BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • De stat vs. independent

    Teatrele independente si dansatorii „free-lanceri“, celule de baza ale culturii in tarile civilizate, par exotisme pentru Romania, unde cultura apartine aproape exclusiv statului. Totusi, si in Romania exista un sector independent, iar cele cateva teatre independente aparute dupa 1998 se diferentiaza de cele de stat prin cateva elemente de management:

    REPERTORIUL: La teatrul de stat nu se depaseste modernismul, in cazul teatrului independent se joaca exclusiv dramaturgie contemporana.

    MECANISMUL TEATRAL: Teatrul de repertoriu este sistemul in care functioneaza teatrele de stat, in timp ce teatrele independente se autointituleaza „teatre de proiect“ si „teatre-gazda“.

    RESURSE UMANE: Un teatru de stat are peste 30 de angajati, in timp ce teatrul independent lucreaza cu colaboratori pe proiecte.

    FINANTARE: Teatrele de stat sunt finantate in proportie de 98% din bugetul statului si din vanzari de bilete; cele independente se bazeaza pe sponsorizari si finantari (in general de la centrele culturale straine si de la consiliile locale), biletele recuperand doar circa 10% din cheltuieli.

     

  • OCCIDENTUL EXEMPLAR

    GERMANIA

    Companiile sau artistii independenti sunt urmariti de stat timp de trei ani de la momentul infiintarii. Daca in acest timp reusesc sa supravietuiasca si nu au datorii la sfarsit de an, statul german incepe sa ii asiste financiar, pe procente care cresc de la an la an. Germania aloca aproape 5% din PIB culturii (in Romania, doar 0,15% din PIB merge catre cultura)

    MAREA BRITANIE

    Statul englez a hotarat ca un mare procent din profiturle loteriei nationale sa fie investite in actiuni de caritate, iar un alt mare procent, in acele activitati care nu aduc profit, dar aduc imagine statului britanic, cum sunt cultura, artele, invatamantul si cercetarea. Loteria nationala engleza a fost infiintata acum zece ani, e cea mai tanara loterie din lume, dar si una dintre cele mai profitabile. In Anglia exista un institut de marketing cultural care auditeaza pe banii statului activitatea solicitantilor de fonduri.

    FRANTA

    Statul francez ii plateste pe artisti chiar si intre proiecte. Anul trecut, festivalul de la Avignon – cel mai mare eveniment teatral al Europei – nu s-a mai tinut pentru ca artistii francezi au intrat in greva, afland ca statul vrea sa reduca drastic aceasta asistare.

  • Joaca de-a coalitia

    Politica n-a fost niciodata o indeletnicire usoara, insa ceea ce se intampla in Europa Centrala e de-a dreptul derutant pentru occidentali. In ciuda coalitiilor guvernamentale cel putin bizare din aceasta regiune, economiile dau roade, scrie revista The Economist.

     

    In Republica Ceha, bunaoara, trei formatiuni politice aflate in parlament – toate de centru-dreapta – au principii convergente. Doua dintre ele sunt in coalitia de guvernare alaturi de social-democratii de centru-stanga. Al treilea si cel mai mare, Democratii Civici, este principalul partid de opozitie, alaturi de comunisti.

     

    Ineficient, inconsecvent si zguduit de nenumarate scandaluri, cu o majoritate de un vot, guvernul ceh a reusit totusi sa supravietuiasca timp de aproape patru ani, observa revista. Un caz si mai interesant este cel al Slovaciei. Desi nu exista o unitate de principii intre membrii guvernului, acestia au reusit, incepand cu 2002, sa implementeze cu succes reformele.

     

    Guvernul slovac este format din doua partide rivale – ambele crestin-democrate – dintr-o grupare reprezentand interesele minoritatii maghiare si dintr-o formatiune populista pro-business. In Polonia, alegerile au fost castigate in septembrie anul trecut de partidul Lege si Dreptate, cel mai populist dintre cele doua formatiuni de centru-dreapta. Negocierile cu a doua clasata, Platforma Civica, au esuat, si partidul a format o minoritate guvernamentala cu ajutorul unei formatiuni populiste de centru-stanga, al alteia de centru-dreapta si al unui partid agrarian.

