BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Coloana lui Traian

    Importanta Austriei pentru politica romaneasca a crescut brusc saptamana trecuta, dupa ce o problema medicala urgenta a presedintelui Basescu si-a gasit rezolvarea intr-un spital din Viena.

     

    Ca la fiecare gest al politicienilor romani de a prefera serviciile medicale ale Occidentului – de amintit Adrian Nastase, Ion Iliescu, Radu Vasile sau Viorel Hrebenciuc – s-au gasit in peisajul public si voci care sa reclame o lipsa de patriotism a presedintelui. Micile rafuieli de la Bucuresti au fost insa umbrite de evenimentele de la Viena, unde presedintele, care a socotit nenecesar sa-i cedeze temporar lui Nicolae Vacaroiu prerogativele, si-a transformat salonul in cabinet de lucru, remarcandu-se prin numarul mare de decrete semnate, de convorbiri telefonice (inclusiv cu oficialii europeni Barroso si Rehn) si de intalniri programate cu politicieni straini sau neprogramate cu politicieni romani (pelerinajele lui Emil Boc sau Vasile Blaga, care, spre deosebire de premierul Tariceanu, au avut permisiunea prezidentiala de a-l vizita pe pacient).

     

    In rest, la Viena Basescu a uitat de promisiunea ca se va lasa de fumat dupa introducerea taxei pe viciu, obligand reprezentantii spitalului sa ofere presei raspunsuri in stil diplomatic gen „oficial, presedintele nu a fumat in salon“.

  • Atentie, inflamabil

    O mostra de nervozitate a unei piete bursiere sensibile la orice zvon a furnizat-o,  saptamana trecuta, pierderea de valoare a Petrom, de 240 de milioane de euro intr-o singura zi, de pe urma informatiilor aparute in cateva ziare, dupa care Guvernul ar avea intentia sa taxeze suplimentar profiturile companiilor petroliere avantajate de scumpirea titeiului.

     

    Ideea nu e noua, fiind vehiculata inca de prin februarie in Congresul american, imediat dupa ce marile companii petroliere si-au anuntat rezultatele financiare pe anul trecut (Exxon Mobil, de pilda, a avut un profit de peste 36 de miliarde de dolari, cel mai mare obtinut vreodata in istoria SUA).

     

    Mai nou, la inceputul lui mai, ideea a ajuns si in Uniunea Europeana, unde ministrii de finante ai statelor membre au inceput sa discute si ei despre un impozit special pe profiturile firmelor petroliere, ca mijloc de crestere a veniturilor bugetare in tarile membre.

     

    Intrebat de presa si probabil fara a se gandi la consecinte, vicepremierul Gheorghe Pogea a spus ca daca UE va fixa un astfel de impozit, Romania se va ralia si ea acestei masuri, urmand ca veniturile in plus obtinute la buget sa fie directionate spre cei afectati de scumpirea produselor petroliere.

     

    Problema a fost ca spusele lui Pogea au intervenit dupa recenta ofensiva verbala a unora din politicieni impotriva presupusului cartel al firmelor petroliere cu activitate in Romania, care scumpesc nejustificat benzina. Cel mai vehement a fost chiar ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, adept al unei „responsabilizari sociale“ a companiilor care fac „profituri imorale“.

     

    In ceea ce ii priveste, reprezentantii companiilor si analistii au observat ca un impozit in plus in sectorul petrolier, pe langa faptul ca ar fi nelegal sa se aplice retroactiv, ar fi mai indreptatit pe partea de extractie si nu pe cea de rafinare si distributie, unde marja de profit poate sa fie foarte mica sau sa nu existe deloc din cauza faptului ca preturile de vanzare n-au crescut pe masura scumpirii titeiului la extern.

     

    O dovada proaspata in acest sens a oferit-o tot saptamana trecuta compania Rompetrol, care a raportat pe primul trimestru o pierdere de 23 de milioane de dolari, dupa care in luna aprilie n-a reusit decat un profit de 1,3 milioane de dolari, cu 92% sub nivelul de acum un an.

  • Salvati de la monopol

    Biroul polonez antimonopol a blocat planurile companiei americane Central European Distribution Corp (CEDC) de a prelua un producator local de vodca si de a-si intari pozitia pe piata poloneza, a patra din lume dupa cele din Rusia, Statele Unite si Ucraina.

     

    CEDC, care are sediul central in Statele Unite si este cotata pe Nasdaq, detine deja doi producatori locali de vodca – Polmos Bialystok si Bols – si intentiona sa preia controlul Polmos Lublin, prin cumpararea firmei poloneze Jablonna, care detine pachetul majoritar.

