca din anul 2000, o parte importanta din cazarmi deja s-a eliberat: „Pana in prezent, au fost disponibilizate 19% din totalul cazarmilor aflate in administrarea Ministerului Apararii; 9% dintre acestea au fost transferate in administrarea altor institutii“, dupa cum spun reprezentantii MApN.

     

    Printre spatiile eliberate si intrate deja in administrarea primariilor sau consiliilor locale se numara o cazarma de 30 de hectare in Targoviste, cateva spatii din Oradea – care totalizeaza aproape 5 hectare -, iar in Giurgiu 6 hectare mai mult sau mai putin construite asteapta proiecte. Multe alte orase din toata tara au facut demersuri la MApN (demersurile s-au concretizat intr-un proiect de hotarare de guvern prin care anumite spatii sa fie transferate) si asteapta rezultatele. Dintre acestea, cele mai „pornite“ sunt orasele in care terenurile s-au scumpit foarte mult in ultimii ani, pe fondul cresterii economice a zonelor cu pricina, dar si a lipsei ofertei.

     

    La Timisoara, de exemplu, directorul Directiei de Patrimoniu din primarie, Nicusor Miut, asteapta raspunsuri de la Ministerul Apararii Nationale pentru trei foste spatii de cazarma, toate localizate in zone centrale din oras. „Deocamdata nu avem nici un raspuns pentru cazarma din strada Oituz sau pentru cea din strada Lipovei si nici pentru un spatiu din Piata Libertatii, unde se gaseste Muzeul Fanfarei Militare“, spune Miut.

     

    Acesta precizeaza ca spatiile asteptate sunt foarte importante, deoarece sunt atat institutii de stat cat si investitori care le solicita: „E si normal sa le ceara, sunt spatii generoase situate in zone bune din oras. Plus de asta, o investitie ar face bine si locului, deoarece s-ar schimba aspectul zonei“, mai spune directorul din Primaria Timisoara. Cea mai cautata de investitori din Timisoara este asa-numita cazarma U, aflata in centrul istoric al orasului si intinsa pe 3.000 mp. „Nu o putem numi cladire istorica, chiar daca se afla intr-o zona istorica, deoarece nu arata ca atare si am dori sa o alocam unui proiect care sa o puna in valoare“, spune Nicusor Miut. Cazarma U, care nu a mai fost folosita pentru destinatia initiala din perioada antebelica, este in administrarea Primariei.

     

    Cea mai recenta solicitare pentru cazarma U a venit din partea companiei belgiene Besix, care ar fi intentionat sa construiasca aici un hotel de cinci stele. Deocamdata, proiectul este in stand-by, dat fiind ca partenerii Besix in Romania, compania belgiana Cecoforma, spun ca deocamdata se afla in faza de discutii de principiu.

     

    O hotarare de guvern favorabila asteapta si autoritatile de la Arad, unde miza este si mai mare: cea mai importanta cazarma din oras are in mijloc Cetatea Aradului, cladire de patrimoniu, iar suprafata totala atinge 88 de hectare. „Cetatea este una dintre cele mai mare cetati din Europa si am dori sa fie reabilitata si integrata in circuitul turistic; avem promisiunea ca in acest an va fi aprobata hotararea de guvern si va intra in patrimoniul nostru“, spune Valeriu Margineanu, reprezentant al Primariei Arad.

     

    Pentru reabilitarea Cetatii, la primaria din Arad exista un proiect al unei firme italiene, Biroul de Arhitectura Pascucci, care doreste nu numai refacerea cetatii pentru turism, ci si constructia unui hotel. Restul de teren ar fi foarte bine primit de aradeni: „In Arad este mare criza de terenuri, iar terenul de la Cetate, desi usor inundabil, ar fi imediat asimilat“, mai spune Valeriu Magineanu, care precizeaza ca primaria a cerut de la guvern alocarea catorva sute de hectare de teren sau crearea unei zone metropolitane.