     

    Rezultatul? Luni de stagnare si ineficienta. Cu toate acestea, electoratul pare sa nu-si fi pierdut increderea in principalul partid de guvernamant: sondajele il desemneaza in continuare castigator. De altfel, partidul Lege si Dreptate lucreaza la un pact de stabilitate, ca o noua tentativa de a forma o coalitie functionala cu Platforma Civica. In cazul unei reusite, Polonia s-ar putea bucura in urmatorii ani de o perioada stabila, bogata in reforme.

  • Cine are nevoie de benzina?!

    Peste cinci milioane de automobile produse de marile companii auto din Statele Unite sunt deja prevazute cu motoare care pot fi alimentate atat cu benzina, cat si cu surse de energie alternativa (mai ieftina), cum ar fi etanolul, scrie revista Fortune.

     

    Pe langa gradul toxic extrem de scazut, combustibilii alternativi ofera inca un avantaj, greu de neglijat: scad costurile de transport. Departamentul Energiei din SUA estimeaza ca pana, in 2030, folosind etanolul, consumul benzinei ar putea scadea cu 30% in Statele Unite.

     

    Exista insa semnale ca procentul ar putea fi atins mai curand, scrie Fortune. Dupa zeci de ani in care etanolul a fost considerat un simplu aditiv al benzinei, pretul record inregistrat de petrol incepe sa-i ofere acestuia locul cuvenit.

     

    Peste noapte, o multime de investitori de risc, bancheri, producatori de automobile, ecologisti, fermieri si – atentie – politicieni, au inceput sa investeasca in biorafinarii, motoare de masini care pot folosi, alternativ, etanolul si benzina si proiecte de cercetare si dezvoltare menite sa creeze un etanol mai ieftin. Mai toate benzinariile pot oferi amestecul de 85% etanol si 15% benzina, cunoscut sub numele de E85. Iar construirea unui automobil care sa suporte ambele forme de alimentare nu creste decat cu 200 de dolari costul de productie.

     

    Un exemplu pozitiv al folosirii etanolului in industria auto este Brazilia. Aproape trei sferturi din masinile construite recent in Brazilia au motoare care functioneaza atat cu etanol, cat si cu benzina.  Este si motivul pentru care Brazilia a oprit importurile de petrol. In 2003 si 2004, un litru de etanol era in Brazilia cu 45% mai ieftin decat aceeasi cantitate de benzina, fapt ce a dus la o crestere impresionanta a vanzarilor de masini prevazute cu motoare care suporta alimentarea cu etanol.

     

    In decembrie anul trecut, 73% din masinile vandute in Brazilia erau prevazute cu astfel de motoare.

    „N-am mai vazut o alta tehnologie auto care sa fie adoptata atat de rapid“, spune si Barry Engle, presedintele Ford din Brazilia. „Economiile“ facute de Brazilia prin inlocuirea benzinei cu etanolul se ridica la circa 69 de miliarde de dolari, bani care au fost investiti in reabilitarea zonelor rurale.

  • Pentru unii pericol, pentru altii afacere

    Desi dezasamblarea navelor vechi e extrem de daunatoare pentru mediu si sanatatea umana, unele tari vad in ea o oportunitate de afaceri.

     

    Timp de aproape 40 de ani, port-avionul Clemenceau a fost considerat „nava-amiral“ a flotei franceze. Insa cum toate au un sfarsit, nava – scoasa din uz – ar fi trebuit sa parcurga ultima sa calatorie, in urma cu doua saptamani, catre cel mai mare santier naval de dezasamblare al lumii, aflat in portul Alang, din vestul Indiei.

     

    Clemenceau nu a ajuns insa la destinatie, scrie revista Time, deoarece Grecia si Turcia nu si-au dat acordul ca nava, incarcata cu azbest, sa strabata teritoriul lor maritim. In fine, dupa negocieri drastice, francezii i-au convins pe egipteni sa permita trecerea navei prin Canalul Suez. Desi Clemenceau se indreapta acum spre India, nu este insa sigur ca i se va permite acostarea.

     

    Daca raspunsul – asteptat la jumatatea lui februarie – va fi negativ, Clemenceau va deveni un „vas-fantoma“, sortit sa strabata marile, fara a mai putea vreodata acosta in vreun port, scrie revista. Problema demontarii navelor invechite, incarcate de deseuri toxice, nu priveste doar flotele militare, ci si pe cele comerciale. Navele care au asigurat comertul maritim intre tarile europene, inceput in urma cu peste 40 de ani, au imbatranit si tot mai multe trebuie scoase din uz.