     

    „Ca principal producator si distribuitor de bauturi spirtoase pe piata poloneza, CEDC ar putea obtine o pozitie prea puternica pe piata locala prin intermediul acestei achizitii“, se arata in comunicatul biroului polonez antimonopol, citat de Reuters. In acesta se mai precizeaza ca, prin preluarea Polmos Lublin, cota de piata a CEDC ar putea depasi 40%, constituind o amenintare potentiala pentru concurenta in aceasta industrie. Anul trecut, CEDC a cumparat pachetul majoritar de actiuni de la Polmos Bialystok, al doilea producator de vodca din tara. Bialystok controleaza in jur de o cincime din piata locala, in timp ce Bols detine in jur de 11 procente.

  • Noul tigru al Europei?

    Intr-un articol publicat saptamana trecuta in cotidianul ceh Dnes, Valtr Komarek, consilier al premierului Republicii Cehe, face inventarul celor sapte motive pentru care, in opinia sa, Cehia are o sansa reala de a deveni cel mai remarcabil „tigru economic“ al Europei.

     

    „Este o tara de marime medie, dar in acelasi timp cu o economie foarte internationalizata, cu investitii straine directe in crestere, tara inregistrand cea mai mare valoare a investitiilor straine directe pe cap de locuitor din Europa“, a explicat Komarek. Investitiile straine directe totalizeaza 8-10 mld. euro anual, PIB-ul creste cu 7-8 mld. euro in fiecare an, iar alte 4 mld. euro vor veni anual in tara din bugetul Uniunii Europene.

     

    „O crestere anuala a resurselor de la 19 la 22 mld. euro, egala cu o cincime din produsul national, este un stimulent atat de puternic incat ar trezi orice economie“, precizeaza consilierul premierului ceh. In plus, spune el, forta de munca este de patru pana la cinci ori mai ieftina in Republica Ceha decat in UE. De exemplu, salariul mediu lunar in Cehia este de 840 de euro, fata de 4.183 de euro in Danemarca, iar un intreprinzator realizeaza un profit mediu anual de 33.000 – 40.000 de euro pe angajat, continua Komarek.

     

    Ultima prognoza a Bancii Nationale a Cehiei, care asteapta o crestere a PIB de 6,9% in acest an, confirma ca tara a intrat intr-o noua era, una „plina de sperante“, este concluzia articolului scris de Valtr Komarek.

  • O listare interesanta la Budapesta

    Pentru ca ridicarea noilor autostrazi sa nu adanceasca deficitul bugetar record, Ungaria a decis sa scoata la vanzare pe bursa din Budapesta un pachet de 20-40% din actiunile companiei de stat care este responsabila de managementul autostrazilor. Ministrul maghiar al transporturilor, Janos Koka, spune ca oferta publica ar urma sa fie gata in sase luni.

     

    Vanzarea va permite guvernului sa-si schimbe optica privind contabilizarea costurilor presupuse de constructia drumurilor, astfel incat nu va mai fi nevoie sa le includa in bugetul de stat, o miscare care va reduce considerabil deficitul, a explicat Koka pentru Associated Press.

     

    „Amenintarea ca tinta privind deficitul bugetar pentru acest an va fi necesar sa fie majorata din cauza constructiei marilor drumuri a fost eliminata“, a declarat el. Cheltuielile privind constructia drumurilor efectuate inainte de 1 ianuarie 2006 vor fi finantate si incluse in bugetul de stat, in timp ce cele inregistrate dupa aceasta data nu vor mai fi incluse in buget.

     

    In 2005, deficitul bugetar in Ungaria a fost de 6,1% din PIB, cel mai mare din UE – asta dupa ce costurile presupuse de constructia de autostrazi a trebuit sa fie incluse in buget. „Suntem convinsi ca Eurostat (Institutul de Statistica al UE – n.r.) nu va avea nici o rezerva legat de acest plan“, a precizat Koka. Analistii spun ca deficitul bugetar ar putea depasi in acest an de aproape trei ori limita UE de trei procente din PIB din cauza cheltuielilor extraguvernamentale legate de scrutinul din aprilie. Acesta este in prezent cel mai mare obstacol in eforturile Ungariei de a adopta euro in 2010.

     

    Pentru a acoperi costurile pentru constructia de autostrazi in viitorul apropiat, guvernul intentioneaza sa obtina 115 milioane de euro din vanzarea actiunilor, 1,18 miliarde de euro din emiterea de obligatiuni si alte 320 de milioane de euro dintr-un imprumut acordat de Banca Europeana de Investitii.