     

    La Iasi, cele mai vanate doua cazarmi se afla in Copou, respectiv in cartierul Frumoasa. Prima este foarte valoroasa datorita pretului mare al terenului din zona (care poate depasi 150 euro/mp) si lipsei ofertei. Letitia Palaga, directorul directiei de patrimoniu din Primaria Iasi, spune insa ca deocamdata municipalitatea nu a inaintat inca nici o cerere pentru luarea in administrare a acestor terenuri. In Bucuresti, terenurile armatei au suscitat tensiuni inca din 1999, cand Gigi Becali a facut faimosul schimb de terenuri cu MApN. (In 2 iunie 1999 s-a semnat procesul-verbal prin care se schimbau doua suprafete de teren: Becali a primit de la MApN 20,9 ha in zona Baneasa-Pipera, in schimbul a 21,5 ha situate in satul Stefanestii de Jos, judetul Ilfov, schimb infierat chiar intr-un raport ulterior al MApN care spunea ca diferenta de pret ar fi fost de peste 3 mil. dolari in favoarea omului de afaceri.)

     

    Asadar, cine trece intr-o zi pe langa o cazarma care pare potrivita pentru o investitie trebuie mai intai sa formeze numarul de telefon al directiei de patrimoniu de la primarie. Mai departe, ei stiu.

  • Proiecte sociale

    Desi nu exista nicaieri in lege vreo prevedere speciala, exista cazuri in care noii administratori intentioneaza sa foloseasca terenurile fostelor cazarmi pentru a construi diverse proiecte pentru comunitate.

     

    CLUJ: Pe suprafata cazarmii din localitatea Floresti, Consiliul Judetean Cluj spune ca intentioneaza sa construiasca un spital de urgente. Institutia ar urma, potrivit CJ Cluj, sa deserveasca toata zona.

     

    TOT PENTRU MILITARI: In Bucuresti, o cazarma dezafectata a fost transformata in incubator de afaceri pentru militarii disponibilizati.

     

    BACAU: Parohia „Schimbarea la Fata“ din Buhusi, judetul Bacau, a primit de la MApN 124 de cladiri si 63 ha de teren in comuna Beresti-Bistrita si intentioneaza sa construiasca un camin de batrani si locuinte sociale.

  • Primele transferuri

    O parte dintre cazarmile eliberate au trecut deja in administrarea primariilor sau a consiliilor locale.

     

    Localitate

    Suprafata

    Suprafata construita

    Lipova (Arad)

    9 ha

    1,6 ha

    Targoviste (Dambovita)

    30 ha

    17,6 ha

    Giurgiu (Giurgiu)

    6 ha

    2,5 ha

    Oradea (Bihor)

    4 ha

    1,2 ha

    Jamu Mare (Timis)

    1,3 ha

    0,7 ha

    Bacau (Bacau)

    1,9 ha

    0,9 ha

    Vetrisoaia (Vaslui)

    2 ha

    1,1 ha

     

    SURSA: HOTARARI DE GUVERN

  • Principiul cauzalitatii

    Economia sta de trei ani sub semnul consumului si e putin probabil ca lucrurile se vor schimba. Un consum la randul sau sprijinit pe explozia creditului de acum trei-patru ani. Care este legatura dintre cresterea economica, ieftinirea creditului si pofta de consum?

     

    Un deceniu de crestere economica. Asta au prognozat analistii. O crestere care a inceput in 2000 si, conform estimarilor oficiale, va continua cel putin pana in 2010. Salariile au evoluat in pas cu economia: au crescut cand PIB a accelerat si invers. Practic, cresterea economica (adica a PIB) a ajutat la reducerea inflatiei. Preturile au crescut tot mai lent in ultimii cinci ani, iar inflatia de o singura cifra e de acum ceva cotidian. Specialistii de la Institutul de Statistica masoara acum inflatia cu doua zecimale si raporteaza lunar cresteri cu valori aproape farmaceutice ale preturilor. Normal, dobanda BNR a urmat acelasi trend descrescator. Si asa au ajuns creditele la dobanzi cu o singura cifra in cursul anului trecut.

