BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Nimic batut in cuie

    Premierul Calin Popescu-Tariceanu a insistat saptamana trecuta ca in niciun caz nu se pune problema unor cresteri de impozite si taxe de la anul, vrand sa preintampine astfel speculatiile ca majorarile de pensii decise de Guvern ar impune solutii de limitare a deficitului fiscal.

     

    Contrar celor anuntate anterior de Ministerul Finantelor, Tariceanu a spus ca nu a vazut niciun proiect de impozitare a venitului agricultorilor cu 2% si ca nu exista nicio propunere de modificare in Codul fiscal. La sedinta de saptamana trecuta, totusi, Guvernul a decis o modificare, respectiv generali-zarea sistemului de calcul al contributiilor sociale platite de angajator si angajat in functie de toate veniturile brute realizate lunar de un angajat (prime si alte stimulente, pe langa salariul de baza). Proiectul noului Cod fiscal prevede, tot la capitolul impozit pe venit, si cuprinderea in veniturile impozabile ale persoanelor fizice a castigurilor la jocuri de noroc de tip cazinou si masini electronice, care pana acum scapau fiscului.

  • Inca o luna cu 7%

    Nedorind sa dea impresia ca recenta crestere a inflatiei peste asteptari a speriat-o, BNR a mentinut dobanda de politica monetara la 7% pe an la ultima sedinta a consiliului de administratie.

     

    Analistii inclina sa creada totusi ca o majorare a dobanzii ar putea fi decisa la urmatoarea sedinta, cea din 31 octombrie, daca varful de aproape 5% inflatie anualizata, atins in august, va fi depasit in septembrie. In acelasi timp insa, BNR a promis ca va face uz de singura parghie unde avea intr-adevar marja buna de actiune – dobanda efectiva folosita in operatiunile de piata -, care in ultimele luni a crescut, de obicei insa fara a atinge sau depasi nivelul dobanzii nominale de politica monetara. Saptamana trecuta, BNR a procedat in consecinta, absorbind integral lichiditatea excedentara din piata a bancilor (nu partial, ca pana acum) la o dobanda fixa de 7%, adica egala cu dobanda de politica monetara – ceea ce i-a facut pe comentatori sa echivaleze decizia cu o majorare efectiva a dobanzii de referinta. Nici de data aceasta BNR nu a redus nivelul rezervelor minime obligatorii (RMO) ale bancilor, masura pe care bancherii o asteapta de mult. Totusi, chiar saptamana trecuta a aparut in Monitorul Oficial o serie de masuri privind relaxarea regimului RMO, conform carora, printre altele, bancile de economisire si creditare pentru locuinte nu mai trebuie sa constituie RMO.

  • APROAPE DE 100 DE MILIOANE

    Cu doua mii de dolari imprumutati de la prieteni acum 14 ani, intr-o perioada cand creditele bancare erau aproape inaccesibile, Dan Minulescu a inceput o afacere care azi valoreaza, dupa propriile lui estimari, aproape 100 de milioane de euro – Macromex, cel mai mare importator si distribuitor de alimente congelate din tara.


    Domeniul a fost absolut o conjunctura.     Un context. Nu a existat nicio strategie, spune Dan Minulescu (40 de ani) despre compania pe care a creat-o. A intrat in industria distributiei de produse alimentare refrigerate si congelate dintr-o intamplare, la un an dupa ce a terminat Facultatea de Automatica a Politehnicii din Bucuresti. Singura experienta de pana atunci era aceea de ghid turistic, dupa ce timp de cinci ani le-a aratat turistilor straini Romania ca angajat al Oficiului National de Turism. Iar prima afacere a lui Minulescu a fost agentia de turism Dani Tour, infiintata in 1992, la care a renuntat un an mai tarziu.


    A fost momentul cand a fondat Macromex si a inceput o activitate de mic angrosist, axata in principal pe comertul cu carne de pasare. A inceput singur, cu 2.000 de dolari imprumutati de la doi prieteni, iar cinci ani mai tarziu a intrat in afacere si sora sa. De ce a avut nevoie de un partener? „A fost prima si singura data cand am pus la indoiala viabilitatea proiectului pe care il aveam.     Am trecut printr-o perioada extrem de grea care s-a terminat undeva prin 2001-2002. Am pierdut bani multi, pe care nu-i aveam“, spune omul de afaceri bucurestean, referindu-se la urmarile deprecierii leului din 1999. Recunoaste ca atunci i-a trecut prin cap ideea de a renunta la business, dar s-a incapatanat sa continue si sa vada lucrurile pe termen lung. „O companie care nu are momente grele trebuie sa le doreasca, pentru ca invata foarte mult din ele“, sustine Minulescu.


    La 14 ani de la startul afacerii cu alimente congelate, Macromex a ajuns sa aiba vanzari de peste 80 de milioane de euro, sapte filiale in tara  si un portofoliu de peste 8.500 de clienti. Minulescu explica evolutia companiei spunand ca a prins cateva oportunitati care au aparut exact cand a avut acces la ele si pe care le-a fructificat in timp: „Nu lucram pe un business plan, ci pe identificarea oportunitatilor din sectorul in care operam – si erau destul de multe“. Asa se face ca de la distributia de alimente care necesita temperatura controlata in marile retele de magazine, precum Carrefour, Metro Cash & Carry, Selgros, Cora sau Billa, s-a extins la segmentul de convenience (benzinarii, chioscuri si mici magazine de cartier) printr-o divizie separata, Macromex Convenience. In plus a, mizat si pe segmentul HoReCa (hoteluri, restaurante, catering), infiintand o divizie noua pentru acest tip de servicii – Macromex Food Service.


    Prima oportunitate pe care afirma ca nu a lasat-o sa treaca pe langa el a fost in 1998, cand producatorul spaniol de mezeluri Campofrio a devenit primul client de talie internationala care a ales Macromex ca distribuitor al produselor sale pe piata romaneasca. Trei ani ani mai tarziu, Campofrio a  preluat divizia de vanzari de preparate din carne a Macromex.     „Doi ani am lucrat foarte bine. Decizia de a vinde a fost poate cea mai importanta de pana acum, pentru ca a fost o descatusare de energie. Am invatat atunci ca nu este bine sa ai un singur partener dominant.“


    Alta ocazie de crestere a afacerii a fost vanzarea in decembrie 2005 a Macromex Convenience, care aprovizioneaza magazinele din benzinariile OMV, Petrom si MOL, catre Lekkerland, companie germana specializata pe distributia in convenience. Valoarea tranzactiei a fost estimata de surse din piata la 6 milioane de euro. Anul trecut, aceasta divizie a adus celor de la Lekkerland venituri de 31 de milioane de euro, de trei ori mai mult decat realiza in momentul preluarii.


    Intrebat de reporterul BUSINESS Magazin daca i-a fost frica de Campofrio sau Lekkerland, antreprenorul  raspunde zambind tot printr-o intrebare: „De unde stii?“.     Astazi, Dan Minulescu are de-a face cu oferte de cumparare pentru toata afacerea, insa sustine ca nu a fost impresionat de niciuna. „Prin 2000 cautam noi fondurile de investitii. Pe atunci aveam nevoie de ei. Acum nu ne mai intereseaza si le respingem inainte sa ajunga in faza in care sunt oferte. In ultimele luni am avut discutii cu trei companii“. Nu e vorba numai de fonduri de investitii care ar vrea sa intre in actionariat; cei mai multi petitori au fost „investitori asa-numiti strategici, companii care voiau sa ne inghita“.


