Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.
COTA: Romania are o cota de 440.000 de tone de zahar, anual, la un consum de 500.000 de tone. PRETURI: Pretul la raft al zaharului alb va creste de la circa 0,46 euro la aproximativ 1,1 euro, cat este in Uniunea Europeana.
PRIN SITA: Din cei 8-9 procesatori activi de zahar care exista in prezent pe piata se estimeaza ca vor mai ramane doar trei sau patru dupa aderarea la UE.
Teoretic, mass-media s-au aliniat la acquis-ul comunitar prin inchiderea capitolului Politici Culturale si Audiovizual (capitolul 20). Practic insa, va mai curge apa pe Dunare pana ce industria va functiona dupa mecanisme europene.
Apropierea mass-media romanesti de Uniunea Europeana deja se simte in acele sectoare direct vizate in negocieri: cinematografia si audio-vizualul. In primul caz, de notat ca anul trecut ponderea filmelor europene in cinematografele romanesti a crescut cu 5% comparativ cu 2003. In contextul in care distributia tuturor celorlalte productii a scazut. Insa cresterea numarului de productii europene nu s-a datorat apetitului sporit al romanilor pentru acestea sau apetitului pentru cinema, in general (dimpotriva, numarul cinefililor a scazut cu circa 500.000 de spectatori in 2004, fata de 2003). Explicatia isi are originile in capitolul 20 care prevede, printre altele, punerea unui accent deosebit asupra patrimoniului cultural comun european.
Ceea ce se traduce prin achizitia mai multor productii europene. Acelasi lucru este valabil si pentru audio-vizual. Conform aceluiasi capitol, Romania se angajeaza ca, pana la 1 ianuarie 2007, posturile de televiziune cu acoperire nationala, sa introduca treptat un procent majoritar de creatii europene si romanesti, acolo unde acest lucru este realizabil si prin mijloace adecvate. Valentin Nicolau, presedinte si director general al televiziunii publice spune ca TVR va trebui sa se apropie, pana in 2007, de prevederile legislatiei europene. Astfel ca, in 2006, 30% din programele TVR vor reprezenta productie romaneasca si europeana, iar in 2007, aceasta va constitui 50% din totalul programelor difuzate. Tot in contextul alinierii TVR la prevederile europene in domeniul televiziunilor publice, Nicolau spune ca TVR va trebui sa importe circa 10% din programele sale de la producatori independenti din alte tari, conform Directivei Televiziunea fara Frontiere.
Am facut demersurile pentru infiintarea unui birou propriu la Bruxelles suportat exclusiv din fondurile TVR si ale carui costuri sunt estimate la 8.900 euro/luna. Va trebui, insa, ca televiziunea publica sa devina din ce in ce mai activa pe piata europeana, atat prin implicarea in coproductii, cat si prin asimilarea procedurilor specifice televiziunilor publice din Europa, a spus el.
Dar apropierea de Uniunea Europeana s-a simtit cel mai bine prin noua lege a audio-vizualului (504/2002). Astfel, cel putin la nivel legislativ, minorii sunt mai bine protejati de violenta si pornografie. Aceeasi lege a reglementat mai bine teleshopping-ul, sponsorizarea, asigurarea dreptului la replica si asigurarea accesului liber la servicii audiovizuale. Si, nu in ultimul rand, noua lege a modificat regimul publicitatii la TV (mai restrictiv, in general). Cei mai afectati au fost televiziunea publica (obligata sa-si reduca numarul de minute de publicitate de la 12 la 8 minute pe ora, difuzabile numai intre programe), dar si anumiti producatori. De pilda, tigarile au fost complet eliminate din media-planurile pe TV, iar spirtoasele si-au facut loc in program la sfarsitul prime-time-ului (dupa orele 22.00).
Cum va arata integrarea publicitatii autohtone in cea europeana?
In primul rand, in outdoor, peisajul va fi lipsit de reclamele la tigari (care invadeaza panotajele in prezent). La fel, si bugetele presei scrise si cele alocate BTL-ului vor saraci ca urmare a restrictionarii publicitatii la tigari pe aceste canale. Pe de alta parte, publicitatea va castiga din alte domenii (servicii profesionale, industria hoteliera, linii aeriene, industria alimentara etc.). De fapt, diversificarea advertiserilor pare sa fie prima consecinta a integrarii Romaniei in spatiul european. Impunerea unui brand pe o piata europeana va fi mult mai sinoasa decat pe o piata autohtona. Implicit, investitiile in publicitate si PR vor deveni o prioritate a oricarui business-plan.
O alta consecinta fireasca este largirea spectrului originilor clientilor de publicitate. Un exemplu ipotetic: desi cehii sunt inexistenti in topul advertiserilor acum, foarte probabil sa asistam la o invazie de reclame la marci de bere cehesti din 2007.
Dar o certitudine a industriei va fi cresterea tarifelor la publicitate (trendul a inceput inca de pe acum la TV, pe fondul vanzarii rapide a minutelor de publicitate disponibile). Daca tarifele vor creste direct proportional cu piata (pastrandu-se proportiile investitiilor curente) sau daca vor creste spectaculos, este greu de anticipat. Privind la tarile vecine care au aderat la Uniunea Europeana anul trecut, tragerea unei concluzii ar fi prematura. Piata de publicitate neta in Europa Centrala si de Est a crescut in 2004, cu 16%, insa analistii nu estimeaza acelasi ritm de crestere si pentru 2005 (doar 10%).