     

    Practica si-a dat mana cu teoria, iar cresterea economica a dus mai intai la incetinirea inflatiei, apoi la ieftinirea creditului. Si, inevitabil, la cresterea consumului.

     

    Multumiti ca nu trebuie sa puna bani deoparte ani intregi pentru a-si cumpara un televizor, o masina sau o casa, romanii au beneficiat de pe urma ieftinirii creditelor si au inceput sa cumpere de toate. Desi mult in urma statelor din Vest, nivelul de trai a inceput sa creasca. Un bulgare de zapada „rostogolit“ de cativa ani consecutivi de crestere economica. Pentru urmatorii cinci bulgarele va continua sa creasca, iar PIB va marca an de an plusuri importante.

     

    Economia Romaniei „valoreaza“ anul acesta aproape 95 de miliarde de euro, adica mai bine de doua ori mai mult fata de cele 45 de miliarde ale PIB-ului din 2001. Un ritm asemanator au avut si salariile. Romanul „mediu“ castiga acum cinci ani 114 euro pe luna. Astazi salariul mediu pe economie este de 240 de euro, adica ceva mai mult decat dublu. Iar prognoza oficiala pe urmatorii cinci ani confirma tendintele trecute: pana in 2010, salariile romanilor vor creste cu 50%, pana la o medie de 360 de euro pe economie.

    La fel si economia, care va ajunge atunci la aproape 150 de miliarde de euro. Inflatia, cu care astazi BNR se lupta sa o aduca sub 6%, va fi atunci de numai 2,5%.

     

    Peste doar cinci ani, cresterea preturilor va avea in Romania un ritm apropiat de cel al statelor din Vest. In plus, dobanzile vor continua sa scada odata cu inflatia, la fel cum au facut-o si pana acum. Ne vom trezi astfel in cativa ani cu dobanzi de 3%-5% la credite, iar totul va aparea mai accesibil. Consumul de azi, care tine in spate cresterea economica, isi construieste astfel resursele de maine. Prin scaderea preturilor si a dobanzilor, romanii vor continua sa cumpere pe credit si in anii urmatori. In plus, fluctuatiile valutare par sa fie istorie, spune prognoza oficiala. Cursul mediu de schimb va fi cam tot de 3,5 RON pentru un euro si in 2010. Cresterile salariale, date azi de manageri in lei, vor insemna maine mai multi euro. Anul acesta economia pare sa-si fi revenit surprinzator de bine dupa socurile din 2005. Atunci inundatiile au scufundat agricultura, utilitatile si combustibilul pe industriasi, iar aprecierea leului – pe mai toti exportatorii. In schimb, industria isi revine anul acesta, iar producatorii fac rezerve si aduna marfa pe stoc, fiind convinsi ca la anul, odata cu asteptata aderare la Uniunea Europeana, vor putea vinde mai mult (si, poate, cu un castig mai mare).

     

    Productia din industrie, plus importurile, majoreaza business-ul celor din comert. In care parte a Europei mai cresc afacerile in comert cu 25% an de an, asa cum se intampla in Romania? Iar un business in crestere inseamna si mai multe locuri de munca. Anul trecut cel mai mare numar de angajari s-a consemnat in comert. Tot atunci, trendul de reducere a numarului de salariati din economie s-a inversat. Managerii au inteles situatia buna prin care trece economia, uitandu-se la propria afacere. Numai anul trecut peste 100.000 de romani au devenit salariati, raspunzand anunturilor de angajare ale firmelor. Mai bine de 10% dintre noile locuri de munca au fost create de multinationale, care platesc in medie mult mai bine decat companiile locale. Dar adevarata vedeta a economiei este insa piata constructiilor, care a inregistrat in ultimii ani ritmuri de crestere de 8%-10% si pe care se estimeaza ca le va depasi constant pana in 2010.