    Lui Minulescu nu-i place sa fie in centrul atentiei si o repeta de cate ori are ocazia. Accepta rar interviurile pentru ca, spune el, nu are de ce sa capteze atentia cu persoana sa. Dar ii place sa faca tot felul de calcule si comparatii care sa puna in evidenta modul cum creste afacerea lui. De exemplu, spune ca daca ar pune unul langa altul toate baxurile pe care le vinde intr-un an s-ar forma un sir de 2.880 de kilometri, adica exact distanta pana la Barcelona. Iar la cifra de afaceri ar urma sa discute in curand despre un prag important: daca pentru Macromex estimeaza pentru 2007 vanzari de 85-90 de milioane de euro, cifra totala ar urma sa treaca de 100 de milioane daca se pune la socoteala si Macromex Food Service, care din iunie anul trecut nu mai este o divizie, ci o companie independenta.


    Dan Minulescu estimeaza ca daca si-ar vinde afacerea acum ar incasa in jur de 100 de milioane de euro, bazandu-se inclusiv pe nivelul EBITDA (profitul operational, calculat inainte de plata dobanzii, a taxelor, de scaderea deprecierii si a amortizarii): „Vom face anul acesta in jur de 11 milioane de euro EBIDTA. Cea mai scumpa tranzactie din acest sector, din cate stiu eu, s-a facut la un multiplu de 13,5 aplicat la profit, eu ma gandesc la 9. Daca ar fi sa luam in calcul acest indice, valoarea companiei este de 100 de milioane de euro“. Valoare care i-ar reveni numai lui, fiindca de anul trecut, afacerea Macromex ii apartine din nou exclusiv lui Minulescu, dupa ce a cumparat participatia de 30% a surorii sale.


    Despre competitorii Macromex spune ca distributia de congelate este o piata „destul de atipica“, in sensul ca ii este greu sa identifice un concurent cu acelasi model de business. Totusi, pe diviziile de alimente refrigerate si congelate, Agroalim Distribution „face concurenta serioasa“, considera directorul general al Macromex. Agroalim a intrat de anul trecut in portofoliul americanilor de la Smithfield Foods, care au cumparat 30% din actiuni. „Ne-am intalnit si noi de cateva ori cu ei, dar Smithfield nu ne-a facut o oferta de cumparare“, infirma Minulescu zvonurile conform carora initial americanii ar fi intentionat sa preia Macromex.


    Cel mai mare distribuitor din Romania, Interbrands, cu 730 de milioane de euro in 2006, a stat pana acum deoparte de distributia alimentelor congelate. „Pana acum ne-am specializat in distributia de alimente uscate («dry goods»), care cer controlul temperaturii in depozite si pentru distributie“, declara Rand Sherif, director general al Interbrands Romania. Segmentul de alimente refrigerate (cu precadere margarina produsa de Orkla) constituie insa doar un segment mic din afacerile celui mai mare distribuitor de pe piata romaneasca.     „Afacerile cu alimente congelate cer conditii speciale atat pentru depozitare, cat si pentru distributie, pe care noi nu le avem in prezent“, spune Sherif. Compania pe care o conduce a avut in portofoliu si „o afacere mica cu inghetata“, pana in 1997, la care a renuntat, pentru ca „acest tip de business are costuri mari si cere volume mari pentru a obtine venituri sanatoase“.


    Privita in ansamblu, piata de produse congelate se imparte in patru mari categorii: legume si fructe congelate, preparate din carne, semipreparate si lactate. Motiv pentru care „este destul de greu sa dai o valoare exacta si globala a pietei“, considera Dan Minulescu. Piata legumelor congelate este estimata la peste 25 de milioane de euro, iar potrivit propriilor estimari, Macromex si-a adjudecat 24% din aceasta piata, unde a inregistrat si cea mai mare crestere dintre toate categoriile pe care activeaza. Mai precis, „aici am crescut de aproape 40 de ori in sase ani“, spune Minulescu.


    Compania are in portofoliu branduri precum Dujardin, Farm Frites, Royal Greenland sau Sadia. „Constant nu avem mai mult de zece furnizori «critici». Cautam sa identificam si sa promovam branduri“, precizeaza Minulescu, declarandu-se loial acestora si preferand sa-i numeasca parteneri. „Cei de la Sadia pur si simplu m-au sunat. Fara intermediari. In 2005 ne-au facut propunerea sa le devenim distribuitor exclusiv“, spune Minulescu despre inceputurile colaborarii cu compania din Brazilia.


    Anul 2005 a fost, de altfel, si cel mai bun an pe care l-a avut Macromex. De la 56 de milioane de euro, cat a fost in 2004, cifra de afaceri a companiei a sarit la 74 de milioane de euro, in conditiile in care compania a traversat criza gripei aviare. „Castigam mult, deci si pierderile au fost pe masura – in jur de cinci milioane de euro“, a calculat Minulescu. A fost a doua lectie de criza pentru Macromex, dupa cea de la sfarsitul anilor ’90. „Anumite situatii ne depasesc. Poti sa pierzi sau poti sa iei masuri pe care le-ai repetat intr-o situatie anterioara de proportii mai mici, pe care sa le aplici cand vine criza adevarata“, spune Minulescu, adaugand ca nu degeaba se fac simulari de reactie la cutremure. „E cam acelasi lucru. O companie care a avut norocul sa treaca prin perioade grele va sti sa faca fata posibilelor momente si mai grele din viitor. E usor sa conduci o companie care merge bine, e mult mai greu sa te ocupi de una care merge prost.“


    Despre strategia de dezvoltare a Macromex in continuare, Minulescu spune ca are programate investitii de peste 10 milioane de euro in extinderea infrastructurii logistice si de distributie, dar si in tehnologii de gestiune a stocurilor. Pe de o parte e vorba de sistemul de transport al marfurilor: „Daca transporti carnea direct pe podeaua unei dube de Dacia papuc neizolata termic si plina de praf, sau iaurt la temperaturi de peste 20 de grade, risti sa intoxici un oras intreg, daca nu chiar toata tara“, comenteaza Minulescu. Acesta este motivul pentru care compania isi schimba masinile dupa cel mult cinci ani de utilizare. In prezent, flota cuprinde 70 de masini speciale pentru distributia alimentelor congelate.


    Urmatorul proiect, in care va investi cel putin 7-8 milioane de euro, va fi un depozit frigorific cu o capacitate de stocare de 6.000 de tone, construit pe 5.000 de metri patrati „undeva in vestul tarii, foarte probabil la Cluj“. „Ne grabim destul de tare. Ideal ar fi fost sa-l avem gata ieri“, spune omul de afaceri. Practic, insa, depozitul frigorific va fi functional la inceputul lui 2009. Mult mai repede va fi data in functiune statia de ambalare de la Oradea, cu o investitie de 2 milioane de euro. „Diferenta este ca produsele ambalate aici pot fi egalizate, adica in loc sa cumperi un produs care sa fie 927 de grame, el va avea fix un kilogram.“


    La jumatatea anului trecut,  Macromex a inaugurat si primul centru logistic din Romania cu control computerizat, care a costat compania circa un milion de euro. Cu o suprafata de depozitare de 4.000 de metri patrati, centrul cuprinde doua sectiuni: una de refrigerare si una de congelare. „Cam din 1998 am inceput sa investim masiv in IT si in ultimii ani am sporit viteza“, spune Minulescu, referindu-se la un total de investitii de circa 2 milioane de euro. Rezultatul e ca in momentul de fata antreprenorul poate evalua in timp real castigul: „Emitem in jur de 20.000 de facturi pe luna si stiu cati bani am castigat pe fiecare in parte, pentru ca stiu care este costul livrarii“. Minulescu considera ca cel mai mare dezastru pentru o companie este sa-i crape sistemul de informatii, „asa ca am avut grija sa facem un sistem care sa ne permita sa recuperam informatiile in orice situatie“. Investitiile Macromex au fost finantate in mare parte din banii proveniti din tranzactiile anterioare, din resurse proprii, dar si din credite bancare. In prezent compania lucreaza cu trei banci – ABN Amro, BRD si HVB – de la care a imprumutat  „ceva mai mult de 15 milioane de euro“, porivit lui Minulescu, care intentioneaza sa ramburseze suma in cel mult un an. Compania a intrat in relatii cu bancile din primii ani de dupa Revolutie, cand institutiile de credit nu se inghesuiau sa finanteze noile afaceri, iar dobanzile erau enorme. „La petrecerea de 10 ani, in decembrie 2003, am rascolit prin arhiva si am gasit ca primele credite pe care le-am luat de la Dacia Felix, banca cu care lucram prin ’95-’96, aveau dobanda anuala de 160%.“