Cum va arata aceasta crestere, o data cu intrarea in Uniunea Europeana? Parerea specialistilor este aceea ca Romania nu va aduce un aport sensibil la incasarile nete din publicitate, in ansamblu. Pe de alta parte insa, piata se va dezvolta spectaculos, in particular.
Mihai Ghyka, presedinte al IAA (International Advertising Association), spune ca aderarea Romaniei la Uniunea Europeana este deja factorul determinant in cresterea economica ce se face resimtita si in publicitatea romaneasca. O data cu certitudinea aderarii, spune Ghyka, reticentele investitorilor dispar, criticile se transforma in oportunitati si Romania devine noul «El Dorado» european pentru toti cei care pana mai ieri erau sceptici. Presedintele IAA mai spune ca publicitatea romaneasca va fi unul dintre marii beneficiari ai acestei tendinte. Veniturile nete vor creste substantial intr-o piata de media din ce in ce mai complexa si variata, conchide Ghyka.
Pe de alta parte, este de urmarit cat de complexe si variate vor arata mass-media acelor ani. Fotografia actuala a presei romanesti – tot mai mototolita de diversele framantari – aduce mai putin cu eticheta europeana si pare sa capete accente tot mai pronuntate de circ. Sau sa fie aceasta faramitare o consecinta fireasca a tentativei industriei de a se stabiliza, inainte de aderare? Raspunsul inclina sa fie negativ in cazul initiativelor de tip heirupist, care nu au la baza reguli de business sustenabile. La polul opus, raspunsul inclina sa fie pozitiv pentru clusterele de presa, locale sau autohtone aflate in expansiune. Daca media nou aparute sau in curs de aparitie se vor aseza pe piata mai bine decat cele existente, integrarea o va arata.
Intre faramitare si consolidare, se afla interesul pentru o felie mai buna din piata.
FARAMITARE
Valurile demisionare de la Evenimentul Zilei, Pro Sport si Adevarul, in urma carora trei noi cotidiene si-au anuntat aparitia. La acestea se mai adauga un cotidian condus de Sorin Rosca Stanescu.Plecarea redactorului-sef de la Tabu, pentru a realiza o noua revista pentru femei (caz intalnit anterior si pe alte segmente de piata: presa sportiva, presa economica etc.).
CONSOLIDARE
Pozitia SBS Broadcasting in Romania prin achizitionarea statiilor Prima TV, Kiss FM si Star FM. Conturarea unor noi clustere de presa (Academia Catavencu; National TV/FM; precum si cel condus de sindicalistii Petrom, in frunte cu Liviu Luca). Extinderea trusturilor existente cu noi licente / statii radio-TV.
NOU-VENITI: Intrarea noilor jucatori pe piata – media, agentii, clienti – va avea ca principale efecte cresterea gradului de competitivitate si a volumului de incasari din publicitate.
REDIRECTIONARE: Noile restrictii la publicitate vor directiona bugetele de media din unele industrii catre marketing direct si PR.
CONSUM: Romanii vor avea la dispozitie, volens-nolens, mai multe productii europene in grilele de televiziune si cinema.
Intre 1998 si 2002, Romania era o tara acoperita cu un sfert din deseurile menajere pe care le producea anual. Lucrurile nu s-au prea schimbat intre timp. Dar va trebui sa se schimbe in curand. Cand si cu ce pret va straluci si Romania de curatenia proprie astazi tarilor comunitare?
Termenele limita ale perioadelor de tranzitie negociate cu UE o spun destul de limpede: in 2020, Romania va putea avea o alta fata. Insa o Romanie stralucitoare la finalul acestor etape pare o adevarata provocare pentru imaginatie in acest moment, avand in vedere peisajul actual al deseurilor urbane: Romania are in prezent un sistem de gestionare a deseurilor bazat doar pe colectare neselectiva si eliminare prin depozitare. Din cele circa 9,5 milioane de tone de deseuri municipale generate in 2002, 2 milioane au ramas necolectate. Din cele colectate, doar circa 500.000 de tone au fost colectate separat, in vederea reciclarii si recuperarii. Nu e de neglijat nici faptul ca pe masura ce consumul creste, si cantitatea de deseuri menajere creste, chiar daca populatia scade.
Conform cifrelor oficiale, cantitatea de deseuri menajere generate pe cap de locuitor este deocamdata cu 40% sub media din Uniunea Europeana. Pentru ca 2020 sa nu mai semene cu 2005, va fi nevoie si de o mai buna organizare, dar si de multi bani. Cinci miliarde de euro va costa numai implementarea in domeniul gestionarii deseurilor, conform estimarilor Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor. In ce vor fi investiti acesti bani? Pana in 2020, Romania va avea nevoie de aproximativ 50 de depozite municipale noi conforme cu standardele UE. In prezent exista 265 de depozite municipale, din care 16 sunt noi. Celelalte vor fi inchise treptat, pana in 2007, conform ministerului de resort.