  • Legaturi primejdioase

    Social-democratii au evoluat toata saptamana trecuta cu securea pactului cu PRM deasupra capului. Din sedinta Biroului Permanent National de la inceputul saptamanii, PSD a iesit cu o hotarare oficiala de incepere a negocierilor cu PRM, perceputa insa pe lungimi de unda diferite in interiorul partidului.

     

    Ideea s-a dovedit greu de suportat pentru unii lideri de opinie din PSD (Ioan Rus, Vasile Dancu, Adrian Severin, Victor Ponta). Ioan Rus, cunoscut ca un sustinator al liderului Mircea Geoana, a vorbit de ipoteza unui simplu „gentlemen agreement“, in caz contrar aducand aminte chiar ca „Geoana poate fi schimbat“. De partea cealalta, surse din partid i-au creditat pe Miron Mitrea si Viorel Hrebenciuc cu cele mai hotarate atitudini pro-protocol in dauna opiniei majoritatii. Silogismul profetic al lui Vasile Dancu („Cred ca e o capcana pentru Geoana si pentru partid. Daca Geoana se compromite, se compromite si partidul. Si se duce totul de rapa“) nu a tulburat insa hotararea BPN.

     

    Decizia colegilor de la Bucuresti de a incepe negocieri cu Vadim Tudor i-a nedumerit pe socialistii europeni, confruntati cu perspectiva ca in interiorul grupului sa se strecoare un acord cu o formatiune dintre cele care „isi asuma in mod deschis pozitii xenofobe“. Acesta ar fi fost si unul dintre motivele pentru care Geoana si Vadim au hotarat sa amane parafarea vreunei intelegeri pentru aceasta saptamana, dupa prezentarea raportului de tara al Comisiei Europene.

     

    In plus, tot dinspre surse din interiorul PSD a rasuflat si o alta clauza de salvgardare pentru pactul cu PRM: daca raportul Comisiei Europene ar fi defavorabil Romaniei, PSD ar putea renunta la apropierea de PRM, la pachet cu abandonarea intentiei de depunere a unei motiuni de cenzura. Un calcul politic destul de greu de justificat insa prin prisma unei formatiuni de opozitie cu o strategie coerenta de lupta politica: PSD ar ajunge astfel sa respinga a priori o buna sansa de a exploata un potential moment de slabiciune al puterii. In plus, vorba unui analist strain, colaborarea conjuncturala cu un partid parlamentar de opozitie, fie el si nationalist, ca PRM, nu e in fond cu nimic impotriva regulilor democratiei, inclusiv pentru standardele unui partid european, fie el si socialist.

  • Pe flancul de sud-est

    Foarte mediatizata a fost in ultima vreme intentia companiei rusesti Gazprom de a se extinde in Europa de Vest, prin preluarea firmei britanice Centrica sau prin participarea la privatizarea operatorului italian de gazoducte Snam Rete Gas. Intre sfortarea occidentalilor de a scapa de dependenta de gazul rusesc si avertismentul Gazprom ca oricand are la dispozitie piata asiatica daca aceea europeana i se refuza, comentatorii au uitat insa de pietele est-europene, considerate aprioric participante la efortul UE de gasire a unor surse alternative de aprovizionare cu gaze sau macar a unor rute alternative de transport.

     

    Iata insa ca la Bucuresti, vicele Gazprom, Aleksandr Medvedev, a venit cu o multime de planuri deodata: sa vanda gaze (scop in care a incheiat un contract pe 25 de ani cu Conef pentru 50 mld. mc), sa continue cu Romgaz proiectul depozitului de gaze din Neamt, pornit in 2003, sa participe la privatizarea Romgaz si chiar la proiecte de energetica nucleara. In plus, Medvedev a ales Bucurestiul ca sa declare ca europenii nu vor putea face abstractie de Rusia, ca tara furnizoare de gaze, la proiectul international Nabucco, de transport al gazelor caspice pe traseul Turcia-Bulgaria-Romania-Ungaria-Austria, unde compania romaneasca partenera in consortiu este Transgaz. Iar Romania este a doua tara din zona unde Gazprom intra in forta in mai putin de o luna. La sfarsitul lui aprilie, compania ruseasca a inceput renegocierea tarifelor platite operatorului bulgar Bulgargaz pentru transportul gazelor rusesti prin Bulgaria catre Turcia, Grecia si Macedonia, oferind in contrapartida investitii ale Gazprom in economia bulgareasca, intre care implicarea intr-un nou proiect nuclear la Belene si participarea la privatizarea distributiei de energie termica din Sofia.

     

    Ofensiva Gazprom in aceasta zona a continentului urmeaza si logica unei alte strategii: afacerile cu E.ON, bunul partener german al companiei rusesti. Unul din pretendentii occidentali la o participatie in proiectul de exploatare a gazelor de la Iujno-Russkoe din Siberia, E.ON e gata sa cedeze Gazprom, in schimbul acestei participatii, o cota din operatiunile sale din Europa Centrala si de Est.

