BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Serviti un MBA de casa, va rugam!

    „Pana luni, tot departamentul e la un training. Reveniti atunci.“ A devenit o moda printre companii sa isi trimita angajatii in grup la diferite sesiuni de instruire. Din pacate insa, acestea se dovedesc deseori a fi o risipa de bani, iar ceea ce trebuia sa fie un program de lectii si examene ajunge o simpla distractie.

     

    Nu-i o noutate ca, atata vreme cat piata autohtona se confrunta cu un deficit de forta de munca, mai ales in profesiile de inalta calificare, companiile trebuie sa stie cum sa atraga oamenii potriviti, pe care sa-i pastreze cat mai mult timp. Iar aici, trainingul poate juca un rol important, deoarece face ca angajatul sa se simta valorizat, sa isi poata vedea viitorul mai clar in companie.

     

    Pentru ca programele de dezvoltare a angajatilor sa dea roade, ele trebuie corelate insa cu strategia de business a companiei. Iar aceasta inseamna ca training eficient nu se poate atata vreme cat compania nu stie exact ce nevoi are si nu-si defineste obiectivele decat de pe azi pe maine. Ruxandra Stoian, director in cadrul PricewaterhouseCoopers (PwC), spune ca la noi inca exista un numar mare de companii care sunt in etapa crearii unor sisteme de identificare a nevoilor sau chiar in etapa in care training-ul se face reactiv, ca raspuns la o nevoie operationala imediata.

     

    Pe de alta parte insa, un studiu al PwC, realizat impreuna cu Federatia Mondiala a Asociatiilor de Management al Resurselor Umane, arata ca training-ul si dezvoltarea angajatilor nu mai reprezinta o problema atat de complicata ca acum cativa ani. Astfel, daca acum trei ani 30% dintre angajatorii interogati mentionau acest aspect printre primele trei probleme de rezolvat, acum ponderea s-a redus la 18%. „Aceste cifre trebuie interpretate prin prisma faptului ca programele de dezvoltare a angajatilor au devenit un element constant pe agenda directorilor de resurse umane si nu mai au elementul de noutate sau nu mai exista dubii in privinta necesitatii lor, ca acum cativa ani“, explica Ruxandra Stoian. Companiile care stau bine la acest capitol sunt indeobste cele care au o arie de actiune pe piata pe mai mult de zece judete ori cele care au o cifra de afaceri mai mare de 10 milioane de euro/an, precizeaza Ovidiu Palici, senior trainer la Dale Carnegie Training Romania.

     

    SA STIM PE CE DAM BANII. Din punctul de vedere al calitatii training-ului insa, este adevarat ca multe companii au ajuns sa echivaleze training-ul cu un exercitiu oarecare de team-building. Adrian Stanciu, partener la Ascendis, vorbeste chiar despre o demonetizare a training-ului, care a ajuns sa fie confundat cu un fel de divertisment de corporatie. „Principalul scop al oamenilor la cursuri a devenit acela de a se distra, iar renumele de traineri buni l-au capatat oamenii care stiu sa faca spectacol din sesiunile lor de instruire“, sustine Stanciu.

     

    Cealalta conceptie incorecta despre training este ca astfel de cursuri ar rezolva de la sine toate problemele companiei, asigurand automat si o crestere a cifrei de afaceri. „Dar training-urile nu au rolul de a rezolva problemele, ci doar de a creste succesul acolo unde el exista deja. Daca ar fi sa fac o analogie, programele de training nu au rolul de medicament, ci de vitamina“, spune Madalina Uceanu, director executiv al Aims Human Capital Romania.

     

    Majoritatea companiilor (90%) care au participat la studiul „Tendintele in training si dezvoltare“, realizat in august 2006 de Achieve Global Romania, vad training-ul ca o modalitate de crestere a rezultatelor de afaceri prin dezvoltarea profesionala a angajatilor. Studiul a fost realizat pe 105 companii din diverse domenii – farmaceutic, financiar-bancar, telecomunicatii, FMCG, retail etc. Rezultatele arata o tendinta crescatoare a nevoii de programe din ce in ce mai adaptate, nu numai pe sector, ci si pe client, tendinta care se contureaza pentru aproape toate sectoarele, cu precadere pentru departamentele de logistica, administrativ si marketing, domenii unde furnizorii de training nu au reusit sa acopere cererea. De asemenea, multi respondenti considera cursurile ca fiind stereotipe si inutile daca nu au instrumente, tehnici, studii de caz adaptate sectorului respectiv.

     

    Referitor la furnizorul ideal de training, acesta este definit prin flexibilitate, expertiza, capacitate de adaptare la nevoile fiecarui client si renume bun pe piata. Uneori, in decizia de selectare a programului sau a furnizorului de training conteaza mai mult notorietatea trainerului decat notorietatea companiei de training.

     

    La nivel mondial, cele mai cerute sunt training-urile tehnice, care ocupa 98% din piata. „In Romania, in companiile unde exista un buget de dezvoltare de personal, bugetele se impart cam 50% pentru training-uri tehnice, cam 30% pentru cele de «soft skills» si restul pentru programe de stimulente, care au mai putin efect in dezvoltarea angajatilor, dar mai mult in motivarea lor“, sustine Madalina Uceanu.

     

    Cat priveste investitiile in training, daca ar fi sa facem o comparatie cu cat investesc companiile europene, sumele alocate pentru dezvoltarea angajatilor in Romania sunt asemanatoare, sustin specialistii in resurse umane. In acest moment, sustine reprezentantul Aims Human Capital, multinationalele investesc aproximativ 1% din cifra lor de afaceri in dezvoltarea angajatilor, iar aproximativ 5% din companiile cu cifra de afaceri peste 1 milion de euro/an au deja un buget destinat exclusiv dezvoltarii personalului si-si construiesc strategii pe termen mediu si lung pentru cheltuirea lui. Conform studiului Achieve Global Romania, companiile aloca in medie intre 1.000 si 1.500 de euro pentru o zi de training. Privit pe sectoare de activitate, companiile din FMCG sunt dispuse sa ofere cel mai mare onorariu, de 1.500 de euro pe zi.