Motivul ar fi gradul scazut de amenajare a depozitelor orasenesti: peste 40% din orase nu beneficiaza de nici un fel de facilitati pentru protectia mediului si mai mult de 45% dintre depozite au doar imprejmuire cu gard. Vor fi suficiente 50 de depozite municipale? Daca strategia se respecta, raspunsul e afirmativ. Regulile jocului spun ca, pana in 2016, ponderea materiei biodegradabile (cea care nu se recicleaza) din compozitia deseurilor municipale va trebui redusa cu 65%. Mai putine deseuri la groapa, mai putine gropi. Mai mult, depozitarea va fi descurajata incepand cu 2007, cand va fi introdusa o noua taxa pentru depozitare. Costul unui depozit, conform unui studiu de fezabilitate facut in Timisoara, este de 17 milioane de euro.
Dar pana la depozitare, deseurile trebuie colectate. Si nu oricum, ca pana acum, ci separat, pentru a putea fi reciclate. In Germania, tara cu cele mai inalte standarde de gestionare a deseurilor, 65 – 70% din deseurile de ambalaje sunt colectate pentru reciclare. In Romania, deseurile municipale sunt colectate selectiv intr-o foarte mica masura (sub 10%) pentru valorificarea materialelor reciclabile (hartie, carton, sticla, metale, materiale plastice). In urma colectarii selective prin proiecte pilot, doar 2% din materiale reciclabile total generate sunt valorificate.
Pentru colectarea selectiva in vederea reciclarii si recuperarii detine pionieratul orasul Piatra-Neamt care, printr-un proiect in valoare de 16 milioane de euro, va avea in decembrie 2005 un sistem integrat pentru gestionarea deseurilor. Multi sunt inca sceptici in ce priveste reusita proiectului, deoarece aceasta depinde in mare masura de schimbarea mentalitatii locuitorilor orasului. Dar, daca lucrurile decurg conform optimistilor, sistemul de colectare selectiva va fi extins la nivelul intregii tari pana in 2020. Alti bani vor fi investiti in adaptarea tehnologiilor de productie din industria sticlei, metalului, hartiei, cartonului si plasticului pentru utilizarea materialelor colectate si sortate. Altfel, reciclarea nu ar avea piata si tot sistemul s-ar prabusi.
Avantajele economice nu vor intarzia sa apara, insa. Numai in domeniul PET-urilor, daca reciclarea s-ar face cum trebuie, Romania nu ar mai fi nevoita sa importe anual granule de PET in valoare de 80 de milioane de euro. Deocamdata, reciclarea in Romania inseamna maruntire si obtinerea de fulgi de PET care sunt exportati fara o evidenta clara catre tari precum Ungaria, Bulgaria, Italia, China sau Coreea.
Daca se va tine de modelul occidental, Romania va incepe sa-si exploateze deseurile si nu va mai trimite totul la groapa de gunoi. Mai precis, deseurile vor putea fi folosite pentru producerea de combustibil si biogaz. Pentru asta, va fi nevoie de cateva zeci de statii de compostare si incinerare. In prezent, ele dau multimea vida. Dar pana in 2017, Romania va trebui sa isi construiasca necesarul de incineratoare cu recuperare de energie. Iata cate oportunitati de afaceri. Dar a vorbi doar de deseuri menajere inseamna a limita problema foarte mult. Deseurile urbane constituie numai 6% din totalul deseurilor generate. Restul de 94% sunt deseuri industriale, cunoscute in general ca fiind mult mai periculoase decat primele. Principalii responsabili pentru poluarea apei, aerului si solului sunt marii poluatori industriali.
De pe lista marilor poluatori industriali oferita de Ministerul Mediului revistei BUSINESS Magazin, cateva companii ne-au comunicat cifra la care se ridica investitiile pe care le vor face pentru a se alinia standardelor UE in ce priveste protectia mediului. Astfel, compania Mittal Steel Galati va investi 30 de milioane de dolari. Principalele proiecte de mediu, si ca impact, si ca valoare, sunt crearea barierei verzi in jurul combinatului printr-un vast proiect de impadurire (plantarea a 70.000 – 100.000 de puieti pe 15 hectare) si instalatia de desulfurare.
Complexul energetic Rovinari va investi 200 de milioane de euro pentru instalatiile de desulfurare pana in 2013, 5 milioane de euro pentru emisiile la cos si, in urmatorii 5-6 ani, 30-40 de milioane de euro pentru evacuarea zgurei si a cenusei, spune Ion Piscu, directorul general al companiei. O cifra astronomica vor atinge investitiile companiei Termoelectrica: 920 de milioane de euro din surse proprii, spune Ovidiu Pop, directorul general al companiei. Trei sferturi din aceasta suma vor fi directionate catre reducerea emisiilor in aer.
O alta problema cu care se vor confrunta unele companii va fi si cea a componentelor si materialelor a caror utilizare este interzisa in spatiul comunitar. Producatorul intern de vehicule S.C. Automobile Dacia S.A. estimeaza costurile de conformare la aproximativ 60 de milioane de euro, conform Raportului de integrare din 2004.
Dar ceea ce vor experimenta romanii pe pielea lor va fi modificarea propriei mentalitati in ce priveste protectia mediului.