     

    Dupa doar 6-7 ani de crestere cu 10%, piata constructiilor se dubleaza, iar proiectele anuntate de dezvoltatorii imobiliari apar ca ciupercile dupa ploaie. Primele pe lista cresterii din constructii sunt locuintele. De fapt, cererea de locuinte a explodat tot datorita cresterii economice. Plusul de venituri si accesul mai usor la creditul ipotecar i-au determinat pe tot mai multi romani sa se mute in casa noua. Chiar daca noua casa era, de fapt, un apartament de bloc.

     

    Economia s-a deschis si asta se vede si dupa numarul de multinationale care au investit si investesc in Romania. Doar in ultimii 5-6 ani, investitiile straine au depasit 21 de miliarde de euro, culminand cu o valoare record estimata pentru 2006: intre 6 si 10 miliarde de euro. O cifra care ar putea propulsa in elita primelor 30 de state din lume dupa investitiile atrase. In principiu, perspectivele economice arata bine. Exista insa si o rezerva: economia nu raspunde inca suficient de bine poftei de consum, asa ca restul trebuie sa vina din import.

     

    Unii analisti se tem, fara sa o spuna neaparat, ca iesirea valutei din tara (din cauza importurilor mari) va pune la un moment dat presiune pe leu, iar cursul de schimb o va lua din nou razna, asa cum s-a intamplat acum zece ani sau mai bine.

     

    Altii sunt mai optimisti si mizeaza pe faptul ca investitiile straine, plus banii europeni ce vor intra in tara de la anul, vor acoperi iesirile de valuta. Tot ei mai spun ca, mai apoi, economia va incepe sa faca fata prin oferta la cererea de consum. Oricum ar sta situatia, rapoartele internationale plaseaza economia pe val. Conform unui studiu al Economist Intelligence Unit, nivelul de trai va creste in Romania cu circa 35% in urmatorii cinci ani. Investitiile, desi in scadere, vor depasi media din regiune, semn ca marile companii straine nu-si vor pierde interesul pentru piata romaneasca nici dupa ce statul va termina de vandut tot ce mai are prin buzunare: CEC si cateva companii energetice.

     

    Dupa zece ani de crestere economica, „romanul mediu“ se alege cu ceva daca trage linie: are un salariu ceva mai mare si acces la credite mai ieftine. Dar cursa de prindere din urma a vietii din Vest abia atunci incepe.

  • SOFTWARE: Un miliard de euro de la stat in urmatorii trei ani. Cine il vrea?

    Producatorii de software si analistii din piata arata cu degetul spre sectorul public, care a tot ezitat sa investeasca in solutii software. Normele europene vor asigura insa, in urmatorii trei ani, investitii publice de un miliard de euro, promit autoritatile. Cine va inghiti toti acesti bani?

     

    Ultimul raport de tara al UE aducea pe harta Romaniei patru stegulete rosii, dintre care trei aveau legatura cu solutiile informatice. Autoritatilor de la Bucuresti li se reprosa faptul ca sistemul computerizat de colectare a taxelor si impozitelor nu este interoperabil cu cel european, intarzierile in implementarea Sistemului Integrat de Administrare si Control (IACS), destinat absorbtiei fondurilor europene si controlului platilor catre fermieri, cat si „precaritatea“ sistemului integrat pentru administrare si control in agricultura.