     

    SI CE CASTIGAM? Specialistii in resurse umane spun ca investitia in angajati se recupereaza „inzecit“, cu conditia ca un program de training sa fie doar o completare la imbunatatirea standardelor si a procedurilor de lucru in companie si la imbunatatirea culturii organizationale in general.

     

    Pentru a analiza in ce masura investitia intr-un program de pregatire a fost rentabila, este necesara stabilirea unor indicatori de performanta pentru respectivul program de pregatire, inainte de a incepe procesul, dar si monitorizarea permanenta a acestuia. Specialistii de HR sustin ca, una peste alta, timpul in care se „recupereaza“ investitia depinde de tipul de schimbare dorita: o schimbare la nivelul cunostintelor despre un produs sau serviciu este mult mai rapida decat o schimbare la nivelul atitudinii. Adrian Stanciu ofera un raspuns mai concret: „Daca tinem seama ca inlocuirea unei persoane costa salariul ei cam pe 1,5-2 ani, atunci investitia in dezvoltare se recupereaza in 2-3 luni in care poti retine un om in plus. Bugetul alocat unui angajat pentru dezvoltare nu depaseste, de regula, 5% din salariul lui anual“, explica acesta.

     

    Astfel, cu cat angajatul devine mai loial fata de companie, cu atat ambele parti castiga. „Beneficiul vine din loializare, din sentimentul angajatilor de apartenenta si din nevoia umana de a da inapoi ceva din ceea ce au primit. Aceasta nevoie insa nu poate merge pana la a-ti sacrifica cariera si viitorul pentru ca ai participat (adeseori cu forta) la un curs. Practica multor firme de a-si pune angajatii sa semneze contracte de fidelitate atunci cand sunt trimisi la cursuri mie mi se pare cea mai simpla cale spre a distruge orice urma de fidelitate“, considera Adrian Stanciu.

     

    DINTRE NOI, PENTRU NOI. Retailul este unul dintre domeniile care duce inca lipsa de specialisti. Avand in vedere noutatea pentru Romania a formatului de magazin promovat de Metro sau Carrefour, toate marile lanturi de retail au recurs la programe de training pentru formarea angajatilor. „Programele de training sunt oferite tuturor angajatilor companiei, in functie de analiza nevoilor de training. Sesiunile de instruire sunt corelate cu nivelul participantilor si particularitatile comertului cash & carry“, afirma Adina Timplaru, corporate communications specialist la Metro Cash & Carry Romania.

     

    In retail exista o mare fluctuatie de personal mai ales pentru pozitiile de entry level, dar si oportunitatile de crestere sunt mari. Reprezentantul Metro spune ca dezvoltarea propriilor angajati reprezinta un factor-cheie pentru succesul pe termen lung al companiei si, ca urmare, atunci cand exista un post liber, se cauta mai intai in interior candidatul potrivit. In afara membrilor din board, toti managerii Metro Romania provin dintre angajati. In plus, 16 romani lucreaza in filiale ale Metro din strainatate, unde ocupa pozitii de middle si top management.

     

    Anul trecut compania a inceput si in Romania Metro Education, un program care se adreseaza elevilor de liceu si care urmareste sa-i specializeze si sa-i formeze in vederea unei cariere in retail. Programul se deruleaza in Bucuresti si urmeaza sa fie extins si in tara. Adriana Ross-Maugourd, head of human resources business unit pentru Metro Cash & Carry Romania si Republica Moldova, declara ca motivatia acestui program este aceea ca „juniorul este intotdeauna mult mai usor de fidelizat“. Programul Metro Education a fost lansat in 2000 in Polonia, unde a avut peste 2.400 de participanti. La sfarsitul lui 2005, Metro Cash & Carry avea in Romania 6.700 de angajati si 23 de magazine, dintre care patru in Capitala. „Intoarcerea investitiei in training este unul dintre obiectivele oricarei sesiuni de instruire, insa experienta totusi redusa a pietei romanesti face ca un raport strict, la acest moment, sa fie mai degraba un deziderat decat un fapt“, spune Adina Timplaru.

     

    MERGE SI CU E-LEARNING. La inceputul fiecarui an, Xerox Romania stabileste bugetul alocat programelor de  dezvoltare a angajatilor. Având in vedere domeniul de activitate al companiei, programele de instruire au un specific bine delimitat, putand fi clasificate in doua categorii: training-uri de specialitate (destinate pozitiilor tehnice) si training-uri de „soft skills“ (pentru care se califica toti angajatii si care cuprind training-uri de dezvoltare personala, de imbunatatire a relatiei cu clientii, de leadership etc.).

     

    In ultimii ani, spune Magda Ispas, HR specialist la Xerox România, cuantumul acestui buget s-a dublat de la an la an, iar tendinta se va pastra si pe viitor. In functie de planul de dezvoltare personala stabilit de angajati impreuna cu managerii directi, departamentul de HR elaboreaza planul de training pentru toata compania, la nivel local si regional, organizat atât intern, cât si cu furnizori externi de servicii. „De asemenea, avem o platforma de e-learning, care cuprinde aproximativ 1.000 de cursuri online (tehnice si de „soft skills“) la care are acces fiecare angajat. Astfel, toti angajatii beneficiaza de programe de dezvoltare potrivite parcursului pe care fiecare si l-a propus pentru propria cariera“, sustine Magda Ispas.