     

    In 2004, tonajul navelor date la fier vechi a fost de aproape patru ori mai mare decat in 1990, urmand ca, potrivit estimarilor, pana in 2012 sa creasca in medie cu 20-25%. Desi operatiunea de dezasamblare este extrem de daunatoare pentru mediu si sanatatea umana, unele tari o percep ca pe o oportunitate de afaceri. Bangladesh, China, India, Pakistan si Turcia – cele cinci state responsabile pentru 90% din industria demontarii navelor – incep sa inteleaga insa ca dezavantajele activitatii ar putea fi mai mari decat beneficiile sale.

     

    Siguranta muncitorilor de pe santier este extrem de precara si ideea ca aceste tari sunt vazute ca depozite de deseuri ale statelor dezvoltate nu este imbucuratoare. Nu e de mirare insa ca aceste state accepta in continuare situatia. Cresterea spectaculoasa a economiilor asiatice a facut ca pretul otelului sa sara in aer. Tona de otelul se vinde in India cu 400 de dolari, in timp ce in Europa pretul e de 150 de dolari.

  • Blestemul aurului negru

    „Unii oameni isi doresc sa nu fi avut atata petrol, pentru ca ne-a cauzat numai probleme“, declara Hajim al-Hassami, purtatorul de cuvant al Adunarii Nationale din Irak. Afirmatia nu pare fortata celor familiarizati cu situatia actuala din Irak.

     

    Paza precara a rafinariilor si a centrelor de distributie a iscat nenumarate atacuri, tot mai bine organizate, ale insurgentilor, scrie revista Newsweek.  Decembrie a fost a treia luna consecutiva in care productia petroliera a Irakului a continuat sa scada, culminand cu cel mai mic nivel al exporturilor de la inceputul invaziei americane. Eliberarea tarii pare sa aiba un pret mult mai mare decat si-ar fi inchipuit americanii la inceputul razboiului.

     

    Ce s-a intamplat, de fapt?, se intreaba Newsweek. Desi toata lumea (si in special americanii) a fost de acord asupra importantei petrolului in reconstruirea economiei Irakului, masurile de siguranta au intarziat sa apara sau au fost, in cele mai bune cazuri, sporadice. Desi administratia americana a alocat 18,4 miliarde de dolari reconstructiei Irakului, protectia petrolului nu a fost luata in calcul, astfel incat banii au fost ridicati de armata irakiana si de politie. 

     

    Dupa alegerile din ianuarie anul trecut, sarcina de a apara „cea mai pretioasa resursa a tarii“ i-a revenit Ministerului Petrolului. Incercarea acestuia de a forma, in vara lui 2005, o unitate compusa din 4.000 de oameni care sa asigure paza rafinariilor s-a impotmolit din cauza birocratiei.

     

    Washingtonul a alocat 1,7 miliarde de dolari pentru refacerea proiectelor legate de petrol, insa pana acum numai 77 de milioane de dolari au fost folositi. „Cele mai multe dintre aceste proiecte ar fi trebuit incheiate anul trecut. Daca banii americanilor ar fi fost deblocati, irakienii ar fi putut termina mai repede treaba“, crede ministrul petrolului, Ibrahim Mohammed Bahar al-Aloum, citat de revista Newsweek.

     

    Reprezentantii Statelor Unite au declarat, recent, ca nu mai vor sa se afle in pozitia de donator principal, lasand loc si altor investitori. Important este ca acestia sa intreprinda ceva concret pentru apararea amplasamentelor petroliere.

  • La bine si la greu

    Polonezii sunt mari familisti. Asertiunea este probata de cele aproape 100 de magazine din Varsovia care ofera servicii si accesorii necesare organizarii unei nunti. Comparativ, Berlinul are mai putin de 20.

     

    Daca acum zece ani nuntasii preferau hambarele sau remizele de pompieri, nuntile s-au mutat intre timp in restaurante sofisticate, hoteluri sau chiar incinte special amenajate, denumite „case pentru nunti“, scrie Warsaw Business Journal.

     

    Piata nuntilor este estimata in Polonia la patru miliarde de zloti (peste un miliard de euro) anual, iar companiile poloneze specializate in organizarea grandiosului eveniment, precum Elizabeth Konin, Karina sau Nabla, sunt recunoscute international. Pe plan local, industria nuntilor creste simtitor, Polonia gazduind nu mai putin de 2.000 de magazine specializate.