     

    Presa internationala a vorbit in context de operatiunile E.ON din Ungaria, Cehia, Polonia, Slovenia, Bulgaria si Romania. In Romania, E.ON detine Distrigaz Nord si Electrica Moldova.

  • Cit se cistiga din real estate in Romania?

    E deja o axioma ca piata imobiliara e una dintre cele mai profitabile investitii care se pot face acum in Romania. Dar cat se castiga, de fapt, din real estate?

     

    Un raspuns scurt, in procente, la o intrebare despre randamentul investitiilor imobiliare ar fi: undeva, intre 6% si 300%. Acestea sunt limitele de castiguri pe care le-ar putea obtine, intr-un an, un investitor pe piata imobiliara din Romania. Randamentele variaza in functie de apetitul pentru risc, de activele pentru care se aloca banii, dar si de oportunitatile fructificate si de cunoasterea pietei.

     

    Ce-i drept, triplarea banilor in numai un an poate fi obtinuta doar de cunoscatorii dispusi sa riste sume importante de bani in proiecte considerate neviabile de marea parte a celor care activeaza in piata – si oricum acest randament se poate atinge doar in cazuri exceptionale. De aceea, cea mai mare parte a analistilor apreciaza ca maximul pe care se poate miza in cazul unei investitii imobiliare speculative este de 200% in euro. Ceea ce, comparativ cu un depozit bancar, de exemplu, care iti poate aduce un castig de 7-8% pe an, este oricum exceptional.

     

    Acesta este si motivul pentru care din ce in ce mai multi se indreapta catre piata imobiliara pentru a-si plasa banii. Printre noii investitori in real estate se numara si companii care au cu totul alt obiect de activitate, dar care au sume disponibile.

     

    Una dintre motivatii a fost oferita de renumita companie de consultanta PricewaterhouseCoopers, care plasa, la inceputul acestui an, Romania pe primul loc in topul investitiilor imobiliare europene. Analistii firmei de consultanta apreciau ca o investitie in real estate in Romania ar putea aduce o rentabilitate de pana la 500% in zece ani.

     

    Dar in ce ar trebui sa investeasca cei care au bani de plasat pe piata imobiliara? Aproape in orice, apreciaza cea mai mare parte a analistilor, pentru ca sansele de a pierde sunt extrem de reduse. Dar, in functie de profilul investitorilor si de sumele alocate, rentabilitatile obtinute difera destul de mult.

     

    In mare, investitorii imobiliari se pot imparti in trei categorii: speculatori (cei care mizeaza pe cresterea preturilor in timp scurt si castiga din diferenta dintre preturile de achizitie si de vanzare), dezvoltatori (cei care investesc in constructia unui proiect si profita de pe urma inchirierii sau vanzarii) si investitori institutionali (in general, fonduri de investitii care cumpara cladiri construite deja si castiga pe termen lung din incasarea chiriilor). Cele mai mari profituri le obtin speculatorii, iar randamentul acestora poate fi intre 50% si 200%, spune Sorin Panturu, partener fondator si manager al Trammel Mackenzie, o companie de management de investitii de dezvoltare imobiliara. Firma administreaza capitaluri private occidentale plasate in proiecte de dezvoltare romanesti si lucreaza cu fonduri de investitii straine.

     

    Investitorii speculativi se axeaza in general pe terenuri, dar „isi asuma riscuri de locatie, uneori riscuri juridice si deseori de non-lichiditate, pariind pe informatii neconfirmate privind proiectele de infrastructura si urbanism“, apreciaza Panturu. Odata cu dezvoltarea pietei insa, castigurile mari din speculatii cu terenuri vor fi tot mai greu de obtinut, analistii estimand ca preturile terenurilor nu vor mai creste la fel ca pana acum. La polul opus se plaseaza fondurile de investitii. Acestea prefera in general sa investeasca pe piete mai stabile, in cladiri gata construite, care sa le asigure un randament nu foarte mare, dar pe termen lung. Printre pionierii acestui tip de tranzactii se numara fondul austriac Europolis, care a cumparat la sfarsitul lui 2003 imobilul de birouri Europe House de la dezvoltatorul israelian GTC. Activ a fost si Immofinanz, care a preluat mai multe imobile, incepand cu parcul industrial IRIDE in primavara lui 2004, plus alte trei cladiri de birouri din Bucuresti. Pentru cele patru achizitii, Immoeast a alocat peste 130 mil. euro.