     

    Compania are 150 de angajati in Romania si prefera sa promoveze propriii oameni, pentru a le valoriza la maximum potentialul. „Avantajele acestei proceduri sunt evidente: echipa de resurse umane a companiei cunoaste deja potentialul persoanei respective, iar candidatul intern cunoaste deja particularitatile industriei in care activam. In prezent, 95% din managementul companiei provine din interior.“ Cu toate acestea, recrutarea din exterior este luata in seama, deoarece se apreciaza know-how-ul si perspectiva noua asupra businessului, pe care le are un angajat nou.  

     

    100 PE AN. In cazul Coca-Cola HBC Romania, companie prezenta pe piata romaneasca de 16 ani si care are in jur de 2.700 de angajati, exista un departament de training specializat, unde lucreaza cinci persoane angajate permanent. „Avem peste 100 de programe pe an, destinate fie dezvoltarii abilitatilor profesionale (tehnici de vanzare, norme de calitate), fie celor comportamentale (comunicare, negociere, munca in echipa, leadership)“, explica Simona Popovici, country HR manager la CCHBC Romania.

     

    Pregatirea incepe din prima zi de lucru. Fiecare nou angajat participa la programul de initiere si familiarizare cu afacerea si organizatia. Training-urile se adreseaza tuturor departamentelor si urmaresc dezvoltarea competentelor necesare fiecarei pozitii, fiind adaptate nivelului de dezvoltare profesionala al fiecarui angajat. Iar activitatile de training sunt planificate in functie de necesitatile de pregatire ale organizatiei. Anual, departamentul de dezvoltare organizationala face o evaluare a acestor necesitati si se stabilesc resursele (buget, personal necesar etc.). „Cheltuim anual in jur de un milion de euro, dar trebuie tinut cont ca avem o structura specializata de training, cu traineri interni, care livreaza o mare parte a cursurilor. Aceasta suma va suferi modificari in functie de necesitati“, precizeaza Simona Popovici.

     

    CCHBC este inca un exemplu de companie care promoveaza propriii angajati. „Daca in 1991, cand am inceput operatiunile in Romania, aveam colegi zeci de expati, acum tot managementul superior este autohton, pana la nivel de manager general, lucru rar intalnit in grupul Coca-Cola HBC“, insista Popovici. In acelasi timp, peste 50 de romani detin functii de conducere in cadrul grupului sau in operatiunile Coca-Cola din alte tari. Pentru fiecare pozitie se ia in calcul si aducerea unei persoane din afara in cazul in care e necesar, dar de cele mai multe ori se gasesc oamenii potriviti in interiorul organizatiei.

     

    Simona Popovici sustine ca este gresit sa evaluezi activitatile de dezvoltare a angajatilor strict in functie de suma investita: „De exemplu, vrem sa evitam situatia in care un angajat primeste un training extrem de scump si sofisticat, dar nu poate aplica ceea ce a invatat sau nu exista un proces de transmitere catre colegi a cunostintelor acumulate“.

     

    In opinia sa, cea mai grava greseala care se face in domeniu este necorelarea nevoilor de dezvoltare individuala cu cele de dezvoltare a businessului si cu criteriile de performanta cerute de postul ocupat. „Iar cel mai rau este sa nu-i arati clar angajatului unde poate ajunge, ca pozitie, daca se pregateste suficient. Acest orizont de asteptare este extrem de motivant, fiindca angajatul se lupta sa ajunga acolo unde potentialul sau l-a recomandat“, subliniaza Simona Popovici.

  • Cazuri de corigenta

    Exista cateva greseli frecvente pe care le fac companiile in privinta dezvoltarii profesionale a propriilor angajati:

    – Lipsa unei strategii de pregatire a angajatilor pe termen scurt, mediu si lung;

    – Lipsa de corelare a programelor de pregatire a angajatilor cu strategia de dezvoltare a organizatiei;

    – Identificarea gresita a nevoilor de pregatire a fiecarui angajat;

    – Nefolosirea in activitatea organizatiei a cunostintelor acumulate prin pregatirea angajatilor.

  • Gratis nu se poate

    Conform studiului „Romanian HR Profile 2006“, realizat de Business-Edu si Corporate Dynamics, in Romania se cheltuiesc in medie 92 de euro anual pe angajat pentru activitati care includ training, activitati motivationale, team-building-uri sau alte activitati de dezvoltare legate direct de angajati.

     

    O treime dintre firmele intervievate aloca intre 150 si 200 de euro pentru dezvoltarea angajatilor, in timp ce 38% au bugete sub 50 de euro anual. Si, spun realizatorii studiului, in conditiile in care un program de training de calitate costa cel putin 50 de euro per angajat, practic, in mai mult de un caz din trei avem de-a face cu firme care nu fac training sau au programe de training de slaba calitate.

  • Spre miliardul de euro

    Sumele brute cheltuite anul trecut de companiile cehe pentru publicitate TV, fara a lua in calcul discounturile si bonusurile, au fost de 832 de milioane de euro, cu 14% mai mult decat in 2005.

     

    Conform datelor furnizate de TNS Media Intelligence, citate de agentia de presa CTK, cel mai mare advertiser a ramas Procter & Gamble, cu aproape 50 de milioane de euro. Acesta a fost urmat de Nestlé (46,6 milioane de euro), Danone (39,5 milioane de euro), Telefonica O2 (38 de milioane de euro) si Henkel (32,3 milioane de euro). Reclamele s-au bucurat de cea mai mare audienta la postul privat TV Nova – 50% din populatia adulta, precum si la un alt post privat, TV Prima, cu 38,7%. Televiziunea publica a atras o audienta a reclamelor de doar 11,4%, in scadere cu 0,4%. Prin lege insa, aceasta nu a avut voie sa difuzeze anul trecut spoturi decat pana la limita a 1% din spatiul de emisie, iar in acest an plafonul a fost redus la jumatate.

  • Laborator HP In Rusia

    Hewlett-Packard Co. va deschide un laborator de cercetare si dezvoltare in Sankt Petersburg, cu intentia de a imbunatati accesul la informatiile relevante de pe Internet.