    Privind in urma, seful Macromex are o nemultumire: preluarea in 2004 a fabricii de mezeluri Comnica Oradea a fost un risc asumat, care nu a adus un plus afacerii, asa cum se astepta.     Insuccesul il explica prin faptul ca perioada respectiva a coincis cu o epoca de crestere rapida a Macromex (2004-2005). „Atunci a fost perioada cea mai fierbinte, sa spun asa, iar in momentul respectiv am depus tot efortul, in primul rand managerial, la Macromex, lasand putin fabrica de-o parte.“ Odata cu fabrica, Macromex a preluat si brandul Casa Gruia. Planurile pentru productia de mezeluri raman insa in picioare, incluzand si dezvoltarea unei game de mezeluri sub marca proprie.


    Dezvoltarea pe mai departe a afacerii Macromex poate avea o limita, in opinia lui Viorel Leca, presedintele Asociatiei Romane de Logistica (ARILOG). Pentru ca, argumenteaza el, „avand in vedere tendinta de globalizare, nu stiu in ce masura un jucator local poate depasi un anumit nivel de dezvoltare“. Fenomenul este intalnit si in alte domenii, iar Leca da ca exemplu afacerile cu asigurari si banca dezvoltata de omul de afaceri Ion Tiriac, care „desi functionau foarte bine, la un moment dat au fost vandute unor jucatori internationali, cu forta financiara mare“. Acelasi lucru este de asteptat sa se intample si in domeniul logisticii, sustine presedintele ARILOG, „pentru ca e dificil pentru un jucator local sa aiba suficiente resurse si competente pentru a depasi granitele unei tari si pentru a trece la un alt nivel, regional sau chiar international“.


    La nivel de tara, spune Leca, afacerea Macromex s-a dezvoltat „coerent, dar probabil ca la un moment dat actionarul majoritar se va gandi sa vanda partial sau integral“. Pentru ca, pentru o companie chiar de talie nationala, „e greu sa concureze cu firmele internationale, ce au o putere mult mai mare“. Si aceasta pentru ca un furnizor prezent in sapte tari prefera sa lucreze cu un singur distribuitor sau operator logistic si nu cu sapte firme diferite, datorita puterii mai mari de negociere la volume mari de marfa, explica Leca. Iar concurenta de pe piata distributiei in general si a celei de alimente congelate in particular se va ascuti din ce in ce mai mult, datorita interesului pe care il manifesta companiile straine pentru piata romaneasca. Ce urmeaza acum pentru Macromex? O eventuala listare la bursa? Extinderea in alte sectoare? „Nu cred ca ne vom lista pe piata de capital, pentru ca ne-ar ingreuna viteza decizionala. In acest sector creativitatea este critica, iar noi avem nevoie sa fim tot timpul flexibili“, declara Minulescu. La fel de dezinteresat ca de listarea la bursa se arata si de investitiile in imobiliare, atat de la moda acum. „Toata lumea face afaceri cu imobiliare. Care ar fi valoarea mea adaugata?“, se intreaba omul de afaceri. In afara de cateva proprietati „care sunt semipersonale“, dupa cum le numeste, nu are pe lista niciun proiect de blocuri sau hoteluri, sau macar de achizitii de terenuri. Filozofia sa de business este „cumpar cand altii vand si vand cand altii cumpara“, spune el, parafrazandu-l pe finantistul Warren Buffett. In plus, fondatorul Macromex considera ca este destul de tarziu sa se apuce de un asemenea proiect in momentul de fata. „In urma cu 3-4 ani era altceva. Acum sunt oameni care fac destul de bine acest lucru.“


    Dan Minulescu face tot posibilul sa nu stea mai mult de zece ore in birou, efortul lui fiind sa aiba mereu oameni de incredere care pot tine fraiele companiei si fara ca el sa fie prezent in sediu. Spune ca, in general, sunt doua tipuri de concedii pe care obisnuieste sa si le ia: una dintre vacante este activa, cealalta este distractiva. „Pot sa ma deconectez total maxim sapte zile. In rest imi mai iau destul de des cate trei–patru zile libere, in care o ora pe zi ma pun la punct cu ce se intampla in companie“, spune omul de afaceri, care recunoaste ca isi ia din ce in ce mai multe libere de cand fiul sau, David (1 an),  poate calatori. Cand nu face afaceri, Minulescu colectioneaza filme vechi si ceasuri, se plimba cu mountain bike-ul pe drumuri neasfaltate si accidentate sau calatoreste. Cea mai mare pasiune ramane insa fotografia. Avea 10 sau 11 ani cand a pus mana pe primul aparat foto, un model Smena care a costat 300 de lei. Acum are un aparat profesional de la Nikon, pe care a cheltuit in jur de 15.000 de euro. In total a facut 20.000 de fotografii, printre care cele mai spectaculoase sunt instantaneele in Parcul Kruger, la un safari, facute in timpul lunii de miere petrecute in Africa de Sud. La capitolul muzica, ii place jazzul, iar printre lecturile preferate se numara romanele lui Gabriel Garcia Marquez. Recunoaste insa ca locul romanelor a fost luat de ceva vreme de cartile de management.


    Nu ar mai vrea sa o ia de la zero inca o data cu afacerea, dar s-ar incumeta sa conduca un „venture capital“ care sa investeasca in companii aflate la inceput de drum. Iar daca de vandut afacerea spune ca n-a avut nici o oferta atractiva, n-a gasit deocamdata oportunitati nici pentru o eventuala extindere in afara granitelor. Minulescu sustine ca se gandeste la o extindere regionala, dar ca nu va lua o astfel de decizie decat „daca o sa ne simtim de-a dreptul pregatiti si cu un avantaj competitiv in acea piata“. In tot cazul, daca ar fi sa  investeasca,  ar cumpara o companie deja existenta, nu ar construi de la zero: „Ne uitam la Europa Centrala: Ungaria, Cehia, Slovacia si cu un ochi mai departe la Polonia. Cel mai probabil va fi vorba de o achizitie“. Nu se aventureaza sa numeasca o tinta de achizitie, spunand doar ca a planuit o vizita in tarile vizate, „ca sa ia pulsul pietei“.

  • O ZECIME DIN TOP 10

    In totalul pietei de distributie, segmentul alimentelor congelate constituie o nisa care creste intr-un ritm similar cu cel al pietei. Afacerile celor mai mari zece distribuitori de bunuri de larg consum au crescut anul trecut, in medie, cu 25% fata de anul anterior.

     

    ALIMENTELE CONGELATE Segmentul de distributie a alimentelor cu temperaturi controlate, desi in crestere, detine doar circa 10% din totalul vanzarilor realizate in 2006 de cele mai mari 10 companii de distributie.

     

    COMPETITIE: Piata de distributie a alimentelor congelate este foarte segmentata, in topul celor mai mari 10 firme fiind prezente doar Macromex (81,5 milioane de euro) si Agroalim (59,5 milioane de euro). Smithfield Foods, cel mai mare producator mondial de carne de porc, a preluat anul trecut 30% din actiunile Agroalim, care detine cel mai mare producator autohton de alimente congelate, Frigorifer Tulcea. Concurenta este flancata si de producatori ce-si dezvolta propriile retele de distributie (ca Agricola Bacau, Delta-Nestlé, Betty Ice Cream sau Top Gel) si firmele de import si distributie (ca Nowaco, Emborg Foods sau Impex Bock).