     

    Recent, ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiilor Nagy Zsolt spunea intr-o discutie cu BUSINESS Magazin ca au fost bugetate sume care sa faca uitate steguletele rosii. Iar acest lucru ar putea schimba radical aspectul pietei locale de software si servicii. „Am facut un inventar al investitiilor care vor fi facute in anii urmatori si am ajuns la un rezultat chiar surprinzator: peste un miliard de euro sunt preconizati a fi investiti in solutii de IT, in informatizarea administratiei publice centrale“, spune Nagy. „Cheltuielile sunt deja prevazute in bugetele autoritatilor beneficiare.“

     

    Miliardul de euro va fi directionat spre industria locala de software in intervalul 2007-2009. Suplimentar, fonduri structurale ale Uniunii Europene vor completa acest buget cu 380 mil. euro pana in 2013. Bani la care se vor adauga eventualele proiecte punctuale ale institutiilor statului pentru proiecte de informatizare, daca vor primi finantare cu banii comunitari.

     

    In premiera, piata autohtona de IT va ajunge anul acesta la un miliard de euro, conform estimarilor realizate de grupul de analiza European Information Technology Observatory. E adevarat, in aceasta suma sunt incluse si vanzarile de hardware, precum si cele de software pentru segmentul rezidential. Pentru a intelege adevaratul impact al miliardului public de euro in urmatorii trei ani, trebuie spus ca intreaga piata de software si servicii de anul trecut a valorat 400 de milioane de euro, conform Pierre Audoin Consultants. Total din care serviciile IT au reprezentat 162 de milioane, conform EITO.

     

    Vedetele incasarilor din piata softului de business sunt SAP, Siveco si Oracle, firme care impreuna controleaza 65% din aceasta, conform  International Data Corporation (IDC). Tot IDC anunta ca, pentru patru dintre tarile intrate in Uniunea Europeana cu ultimul val de aderare (Polonia, Ungaria, Cehia si Slovacia), carora li se adauga Croatia si Rusia, sectoarele publice au reprezentat cele mai mari piete verticale de software si servicii.

     

    Totusi, de la recenta predictie a IDC, lucrurile au devenit mai putin clare in cazul Croatiei. Acum doua saptamani guvernul acestei tari a hotarat sa incurajeze prin mijloacele pe care le are la dispozitie, respectiv cheltuielile proprii, software-ul open source in locul alternativelor inregistrate sub drepturi de autor.  Motivul declarat al oficialilor croati: cresterea importantei solutiilor informatice nu ar trebui sa fie direct proportionala cu cea a rolului unor anumiti producatori, de care sectorul administrativ sa devina in timp dependent.

     

    In cazul Romaniei, sistemele open source nu au ocupat insemnat o proportie demna de luat in calcul. Foarte probabil, cel mai mare contract incheiat pe acest sector a fost cel dintre Novell si Ministerul Educatiei si Cercetarii, care a avut ca obiect 1.000 de licente ale sistemului de operare Suse Linux. Si daca e sa punem in perspectiva cifra de afaceri a Novell in Romania (cu o cota de 60% din sistemele Linux), declarata prin vocea directorului general Claudiu Borsan, de „cateva milioane bune de euro“, e limpede ca, cel putin deocamdata, open-source-ul reprezinta doar o picatura in oceanul miliardului de euro promis de ministrul Nagy.

     

    Conform ultimelor date facute publice de IDC, valabile pentru 2004, investitiile facute de autoritatile din Romania in sectorul IT abia daca reprezinta aproximativ 13 procente din valoarea totala a pietei. Intre timp, ponderea a mai crescut, statul aducand circa o treime din totalul comenzilor pe software si servicii, conform Pierre Audoin Consultants. „Ne plasam undeva in jurul mediei tarilor din regiune, dar trebuie sa tinem cont ca piata locala este mult mai mica“, spune Laurentiu Stelea, applications account manager pentru sectorul public la Oracle Romania.