     

    Aici se va incerca obtinerea unor metode noi de extragere, analizare si organizare a exploziei de date de pe web. In noul laborator vor lucra cateva zeci de cercetatori. Beth Keer, director in cadrul HP, spune ca noul laborator va permite companiei sa profite de pregatirea academica riguroasa a cercetatorilor rusi. Acesta este cel de-al treilea laborator de cercetare deschis de HP in ultimii cinci ani. Primul a fost inaugurat in 2002, in Bangalore, India, urmat de cel din Beijing, China, in 2005.

  • HOTELURI: Piata incepe sa se familiarizeze cu cresterile moderate

    Rezultatele hotelierilor pentru anul trecut nu ne mai aduc cresteri spectaculoase sau rasturnari de clasamente. Piata incepe sa se maturizeze, cresterile sunt cuminti, veniturile din evenimente tind sa atinga jumatate din total, iar investitiile se fac majoritar din profitul propriu.

     

    Cu trei-patru ani in urma, cand investitiile in domeniul hotelier abia incepeau cu adevarat, rezultatele anuale erau tot timpul triumfale: procente numai de doua cifre si numai peste 20%. Cresterile se observau nu numai la hotelurile nou intrate pe piata, ci si la cele mai vechi, dar care investeau si automat reconstruiau baza de clienti.

     

    Rezultatele pentru 2006 sunt putin altfel: cresterile la grad de ocupare si cifrele de afaceri au o medie de 10%, uneori chiar si mai putin. S-ar putea spune ca e o crestere modesta, dar parerea cea mai impartasita este ca piata romaneasca deocamdata atat poate atrage si nu mai are decat putin loc sa urce. „E normal ca in primii ani de functionare marjele de crestere sa fie foarte mari. La cativa ani insa, daca hotelul s-a asezat bine in piata, cresterile din doua cifre sunt foarte rare si excelente cand exista“, spune Simona Constantinescu, oficial al Ana Hotels.

     

    Deocamdata mai exista: JW Marriott a raportat o crestere a veniturilor cu 13%, Crowne Plaza cu 10%, Hotel Caro cu 10%, Hotel Opera cu 11%, iar hotelurile Confort cu 10%. Exista si extreme: Athénée Palace Hilton a avut o crestere de doar 3%, explicatia constand intr-o scadere a numarului de clienti fata de 2005, dar si in investitiile in derulare, care au tinut inchisa o parte a hotelului. Venituri mai mari au raportat hotelurile mai noi, precum Howard Johnson, care a anuntat venituri cu 20% mai mari.

     

    Si gradele de ocupare s-au mentinut la un nivel asemanator cu 2005, intre 65 si 70%. „70% si usor peste este un grad satisfacator de ocupare pentru piata romaneasca“, spune Simona Constantinescu.

     

    Malin Malineanu, reprezentantul in Romania al Best Western (care are afiliate opt hoteluri in toata tara), considera ca un grad de ocupare de 65-70% nu este suficient: „Un grad de ocupare bun este peste 80%, dar cred ca va mai dura pana cand piata romaneasca va atinge aceste standarde“.

     

    La hotelul Crowne Plaza, de exemplu, gradul de ocupare a fost egal in 2005 si in 2006: 69,44%.  Cu toate acestea insa, profitul operational a crescut cu 10%, de la 4,2 milioane de euro in 2005 la 4,7 milioane de euro in 2006. 

     

    Asadar, desi hotelurile atrag acelasi numar de clienti, aceasta nu inseamna ca nu pot castiga mai mult – si nu numai din tarife (care nu pot creste decat in proportii mici), ci din alte activitati. „A fost greu pana hotelurile au ajuns sa nu mai fie doar camere puse una langa alta si sa genereze profituri si din altceva, dar pana la urma au reusit“, spune Paul Marasoiu, director al companiei de consultanta hoteliera Peacock Hotels Global Management.

     

    Paul Marasoiu a criticat ani la rand modul in care hotelierii, mai ales cei din provincie, nu aveau un plan clar de business, iar de aici suferea atat piata (neexistand piata de evenimente), cat si profiturile investitorilor. In Bucuresti, desi multe din hotelurile mari s-au construit sau erau deja construite in ideea de complex hotelier (camere, sali pentru organizarea de evenimente, restaurante, baruri, cofetarii), veniturile din cazare au surclasat tot timpul celelalte venituri.

     

    Se intampla si acum, mai ales in cazul hotelurilor mari (cu peste 200 de camere), precum JW Marriott sau Intercontinental, dar cum majoritatea hotelurilor, atat din Bucuresti, cat si din tara, sunt de capacitate medie (in jur de 150), ele sunt cele care fac tendinta.

     

    Iar tendinta vizibila in rezultatele hotelurilor pentru anul trecut este ca veniturile hotelurilor sa fie formate aproape fifty-fifty intre cazare si food & beverage. In cazul hotelurilor din lantul Ana Hotels (Crowne Plaza, Bradul si Sportul din Poiana Brasov, Europa si Astoria din Eforie Nord), raportul dintre veniturile din cazare si cele din food &  beverage pentru anul trecut este de 44% la 46% din total venituri. 

     

    Cele cinci hoteluri au inregistrat o cifra totala de afaceri de 16,9 milioane de euro (in crestere cu 11% fata de 2005 – cand au atras o cifra de afaceri de 15,3 milioane de euro), cel mai mare procent din totalul veniturilor (dar si al cresterii food & beverage) datorandu-se Crowne Plaza (care a inregistrat si cel mai mare profit operational, de 4,7 milioane de euro din totalul de 6 milioane de euro al grupului). „Hotelul Crowne Plaza a crescut foarte mult pe partea de evenimente, a fost renovata bucataria, a crescut capacitatea, practic acolo tot timpul se organizeaza ceva si asta se vede in rezultatele financiare“, spune Simona Constantinescu.