     

    „Piata va continua sa se extinda, mai ales in orasele mari“, crede Karina Kudrej, directorul executiv al lantului de magazine Karina Wedding Boutique. Polonezii continua traditia de a avea o nunta mare, iar societatea moderna, cu gusturi si nevoi impresionante, urca mult pretul unei astfel de petreceri, motiv pentru care Karina va deschide doua magazine cu produse premium.

  • Carturi pentru copiii lui Beckham

    Cehia: fostul rege al Arabiei Saudite, David Beckham, Eddie Murphy. N-ati facut inca legatura? Ei bine, cei trei au cumparat carturi pentru copii de la cehul Milan Havel. Cum si-a castigat Havel renumele international?

     

    Analizand piata in 1988, cand Cehia inca se mai afla sub dominatie comunista, Havel a observat ca, desi cererile nu lipseau, sportul auto nu oferea servicii copiilor sub 15 ani. Impreuna cu designerul Václav Král, pe-atunci colegul sau, a creat un prototip inspirat de jucaria unuia dintre copiii lui Král. Antreprenorii cehi au vandut primul cart in 1989, la pretul de 25.000 de coroane cehesti (881 de euro), unui prieten. 

     

    Urmatoarele cinci carturi, vandute in 1990, i-au adus lui Havel un profit de 40.000 de coroane cehesti (1.412 euro). Cand, in anul urmator, a vandut 20 de carturi, Havel a decis ca e timpul sa se mute din garajul care ii servea drept fabrica de productie. In prezent, compania produce patru linii de carturi si vinde 200 de modele pe an, activitate ce ii asigura un venit anual de 10 milioane de coroane cehesti (peste 350.000 de euro).

     

    Carturile functioneaza cu benzina, iar cel mai rapid model poate prinde o viteza de 150 de km pe ora. Cel mai scump model costa 60.000 de coroane cehesti (2.117 euro), iar compania, care are opt angajati, poate crea modele la indicatiile clientului. Pentru ca pe piata din Cehia cererile nu depasesc cinci carturi anual, Havel isi „racoleaza“ clientii la expozitiile internationale.

  • Industria de pacalire a ochiului

    La doi ani dupa ce a trecut de la productia de tevi de cupru si alama pentru sistemul de incalzire prin pardosea la productia de tevi din inox, compania suedeza Thermotech a economisit 965.000 de dolari din costurile de fabricatie, vanzarile crescand totodata anul trecut cu 40%.

     

    Exemplul a fost ilustrat in Franta, in cadrul unei recente conferinte pe tema importantei designului in cresterea profitului. Din pacate, exemplul Thermotech nu este inca urmat si constientizat la scara larga. Potrivit rezultatelor unui sondaj pentru care au fost intervievati aproape 4.000 de manageri europeni din mai multe sectoare industriale, designul nu pare sa conteze mai deloc pentru a obtine o afacere de succes, scrie revista Business Week.

     

    Cu toate acestea, cateva studii recent intreprinse de agentii europene de design au scos la iveala faptul ca impactul componentei de design este semnificativ pentru profitabilitatea unei afaceri. In Norvegia, de exemplu, 63% din companiile care au integrat metode de design in afacerile lor au raportat profituri tot mai mari pentru ultimii patru ani, scrie revista. Iar in Spania, 40% din managerii intervievati cred ca designul are un rol semnificativ in vanzari.

     

    Studiul prezentat in conferinta a mai aratat ca inovatia in sectorului serviciilor va fi cheia succesului in afaceri de acum inainte. Pentru moment insa, in timp ce jumatate dintre companiile chestionate investesc in design, numai intre 6 si 20% (in functie de tara) aloca bani pentru imbunatatirea serviciilor.

  • Regele Lohn, detronat

    Orice investitor stie ca trebuie sa se fereasca de efectul de piramida. Daca baza afacerii se clatina, restul, oricat de solid ar fi, risca sa se prabuseasca. Asta se intampla, acum, cu industria usoara romaneasca. Exporturile mor, fabricile o data cu ele si-n urma lor isi ling ranile firmele de transport, antrepozitele si comisionarii vamali.