CHELTUIELI: Costurile pentru implementarea acquis-ului de mediu au fost estimate la 29,3 miliarde de euro pentru perioada 2004-2018 CALITATEA APEI: Aici vor fi investiti cei mai multi bani: 19,08 milioane de euro (peste 65% din fonduri)
POLUAREA INDUSTRIALA: Reducerea emisiilor periculoase va costa 5,26 de miliarde de euro, managementul deseurilor, 4 miliarde, iar calitatea aerului, peste 1 miliard
Pe cine ati fi votat daca la alegerile pentru Primaria Capitalei ar fi candidat si Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene in Romania, alaturi de Videanu, Vanghelie sau Piedone? Nu e o intrebare deplasata. Caci una dintre consecintele integrarii in UE e tocmai aceasta: la functiile publice din administratia locala din Romania pot candida si cetateni ai altor tari din Uniune. Unul dintre cele mai importante capitole din noua Constitutie Europeana este cel privind drepturile fundamentale si cetatenia Uniunii. Odata intrati in UE, romanii vor deveni si cetateni europeni. Ceea ce le va conferi inclusiv dreptul de a candida si de a fi alesi la alegerile locale in statul membru in care isi au resedinta. Prin urmare, n-ar trebui sa mire pe nimeni daca in anii urmatori ar aparea asa-zisi capsunari romani printre candidatii la vreun consiliu local din Spania. Asa cum n-ar strica deloc daca vreun neamt sadea, vreun englez sau vreun suedez s-a incumeta sa descalceasca itele guvernarii locale din Romania si s-ar pune pe treaba la vreo primarie din tara. De ce nu, chiar Jonathan Scheele? Care marturisea, in urma cu doi ani, intr-o discutie informala cu cativa jurnalisti, ca ar putea sa se gandeasca la acest lucru, din moment ce s-a implicat deja enorm in integrarea Romaniei si s-a atasat destul de mult de tara noastra, in cei patru ani si jumatate petrecuti aici. Sunt voci care spun ca oficialul european, care a strabatut tara in lung si in lat, a facut pentru Romania mai multe decat numerosi politicieni si demnitari romani. Poate nu tot la fel de interesant, dar mult mai spectaculos, este faptul ca Romania va trimite 35 de deputati in Parlamentul European. Acestia vor fi alesi prin vot universal direct, Bucurestiul angajandu-se sa organizeze alegeri pentru Parlamentul European pana cel mai tarziu in data de 31 decembrie 2007. Constitutia Romaniei prevede deja ca cetatenii romani au dreptul de a alege si de a fi alesi pentru PE. De altfel, Autoritatea Electorala Permanenta pregateste deja un proiect de lege in acest sens, precum si amendarea legii alegerilor locale, astfel incat sa permita cetatenilor UE sa candideze pentru diferite functii publice in administratia locala. In sfarsit, reprezentantii guvernului au anuntat intentia de a aduna toata legislatia electorala, inclusiv cea referitoare la alegerile pentru PE, intr-un cod electoral la standarde europene pe care sa-l supuna dezbaterii publice. Codul ar urma sa contina cinci mari capitole, referitoare la alegerile locale, parlamentare, prezidentiale, pentru Parlamentul European si norme de conduita electorala, spune liberalul Titu Gheorghiof. La randul lui, ministrul delegat pentru Relatia cu Parlamentul, Bogdan Olteanu, spune ca la dezbateri ar urma sa participe, deopotriva, partidele si organizatiile neguvernamementale. Iar forma finala a documentului, considera ministrul Olteanu, ar trebui sa fie aprobata de Legislativ in aceasta toamna. Ce se intampla daca Romania nu reuseste sa organizeze aceste alegeri in intervalul stabilit? Cele 35 de locuri din PE nu vor fi pierdute. Ele ii revin oricum Romaniei, asa cum Bulgariei ii revin 18 locuri. In cazul in care alegerile sunt organizate dupa data aderarii, se arata in Tratatul de aderare, cei 35 vor fi numiti de parlament, din randul senatorilor si al deputatilor, si isi vor exercita mandatul pana la alegerile propriu-zise. De altfel, Parlamentul European va avea oricum, de la data semnarii Tratatului de aderare (25 aprilie, a.c.), 35 de fotolii in plus pentru romani. Este vorba despre 35 de observatori in PE, numiti de Parlamentul Romaniei dintre actualii senatori si deputati, cei mai multi, probabil, din randurile membrilor Comisiei pentru Integrare Europeana. Negocierile privind componenta echipei de europarlamentari romani se vor duce, probabil, in raport cu actualul algoritm parlamentar. Si vor tine cont si de opinia grupurilor politice din Parlamentul European, declara deputatul Adrian Severin, membru al Comisiei pentru politica externa. Calitatea de observator in PE le va oferi celor 35 toate drepturile celorlalti europarlamentari (participare la dezbateri, luarea cuvantului s.a.m.d.) cu exceptia dreptului la vot. Alegerile pentru PE vor influenta, in mod cert, viata politica din Romania. In ultimele luni