     

    Conform hotelierilor, sectorul de food & beverage este o sursa buna de venituri mai ales in perioadele de instabilitate valutara sau atunci cand piata de cazare ajunge la un oarecare nivel de saturatie. „Piata hoteliera romaneasca nu este saturata, dar este vorba de etape: daca in 2006 au fost suficiente 5.000 de camere de hotel in Bucuresti, in 2008 cu siguranta nu vor mai fi, deci practic este vorba de a intui cat are nevoie piata la un anume moment dat si a-i oferi acel lucru“, spune Liviu Roata Moale, directorul Confort Hotels, grup hotelier care detine trei hoteluri in Bucuresti (cu o cifra de afaceri de 7 milioane de euro in 2006 si care pregateste lansarea in toamna acestui an a unui hotel de 1.200 de camere). Unul dintre motivele invocate de unii hotelieri pentru cresterile mici (dar si pentru cresterea aparuta in sectorul de food &  beverage) a fost si fluctuatia cursului: la camere, contractele de cazare se incheie cu un an in urma, la un pret negociat in euro, de obicei, iar fluctuatiile ulterioare nu au cum sa nu afecteze. In sectorul de food & beverage insa, situatia e alta: aproape toate costurile sunt in lei, dar si majoritatea preturilor sunt in lei (in restaurante, baruri); si aici exista preturi in euro, pentru evenimentele integrate (conferinte sau nunti), dar preturile sunt mult mai usor de flexibilizat decat in cazul contractelor pentru cazare.

     

    Bineinteles ca hotelierii se pregatesc si cu o componenta reglabila in tarifele de cazare, dar de obicei aceasta aduce plusuri in veniturile provenite din cele aproximativ 15% din camere care se vand „cu bucata“. Si oricum nici la acestea pretul nu poate creste prea mult, deoarece ar face nota discordanta cu preturile din piata. Variatia sau, mai bine zis, cresterea „permisa“ este de maxim 10% din pret (anul trecut leul s-a apreciat cu aproximativ 9%).

     

    Pierderile mai apar insa si din faptul ca, la tarifele in euro si bugetele gandite in dolari, majoritatea cheltuielilor sunt in lei. Dincolo de salarii (care sunt din ce in ce mai des negociate direct in euro) si furnizori, utilitatile au tras din ce in ce mai greu in cheltuieli. „Atat din cauza scumpirilor utilitatilor (gazul s-a scumpit anul trecut cu aproape 30%, iar curentul electric cu 10% – n.red.), cat si din cauza aprecierii leului, cheltuielile cu utilitatile au crescut cu 23% in cazul hotelului Athénée Palace Hilton“, spune Simona Constantinescu.

     

    Pentru hotelurile care combina business cu leisure, tarifele mentinute in euro au atras clienti romani, preturile fiind usor coborate. „Noi practicam preturi in euro pentru toate cele trei hoteluri IBIS din Romania cu scopul de a atrage clientela straina, majoritara. Deprecierea euro a facut insa ca pentru clientela romana preturile in euro practicate de noi sa devina mai atractive si mai accesibile, urmarea fireasca fiind cresterea numarului de clienti romani“, spune Calin Ile, director general al hotelului Ibis Constanta. Cifra de afaceri in 2006 a fost in 2006 de aproximativ 2,8 milioane de euro fata de 1,5 milioane de euro in 2005 (datele din 2005 sunt mai mici, fiind primul an de operare al hotelului). Gradul de ocupare a Ibis a fost de 60,39% in 2006 fata de 53,63% in 2005, iar profitul operational a fost de circa jumatate din cifra de afaceri, dupa cum spune Calin Ile.

     

    Daca hotelul din Constanta a avut un grad de ocupare bun datorita faptului ca are atat turisti de business, cat si de leisure, fiind in oras, cum s-au descurcat cei care nu beneficiaza de leisure? Virgil Munteanu, directorul general al complexului de cinci stele Delta Resort, situat pe lacul Samova, in Delta Dunarii, s-a confruntat anul trecut cu fuga clientilor de Delta, din cauza temerii de gripa aviara. Cu toate acestea, lucrurile nu au stat rau: „Am depasit veniturile estimate pentru acest an, de 1 milion de lire sterline“. Acum, baza hoteliera este inchisa: se construiesc un spa, doua terenuri de tenis, teren de joaca pentru copii, un loc special pentru barbecue si o pista special amenajata pentru elicoptere. „Investitiile sunt de aproape 2 milioane de lire sterline si se fac exclusiv din veniturile atrase de Delta Resort“, spune Virgil Munteanu.

     

    Mai la sud putin de Delta, hotelierii de pe litoral au avut presimtiri bune cu un an in urma, cand spuneau ca 2006 nu va fi un an bun. 2006 nu a fost un an bun, iar gradul de ocupare de 60% in varf de sezon pentru multi hotelieri, care oricum tin deschis cateva luni pe an, a fost de-a dreptul descurajant. Cei mai indrazneti, anume hotelierii care au adaugat hotelului un centru spa si au tinut deschis tot timpul anului, se pot lauda ca gradul de ocupare a crescut cu aproape 10% intr-un an, ajungand la aproape 40%. Chiar daca asta abia acopera costurile.

  • Macar putin profit

    Lupta pentru fiecare milion de euro intrat in cont va fi si mai dura din acest an, cand vor intra pe piata hoteliera peste 3.000 de camere.