     

    Iar uneori, strategia de business trebuie modificata pentru a creste vanzarile catre sectorul public. „Aveam nevoie de o identitate legala a companiei in Romania pentru a putea lucra mai usor cu sectorul public“, declara recent Wolfgang Runge, directorul general al SAP pentru regiunea EMEA, cu prilejul anuntului ca SAP se transforma dintr-o reprezentanta intr-o societate comerciala. Pana acum, la SAP a ajuns doar o mica parte din banii cheltuiti de administratia publica pe software si servicii, oficialii companiei catalogand veniturile astfel generate drept „nesemnificative“. Lucru neobisnuit, avand in vedere ca SAP este furnizor pentru 2.700 de institutii publice din Uniunea Europeana.

     

    Concurentii de la Oracle au reusit sa-si adjudece cateva contracte importante la Ministerul de Finante, Ministerul Apararii Nationale si Directia Generala a Vamilor. Despre cat de important este statul intre clientii companiei, oficialii se feresc sa inainteze procente, invocand o regula conform careia „singurul care vorbeste despre cifre in Oracle este Larry Ellison“, CEO-ul companiei.

     

    Pe de alta parte, exista si companii care au deja vechime in castigarea licitatiilor publice pentru software si servicii, cum este cazul Siveco. „Implementarile Siveco Romania in cadrul institutiilor administratiei publice acopera circa 40% din activitatea noastra“, declara Roxana Preda, account manager in cadrul companiei.

     

    Care sunt institutiile pentru care este vitala o infuzie de IT? Companiile furnizoare  indica domenii precum mediul, agricultura si sistemul de sanatate. Ministrul Nagy spune ca nu va exista nici un domeniu neacoperit. Daca ministrul Nagy nu vrea, asa cum declara, sa faca investitii „doar de dragul de a pune un calculator pe biroul fiecarui functionar public“, atunci va trebui sa transforme functionarii in buni operatori de PC. Lucru cu atat mai greu cu cat, in atragerea capitalului uman cu pregatiri IT, statul intra in concurenta directa cu companiile din industrie. „Cu un astfel de proiect vii si solutionezi 80% dintre problemele unui minister. Lucrurile nu se termina insa aici si este nevoie de oameni care sa il exploateze.“

     

    Cealalta fata a monedei este, de fapt, o intrebare: cat de bine vor reusi firmele locale de software sa absoarba brusc o cerere foarte mare? Vor putea face fata provocarii miliardului de euro? „Cu siguranta, da“, crede Nagy Zsolt. „Si daca nu, pentru ca vom fi parte integranta a unei piete libere europene, va trebui sa faca fata competitiei de afara.“ O concluzie cu valoare de avertisment.

  • Perspective

    Daca planulurile ministrului Nagy se vor materializa ca atare, administratia publica centrala va deveni cel mai important client de software si servicii din Romania.

     

    SAP: „Anticipez ca zona de sector public va creste foarte mult pentru noi, pentru ca e o piata traditionala a SAP-ului. Mai devreme sau mai tarziu, indiferent de proiectele care s-au dezvoltat pana acum, cu mai mult sau mai putin succes, trebuie sa avem si noi standardele cerute in UE. Comisia Europeana foloseste SAP. Toate ministerele de finante din UE folosesc SAP. Trebuie sa vorbim si noi aceeasi limba“ – Bogdan Mihailescu, sales manager

     

    ORACLE: „Cresterea industriei de IT ne ajuta. Odata cu ea creste gradul de alfabetizare digitala. In momentul in care populatia cere mai mult, creeaza o presiune catre stat, care va trebui sa investeasca mai mult. Acest lucru este benefic pentru ca creste transparenta. S-au computerizat taxele si impozitele, urmatoarea etapa e relatia cetateanului cu administratia.“ – Dan Garlasu, technology sales director

     

    SIVECO: „Pentru modernizarea si eficientizarea intregului sector de activitate publica, cat si a relatiilor cu alte institutii, sunt necesare investitii foarte mari, avand in vedere ca nivelul de informatizare este neacoperitor.“ – Roxana Preda, account manager

  • Transelectrica, manual pentru Bursa

    Evolutia actiunilor Transelectrica a depasit rapid asteptarile cele mai optimiste ale brokerilor, reusind sa treaca in scurt timp de la listare de pragul de 28 lei/actiune, pe care unii analisti il anticipau abia pentru finalul anului. Ramane insa Transelectrica o buna afacere si pentru cei care ar vrea sa cumpere la preturile de acum?