s-au facut deja multe valuri pe seama apartenentei partidelor politice romanesti la marile familii politice europene. In prima faza, de dupa semnarea Tratatului de aderare, prezenta eurodeputatilor romani nu va influenta in mod concret ecuatia politica a PE. Importanta echipei romanesti, a saptea ca marime, va creste in momentul in care cei 35 vor avea drept de vot. Chiar si pentru cel mai numeros grup (EPP-ED), cel al crestin democratilor populari, care numara deja 268 de membri, e important sa aiba cat mai multi eurodeputati romani. Asa se explica negocierile pe care le-au avut/le au PNL si PD cu popularii (EPP-ED), liberalii (ALDE) si socialistii (PSE) europeni sau ideile privind fuziunea celor doua partide din Alianta. Asa se explica schimbarile de denumire ale unor partide (PNTCD si PRM si-au adaugat cuvantul popular in denumire; taranistii, pentru a afirma raspicat ca apartin deja familiei populare crestin-democrate europene, cei din PRM pentru a incerca sa se apropie de aceasta). Interesate de eurodeputatii romani nu sunt doar cele trei grupuri mari ci si cele mai mici, care ar putea deveni, la randul lor, chiar mai interesante pentru eurodeputatii romani. Un numar de trei sau patru eurodeputati romani atrasi in G/EFA (ecologistii – 42 eurodeputati, in prezent), GUE (grupul de stanga – 41), I/D (euroscepticii – 36), UEN ( 27) ar putea schimba raportul de forte intre aceste grupuri. Tot astfel, cei 3-4 deputati adaugati unora dintre cei 28 de independenti ar putea duce la crearea unui grup nou. In oricare dintre aceste cazuri, eurodeputatii romani ar putea avea functii si influenta in respectivele grupuri, conform principiului mai bine la sat fruntas, decat la oras codas. De altfel, unul dintre reprezentantii verzilor europeni, Juan Behrend, marturisea pentru BUSINESS Magazin ca Partidul Ecologist European (din care face parte si Federatia Ecologista din Romania) monitorizeaza de mai bine de zece ani activitatea ecologistilor romani si are intalniri cu liderii acestora. Chiar daca nu a declarat-o raspicat, este limpede ca verzii europeni ii vor sprijini pe candidatii la PE a ecologistilor romani. La randul lui, Brian Crowley, liderul unui alt grup mic, UEN, ne declara ca se afla in discutii cu mai multe partide din Romania pentru a vedea care dintre cele care isi vor trimite reprezentanti in Parlamentul European ar fi interesate sa adere la grupul UEN. Prin urmare, oameni care pana in urma cu 15-20 de ani traiau prin vreun orasel de provincie din Romania vor avea sansa sa participe la luarea unor decizii europene. Si nu doar din Parlamentul European, ci si din alte institutii, precum Comisia Europeana, Banca Europeana de Investitii, Curtea de Conturi, Curtea de Justitie, Tribunalul de Prima Instanta, Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic si Social s.a.m.d. Deja, conform capitolului Diverse, dupa semnarea Tratatului de aderare, Romania va avea statut de observator activ pe langa toate institutiile comunitare.
ROMANII: Vor putea fi alesi in functii din administratia locala a oricarui stat membru al UE in care vor locui. EUROPENII: Cetatenii unui stat UE, rezidenti in Romania, vor putea fi alesi in functii publice locale din Romania.
EURODEPUTATII: Romanii vor alege, prin vot direct si universal, 35 de eurodeputati care sa-i reprezinte in PE.
Viciile de procedura au facut, la finele saptamanii trecute, ca Dinu Patriciu sa nu fie arestat, la solicitarea procurorilor de la Parchetul instantei supreme. Este a doua oara cand finalizarea a ceea ce seful Rompetrol a definit drept un proces politic esueaza din cauza viciilor de procedura. Ce va fi in continuare? Ce se va intampla cu Rompetrol?
In minuta sedintei de la tribunal se arata ca instanta a amanat judecarea propunerii Parchetului, admitand cererea avocatilor lui Dinu Patriciu care au sustinut ca au nevoie de timp sa-si pregateasca apararea. Patriciu este acuzat de initierea constituirii unui grup infractional in scopul spalarii unor sume de bani, realizate ca urmare a unor infractiuni precum delapidare cu consecinte deosebit de grave, inselaciune cu consecinte deosebit de grave, evaziune fiscala, spalare de bani, precum si de manipularea bursei de capital.
In dosar, procurorii Parchetului Inaltei Curti de Casatie si Justitie ii cerceteaza pe Dinu Patriciu, Sorin Marin – fost actionar la Rompetrol, Alexandru Bucsa – vicepresedinte pe probleme financiare al grupului, Phil Stephenson – director general adjunct, Florin Aldea – directorul societatii de brokeraj Alpha Finance, precum si pe John Works – fost director executiv al Rompetrol. Noi acuzatii au fost formulate si impotriva ziaristului Sorin Rosca Stanescu si a fostului ministru Sorin Pantis.