     

    Hotel

    Cifra afaceri (mil. euro)

    Profit (mil. euro)

    Grad mediu ocupare

    JW Marriott

    38,0

    18,0

    73%

    Athénée Palace Hilton

    18,8

    9,1*

    72%

    Crowne Plaza

    10,0

    4,7*

    69%

    Howard Johnson

    13,0

    1,5

    60%

    Intercontinental

    13,0

    2,6*

    60%

    Confort **

    7,0

    –

    67%

    Caro

    4,6

    1,2

    65%

    Golden Tulip Times

    1,8

    –

    67%

     

    * profit operational

    ** sumele sunt pentru toate cele trei hoteluri ale grupului (Traian, Otopeni si Rin Otopeni)

  • Rezultate la 5 stele

    Cele mai urmarite, rezultatele hotelurilor de cinci stele au mentinut clasamentul, dar si pretentiile, chiar daca unii carcotasi ar putea spune ca unele au avut profit cam mic.

     

    CEL MAI MARE. JW Marriott a avut cel mai mare profit si in 2006, cand a ramas (inca) si cel mai mare hotel romanesc (anul acesta va intra pe piata fostul Hotel Bucuresti, sub marca Radisson SAS, cu un numar mai mare de camere).

     

    CEL MAI NOU. Ultimul intrat in randul hotelurilor de cinci stele, Howard Johnson Grand Plaza Hotel, a inregistrat, in 2006, un profit net de aproximativ 1,3 mil. euro (reprezentand circa 10% din cifra de afaceri a hotelului, care a fost de 13 mil. euro). Oficialii HJ estimeaza in 2007 o crestere cu 6% a cifrei de afaceri, de la 13 milioane de euro la circa 13,8 mil. euro.

     

    INTERCONTINENTAL. Primul hotel de cinci stele din tara si-a propus pentru acest an o crestere de 10-15% a cifrei de afaceri fata de 2006 (in conditiile in care anul trecut a functionat la jumatate din capacitate). Hotelul va reintra pe piata la intreaga capacitate peste doi ani, cu 400 de camere.

  • Investitii romanesti cu pasaportul vizat

    In timp ce strainii aduc milioane de euro in Romania, atrasi de randamente ce se mentin inca la doua cifre, exista si romani care fac pasul peste granita. Desi castigurile nu sunt mereu pe masura celor obtinute (inca) pe piata romaneasca, exista suficiente exceptii.

     

    In ultima vreme, cel putin unul sau doi clienti suna zilnic pentru a intreba ce posibilitati exista de a-si plasa banii si pe alte burse decat pe cea de la Bucuresti, constata presedintele firmei de consultanta KTD Invest, Iulian Panait. Chiar daca numarul celor ce fie ca dispun de resursele necesare pentru a accesa piete mai sofisticate decat cea romaneasca, fie ca au nivelul de cultura de investitii pentru a face pasul si peste granita nu este inca foarte mare, „interesul este cu siguranta din ce in ce mai vizibil“, zice Panait.

     

    Interes care, de altfel, nu se simte doar in materie de investitii pe bursa, ci si de fonduri mutuale, plasamente bancare si, chiar daca intr-o masura ceva mai mica (si la alta scara ca resurse necesare), de cele imobiliare. Faptul ar putea parea paradoxal, in conditiile in care bursa romaneasca, pentru a da doar un exemplu, a avut anul trecut o crestere de 22% – mult peste cele din pietele vestice.  Nu la fel de paradoxala apare insa daca in afara castigului imediat, in calcul mai intra si alte plusuri pe care pietele externe le au in comparatie cu cea romaneasca: lichiditate mai mare, instrumente de investitii mai diverse si dispersia riscului.

     

    Pe de alta parte, exista si alte piete, exceptand-o pe cea locala, care au „perspective interesante din punct de vedere al randamentelor“, dupa cum subliniaza Mihail Ion, presedintele Raiffeisen Asset Management (RAM), enumerand aici tari precum China, India, Rusia, Brazilia sau Polonia. Compania pe care o conduce administreaza doua fonduri deschise de investitii, Raiffeisen Prosper (orientat preponderent spre actiuni) si Raiffeisen Benefit (orientat preponderent catre obligatiuni) – iar din totalul investitiilor in actiuni, jumatate sunt pe piete externe. Pentru Ion, faptul ca in sapte luni de la lansare (in iunie 2006) cele doua fonduri au strans peste 2.200 de clienti si active de peste 22 de milioane de euro „arata ca exista interes si romanii nu se mai tem de noutate“. Pana la un punct, insa: „pentru ca daca le arati doar piata straina, se sperie“. Motiv pentru care nici presedintele RAM, a carui opinie e insa impartasita si de alti jucatori din aceasta piata, nu crede intr-o „invazie“ a fondurilor straine pe piata romaneasca.

     

    Odata cu aderarea Romaniei la UE, orice companie din zona europeana va putea sa-si vanda produsele si in Romania, fara a mai avea nevoie de toate autorizatiile necesare pana la acest moment. Cu toate acestea, „poate doar peste cativa ani se va intampla cu adevarat acest lucru“, crede Cosmin Paunescu, directorul general al SAI KD Investments Romania. Pana una alta, adauga el, cel mai probabil e sa vedem distribuite in Romania fonduri straine ce fac parte dintr-un grup deja prezent in Romania. Compania pe care o reprezinta va lansa in circa o luna un nou fond (autorizat deja), KD Multifond – ce reprezinta si o premiera pentru piata romaneasca. Practic, este vorba despre un fond ce investeste preponderent in titlurile altor fonduri de investitii (cu avantajul diversificarii), in prima instanta de pe piata romaneasca, „dar tot in cursul acestui an urmand sa investim si in fonduri din Luxemburg si Slovenia“, potrivit lui Paunescu. Si la BRD Asset Management, ce face parte din grupul Société Générale, „in cursul acestui an avem in vedere distribuirea unor fonduri din Franta“, dupa cum spune pentru BUSINESS Magazin presedintele companiei, Dan Nicu.