     

    Raspunsul brokerilor, la unison cu cel al analistilor, e fara echivoc: Transelectrica ramane o investitie atractiva pe termen lung prin stabilitatea pe care o poate da portofoliului si a randamentelor bune, chiar daca nu spectaculoase, pe care le poate aduce. Dar care sunt argumentele lor? „Este o actiune in acelasi stil cu cele ale bancilor“, explica Adrian Ceuca, directorul general adjunct al SSIF Broker Cluj-Napoca. Societatea a fost unul dintre investitorii institutionali care au cumparat actiuni Transelectrica in cadrul ofertei initiale si care, ulterior, nu doar ca a ales sa nu vanda in primele zile de tranzactionare, dar a si preferat  sa cumpere in continuare. Din cate spune Ceuca, SSIF Broker a mai cumparat pana la un pret de 27 lei/actiune, in conditiile in care se asteapta ca pana la finalul anului actiunile sa ajunga la un pret de 30 lei/actiune.

     

    „Este o investitie de portofoliu, de tinut pentru perioade mai lungi de timp, nu e o actiune pentru speculatori“, considera Ceuca, in opinia caruia – raportat la oferta de titluri de pe piata – Transelectrica este cea mai buna solutie pentru un castig rezonabil pana la finalul anului. Transelectrica este o investitie care trebuie luata in calcul in primul rand pe termen lung si in opinia Nicoletei Banica, equity analist in cadrul ING Securities, societatea care ocupa primul loc in topul brokerilor de la Bursa dupa primele opt luni ale anului. „Aceasta decizie de investitie pe termen lung trebuie sa ia in considerare faptul ca, in acest moment, statul, care ramane principalul actionar, nu are intentia de a privatiza Transelectrica, ceea ce implica un potential limitat de castiguri de eficienta“, considera Nicoleta Banica.

     

    Mai mult, cum 76% din capital se afla sub controlul statului prin intermediul Ministerului Economiei si Comertului, iar alte 13,5% din actiuni sunt detinute de Fondul Proprietatea, investitorii nu au nici posibilitatea de a-si consolida detinerile si, implicit, puterea decizionala in cadrul companiei. Astfel, spune Banica, elementul cheie pentru investitori in luarea unei decizii trebuie sa ramana fluxul de dividende, actualmente stabilit prin politica firmei la un nivel minim de 50% din profitul net.

     

    Tot la capitolul minusuri, directorul societatii Eldainvest, Adrian Manaila, aminteste „lipsa de comunicare a conducerii societatii si informatiile incomplete transmise la nivelul pietei de catre aceasta“. Totusi, adauga acesta, „societatea este atractiva pentru un investitor prin prisma multiplilor de evaluare raportati la valoarea contabila, cifra de afaceri si EBITDA, avand in vedere rezultatele de la sase luni, care tin cont in primul rand de puterea companiei in sine“. In opinia sa, actiunile Transelectrica ar mai putea castiga 10-20 de procente pana la sfarsitul anului.

     

    O crestere de cel putin 10% prognozeaza si Nicolae Pascu, presedintele societatii de administrare a investitiilor STK Financial, adaugand insa ca „depinde de ceea ce se intelege pana la urma printr-o afacere buna; daca este vorba doar de ea singura sau daca ne gandim la o afacere mai buna comparativ cu alte investitii de la Bursa“. Pascu spune ca „Transelectrica nu va bate indicele BET (Bucharest Exchange Trading) la randamentele pe care le va aduce pe termen mediu si lung“, in conditiile in care societatea are „indicatorii de rentabilitate sub media companiilor similare de pe pietele dezvoltate“.