     

    Profiturile obtinute de fondurile de investitii sunt mult mai reduse comparativ cu cele obtinute de speculatori, dar comporta si riscuri mai mici. „Anul acesta vom avea prima tranzactie din Romania la un randament de sub 7%, in jur de 6,8%-6,9%“, estimeaza Bogdan Georgescu, director general al Colliers International. Spre comparatie, primele tranzactii de amploare de pe piata romaneasca – achizitia Europe House de catre Europolis si preluarea centrului de afaceri Opera Center de catre o alta companie austriaca, CA Immo – incheiate in toamna lui 2003 s-au facut la un castig anual de 12-14%, in euro. Urmand tendinta pietelor din regiune, si in Romania vor continua sa scada randamentele.

     

    „Piata de investitii in cladiri de birouri va ajunge la 6,5% pana la sfarsitul anului, iar piata de retail va ramane in jurul valorii de 7%“, preconizeaza Georgescu. Aceste doua segmente sunt cele mai atractive pentru marile fonduri internationale, pentru ca evolutiile sunt mai usor de previzionat. In alte sectoare, cum ar fi cel al spatiilor industriale, randamentele pot depasi 10%, apreciaza surse din piata. „Rentabilitatile sunt ceva mai mari, deoarece este o piata de nisa, cu anumite caracteristici, unde si riscul este mai ridicat“, spune Muler Onofrei, market officer al dezvoltatorului american Prologis in Romania, care a inceput lucrul la un proiect de parc logistic in vestul Bucurestiului. Dar scaderea rentabilitatii nu va indeparta investitorii, ci dimpotriva, dat fiind ca sunt si un semn de stabilizare a pietei imobiliare. Mai ales ca randamentele au o tendinta de scadere in toate pietele din zona. „Polonia a ajuns la cote de 5,7-5,8%, asa ca Romania – la 7% – este foarte atractiva“, sustine Georgescu.

     

    Dar, de multe ori, astfel de achizitii nu se fac numai din surse proprii, fondurile apeland si la credite bancare. Ca urmare, randamentul pentru suma proprie investita se poate ridica si la 20-30%, explica Sorin Panturu. Pe fondul lipsei de produse in care sa-si bage banii, fondurile au inceput sa se orienteze spre dezvoltare, adica spre crearea acestor produse. Mai precis, spre finantarea developerilor care au proiecte interesante, dar nu au suficienta putere financiara. Pe langa posibilitatea de a-si plasa banii, dezvoltarea ofera investitorilor institutionali si randamente mai bune.

     

    „Fondurile implicate in procesul de dezvoltare pot atinge profituri brute raportate la costul de dezvoltare de circa 20-30%“, apreciaza Sorin Panturu. Si aici sunt implicate si sume provenind din credite bancare, ceea ce poate duce randamentul pe capitalul propriu investit la 40-70% pe an.

     

    Bogdan Georgescu spune chiar ca, in functie de volumul investitiilor, randamentele pot cobori chiar spre 10%. „Nu cred insa ca exista inca dezvoltatori care sa accepte un randament sub 10% pe an.“

     

    Dar, dupa ce finalizeaza proiectul, un dezvoltator poate obtine castiguri substantiale nu atat din chirii, cat din vanzarea cladirii. „Intr-o piata imobiliara cum este cea romaneasca – care este «developer driven» (piata dominata de dezvoltatori – n.r.) – dezvoltatorii castiga mai mult decat fondurile de investitii, in special din imbunatatirea in timp a randamentelor“, remarca Muler Onofrei. El spune ca firma pe care o reprezinta, ProLogis, nu urmareste sa vanda parcul dupa finalizarea constructiei, comportament altminteri tipic dezvoltatorilor.

     

    Astfel ca, dupa ce au preluat proiecte gata construite, fondurile de investitii au inceput sa se implice in dezvoltare – operatiune care le poate aduce si castiguri pe masura. Europolis s-a implicat inca din 2004, alaturi de Cefin, in dezvoltarea Cefin Logistic Park, iar acum poarta negocieri cu mai multi dezvoltatori ai unor proiecte cu o valoare totala de 300 mil. euro. Immofinanz, care a prins gustul investitiilor in parcuri industriale cu IRIDE, a alocat circa 40 mil. euro pentru Bucharest Distribution Park. In plus, Immofinanz va dezvolta un proiect de retail in Constanta.

     

    O alta strategie adoptata de fonduri este incheierea unor contracte de forward purchase (contract de achizitie la termen la un pret dinainte stabilit). Prin aceste operatiuni, „fondurile isi securizeaza plasamente la randamentele de azi inainte de diminuarea acestora“, explica Panturu.