     

    Instrumente prin care romanii isi pot investi economiile si pe piete straine exista,  asadar, sau vor exista in curand. Care ar fi insa avantajele unor astfel de fonduri, in conditiile in care cele romanesti au avut anul trecut randamente intre 29% (cel mai performant fond de actiuni) si 5-6% (fondurile monetare)? Fondurile din afara au „volatilitate mai mica“, vine un prim argument din partea lui Paunescu. In privinta randamentelor pe care le poate obtine un investitor in astfel de fonduri, el da ca exemplu castigul de 12-13% in euro obtinut de cele din Slovenia sau Luxemburg. Pe de alta parte, chiar daca anticipeaza o crestere de 30-40% a indicilor pentru bursa romaneasca, Paunescu adauga ca „nu vor mai tine foarte mult astfel de evolutii“. Trecand de acest aspect, Mihail Ion mai subliniaza un avantaj: chiar daca Romania a intrat in UE, corelatia intre piata locala si cele europene este inca redusa. Ceea ce, pentru investitorul intr-un fond diversificat pe piata interna si externa, se traduce intr-un risc mai redus, pentru acelasi castig. Pentru bursa din Romania, presedintele RAM anticipeaza in 2007 randamente „peste dobanzile bancare, dar nu ca acelea din anii trecuti“, limitandu-se sa prognozeze generic „o crestere cu siguranta cu doua cifre“. 

     

    Si pentru cei ce vor sa-si plaseze banii pe bursele straine in mod direct, si nu prin intermediul unui fond, exista alternative. Cateva companii romanesti de brokeraj ofera deja aceasta posibilitate, folosind o retea de parteneri externi. Teoretic, orice societate de servicii de investitii financiare (SSIF) poate face astfel de investitii in mod direct, insa „pana una-alta nicio companie roma-neasca nu prea e capabila“, dupa cum puncteaza Iulian Panait de la KTD Invest. Motivele tin de cerintele de capital si de lipsa experientei pe piete cu mult mai complexe decat cea locala. Si atunci, care este mecanismul? Si mai ales catre ce burse se uita (sau ar trebui sa o faca) romanii?

     

    „Avem deja clienti interesati de piata din Bulgaria si care tranzactioneaza pe cateva din simbolurile importante“, spune Cristian Tudorescu, directorul departamentului Research de la Vanguard. Societatea de brokeraj, una dintre cele mai mari de pe piata romaneasca, a lansat acest produs in octombrie 2006 si, potrivit lui Tudorescu, intentioneaza ca anul acesta sa largeasca si mai mult paleta de investitii oferita clientilor sai. Indicele SOFIX al pietei de capital bulgaresti a terminat anul trecut cu o crestere de 48,3%, mai mult decat dublul celei de la BVB, si cu o capitalizare de 7,5 miliarde de euro (fata de cele 21,4 miliarde de euro a BVB). Pe de alta parte, arata o analiza a Vanguard, pietele actiunilor de la Bucuresti si de la Sofia au un comportament cu totul diferit, cea bulgareasca „scapand“de efectul volatilitatii din zona. La Vanguard, suma minima pentru deschiderea de cont pentru tranzactii in Bulgaria este de 10.000 de lei (circa 3.000 de euro).

     

    Societatea de brokeraj WBS Romania, pe de alta parte, ofera clientilor sai posibilitatea de a investi pe pietele de actiuni din Europa, Asia si SUA, potrivit lui Liviu Moldovan, seful departamentului de analiza. Compania lucreaza cu parteneri straini pentru a intermedia astfel de investitii, iar pietele disponibile sunt, alaturi de cea de actiuni, si cea valutara, de materii prime si de aur. „Romanii se orienteaza inca preponderent catre instrumentele simple, cum este piata forex“, afirma Liviu Moldovan. Suma minima ce da accesul la „orice fel de operatiuni“ este de 5.000 de dolari, iar randamentele ce se pot obtine sunt, in opinia sefului departamentului de analiza de la WBS, „la fel de interesante si aici (pe piata locala – n.red.), si in afara“. Totusi, pietele straine ofera cateva avantaje, printre care calitatea superioara a informatiilor disponibile, dar si gama cu mult mai complexa de instrumente. Pentru a da un singur exemplu, New York Stock Exchange (NYSE) ofera investitorilor circa 3.000 de astfel de variante de plasament.

     

    La KTD Invest, firma de consultanta ce promoveaza pentru investitorii romani serviciile danezilor de la banca de investitii SaxoBank, suma minima necesara pentru tranzactii pe indici este de 2.000 de dolari, iar pentru toata gama de operatiuni urca la 10.000 de dolari. „Interesul e din ce in ce mai mare si tot mai multi romani ne cer detalii“, sustine presedintele companiei, Iulian Panait, adaugand ca „si colegii din Danemarca sunt tot mai mult contactati direct“. Plasamentele se pot face pe 18 din cele mai mari burse din lume, printre care cele de la Londra, Paris, Viena, Frankfurt, Tokio sau New York, dar nu si pe pietele din tarile emergente. Avantajele unei colaborari cu brokerul extern vin si din posibilitatea de a face tranzactii in marja (cu bani imprumutati direct de la brokeri). In cazul unor astfel de imprumuturi direct de la brokeri, investitorii trebuie sa depuna garantii – care pe piata romaneasca reprezinta cel putin jumatate din valoarea de piata a actiunilor ce urmeaza sa fie cumparate. „Pe pietele externe, aceste marje sunt de 5-10%“, incheie Panait.

     

    Si totusi, pana la pietele foarte mari (si pe masura, mature) exista, mult mai aproape, tari unde pietele de capital au avut randamente mai mult decat interesante. „Polonia este si va ramane si in continuare o piata extrem de atractiva“, este de parere Razvan Pasol, presedinte si director general al Intercapital Invest. Polonia a oferit in 2006 cel mai bun raport rentabilitate versus risc prin comparatie cu alte burse din estul Europei, conform unui studiu al Vanguard: indicele WIG 20 al bursei din Varsovia a crescut cu 22,5%. Mai mult decat cresterea economica de 5,7% pe care a inregistrat-o in 2006 economia poloneza, bursa a fost (si este) alimentata prin IPO-urile care au loc (35 in cursul anului trecut, conform Vanguard), iar investitorii institutionali dau lichiditate pietei. Pentru bursa din Croatia, 2006 a echivalat cu un an de de evolutii spectaculoase, cand dupa doi ani de „amorteala“ indicele CROBEX a crescut cu peste 60%, iar capitalizarea a ajuns la 26,6 miliarde de euro.