    Anul trecut, in 30 mai, avea 30 de miliarde de lei profit. In octombrie, trei miliarde pierderi. Iar acum a intrat in procedura de faliment. Cam asa s-ar sintetiza situatia financiara a tesatoriei Zefir din Bucuresti. Ei si? – ar spune unii. Orice firma poate intra in faliment daca este prost condusa, nu are comenzi sau pur si simplu nu-si mai gaseste locul pe piata. Dar Zefir nu corespunde acestui portret. Firma lucreaza in industria usoara de aproape 15 ani si avea comenzi lunare de peste 500.000 de euro, dupa cum spune Mihai Pasculescu, directorul general al companiei. Si cazul nu este singular. „Surori“ de suferinta ii sunt Textila Unirea, Stilconf (de pe platforma industriala Apaca Bucuresti). „Firme de incaltaminte din zone bine dezvoltate cum ar fi zona Banatului – am doua exemple de firme care s-au inchis si foarte-foarte multe firme cu situatie precara“, constata si Maria Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS).  Victimele valului de falimente din industria usoara sunt circa 20.000 de salariati care se afla pe lista disponibilizarilor in acest an. Iar cifra ar putea creste de 10 ori. 

    „Daca se continua cu trendul de crestere a utilitatilor si devalorizarea euro, ramura noastra poate sa aduca in jur de 100.000, chiar 200.000 de someri“, crede Grapini. Cel putin o parte din companiile romanesti cauta solutii „de avarie“ pentru a supravietui (sau pentru a-si pastra clientii). Daca a dat faliment in Bucuresti, Zefir vrea sa se mute la Brasov. Dar nu sa-si faca vreo fabrica noua, ci sa mute comenzile la o companie care mai are de lucru – Carpatex. 

    „Din octombrie pana in aprilie aveam multe comenzi, in rest ne concurau importurile din China. Dar Carpatex Brasov lucreaza cu lana si are de lucru toata vara“, explica Mihai Pasculescu. Fabrica isi va pastra, e drept, comenzile. In schimb, „fuziunea“ cu Carpatex a dus la concedierea a peste 200 de salariati din Bucuresti.

    De ce au ajuns fabricile de textile si confectii sa pice ca frunzele toamna? Textilistii nu se pot pune de acord asupra principalei cauze. Ei acuza, intr-o ordine oarecare, importurile de marfuri ieftine din China, Turcia si Siria, scumpirea utilitatilor, devalorizarea euro si cresterea salariilor. Asa se face ca firme straine care au venit sa-si coasa textilele in Romania pleaca spre alte tari, mai ieftine. 

    „La Botosani am intalnit trei firme de confectii cu capital francez si doua cu capital italian, care sunt de 10 ani in Romania, si toti mi-au zis «Doamna, eu ma mut in Ucraina, pentru ca nu mai am nici un avantaj competitiv daca stau aici»“, spune Maria Grapini.  Pana acum un an, amenintarea invaziei textilelor chinezesti parea sa nu puna mari probleme firmelor romanesti din industria usoara. Ele aveau o tinta clara: exportul in Uniunea Europeana. Iar perspectivele erau bune: peste 85% din productie se ducea la export (fie in sistem lohn, fie – foarte rar – sub marca proprie), iar mana de lucru si costurile curente erau cu mult mai ieftine fata de cele din UE. 

    Anul acesta, insa, situatia s-a schimbat. Firmele chinezesti au luat cu asalt nu numai piata romaneasca, ci si pe cea a Uniunii Europene. Exporturile lor in UE au crescut cu procente aproape incredibile. Numai la incaltaminte cresterile au fost de 681% in primele patru luni ale lui 2005, fata de aceeasi perioada a anului trecut. La textile, procentele sunt mai mici (50 pana la 100%). Textilistii europeni au gasit insa modalitatea de a-si apara piata de aceste importuri. Dupa un lobby puternic pe langa autoritatile din UE, Comisia Europeana si Ministerul de Comert al Republicii Populare Chineze au incheiat, in iunie, un acord prin care importurile de anumite textile chinezesti vor fi limitate pana in 2008. Limitele impuse prin acord se vor relaxa de la an la an, pana la liberalizarea completa. Doar 10 categorii – cu precadere produse finite – sunt incluse in acest acord. De exemplu, chinezii vor putea exporta in UE anul acesta 73 de milioane de bluze, in 2006 – 80 de milioane, iar in 2007 – 88 de milioane. Daca acest acord ajuta textilistii romani doar indirect, din perspectiva exporturilor, din 2007, efectele lui vor fi simtite si pe piata autohtona. O data cu integrarea in UE, importurile de marfa chinezeasca in Romania vor fi contabilizate, trebuind sa se incadreze in limitele acordului semnat luna trecuta. Deocamdata, atuurile firmelor romanesti (mana ieftina de lucru si apropierea de UE) sunt eclipsate de cele ale industriei chinezesti. O simpla comparatie poate explica falimentul fabricilor romanesti: o camasa chinezeasca iese din fabrica la 1,5 dolari. Romanii o produc cu trei dolari, iar in Transnistria costa 80 de centi. 