     

    TOP TREI Anul trecut, cele mai mari cifre de afaceri din domeniul distributiei au fost realizate de Interbrands Marketing & Distribution (766,8 milioane de euro), Top Brands Distribution (170 de milioane de euro) si Aquila (124,9 milioane de euro), niciuna dintre aceste companii neavand divizii ce ar avea nevoie de masini cu congelatoare. Cele trei companii detin partea leului din piata totala de distributie.

  • VANZARI MAI MARI

    Afacerile celor mai mari zece distribuitori de bunuri de larg consum au crescut in 2006, in medie, cu 25% fata de anul anterior.

     

    Companie

    Cifra de afaceri (mil. euro)

    Profit net (mil. euro)

    Interbrands Marketing & Distribution

    766,8

    1,7

    Top Brands Distribution

    170

    N/A

    Aquila

    124,9

    2,1

    Astral Impex

    123,7

    0,6

    Macromex

    81,5

    2,9

    Whiteland

    64,5

    2,4

    Agroalim Distribution

    59,5

    0,6

    Elgeka Ferfelis Romania

    53,7

    2,8

    Agrirom

    32,3

    N/A

    Lekkerland Romania

    31

    N/A

     

    Sursa: Anuarul de Business al Romaniei 2007 – “Cei mai mari jucatori din economie”

  • Cum tragi pe sfoara bursa

    Anul acesta, recordul de amenzi date la bursa pentru manipularea pietei a fost batut de mai multe ori: o firma de brokeraj, un investitor privat si, mai nou, compania Cocor SA au primit sanctiuni pentru modificarea artificiala a pretului actiunilor.

     

    Suspiciuni exista si in alte cazuri, desi autoritatile declara ca tin situatia sub control. Se intetesc oare tentativele de frauda la bursa?

     

    La inceputul lunii septembrie, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) l-a sanctionat pe investitorul Adrian Andrici cu 268.000 de euro, stabilind ca acesta a fixat cotatii artificiale la Bursa de Valori Bucuresti (BVB) ca sa castige la Bursa de la Sibiu. Cum preturile de la Sibiu se bazeaza pe cotatiile de la Bucuresti, se pot face tranzactii in pierdere la BVB pentru a castiga din contractele sibiene.

     

    Cum a procedat practic Andrici? Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu (BMFMS) tranzactioneaza contracte futures, prin care se pot cumpara sau vinde produse la un pret stabilit la incheierea contractului, cu executarea la o data ulterioara. Spre exemplu, un importator incheie un contract de achizitie pentru o anumita marfa, ce va trebui achitata in euro la data receptionarii transportului, sa zicem peste o luna. Cum intre data incheierii contractului si executarea lui este o distanta de 31 de zile, cursul euro/leu poate suferi modificari majore, iar importatorul risca sa piarda tot profitul daca valuta se scumpeste. Pentru a-si acoperi riscul, incheie un contract cu un vanzator de euro, stabilind un curs euro/leu avantajos. Chiar daca euro va creste, importatorul va cumpara valuta si, implicit, marfa la un pret avantajos. De partea cealalta, daca euro se ieftineste, importatorul va pierde, dar esentiale raman acoperirea riscului si profitul din importul realizat.

     

    Astfel de contracte, denumite instrumente financiare derivate, se realizeaza si cu actiuni ale companiilor sau indici bursieri, exact pe acelasi principiu. Si implicit, aceasta piata este atractiva pentru speculatorii care astfel pot obtine profit indiferent de trendul pietei. Investitorii pot castiga si din scaderea cotatiei (operatiune denumita short) la fel de bine ca in cea in care pretul creste (cunoscuta ca pozitie long). In Romania, asemenea tranzactii se realizeaza in principal la bursa sibiana, la BVB fiind introdusa tranzactionarea cu futures pe indicele BET doar de la inceputul lunii septembrie. Importanta indicilor futures vine din estimarea cresterii sau scaderii pietei. Operatiunile de la Sibiu efectuate cu actiuni ale companiilor au ca pret de referinta cotatia de la BVB, iar profitul sau pierderea de la data scadentei sunt date de cotatia titlului din sedinta respectiva. Practic, cine gaseste o modalitate de manipulare a cotatiei de la Bucuresti poate castiga la Sibiu.

     

    Adrian Andrici, unul dintre cei mai bogati investitori privati de pe piata noastra de capital, a fost sanctionat pentru manipularea cotatiilor de pe piata principala a BVB pentru a influenta piata futures de la Sibiu. Investitorul avea pozitii deschise la bursa sibiana, pe titlurile Petrom (tranzactionat cu simbolul SNP) si Rompetrol (simbol RRC), scadente la 31 martie 2006. In urma anchetei, CNVM a stabilit ca tranzactiile incheiate la BVB au creat cotatii artificiale ale respectivelor actiuni, cotatii de pe urma carora investitorul a castigat la Sibiu. In ultimele secunde ale ultimului minut de tranzactionare din 31 martie, pretul actiunilor SNP a scazut brusc de la 0,5800 lei la 0,5650 lei, pret la care s-a inchis sedinta, iar in acelasi timp pretul actiunilor RRC a urcat brusc de la 0,0880 lei la 0,0909 lei, spune CNVM. Tranzactiile au fost intermediate de societatea de brokeraj Swiss Capital, la ordinele lui Adrian Andrici.

     

    Chestionat de CNVM, Andrici a declarat ca operatiunile au fost menite sa indrepte o greseala a brokerului, care mai devreme in acea zi a cumparat SNP in loc de RRC. Actiunile SNP, vandute sub pretul pietei, au dus la o pierdere de 12.600 lei. Titlurile RRC au fost cumparate, deci nu se poate vorbi de pierdere pana la vanzarea lor. Insa pretul la care a tranzactionat investitorul a fost cel cu care s-a incheiat sesiunea, iar la bursa sibiana au fost luate in considerare la scadenta contractelor cu cele doua titluri. La bursa din Sibiu, Andrici avea deschise mai multe pozitii ajunse la scadenta: de cumparare la RRC si de vanzare la SNP. Daca scadenta ar fi fost realizata cu cotatiile medii ale sedintei BVB, investitorul ar fi castigat aproape 650.000 de lei (185.000 de euro) la SNP si ar fi pierdut 350.000 de lei (100.000 de euro) la RRC. In urma modificarii cotatiilor de la Bucuresti, unde investitorul a avut un minus de 12.600 de lei, castigul din derivatele SNP a crescut la aproape 850.000 de lei (245.000 de euro), iar pierderea RRC s-a redus la 300.000 de lei (85.000 de euro). Mai exact, Andrici a sacrificat 12.000 de lei pentru a castiga circa 300.000 de lei.

     

    „Ordonanta CNVM constituie un grav atentat la dreptul investitorilor de dispozitie asupra actiunilor“, a declarat Adrian Andrici, care a adaugat ca nu exista texte legale care interzic investitorilor cu pozitii deschise pe piata derivatelor sa vanda sau sa cumpere titluri pe piata principala a BVB. De altfel, investitorul a deschis proces impotriva Comisiei. Insa sanctiunea a putut fi data pentru tranzactionarea in ultimele secunde ale sedintei. Un caz asemanator s-a petrecut anul trecut in SUA, unde brokerul Daniel Calugar, de origine romana, a platit 153 de milioane de dolari (120 de milioane de euro) ca penalitati pentru „late trading“, adica plasarea ilegala de ordine de tranzactionare dupa inchiderea pietei de operatiuni. Brokerul putea astfel anticipa valoarea de a doua zi a titlurilor, calculata dupa pretul de inchidere din ziua anterioara.