     

    „Sunt piete mai putin mature decat cele vestice“, explica Pasol, „care dau randamente mai consistente, dar au si un risc asociat ceva mai mare“. In opinia sa, pentru un investitor roman ce ar vrea sa investeasca pe aceste piete, cateva mii de euro sunt necesare „pentru inceput“. Intercapital nu ofera, pana una alta, servicii de investitii pe pietele externe, dar o va face undeva in cursul acestui an, pentru ca exista deja cereri. Pentru moment insa, randamentele de pe piata interna sunt „in medie“ mai bune, iar procedurile, complicate pana acum, s-au simplificat mult. Potrivit Comisiei Nationale de Prognoza, pe bursa romaneasca se vor obtine randamente anuale de cate 21% in urmatorii doi ani, in timp ce valoarea tranzactiilor se va majora in 2007 cu 40,2% si cu 50% anul viitor.

     

    Cu randamente ceva mai „subtiri“ decat cele de pe piata romaneasca, bursa de la Belgrad intra „de pe acum in vizorul fondurilor care vizeaza sud-estul Europei, cu toate ca Serbia este inca departe de a se integra in UE“, noteaza analiza Vanguard. Randamentul indicelui BELEX a fost in 2006 apropiat celui de la BVB, respectiv de 21,6%.

     

    La Budapesta, tensiunile politice au afectat si bursa, al carei indice BUX a urcat cu doar 16,3%, unul din cele mai slabe randamente din zona, dar sensibil peste cel al vecinei de la Praga, unde indicele principal al pietei (PX) a crescut anul trecut cu doar 7,7%.

     

    Transformate in euro, astfel de randamente pot fi chiar si mai mari (sau dimpotriva) in functie de evolutia monedei locale: pentru a da doar cateva exemple, anul trecut, zlotul polonez si coroana ceha s-au apreciat (chiar daca procentele au fost destul de mici, sub 1%), la fel si kuna croata, care a castigat anul trecut fata de euro circa 0,5%. La polul opus, forintul a pierdut de la inceputul anului 2006 si pana la final, si in acest caz deprecierea fiind undeva sub 1%. Spre comparatie, in cursul anului trecut, leul s-a intarit cu 8% in termeni nominali fata de euro.

     

    Argumente ce, puse cap la cap, il fac pe seful serviciului de tranzactionare de la BCR Securities, Catalin Manolescu, sa spuna ca posibilitatile de castig au fost, fara doar si poate, mai mari la noi. Si vor ramane, cel putin pentru o vreme: pentru anul acesta, Manolescu vede o crestere cu 25-30% a indicelui BET, intr-o evolutie asemanatoare cu cea de anul trecut. In plus, piata locala „iti da si avantajul accesului la informatii“, mai usor de obtinut decat in cazul in care la mijloc sunt mii de kilometri. La momentul actual, chiar daca „doi-trei clienti au mai intrebat si de plasamente externe“, BCR Securities nu ofera astfel de servicii, dar lucrurile s-ar putea schimba odata cu integrarea in grupul Erste.

     

    Pentru cei ce nu sunt insa nici familiarizati cu plasamentele pe bursa, depozitul bancar este o alternativa. Ca si in cazul celorlalte tipuri de plasamente, si aici romanii au liber sa-si deschida conturi la banci din strainatate. Totusi, chiar si in conditiile in care randamentele la depozite nu sunt extrem de atragatoare nici in Romania, nivelul dobanzilor din UE cu greu ar putea atrage pe cineva ce cauta doar un instrument de investitii. Cu titlu de exemplu, austriecii de la Erste Bank platesc pe piata locala dobanzi intre 1 si 3,8% pentru depozitele in euro, in functie de scadenta si de suma economisita. Pentru un depozit in euro pe un an, remunerat pe piata austriaca cu circa 3,5%, BCR (parte, de acum, a grupului) are tot o rata a dobanzii de 3,5% pentru un an. Randamente considerabil mai mici decat ofera depozitele in moneda nationala – in conditiile in care, la termene de un an, exista in piata si oferte cu dobanzi de 8-8,5%. Potrivit datelor furnizate de banca centrala, dobanda medie pentru depozitele noi in lei crescuse in noiembrie anul trecut pana la 6,3%, de la 5% la inceputul anului.

     

    Tragand linie si adunand, cateva concluzii sunt evidente. In primul rand, posibilitatile de a face pasul „in afara“ exista, si fara nici un dubiu, viitorul apropiat va creste si mai mult numarul lor. Pe de alta parte, cel putin pentru moment, bursele straine raman mai degraba apanajul investitorilor sofisticati sau al companiilor specializate. Pentru ca, asa cum spune Mihail Ion de la RAM, „in piete ca acelea vestice suntem doar ca niste picaturi intr-un ocean“.

  • Performerii

    In 2006, indicele BET al BVB a avut una dintre cele mai mari cresteri din estul Europei.

    Bursa

    Indice

    Capitalizare (mld. euro)

    Randament 2006 (%)

    Varsovia

    WIG20

    226,4

    22,5

    Budapesta

    BUX

    72,2

    16,3

    Praga

    PX

    50,3

    7,7

    Zagreb

    CROBEX

    26,6

    60,9

    Bucuresti

    BET

    21,3

    22,2

    Sofia

    SOFIX

    7,5

    48,3

    Belgrad

    BELEX

    4,4

    21,6

    Sursa: Vanguard Research