     

    Mai putin vizibila, dar nu si mai putin interesanta pentru investitori, este si piata rezidentiala. In acest segment inca nu s-au implicat developerii de mari dimensiuni, care au preferat pentru inceput cladirile de birouri si spatiile comerciale, si nici fondurile de investitii. Insa, odata cu explozia cererii de locuinte pentru clasa medie, pe fondul dezvoltarii creditelor ipotecare si imobiliare, din ce in ce mai multi investitori isi arunca privirile si spre constructiile rezidentiale. GTC, compania care a ridicat imobilele de birouri Europe House si America House, lucreaza acum la cateva proiecte de retail, dar si la cateva complexuri rezidentiale. De asemenea, Anchor Grup – dezvoltatorul a doua mall-uri din Bucuresti, Bucuresti Mall si Plaza Romania – a anuntat ca va investi aproximativ 60 de milioane de euro in construirea a doua cartiere rezidentiale.

     

    In cazul constructiei de apartamente, randamentele pot fi chiar mai bune decat in cazul imobilelor de birouri, iar exit-ul se face mai repede, prin vanzarea unitatilor locative. Pe de alta parte, exista si o clasa de investitori care cumpara locuinte, pe care ulterior le inchiriaza, insa castigurile nu mai sunt acum atat de mari ca in trecut. „Cel mai mic randament il da piata rezidentiala pentru clasa medie unde veniturile din chirie nu aduc mai mult de 5-6% randament anual“, apreciaza  Georgescu de la Colliers. El crede ca situatia e cauzata de faptul ca aceasta piata nu este dezvoltata. In plus, ultimii ani au adus o crestere foarte mare a preturilor de achizitie a apartamentelor, in timp ce chiriile nu au avut salturi la fel de spectaculoase. Ca urmare, marginile de castig s-au ingustat.

     

    Ce vor aduce insa anii urmatori? Analistii considera ca randamentele anuale vor continua sa scada, chiar daca preturile vor mai inregistra inca majorari. Pe de alta parte, piata imobiliara va fi martora unei schimbari a generatiilor de investitori. „Cu siguranta ca scaderea randamentelor va inlatura investitorii «speculanti» care intra de obicei pe pietele imature in cautarea unor randamente semnificative“, considera reprezentantul Colliers. Acestia vor fi inlocuiti de investitori mari care cauta sa plaseze peste 50-100 de milioane de euro si care accepta randamente mai mici pentru proiecte cu grad de risc scazut.

     

    Prima generatie de investitori – cei care aveau disponibilitati de plasat in urma cu zece ani – vor migra mai intai catre alte orase, a caror piata imobiliara nu este mai deloc dezvoltata, apoi se vor retrage de tot din real estate, alegand alte variante pentru plasarea banilor, considera Panturu de la Trammel Mackenzie. In ceea ce priveste preturile, el se asteapta ca acestea sa mai creasca un an-doi, pana la o stabilizare „intai la terenuri si apoi la produsele dezvoltate“. In acelasi timp, randamentele se vor eroda astfel incat peste cinci ani speculatorii sa nu obtina mai mult de 50%, crede el. Iar aceste evolutii se vor resimti mai intai in Bucuresti si apoi, cu o intarziere de 1-2 ani, si in celelalte mari orase.

     

    De unde ar putea veni castigurile cele mai mari in urmatorii ani? Piata de birouri ramane inca „la moda“, dat fiind ca rata de neocupare a birourilor de clasa A din Romania este inca foarte redusa. „Piata rezidentiala va avea insa un impact puternic si o dezvoltare spectaculoasa in urmatorii ani“, spune Bogdan Georgescu, care se asteapta la „mari surprize“ si de la piata de retail.

     

    De stabilizarea pietei se va putea vorbi insa abia peste 3-5 ani, cand vor fi destule produse, asa incat volumul tranzactiilor sa aiba un nivel ridicat constant in fiecare an, crede Georgescu. Pana atunci, investitorii mai pot spera la randamente anuale cu trei cifre.

  • Cine ia banii?

    In functie de sumele alocate, de provenienta acestora si de profilul de risc, investitorii pot castiga chiar pana la 100% intr-un an. Daca se finanteaza si din credite, randamentul capitalului investit (adica profitul raportat la suma alocata doar de investitor) poate fi mai mare decat rentabilitatea nominala a investitiei (profitul raportat la costul total al investitiei).

     

    Randamentul nominal anual (pe cost total de dezvoltare)

    Randamentul capitalului investit anual

    Fonduri de investitii

    7-12%

    20-30%

    Developeri

    15-30%

    40-70%

    Investitori speculativi

    25-100%

    50-200%*

     

    *RANDAMENT REALIZAT IN MAI MULTI ANI. INVESTITIILE SPECULATIVE NU SE FINANTEAZA BANCAR, ASTFEL CA RANDAMENTUL ANUAL AL CAPITALULUI INVESTIT ESTE, IN FAPT, EGAL CU CEL NOMINAL.