    Pentru cresterea artificiala a cotatiilor a fost sanctionata, la inceputul anului, si societatea de brokeraj Mobinvest Oradea. Majorarea artificiala a pretului unei actiuni se poate face prin tranzactionarea repetata la cotatii peste valoarea pietei. Practic, se poate tranzactiona in pierdere pana la o anumita valoare, moment in care alti investitori cred ca trendul crescator este sustenabil. Atunci cand sustinerea artificiala dispare, cotatia se prabuseste. Dar cel care a ridicat intentionat pretul a vandut deja tot ce detinea la emitentul respectiv. Acesta a fost cazul actiunilor producatorului de ingrasaminte Amonil Slobozia. In ciuda faptului ca societatea isi incetase productia si disponibilizase mare parte din personal, cotatia titlurilor a crescut cu peste 100% in perioada noiembrie-decembrie 2006, pentru ca apoi, la scurt timp, cotatia sa cada la jumatate.

     

    Ancheta CNVM a stabilit ca mai mult de jumatate din tranzactiile cu titluri Amonil au fost efectuate de Mobinvest Oradea, societate de brokeraj care detinea un pachet de 20% din actiunile societatii. Amenda s-a ridicat la 1,1 milioane de lei (circa 330.000 de euro), reprezentand jumatate din valoarea totala a tranzactiilor cu titluri Amonil. „Astfel de cazuri sunt din ce in ce mai rare la noi. Pe langa brokeri, chiar si investitorii privati au capatat destula experienta pentru a verifica analizele fundamentale inainte de intrarea pe un emitent cu cotatii umflate artificial“, spune Adrian Simionescu, director general al Finans Securities. Cazurile cele mai raspandite de manipulare se bazeaza, insa, pe ascunderea, distorsionarea sau traficarea de informatii. Cel mai celebru exemplu de mistificare a rezultatelor financiare este cel al companiei energetice americane Enron. Societatea ascundea pierderile trecandu-le in contul unor companii offshore si raporta profituri. In 2001, cand activitatea nu a mai putut fi sustinuta din cauza pierderilor si s-a ajuns la faliment, pretul actiunilor a scazut de la 90 de dolari la cateva zeci de centi.

     

    La noi, cel mai cunoscut caz in care au existat suspiciuni legate de traficul de informatii se leaga de numele Rompetrol. CNVM a anchetat mai intai cazul din 2004, de la lansarea pe bursa a Rompetrol Rafinare, cand o crestere spectaculoasa a actiunilor intr-o saptamana a permis acumularea unor castiguri importante de catre anumiti actionari, printre care cativa politicieni, pe baza exploatarii unor informatii necunoscute de restul pietei („insider trading“). In urma anchetei a primit amenda de 50 de milioane de lei vechi (1.500 de euro) doar societatea de brokeraj Alpha Finance, prin care s-au derulat cele mai multe din tranzactii. Mai nou, in august, cand KazMunaiGas a cumparat Rompetrol, conducerea companiei a fost acuzata ca nu a anuntat Bursa de la Bucuresti despre vanzare inainte de publicarea informatiei in presa, ceea ce a permis ca actiunile sa fie tranzactionate timp de 20 de minute cu cresteri spectaculoase. In mod normal, titlurile grupului Rompetrol trebuia sa fie suspendate de la tranzactionare pana la sedinta urmatoare, iar comunicatul privind vanzarea trebuia publicat prima oara pe pagina de internet a BVB. In acest caz, manipularea a ramas doar o suspiciune, deoarece ancheta a aratat ca intarzierea informarii BVB a fost doar o eroare neintentionata.

     

    Ultimul caz in care s-a vorbit de „insider trading“ a fost cel al companiei Cocor SA, amendata saptamana trecuta cu 1,01 milioane de lei (300.000 de euro) pentru tranzactiile cu actiuni SIF Transilvania din 24-31 mai, despre care CNVM a stabilit ca s-au realizat pe baza de informatii privilegiate. Este vorba de faptul ca in acea perioada, Cocor a cumparat actiuni ieftine ale SIF Transilvania, dupa ce a cerut Tribunalului Brasov anularea majorarii de capital a SIF cu actiuni gratuite, aprobata de actionarii acesteia in aprilie. Cocor a inaintat cererea la tribunal la 25 mai, dar nu a anuntat public faptul decat la 31 mai; dupa acest anunt, cotatiile au crescut cu 38% intr-o luna, in virtutea logicii ca o eventuala anulare a majorarii de capital ar fi impins in sus cursul actiunilor. Cocor a contestat amenda, declarand ca solicitatea la tribunal a fost un act „serios si legitim si nu a avut drept scop sau efect specularea cotatiei SIF Transilvania“. Valoarea amenzii date Cocor inseamna jumatate din valoarea cumpararilor de actiuni facute de companie in perioada respectiva.

     

    In ciuda valorii unor astfel de sanctiuni, pe piata noastra de capital, sanctiunile sunt pana in prezent putine, in ciuda suspiciunilor asupra unor operatiuni sau tranzactii. „In afara de cazurile finalizate si date publicitatii, despre orice alta ancheta a Directiei de Supraveghere din cadrul Comisiei nu se pot oferi informatii pana la definitivarea ei“, declara Luminita Ciocan, director al Directiei de Relatii Publice a CNVM. In ceea ce priveste eventualele posibilitati de fraudare din partea investitorilor sau brokerilor, Sergiu Ovidiu Pop, presedintele Depozitarului Central, a declarat ca „in situatia actuala, in care comisarii CNVM sunt reautorizati la fiecare trei luni, pot spune ca si-au facut treaba foarte bine. Nu este usor sa analizezi fiecare tranzactie in parte, de la fiecare institutie implicata, din cauza aceasta a si durat atat de mult in cazul Andrici. Dar fraudele sunt identificate pana la urma“.

     

    Totusi, sub acoperirea anonimatului, brokerii declara ca fraude cu informatii din interior s-au facut si se pot face relativ usor. Institutiile autorizate sa efectueze tranzactii pe piata bursiera, adica societatile de valori mobiliare, au informatii directe despre intentiile de cumparare ale fondurilor de investitii. Un fond de investitii poate cere societatii de brokeraj cu care lucreaza sa ii cumpere actiuni in valoare de un milion de euro ale unei companii listate. De obicei, intrarile fondurilor mari pe o piata de capital se fac prin cumpararea titlurilor unor companii bine cotate si cu capitalizare majora – asa cum au procedat, de pilda, fondurile Julius Baer, care au decis sa investeasca pe termen lung in piata de capital autohtona si au achizitionat titluri SNP Petrom in valoare de circa 100 de milioane de euro. Cand astfel de fonduri vor sa detina o anumita actiune, vor efectua tranzactii mici ca valoare, pana cand vor atinge suma dorita. Tentativa de preluare direct din piata a unui pachet mare de actiuni printr-o singura operatiune ar destabiliza cotatiile, iar fondul nu si-ar atinge scopul decat cu un pret crescut.

     

    Daca traderul care plaseaza ordinele de cumparare doreste sa profite, poate aranja cu un alt trader, de la o alta companie, sa „lucreze“ tranzactiile. Practic, orice ordin de cumparare plasat in numele fondului va gasi un concurent cu un pret mai mare, pentru a nu-si gasi vanzator. In cele din urma, actiunile vor fi cumparate de la brokerul „partener“. Zilnic, o actiune lichida (cu volum mare de tranzactionare) poate inregistra variatii de trei-patru procente sau chiar mai mult, iar un profit de circa 40.000 de euro pentru fiecare milion de euro tranzactionat (indiferent daca este cumparare sau vanzare) poate insemna foarte mult intr-o perioada mai lunga de timp.