In legatura cu acest caz, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) din Parchetul instantei supreme a solicitat verificarea conturilor a 60 de persoane, printre care figureaza premierul Calin Popescu-Tariceanu si sotia sa, Ioana, senatorul UDMR Verestoy Attila, senatorul liberal Teodor Melescanu, presedintele organizatiei Bucuresti a PNL Ludovic Orban, liberalul Radu Boroianu, dar si fostul sef SIE Catalin Harnagea, precum si ziaristii Mircea Toma, Sorin Rosca Stanescu, Liviu Mihaiu si sotia sa, Ioan T. Morar si Sorin Vulpe.
Ce inseamna de fapt Dosarul Rompetrol? Indiferent de terminologia si modul de lucru al reprezentantilor justitiei, dosarul poate fi impartit, pentru a putea fi inteles, in mai multe capitole – cel privind piata de capital, cel legat de creanta libiana, cel legat efectiv de privatizarea Petromidia. Din 29 martie 2005, cand omul de afaceri roman si alte persoane din conducerea companiei Rompetrol au fost puse sub acuzare, fiecare din aceste capitole a avut momentul sau de glorie in
Initial, procurorii s-au concentrat pe privatizarea rafinariei Petromidia, pe modul de realizare a investitiilor si pe respectarea contractului de privatizare, precum si pe neplata unor sume catre bugetul statului. Aceasta prima faza a culminat, in mai anul trecut, cu retinerea lui Dinu Patriciu. La baza actiunii sta o analiza intocmita pentru Departamentul Securitatii Nationale al Administratiei prezidentiale, condus de Ioan Talpes, document care a fost lansat in presa in martie 2004 de catre liderul PRM Corneliu Vadim Tudor. Aceasta a fost ceea ce poate fi denumita prima etapa a dosarului.
Capitolul privind piata de capital ancheteaza modul in care au fost tranzactionate actiuni Rompetrol Rafinare la BVB in primele zile de dupa listarea de la 7 aprilie 2004. In prima zi de tranzactionare nu au existat nici pret de pornire si nici limite procentuale (minim-maxim) ale pretului ordinelor de bursa introduse in piata, ordinele fiind introduse numai in pietele Regular si Odd Lot. Astfel, participantii au putut introduce ordine si au efectuat tranzactii la preturi in afara unor parametri de protectie, cum ar fi de exemplu variatia maxima a pretului ordinelor de 15% fata de pretul de referinta.
Astfel incat, in prima zi de tranzactii, cotatiile au variat intre 116 lei/actiune – minimul inregistrat la deschidere, pe fondul unor transferuri de milioane de actiuni – si 590 de lei/actiune. Anchetatorii afirma ca o serie de tranzactii efectuate de catre oficiali Rompetrol, precum si de apropiati ai acestora ar fi influentat si condus la fixarea unui pret nejustificat de deschidere si de tranzactionare pentru Rompetrol Rafinare (RRC), de 116 lei/actiune. La acest pret a fost asigurat transferul unui miliard de actiuni RRC de la Rompetrol SA catre o companie din Cipru, Saltville Limited, reprezentata de Colin Richard Hart (la randul sau propus de procurori pentru arestare preventiva).
Capitolul Libia are radacini in perioada de glorie a petrolistilor comunisti si romani, pentru ca incepe in 1980, cand Rompetrol a obtinut dreptul de a explora si exploata perimetrul petrolier NC 115 din bazinul Murzuk, in vestul Libiei. Perimetrul s-a dovedit bogat in titei, explorarile efectuate pana in 1985 dovedind aceasta – valorile vehiculate evalueaza rezervele la 3-5 miliarde de barili. Cu toate acestea, in 1992, conducerea de atunci a Rompetrol a ajuns la concluzia ca nu poate efectua si lucrari de exploatare a zacamantului, iar in 1993 Rompetrol cedeaza in favoarea companiei spaniole Repsol drepturile sale asupra perimetrului.
Repsol urma sa plateasca statului roman 85 mil. $, in zece transe corespunzatoare unor anumite niveluri de productie ce ar fi urmat sa fie atinse, iar banii ramasi dupa deducerea cheltuielilor de explorare si dezvoltare, precum si dupa achitarea obligatiilor contractuale fata de partenerul libian, National Oil Corporation, urmau sa fie virati la bugetul statului. Pana la preluarea de catre Dinu Patriciu, in 1998, Repsol nu facuse nici o plata.
Aici s-ar naste o prima intrebare, legata de usurinta cu care au renuntat atat oficialii Rompetrol de atunci, cat si guvernul Romaniei la o potentiala afacere extrem de profitabila, pentru numai 85 de milioane de dolari. Iar atragerea celor 500 de milioane de dolari care ar fi fost necesare lucrarilor de exploatare n-ar fi fost o problema pentru nici o companie din lume posesoare a dreptului de exploatare a unui zacamant profitabil.
Patriciu a devenit proprietarul Rompetrol in 1998, dupa ce in 1994 un grup de salariati, 228 la numar, preluasera 80% din actiunile companiei prin MEBO. In solicitarea de arestare inaintata de procurori se vorbeste de Rompetrol ca de o companie dintre cele mai capitalizate din Romania, cu creante de incasat, la nivelul anului 1999, de 350 de milioane de dolari. Dinu Patriciu vorbeste in schimb de o companie cu o cifra de afaceri, la nivelul preluarii, de 6,6 milioane de dolari si cu pierderi de 1,5 milioane de dolari. In privinta creantei din Libia, surse din piata spun ca primii bani au fost incasati in perioada 2001-2002, iar valoarea este mai mica – pana in 65 de milioane de dolari.