     

    De exemplu: Un investitor cumpara o cladire cu 2 milioane de euro si o vinde dupa un an cu 3 milioane. Castigul este de 50%. Daca insa investitorul vine doar cu un milion de euro bani proprii si celalalt milion dintr-un credit bancar, la vanzare – dupa returnarea creditului si a dobanzii aferente – castigul lui este de un milion de euro, adica suma investita efectiv. Deci un randament de 100%.

  • CURS VALUTAR: Verdele palid al dolarului nu vede cu ochi buni viitorul

    Viitorul e mai degraba cenusiu pentru dolar, dupa ce acesta a atins deja un minim istoric fata de euro si alte valute internationale. Si in fata leului, moneda americana a pierdut mai bine de 10%, doar de la inceputul lui 2006. Pana unde va continua caderea atotputernicului dolar? Castiga cineva de aici?

     

    “Ne asteptam ca dolarul american sa ramana sub presiune si in urmatoarele 12 luni“, comenteaza la invitatia BUSINESS Magazin strategul-sef pentru piete valutare de la ING Bank din Marea Britanie, Chris Turner. Presiune care, sunt de parere si alti analisti internationali intervievati de BUSINESS Magazin, se va traduce intr-o depreciere de „15-20% in urmatorii cativa ani, mai ales in fata monedelor asiatice decat a celei europene“ (Gerhard Winzer, CA IB International Markets AG), „pe masura incetinirii cresterii economice a economiei americane, dar si in conditiile intreruperii ciclului de cresteri a dobanzii de referinta din SUA“ (Kristian Siggaard -Jensen, Saxobank). Cu toate astea, completeaza Marcus Hettinger, analist pentru piata valutara de la Credit Suisse, chiar daca dolarul ramane pentru moment o moneda slaba, pe termen mai lung, „de 12 luni, credem ca el are din nou potential de apreciere“.

     

    Cat de mult va mai scadea (sau creste din nou) moneda americana? Si cum se rasfrange aceasta evolutie pe piata romaneasca? In conditiile in care cursul de schimb leu/dolar este calculat de BNR pornind de la cotatiile euro/dolar de pe pietele internationale si euro/leu de pe piata locala, este evident ca orice miscare a monedei americane in raport cu euro se transpune si pe piata valutara romaneasca. Asa se face ca, in conditiile in care dolarul se depreciaza sustinut pe plan international fata de euro, iar leul castiga intern fata de euro, moneda romaneasca a castigat, doar de la inceputul lui 2006, mai bine de 10% in fata celei americane. Pentru cei care, de exemplu, au luat un credit in dolari acum trei ani, cand cursul mediu leu/dolar era undeva la 33.200 de lei, rata a scazut cu aproape 20%. Procentul romanilor care au credite in dolari este insa destul de mic, este de parere Mihail Ion, presedintele Raiffeisen Asset Management si pana de curand analist la banca din acelasi grup.

     

    Explicatia tine, in opinia sa, de faptul ca, „cel putin psihologic, creditarea in dolari e mai scumpa decat cea in euro“. Mai precis, data fiind rata de dobanda ridicata pentru dolar (5%, dupa sedinta de miercurea trecuta a Federal Reserve), la care bancile romanesti adauga si o marja proprie de cateva procente, dobanda la creditele in dolari este mai ridicata decat cea la euro. Consecinta: romanii nu se mai inghesuie sa ia imprumuturi in dolari, dar nici bancile sa le promoveze. Pe termen scurt (de sase luni), creditele in dolari nu pot produce surprize neplacute, in conditiile in care asteptarile analistilor vorbesc despre un dolar tot mai slab pe aceast interval. Pe termen mai lung, insa, „incertitudinea (si implicit riscul) este prea mare“, adauga ei. Dar daca dolarul este atat de ieftin acum, sa fie un moment bun pentru a investi in moneda americana, speculand o posibila crestere viitoare? „Cel putin pentru un orizont de sase luni, nu e de investit in dolari“, crede Ion, anticipand noi scaderi ale monedei americane. Referindu-se la dinamica dolarului pe termen mediu, si dealerul-sef de la Bancpost, Dorin Badea, crede ca „depinde mult de ceea ce se va intampla cu dobanda de referinta din Statele Unite pe mai departe“. Pentru economia romaneasca, deprecierea dolarului are insa partile ei bune, in conditiile in care mare parte din importurile energetice (petrolul, cel putin) se fac in moneda americana. Exporturile, pe de alta parte, se bazeaza mult pe decontari in euro – mare parte a relatiilor comerciale romane desfasurandu-se cu zona euro.