     

    In timp ce unii brokeri declara ca o astfel de situatie a avut loc in mod real, majoritatea nu comenteaza. „Discutia despre acest gen de frauda a avut loc si anul trecut. Dar nu s-a dovedit nimic si, mai ales, nimeni nu a reclamat nimic“, spune Ovidiu Sergiu Pop. Mai mult, conform presedintelui Depozitarului Central, societatile mari de brokeraj, care intermediaza fondurile de investitii, cauta ajutor la societati mai mici, cu brokeri disponibili. „Atunci cand au de cumparat multe pachete mici de actiuni, societatile mari cer, uneori, altor societati respectivele actiuni, oferindu-le un pret fix. Nu stiu cat de normala este aceasta practica, dar poate fi intalnita si pe pietele internationale“, explica Pop.

  • Capete de acuzare

    Reglementarile europene pe baza carora CNVM a elaborat propriul ghid privind operatiunile care pot fi considerate manipulare a pietei de capital merg in trei directii principale.

     

    1) Cazul cand doua sau mai multe persoane actioneaza in mod concertat pentru a-si asigura o pozitie dominanta asupra ofertei sau cererii unui instrument financiar, efectul fiind stabilirea artificiala a pretului actiunii.


    2) Situatia in care sunt tranzactionate titluri in momentul inchiderii sedintei, pentru a induce in eroare investitorii care actioneaza pe baza cursului de inchidere.


    3) Traficul de informatii.

  • Romania dreamin’ (in sfarsit)

    Desi s-au nascut ca firme de apartament sau in birouri improvizate, pentru cateva start-up-uri romanesti din IT masura succesului se numeste Nasdaq sau chiar numarul unu mondial. Pentru ele, Romania e prea mica.


    Radu Georgescu, presedintele grupului de software si servicii Gecad, relateaza o discutie pe care a purtat-o in Statele Unite cu al treilea oficial din ierarhia companiei americane Oracle. Omul cu functia de senior vicepresident al Oracle, informat de originea romana a lui Georgescu, si-a aratat placerea de a intalni o persoana din tara de unde provine „cel mai tare editor XML din lume“. Cu aceasta ocazie a aflat pentru prima oara seful Gecad – si probabil este printre putinii romani care stiu – despre compania craioveana SyncroSoft si al lor produs OxygenXML pentru realizarea fisierelor in limbajul de programare XML.


    SyncroSoft este aproape necunoscuta in Romania. O singura companie din tara, Elpreco SA, ii foloseste programul, si nu a avut vreo aparitie in presa romaneasca. „Nu vad ce beneficii ne-ar aduce prezenta in presa. Noi avem clienti la o alta scala“, spune Stefan Vasile, unul dintre fondatorii companiei. Clientii la care face trimitere Vasile sunt mari companii din topul Fortune 500 ca Ericsson, VeriSign, HP, Sony sau Toshiba. Tinand cont ca activeaza pe o nisa, chiar daca este probabil cel mai bun editor XML din lume, firma craioveana este in continuare o afacere mica, iar cifra de afaceri a fost in 2005, ultimul an afisat de datele Ministerului de Finante, de 3,1 milioane de lei.


    Ca si SyncroSoft, ce are in continuare sediul in Craiova, la fel ca la infiintare, afacerilor din domeniul software sau al aplicatiilor online le e la fel de usor de depasit granitele geografice. In IT, ambitiile regionale lasa de multe ori direct locul celor globale. Grupul Gecad este un bun exemplu, fiind acum un incubator de start-up-uri aflate in diverse stadii de dezvoltare.     Axigen este producatorul unui server de e-mail pentru companii, Avangate este un sistem de vanzare online de software, iar ePayment este o platforma de tranzactii online. Un alt produs, Sentinet, e pozitionat in domeniul securitatii datelor companiilor. Exceptand ePayment, produs destinat strict magazinelor online din Romania, toate celelalte sunt produse sau companii cu obiective globale.


    Iar afacerile in care este implicat Radu Georgescu si care tintesc piete straine nu se limiteaza doar la companii din grupul Gecad. Un proiect care se lanseaza in aceasta saptamana si care vrea sa produca o revolutie in felul in care oamenii folosesc blogurile este girat de Georgescu, ca actionar si ambasador.     Start-up-ul in cauza, I’deea Productions, il are ca actionar majoritar pe Adrian Mihaltianu, fost om de marketing in Gecad, ce are acum cateva proiecte online in Romania, dintre care site-ul drive-test.ro este cel mai important. Acum, Mihaltianu e la primul proiect destinat pietei externe. Impreuna cu studioul de web design MB Dragan, care detine 40%, a format un joint-venture si impreuna au realizat o aplicatie web numita Blogzoner.


    Ce aduce nou aceasta? Faptul ca orice scriitor de blog isi poate crea cont pe aceasta aplicatie de management al blogurilor, ce permite pozitionarea pe harta a locului unde se afla autorul lui. „Fenomenul online face legatura intre anonimi care de multe ori raman anonimi in spatele nick-ului“, puncteaza Adrian Mihaltianu unul din neajunsurile conceptului actual de blog. „Exista insa o problema de socializare chiar cu vecinii. Conceptul de «social network in the hood» este non-existent.“ Pana saptamana aceasta. Pe Blogzoner poate fi ales un loc pe harta lumii afisata de Google Maps ca spatiu de unde este scris blogul. Un steag pe harta marcheaza originea unui scriitor de blog. El si toti cei care folosesc Blogzoner vor putea apoi gasi alti bloggeri din aceeasi tara, oras sau cartier pentru a comunica sau doar a trage cu ochiul la articolele lor.


    Un alt scop in care poate fi folosit este cel turistic – atunci cand cineva vrea sa stie mai multe chiar de la un localnic cu aceleasi preocupari si interese despre un loc pe care urmeaza sa-l viziteze. Filtrul de pe Blogzoner poate fi setat, de exemplu, sa afiseze persoanele care locuiesc intr-un anumit cartier din New Jersey si care au fotografia drept pasiune. Sau poate fi folosit in scopuri de marketing. O companie care pregateste lansarea unui produs intr-o alta tara poate afla mult mai simplu cu ce bloggeri poate comunica, cei interesati de subiectul lansarii si care ulterior ar putea promova acel produs. Tot aceasta interfata permite comunicarea prin e-mail direct din site cu o alta persoana cu cont pe Blogzoner. „E un lucru care trebuia facut de multa vreme si avem norocul sa fim noi primii care o facem“, spune Mihai Dragan, liderul firmei de web design.


    Cei implicati in proiect spun rezervati ca prefera sa astepte finalul primei luni de dupa lansare pentru     a-si pondera asteptarile. O estimare rezervata este cifra de 20.000 de utilizatori pana la sfarsitul anului viitor – o masa de utilizatori-scriitori care ar putea aduna audiente de 2.000-3.000 de ori mai mari. Si aici apare elementul monetizabil, un sistem de publicitate gandit de cei doi coordonatori care aduce advertiserilor tintirea demografica foarte exacta folosind influenta bloggerilor in reteaua sociala/geografica din care fac parte. Veniturile se vor imparti intre proprietarii Blogzoner si cei ai blogurilor inscrise.


    Un element nou va fi pana si procesul de lansare de pe 1 octombrie. Cei mai multi dintre romanii care lucreaza in strainatate in mari companii IT vor primi informari despre aplicatia lansata, pentru a raspandi vestea. „Lansarea se va face pe toate canalele, folosind expati romani. Oameni care sunt buni la Google, la Microsoft si pe care vrem sa-i facem sa vorbeasca despre Blogzoner. Avem deja promisiuni si de la bloguri mari, cum ar fi Techcrunch“, spune Adrian Mihaltianu.