Patriciu spune ca a corespondat cu ministrul finantelor pe seama creantei, dar ca dialogul nu s-a inchegat. Acum, procurorii sustin ca actualul Rompetrol si-ar fi insusit sume provenite de la Repsol si datorate bugetului de stat. Toate capitolele dosarului Rompetrol implica anchetarea unor oficiali din Ministerul Finantelor si din CNVM. In acelasi timp, fiecare capitol al afacerii a generat dispute politice, numele presedintelui Basescu revenind cu insistenta in declaratiile lui Patriciu, dar a constituit si un lasou, o capcana in care au cazut nume precum Sorin Pantis sau Sorin Rosca Stanescu.
Fiecare a avut si o serie de episoade care nu au mai fost lamurite nici pana in prezent – ascultarea telefoanelor lui Patriciu sau scurgerile de documente secrete de la Parchet sunt cele mai la indemana exemple, dar mai trebuie amintite si episoadele intalnirilor dintre Patriciu si premierul Calin Popescu Tariceanu, ministrul Monica Macovei sau chiar cu presedintele Basescu.
Daca Bursa pare sa se fi obisnuit cu evolutia imprevizibila a dosarului, pentru componenta sociala a acestuia povestea este inca la inceput, intelegand prin componenta sociala semnificatia anchetei pentru locuitorii din cele doua mari zone in care Rompetrol este prezent – Prahova si
Un deznodamant nefavorabil Rompetrol poate avea consecinte neplacute, in rezultatul oricarui vot, pentru actuala putere. Dinu Patriciu spune ca a luat masurile necesare pentru ca Rompetrol sa poata functiona chiar daca el este arestat. Iar aceasta declaratie ar trebui legata de recentul anunt facut de companie privind angajarea unui director de operatiuni, in persoana lui Andre Naniche. Acesta a lucrat pentru British Petroleum si Chevron si urmeaza sa coordoneze, de la Amsterdam, integrarea activitatilor grupului.
Tot la
In final mai trebuie spus ca evolutia dosarului ar putea transforma Rompetrol intr-o tinta de preluat pentru un mare grup petrolier international, care ar conferi atat continuitate activitatilor grupului, cat si un spate suficient de puternic sefilor companiei. Dinu Patriciu si-a clamat permanent nevinovatia si dorinta de a colabora cu justitia pentru rezolvarea cazului. Dar finalul povestii nu poate fi nicicum anticipat, pentru ca nimeni nu poate sti ce vicii de procedura mai pot aparea.
Dupa ce in 2005 si-a ratat tinta de inflatie, BNR e ferma in privinta lui 2006: tinta de inflatie ramane cea stabilita anul trecut, de 5%, plus sau minus 1%. Cu o adaugire: s-ar putea sa ajunga si pana la 6,5%. Cat de credibila este o tinta in care nici chiar cei care o stabilesc nu cred 100%? Si cata incredere mai inspira mesajele bancii centrale?
Pana unde tine insa increderea pe care bancherii sunt dispusi sa o acorde bancii centrale? Cum se traduce in practica si ce consecinte are mentinerea tintei de inflatie la ambitiosul nivel de 5%? Un prim vot de neincredere pot fi chiar previziunile realizate de analistii bancilor. Care, daca in ceea ce priveste tinta pe 2007 mai coincid cat de cat cu ale BNR, pentru 2006 difera semnificativ. La ING Bank, previziunea de inflatie pentru finele lui 2006 se invarte undeva in jur de 7-7,3%, daca lucrurile nu se schimba fata de ceea ce cunoastem in prezent, explica Florin Catu, economistul-sef al bancii.
Nici pentru anul viitor viziunea ING nu prea coincide cu ceea ce spune banca centrala. Vedem, mai degraba, un nivel de 6-6,5%, spune Catu, peste tinta de 5% pe care o urmareste BNR. Tintele bancii centrale sunt foarte ambitioase, adauga el, iar pentru a le atinge cei de-acolo au mult de munca. Una peste alta, ratarea tintei de inflatie de anul trecut, dar si stabilirea unei tinte pentru 2006 cu o deviatie anuntata din start, face ca mesajul bancii centrale sa nu mai fie foarte credibil.
Parere impartasita intr-o mare masura si de analistul-sef de la ABN Amro, Radu Craciun – unul dintre cei care de peste un deceniu urmaresc evolutia inflatiei in
Chiar si asa, Craciun spune ca banca centrala romaneasca nu e nici prima si probabil nici ultima care nu reuseste sa isi atinga tintele stabilite. Iar el da ca exemplu Polonia, care in primii patru ani de tintire a inflatiei si-a ratat mereu tinta. Tine de specificitatea pietelor emergente, unde probabilitatea ca obiectivul stabilit sa fie ratat e mai mare decat in cazul pietelor asezate, explica Radu Craciun.