     

    Rezerva Federala a majorat saptamana trecuta, pentru a 16-a oara consecutiv din iunie 2004, dobanda de referinta pentru dolar, cu un sfert de punct procentual. Noul presedinte al Fed, Ben Bernanke, anunta atunci ca politica de scumpire a creditelor (respectiv a dobanzilor) va continua in cazul in care va fi necesar, pentru controlarea inflatiei. „Masura si momentul“ unor alte cresteri vor depinde, a adaugat Bernanke, de informatiile economice viitoare. Pe de alta parte, tocmai aceasta crestere constanta a dobanzii a fost, pe parcursul anului trecut, motorul intaririi dolarului. In plus, o dobanda ridicata face (cel putin teoretic) activelele americane interesante pentru investitori – mai ales in conditiile in care Banca Centrala Europeana (BCE) a hotarat, la inceputul lunii, mentinerea dobanzii de referinta la euro la nivelul de 2,5%. In piata exista insa asteptari ca, pana in decembrie, BCE sa decida cresterea dobanzii, cel mai probabil pana la 3,25%.

     

    Dar evolutia monedei americane nu mai depinde la fel de mult ca in trecut numai de nivelul ratei dobanzii, este de parere Chris Turner, Head of Foreign Exchange Strategy la ING Bank Marea Britanie. In opinia sa, declinul dolarului observat in aprilie a fost generat de o atentie sporita a investitorilor asupra factorilor structurali ai economiei americane, cum ar fi deficitul de cont curent american aflat la un fara nivel fara precedent, de 7% din PIB. Turner anticipeaza ca „Fed va reduce rata dobanzii in trimestrul patru din 2006 sau in primul trimestru din 2007“ si o slabire in continuare a dolarului. Astfel ca, incheie el, pentru finalul lui 2006, raportul euro/dolar va cobori la „1,35, existand chiar riscul de a-l vedea in apropiere de 1,40“.

     

    Pe termen scurt, si Gerhard Winzer, Director Fixed Income/FX Research & Strategy la CA IB International Markets AG, in Viena, se asteapta la o slabire a monedei americane, anticipand un raport euro/dolar de 1,30 la finele lui 2006. In opinia sa, unul dintre motivele deprecierii monedei americane este ca „deficitul de cont curent al SUA a reinceput sa atraga atentia pietelor“. Totusi, Winzer nu vede probabila o criza a dolarului si nici o reorientare a investitorilor catre alte piete, „iar dolarul va continua sa isi pastreze statutul de principala moneda pentru rezerve“.

     

    Exista insa si alte pareri, conform carora, dupa cum puncteaza pentru BUSINESS Magazin Kristian Siggaard-Jensen, Sales Trader la compania daneza de brokeraj Saxo Bank „va exista cu siguranta o reorientare a capitalurilor dinspre economia americana catre alte economii“. In prezent, explica el, capitalurile merg dinspre pietele emergente cu ritmuri ridicate de crestere catre SUA, unde cresterea este mai redusa. Pe termen lung insa, „acest trend nu este sustenabil“. In plus, nevoia de investitii importante in infrastructura din pietele emergente este evidenta, iar „randamentele obtinute din astfel de investitii vor fi cu mult mai mari decat cele din SUA. Pentru finele lui 2006, Siggaard-Jensen anticipeaza o paritate euro/dolar de 1,32.

     

    Ceva mai optimist in privinta evolutiei monedei americane, strategul pentru piata valutara de la Credit Suisse, Marcus Hettinger crede ca, „pe un orizont de 3-6 luni, dolarul va continua sa se deprecieze (pana la 1,28)“, pe un orizont mai lung, de 12 luni, diferentialul de dobanda mare va duce raportul euro/dolar inapoi, la circa 1,20. Chiar daca, in prezent, „activele americane nu si-au pierdut atractivitatea pentru investitori“, adauga Hettinger, daca acest lucru se va intampla in viitor, nu este exclusa o reorientare a fluxurilor de capital catre tarile est-europene, date fiind „legaturile comerciale puternice“ dintre zona euro si aceste tari.

     

    Ce se va intampla insa cu dolarul pe piata valutara romaneasca? Analistii romani se feresc sa faca previziuni pe mersul dolarului, pentru ca „incertitudinea e prea mare, iar lucrurile se pot schimba fie intr-un sens, fie in altul peste noapte“. Directia e, cel putin, clara. Pana la finele anului dolarul va continua sa mearga in jos. Tot mai in jos.