    Domeniul aplicatiilor online i-a tentat si pe clujenii care detin portalul de clipuri video Trilulilu.ro. Sergiu Biris si Andrei Dunca s-au asociat recent cu un om de afaceri din Marea Britanie, lansand compania si produsul LiveRail, un sistem care insereaza publicitate contextuala in clipurile video. Momentan, compania cu sediul la Londra se afla in discutii cu mai multi producatori de continut online si portaluri video care ar putea alege sa foloseasca LiveRail pentru a obtine bani din publicitate. „Rivalii directi ar fi Videoegg si Scanscout. Ar fi interesanta si pozitia Google in momentul cand vor lansa si ei ceva de genul acesta. Vrem sa fim primii in cota de piata, iar financiar… pot spune ca suntem optimisti. Piata e foarte valoroasa si e in mare crestere, deci avem convingerea ca LiveRail poate fi un business profitabil“, declara Andrei Dunca, unul dintre asociati.


    Un alt start-up, dar cu mai multe produse va aduce probabil la inceputul anului viitor primul nume romanesc pe Nasdaq. FighterSoft Multimedia a adus primul program de streaming video, deci televiziune online, cand abia incepuse sa se vorbeasca despre televiziunea digitala. O versiune imbunatatita a lui se numeste acum Star Media Center si permite transmiterea, de exemplu, a unui meci de catre un spectator aflat in tribune, care filmeaza cu telefonul, respectiv receptionarea in direct de catre alte persoane aflate la calculator sau pe ecranele telefoanelor mobile. Toate acestea pe orice tip de conexiune mobila, inclusiv cea mai putin performanta, GPRS, la o calitate buna a imaginii. O alta aplicatie, ShareMobile, e numita de cei doi tineri de 23 de ani de la FighterSoft drept primul YouTube pentru telefoanele mobile.


    Dar cea mai spectaculoasa aplicatie este Mobile Tracking System (MTS), un program complex care se poate instala pe telefoanele mobile cu sistem de operare Windows Mobile si care combina social networking-ul cu GPS-ul. Insa MTS nu foloseste satelitii care graviteaza in jurul Pamantului pentru a detecta pozitia (GPS), ci antenele folosite de operatorii de telefonie mobila. Una dintre functiile programului permite afisarea pe mobil a pozitiei ocupate de alti prieteni care folosesc MTS. Daca se afla chiar in vecinatate, printr-o alta functie a programului poate fi trimis un SMS, MMS sau e-mail pentru a-i propune un loc de intalnire. Totul folosind reteaua de date GPRS, EDGE sau 3G a oricarui operator GSM din lume. Si chiar si cu cel mai ieftin abonament lunar pentru transfer de date, de aproximativ 3 euro in Romania.     Cei doi antreprenori spun ca traficul de date obtinut cu doar 3 euro este suficient pentru a trimite, de exemplu, un miliard de mesaje SMS.


    „Imi aduc aminte ca la inceput aveam o Supernova albastra cu care n-am vrut sa ratam ocazia de a ne face publicitate. Asa ca am scris pe masina «streaming video», «tracking flota de masini», «advertising telemarketing» si «gestiune primara». La primele trei lucram cel mai mult, dar doar ultima ne aducea vreun venit“, rememoreaza Orlando Matei, chief technical officer al FighterSoft.     Acum, primele trei idei vor face si ele bani. Un comunicat de presa din 23 august al companiei americane DigiCurve, listata pe Nasdaq, anunta preluarea drepturilor intelectuale asupra mai multor patente ale firmei romanesti, iar un altul din ziua urmatoare – faptul ca va fi pusa in discutie intr-o sedinta de consiliu schimbarea numelui DigiCurve in FighterSoft.


    Comunicatele de presa veneau dupa o saptamana de negocieri intre cei doi romani si americanii de la DigiCurve, petrecute la Bangkok, in Thailanda. Partile s-au inteles, asa ca in prezent actiunile Digicurve au fost oprite de la tranzactionare si compania urmeaza sa anunte noua componenta a actionariatului. Capitalizarea bursiera a companiei a fost „inghetata“ la 900 de milioane de dolari. „Partea care ne-a interesat pe noi a fost componenta de actiuni, cash-ul se face ulterior oricum“, spune Andrei Iftimie, directorul general al FighterSoft, fara a da mai multe detalii. Doar de acum inainte firma celor doi va incepe sa inregistreze venituri. Planurile sunt de a pastra aplicatiile gratuite, dar de a servi reclame celor care le folosesc. In cei doi ani de cand a aparut acest start-up, aplicatia Star Media Center a fost descarcata de cinci milioane de persoane din toata lumea, iar Mobile Tracking System – de un milion de oameni din 35 de tari, care folosesc 127 de operatori diferiti de telefonie mobila.


    FighterSoft este doar pe jumatate un start-up de succes. Dar contractul cu compania americana le da celor doi antreprenori confortul de a putea privi in timp inapoi ca la vremuri grele trecute. Si vorbesc in special de aventurile financiare prin care au trecut pentru a putea merge mai departe, de faptul ca le-a fost imposibil sa gaseasca un investitor aici in Romania sau in Europa si de faptul ca in Statele Unite totul decurge mai rapid (dovada – contractul semnat in mai putin de doua saptamani) si de lipsa de incredere pe care o inspira in general tinerii de varsta lor.


    Radu Georgescu are un punct de vedere usor diferit, pe care si-l expune ca de pe un slide al unei prezentari imaginare. „In companiile din Statele Unite din domeniul IT exista recunoscuta in mod formal notiunea de networking si antreprenorii sunt la fel de rupti in coate ca si cei din Romania. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, presedintele IBM, chiar daca este acolo in cladirea vecina cu tine, te primeste la fel de greu ca atunci cand esti in Romania“, spune Georgescu. Despre mediul antreprenorial in general, tonul e neutru. „Cred ca: a) Romania nu este mediul perfect pentru dezvoltarea unui start-up in domeniul IT. Dar este unul din mediile bune; b) conteaza mai putin, in opinia mea, de unde se intampla un start-up. Un start-up bun poate sa izbucneasca de oriunde.“


    In acelasi principiu au crezut si cei de la Universitatea Politehnica Timisoara, care cu sprijinul unui ONG din Germania au pus la dispozitie o cladire drept spatiu de birouri pentru afaceri aflate la inceput de drum (it-incubator.ro). Chiria pentru un birou standard de 20 de metri patrati este de 80 de euro pe luna, pret in care sunt incluse utilitatile, accesul la internet si diverse traininguri. Orice firma nou-infiintata se poate stabili aici, cu conditia sa prezinte un plan de afaceri. In momentul cand una dintre firmele de aici se dezvolta accelerat, poate fi nevoita sa plece in mod natural, din cauza spatiului limitat sau chiar sa fie „evacuata“ daca depaseste o cifra de afaceri de 100.000 de euro pe an. „Am dezvoltat aici o pepiniera de start-up-uri, unele din ele sfarsesc in esec, altele ajung sa lucreze cu mari companii straine. Una din cele pe care le gazduim acum, de exemplu, lucreaza pentru Belgacom, cel mai mare operator de telecomunicatii din Belgia“, spune Radu Ticiu, coordonatorul programului Incubatorul de Afaceri Software Timisoara.


    Cu toate acestea, Ticiu recunoaste ca spatiul este momentan suficient si nu este asaltat de cereri de gazduire.     E ceea ce punctau si cei doi fondatori ai FighterSoft, aducandu-si aminte de vizita de acum cativa ani a lui Craig Barrett, presedinte al Intel pana in 2005, la Facultatea de Telecomunicatii din Bucuresti. La intrebarea acestuia cu privire la numarul celor prezenti care aveau o firma, din cei 500 de studenti, fondatorii FighterSoft au fost singurii cu mana ridicata. „Atata vreme cat antreprenorii nu sunt in stare sa scoata banii de la un investitor inseamna nu ca nu sunt bani, ci ca nu sunt buni antreprenori. Pentru ca un om cu bani care isi doreste sa faca «angel investment» ridica cat mai multe bariere in fata potentialilor antreprenori, astfel incat daca oamenii aceia sunt in stare sa treaca de bariere, asta inseamna ca au trecut de un prim examen“, isi explica Radu Georgescu filozofia. Patru antreprenori l-au convins pana acum pe Georgescu, acesta fiind si numarul firmelor din afara grupului Gecad in care omul de afaceri detine participatii minoritare. Cei de la FighterSoft spun ca au batut intr-o forma sau alta inclusiv la usile celor trei operatori GSM din Romania in cautare de finantare. Si daca aceste mari companii sau altele au ratat sansa de a participa la un viitor Google sau daca au evitat un esec financiar va fi usor de dovedit. Uitati-va pe Nasdaq.