Pentru a forta atingerea tintei de 5% plus sau minus 1% in 2006, banca centrala are la dispozitie, cel putin teoretic, cateva instrumente. Fie, explica Craciun, poate decide o crestere a dobanzii de politica monetara, fie poate inaspri conditiile de creditare. Ambele ar lasa, in final, mai putini bani in economie, si ar putea duce la o scadere a inflatiei. Pe de alta parte insa, o crestere a dobanzilor ar putea face din
In opinia lui Craciun, recenta crestere a dobanzii de politica monetara cu un punct procentual, pana la 8,5%, este un semn ca cei de la BNR si-au dat seama ca au exagerat in aceasta teama. In acest context, o mana de ajutor pentru banca centrala romaneasca ar putea veni de la Banca Centrala Europeana, in cazul in care va decide o majorare a dobanzilor. O astfel de majorare ar mai lasa loc si pentru BNR sa umble la dobanzi, fara a se mari si diferenta de randament. Altfel spus, un pas egal in cresterea dobanzilor de catre BNR si BCE nu ar creste atractivitatea pietei romanesti pentru fondurile speculative.
Ratarea tintelor e unul dintre cele mai grave lucruri intr-un regim de tintire a inflatiei, crede Dorin Badea, dealerul-sef de la Bancpost. In mod normal, loveste si in credibilitatea bancii centrale. In opinia sa, a fost o eroare din partea guvernatorului sa anunte public ca are in vedere o deviere de la obiectivul urmarit pentru 2006.
Poti sa spui ca mentii o tinta doar ca sa ancorezi acolo asteptarile pietei, dar numai intr-un cerc restrans, in cadrul bancii. Practic, mentinerea tintei de 5% pe hartie, in conditiile in care Isarescu vorbeste public despre un procent mai mare, e o recunoastere ca nu isi va mai atinge obiectivul. Si, in aceste conditii, credibilitatea in piata e destul de afectata, conchide Badea.
Potrivit lui Isarescu, o tinta mai inalta ar avea ca efect, pe langa modificarea anticipatiilor cu privire la cresterile de preturi, si o inflatie efectiva mai mare inainte de 2007. In opinia sa, o tinta mai putin ambitioasa ar fi atras perceptia unei politici monetare mai relaxate. Nu dorim sa transmitem acest mesaj, ci din contra, spunem ca intarim politica monetara si vom folosi toate mijloacele, a mentionat guvernatorul, care timp de 16 ani s-a luptat cu inflatia.
In opinia lui Badea, insa, mijloacele la care va apela BNR vor aduce in primul rand noi masuri de limitare a creditarii in valuta. Deja, in urma cu doua saptamani, banca centrala a decis majorarea, o data in plus, a ratei rezervelor minime obligatorii pentru pasivele in valuta de la 35 la 40%. Ceea ce, in final, se traduce printr-o scumpire a creditelor in moneda straina.
Cat de mult vor mai creste si cat de repede? Ma astept ca rata rezervelor minime obligatorii pentru valuta sa ajunga, foarte curand, la 50%, spune si Ionut Dumitru, seful departamentului de cercetare de la Raiffeisen. In plus, el crede ca vor mai aparea si alte masuri pentru limitarea creditarii, intrucat instrumentele clasice de lupta cu inflatia (dobanda, cursul) nu prea se pot folosi acum de catre BNR.
Faptul ca banca centrala si-a pastrat neschimbata tinta de 5% e raul cel mai putin rau pe care-l puteau alege, apreciaza Dumitru. Impartaseste opinia lui Isarescu – o tinta mai mare de 6%, plus sau minus 1%, ar fi fost ratata cu siguranta. Asta nu inseamna insa ca cea actuala va fi atinsa – iar previziunile de la Raiffeisen vorbesc despre aproximativ 6,8% la finele anului. Mai plauzibila este in opinia analistului de la banca austriaca, tinta pe 2007, cand cresterea preturilor administrate nu va mai fi la fel de mare ca anul trecut sau anul acesta.
O crestere a rezervelor minime obligatorii la valuta ca instrument de lupta cu inflatia este posibila si pentru analistul francezilor de la BRD, Florian Libocor: De crescut vor mai creste, probabil, dar n-o sa le fie la fel de usor sa le scada mai tarziu. Iar de scazut va trebui sa scada, cel putin dupa aderarea la Uniunea Europeana, pentru ca in UE acest nivel este de aproximativ 2%.
O diferenta atat de mare e absurda, crede Libocor, pentru ca nici o banca romaneasca nu ar putea fi competitiva in fata celor straine. Pentru 2006, Libocor vede o inflatie de 5,5% plus sau minus 1%. Pentru el, mesajele bancii centrale mai sunt credibile inca, pentru ca ratarile tintelor stabilite isi au originea in sectorul economiei reale si nu in sectorul monetar.
Opinie impartasita, in mare masura, si de ceilalti analisti. Succesul acestui demers (de scadere a inflatiei – n.r.) nu depinde doar de BNR, ci si de guvern, crede Radu Craciun. Care printr-o politica salariala sau fiscala dezlanata poate da peste cap toate tintele BNR, cu sau fara deviatii sau modificari ori de cate ori e nevoie. Dar poate Isarescu vrea sa faca un serviciu Guvernului pentru a-i lasa, prin deviatia anuntata, putin spatiu de manevra in negocierile cu sindicatele.