     

    La un pret de 28,3 lei/actiune si tinand cont de profitul raportat pe primul semestru, anualizat cu profitul net raportat de companie in semestrul al doilea al anului trecut, ar rezulta un indicator PER (pret/profit pe actiune) de circa 20, in timp ce media pe pietele dezvoltate al unor societati cu profil similar de activitate similar celui al Transelectrica este de 17. In aceste conditii, spune presedintele de la STK Financial, evaluarea cu un „premium“ a actiunilor Transelectrica s-ar datora mai degraba asteptarilor investitorilor ca societatea sa raporteze pe viitor rate mai mari de crestere la nivelul profitului. Asteptari care, adauga Pascu, nu au acoperire in evolutia firmei din ultimii ani.

     

    Transelectrica a obtinut in primul semestru al anului un profit net de 31 de milioane de euro, peste rezultatul obtinut in intreg anul 2005 – 29,2 mil. euro. Cu toate acestea, conducerea societatii a facut o declaratie surprinzatoare dupa inceperea tranzactionarii la Bursa, potrivit careia profitul net estimat pentru tot anul curent este de circa 100-110 mil. lei (28,5-31,4 mil. euro), adica apropiat de nivelul de la sase luni. Explicatia oficiala: o serie de investitii in reparatii, care s-au tot amanat si se vor derula in cele din urma in cea de a doua parte a anului.

     

    Daca estimarile societatii sunt corecte, practic se va repeta situatia de anul trecut, cand Transelectrica a facut tot profitul in prima jumatate a anului, in timp ce pe semestrul al doilea a mers pe pierdere. De altfel, modul in care societatea isi bugeteaza cheltuielile este o alta bulina neagra spre care analistii arata cu degetul. „Variabilitatea mare a rentabilitatii indica un risc si trebuie sa fii circumspect“, spune Nicolae Pascu. La inceputul lunii iunie, conducerea Transelectrica anuntase o estimare de profit net pentru acest an de 45 de milioane de euro, raportat la care ar  rezulta un PER de 14,87, ceea ce ar insemna ca aceste actiuni se tranzactioneaza cu un discount de 19,7% fata de media PER-urilor pentru companiile de utilitati din vestul Europei: Red Electrica – 20,3, Terna – 14,28, Snam Rete Gas – 14,87 si Enagas – 21,77, potrivit analistilor de la ING Securities. In acelasi timp, avand in vedere ultima estimare de profit, indicatorul PER ar fi de 20,96, iar actiunile s-ar tranzactiona cu un premium de 17% fata de media respectiva.

     

    Totusi, Adrian Manaila de la Eldainvest spune ca, pentru o societate controlata de stat, cum este Transelectrica, indicatorul PER nu e relevant si ca mai importante sunt cifra de afaceri, valoarea contabila a societatii, care nu depind atat de mult de deciziile pe care le iau managerii societatii. Pe de alta parte, Nicoleta Banica de la ING crede ca Transelectrica va continua sa fie influentata de consumul in crestere de energie din Romania, dat fiind corelatia acestuia directa cu o crestere economica prognozata undeva in intervalul de 5-5,5% pana in 2010. In acelasi timp, gratie pozitiei geografice a Romaniei, Transelectrica poate dezvolta retele de interconectare cu tarile vecine, aceasta oportunitate constituind o noua sursa de venit pentru companie. Analistul de la ING mai spune ca o alta sursa de crestere ar putea fi impactul pozitiv asupra profitabilitatii a imbunatatirilor tehnologice bugetate pentru urmatorii 20 de ani.

     

    In plus, Transelectrica va trebui sa faca investitii care sa ii asigure atingerea standardelor  internationale de mediu. Iar daca investitiile in cauza vor fi corect reflectate in nivelul de tarifare acceptat de Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei, si acest lucru ar putea reprezenta o sursa aditionala de venituri pentru companie. Cu impactul de rigoare la Bursa.