  • Start-up – finish up

    Mai multe companii romanesti din IT sau afaceri online au reusit sa cucereasca pozitii importante in ierarhia mondiala pe nisa de activitate. Altele tocmai lansate urmeaza acelasi traseu.

     

    Companie

    Concurenti

    Produse

    BitDefender

    Symantec, Trend Micro

    Produsele de securitate ale BitDefender au adus anul trecut venituri de 100 de milioane de dolari, iar Romania a adus mai putin de 5% din aceasta suma.

    FighterSoft

    operatorii GSM

    Star Media Center este un program de transmisiuni video in direct folosind telefonul mobil si orice retea de date. In perioada urmatoare compania se va lista pe Nasdaq dupa fuziunea cu DigiCurve.

    Gecad

    Digital River

    Avangate este un sistem de vanzari online ale produselor software, pe o piata care este asteptata sa explodeze in urmatorii ani.

    I’deea Productions

    Google, Panoramio

    Blogzoner este o aplicatie prin care posesorii de blog pot gasi persoane cu interese similare pe harta lumii. Lansarea de saptamana aceasta s-a facut cu sprijinul expatilor romani care lucreaza la mari companii IT.

    LiveRail

    Videoegg, Scanscout

    Asocierea dintre doi antreprenori din Cluj si un manager englez a dat nastere unei companii londoneze de nisa pe piata publicitatii online.

    Softpedia

    Download.com, Tucows.com

    Softpedia.com se afla pe pozitia a treia in lume in clasamentul site-urilor cu produse software descarcabile.

    SyncroSoft

    Stylus Studio

    OxygenXML, un editor al limbajului de programare XML este vazut de industrie drept cel mai bun pe nisa sa. Firma se afla in continuare in Craiova, orasul unde a fost infiintata.

     

  • Intr-o barca mai mare

    Clifford Chance, cea mai mare firma de avocatura din lume, isi intareste pozitia pe piata din Romania prin cooptarea avocatului american Perry Zizzi, cel care conducea departamentul de real estate de la Salans.


    Pentru avocatii din Romania, piata de real estate a fost o adevarata mina de aur in ultimii ani, multe firme de avocatura obtinand chiar mai bine de o treime din venituri din consultanta acordata investitorilor imobiliari. In conditiile in care piata de consultanta juridica a fost estimata la circa 150 de milioane de euro, veniturile din real estate se ridica la cateva zeci de milioane de euro, iar avocatii specializati in acest domeniu sunt la mare cautare.


    „Avem clienti care ne solicita pentru proiecte in Bulgaria, Ucraina sau Iugoslavia, dar abia-abia faceam fata tranzactiilor din Romania“, spune Nadia Badea, partener al Badea Clifford Chance.  Tocmai aici intervine rolul lui Perry Zizzi. Americanul in varsta de 40 de ani, care a venit in urma cu cinci ani in tara, este de luna aceasta partener la Badea si Asociatii, firma locala asociata Clifford Chance, dupa ce de la inceputul acestui an fusese numit partener al biroului din Bucuresti al Salans.


    „Planul este ca eu sa contribui la consolidarea pozitiei Clifford Chance in sud-estul Europei, prin sustinerea practicilor regionale de real estate si de finantari pentru real estate“, adauga Zizzi.


    Cresterea din domeniul imobiliar nu este singulara insa, pentru ca toata piata in ansamblu se dezvolta. Dupa aderarea la UE, interesul investitorilor straini a crescut considerabil. Ca urmare, si interesul consultantilor acestora pentru Romania este la nivel ridicat.


    Chiar daca plecarile dintr-o firma in alta sau pentru a fonda o noua firma nu sunt neobisnuite in lumea avocatilor, in ultima perioada au fost multe miscari de forte pentru o piata de dimensiuni mici cum este cea a Romaniei.


    Avocatii pun aceste mutari pe seama lipsei de maturitate a pietei, dar si a venirii firmelor internationale mari. In piata se vorbeste din ce in ce mai des de anuntata intrare a firmei americane White & Case si de cea a casei britanice DLA Piper. White & Case isi va deschide un birou sub conducerea lui Todd Shollenbarger, fost partener la Linklaters. De la biroul din Bucuresti al Linklaters – a doua firma ca marime din lume, dupa Clifford Chance – au plecat in acest an mai multi avocati, inclusiv Theodore Cominos, cel care a detinut pozitia de managing partner din mai pana in septembrie. Cominos a ales sa plece la Londra pentru a deveni partener al fondului de investitii Ethemba Capital.


    In cazul plecarilor din firmele de avocatura, unul dintre cei mai importanti factori este pastrarea clientilor. Intrebat cati dintre acestia il vor urma in noua pozitie, Zizzi spune ca nu intentioneaza sa ia niciun client al Salans, ci ca va lucra „in tranzactiile si cu toti clientii pe care ii are Clifford Chance atat in Romania, cat si in sud-estul Europei“. La randul sau, Obie Moore, managing partner al Salans, spune ca, dupa plecarea „pe cale amiabila“ a lui Perry Zizzi, „prioritatea o reprezinta clientii, pe care ii asiguram ca proiectele lor au fost preluate de catre ceilalti parteneri si sunt tratate cu toata atentia necesara“.


    Printre proiectele de care s-a ocupat Perry Zizzi – listate inca pe pagina de internet a Salans la sfarsitul saptamanii trecute – se numara refinantarea portofoliilor Anchor Grup si Iulius Group (credite de 150 si, respectiv, 175 de milioane de euro acordate de Eurohypo), consultanta acordata unor institutii financiare ca Investkredit, Raiffeisen sau Bank Austria Creditanstalt pentru finantari acordate in regiune, dar si unor investitori precum AIG/Lincoln sau fondul de investitii Heitman.


    Clifford Chance a intrat pe piata romaneasca anul trecut prin asocierea cu casa locala de avocatura Badea si Asociatii, infiintata in 2002. Cea mai mare firma de avocatura din lume are birouri si in Cehia, Polonia, Ungaria si Rusia, dar biroul din Bucuresti este singurul din Europa de Sud-Est. Dupa asocierea cu Clifford Chance, Badea si Asociatii a devenit mult mai agresiva in recrutarea avocatilor. Mai multe voci din piata dezaproba strategia de head-hunting a casei de avocatura, care si-a crescut sensibil numarul de avocati. Este drept ca sunt si cateva persoane detasate de la alte birouri Clifford Chance din lume, cum ar fi David Eatough, partener specializat in piete de capital venit de la Londra, sau Andreas Gravenhorst, avocat german, care a venit recent de la Frankfurt. Dar cei mai multi dintre cei care s-au alaturat in ultimul an echipei Badea Clifford Chance provin de la alte firme de avocatura din Romania, cum ar fi Perry Zizzi sau Cristian Eftimie, care a lucrat anterior la Buzescu si Asociatii. In prezent, Badea Clifford Chance are 31 de avocati, dintre care cinci sunt parteneri. Nadia Badea recunoaste indirect ca este interesata de continuarea achizitiilor de avocati din piata, spunand ca „pentru proiectele in care suntem implicati avem nevoie de avocati seniori“.