    Disecand problema, constatam ca „doar materia prima este, la noi, macar un dolar, in timp ce chinezii o aduc la 30 de centi“, spune Pasculescu.

    Cum de le da mana chinezilor sa practice astfel de preturi? Mana de munca ieftina este un mit, spune Pasculescu. Un muncitor chinez dintr-o fabrica de textile castiga 150 de euro. Explicatia e alta: chinezii comanda pretul mondial al materiilor prime din industria usoara pentru ca sunt cel mai mare importator. Astfel, ajung sa plateasca jumatate din pretul practicat in restul lumii. In plus, ei cheltuie doar 15% din costul utilitatilor suportat de fabricile romanesti. 

    Romanii nici macar nu pot visa sa ii concureze pe chinezi cu materia prima produsa pe plan local. Daca in 1996 existau 46 de filaturi (25 erau profilate pe pregatirea si filarea bumbacului, 12 pe filarea lanii, trei pe filarea inului, canepei si iutei, iar cate trei pentru fabricarea atei si, respectiv, a altor tipuri de fire), in 2000 ramasesera doar 26. Asa stand lucrurile, producatorii romani cer ajutor de la stat. Inghetarea preturilor la utilitati, a cursului de schimb leu-euro si reducerea taxelor pentru forta de munca sunt doar cateva masuri care le-ar putea face viata mai usoara. Si nu numai lor. 
    Daca in 1990 in industria textila erau doar cateva sute de firme, acum sunt mai bine de 8.000. In jurul lor s-a dezvoltat o retea extinsa de transportatori, firme de depozitare a marfurilor si comisionari vamali. Toti acestia depind aproape exclusiv de activitatea firmelor din industria usoara. 

    „Lantul este mult mai lung“, spune presedintele FEPAIUS. „Scad consumurile de anumite auxiliare, materii prime, tot ce folosesti in procesul de productie, deci toate serviciile care sunt in afara producatorului sunt afectate de reducerea volumului la export.“

    Boom-ul anilor ‘90 din industria usoara s-a propagat si in transporturi. Importurile de camioane au crescut constant. Numai anul trecut firmele de transport au adus din strainatate cu 24,2% mai multe masini decat in 2003. Leasingul a fost forma preferata de cumparare. Iar ratele urmau sa fie platite din profitul obtinut tocmai de pe urma plimbarii textilelor peste granita.

    Surpriza: trendul crescator al comenzilor a fost curmat anul acesta. „De la inceputul anului, comenzile sunt in scadere continua“, spune Cristian Enache, director al companiei Michelangelo International Transport Bucuresti. „Au inceput cu scaderi de 15-20%, acum au ajuns la 30% comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut.“ Transportatorii au fost luati pe nepregatite de aceasta situatie. Nimic nu le spunea, anul trecut, ca in 2005 numarul comenzilor va scadea atat de mult. Statisticile oficiale o dovedesc. Volumul marfurilor transportate au crescut, de la an la an. De la 267 de milioane de tone, in 2002, la 294 de milioane de tone, anul trecut. Iar pentru marfurile transportate peste granita, cresterea a fost de 50% in acest interval.

    Transportatorii au urmat si ei dezvoltarea pietei. Si-au cumparat mai multe masini, pentru a face fata cererii. Asa se face ca numarul lor a crescut de la 444.000, in 2002, la 482.000, anul trecut. Acum, masinile stau la umbra garajelor. Concluzia reprezentantilor din industria usoara este clara: „E un an cum n-a mai fost de prost“, spune Grapini. Si suntem doar la jumatatea lui.