Category: Actualitate

Pana si comunistii lui Vladimir Voronin par, cel putin la nivel declarativ, sa-si fi intors fata de la Rasarit la Apus. Explicatia tine de contextul politic regional. „Trendul portocaliu“ e prea aproape. Cei care i se opun pot fi spulberati. Iar comunistii moldavi incearca sa se adapteze. „Si-au modificat platforma politica, recunoscand pluralismul politic, proprietatea privata si vorbind despre integrarea europeana“, explica Igor Muntean, director executiv al Institutului pentru Dezvoltare si Initiative Sociale (IDIS) de la Chisinau. Exista insa, in Moldova, premisele unor schimbari radicale? Ce hram poarta actorii politici de acolo? 

In prezent sunt inregistrate 21 de formatiuni politice. Doar trei-patru au mijloace suficiente pentru a-si putea desfasura o activitate normala, la nivel national. Si doar doua dispun de structuri organizate si ra-mificate in toata tara, se arata intr-un raport realizat in colaborare de fundatia americana IFES si de cea basarabeana ADEPT (Asociatia pentru Democratie Participativa).

Forta politica dominanta o constituie comunistii. Ei nu sunt vopsiti, ci se numesc chiar asa, Partidul Comunistilor din Moldova (PCM). Controleaza tot: seful statului e Vladimir Voronin, liderul PCM, presedintele Parlamentului (unde comunistii au 71 de mandate, din 101) e Eugenia Ostapiciuc, iar premier Vasili Tarlev. Am numit aici primele trei persoane de pe lista comunistilor. Lista care, ca o curiozitate, cuprinde numerosi oameni in varsta si multi candidati care nu cunosc limba romana. „In scurt timp, vor cunoaste cu totii limba moldoveneasca. Iar varsta nu are nici o importanta pentru ca in Parlament nu se organizeaza olimpiade sportive“, este replica lui Voronin. PCM este partidul care a oficializat „limba moldoveneasca“ si a incercat sa faca din limba rusa a doua limba oficiala in Basarabia. 

Un singur partid din Republica Moldova se poate compara cu PCM la capitolul forta de penetrare teritoriala: Partidul Popular Crestin Democrat (PPCD), condus, de la infiintare, de Iurie Rosca. PPDC este succesorul  Miscarii Democratice din Moldova (1988-1989), devenita Frontul Popular din Moldova (1989-1992). Membru cu drepturi depline al Internationalei Democrat Crestine si Populare, PPDC s-a opus constant regimului comunist si a luptat pentru independenta Moldovei fata de URSS. Ani de zile, formatiunea lui Iurie Rosca a militat pentru apropierea, din toate punctele de vedere, de Romania. Poate ca aceasta constanta explica si faptul ca PPDC este singurul partid de la Chisinau care a facut parte din toate parlamentele de dupa declararea independentei.   De-a lungul timpului, PPDC s-a remarcat prin capacitatea de a scoate oamenii in strada. De exemplu, in 2002, zeci de mii de oameni au manifestat impotriva obligativitatii de a studia limba rusa in invatamantul primar. De aici i s-a tras partidului lui Iurie Rosca suspendarea temporara, „pentru incalcari grave ale unor prevederi ale legislatiei in vigoare“. Decizie retrasa, ulterior, ca urmare a reactiilor internationale. 

Acum, PPDC spera sa produca o surpriza de proportii. Ei lucreaza cu celebrul Dick Morris (cel care l-a ajutat si pe Victor Iuscenko), au adoptat culoarea portocalie si un slogan (Dreapta Alegere, prescurtat D.A.) care aminteste de D.A.-ul din Romania si de cel din Ucraina (Tak!, in varianta de la Kiev). De altfel, si comunistii au scris, langa secera si ciocan, cuvantul DA, e drept, cu caractere chirilice. Cea de a treia forta politica importanta este Blocul Moldova Democrata (BMD), alcatuit din trei partide, unele dintre ele constituite, la randul lor, prin comasarea altora. Principalii lideri BMD sunt primarul Chisinaului, Sera-fim Urecheanu, ex-premierul Dumitru Braghis, Veaceslav Untila, Dumitru Diacov si Oleg Serebrian. Serafim Urecheanu este propunerea BMD pentru preluarea functiei de sef al statului, iar Dumitru Braghis pentru cea de premier. La alegerile de la 6 martie mai participa 12 candidati independenti (iese in evidenta fostul membru al grupului Ilascu, Andrei Ivantoc) si inca opt formatiuni politice: Partidul Social Democrat din Moldova (a candidat fara succes la fiecare scrutin parlamentar din 1994 incoace), Uniunea Centrista, Partidul Taranesc Crestin Democrat, Partidul Dreptatii Social-Economice, Patria – Rodina (o alianta Partidul Socialist – Partidul Socialistilor), Miscarea Ravnopravie si Uniunea Muncii Patria-Rodina. 

Ultimele trei se adreseaza nostalgicilor URSS si rusofonilor.  Analistii politici de la Chisinau remarca faptul ca la alegerile din aceasta primavara s-au inscris cei mai putini candidati, de la proclamarea independentei si pana acum. 

De vina e, in primul rand, pragul electoral, o sita care a permis accesul in parlament a doar trei forte politice la ultimele alegeri, cele din 2001. 

Este vorba despre PCM, cu 71 de mandate, din 101, Blocul Electoral „Alianta Braghis“ (19) si PPCD (11). Cele trei formatiuni au fost votate, in total, de numai 71,5% din alegatori; prin urmare, au fost redistribuite 28,5% din voturi, ceea ce ridica o problema de reprezentativitate. O alta problema de reprezentativitate remarcata de analistii IFES/ ADEPT: 500.000 de moldoveni au actele de identitate expirate, deci nu pot vota, iar alti aproximativ un milion (chiar mai mult, dupa unele estimari), sunt plecati la munca in strainatate. In sfarsit, 15% dintre basarabenii cu drept de vot locuiesc in Transnistria, unde nu pot vota; autoritatile de la Chisinau organizeaza sectii de votare la limita regiunii separatiste, dar prezenta la vot a transnistrenilor este de doar 1-2%. Rezultatul: populatia exclusa de la vot ajunge la peste o treime din cei 4,4 milioane de locuitori ai Republicii Moldova, se estimeaza in raportul IFES/ADEPT. Exista deja numeroase critici referitoare la felul in care s-a comportat si se comporta puterea de la Chisinau. Pe de o parte, comunistii lui Vladimir Voronin sunt acuzati ca exercita un control cvasi-total asupra presei. 

Un raport al Coalitiei civice pentru alegeri libere si corecte arata ca ziarele de stat (Moldova Suverana, Nezavisimaia Moldova, partial Vesti Gagauzii si Farul Nistrean) „abunda in articole de lauda la adresa guvernarii“, discreditand, pe de alta parte, principalii oponenti ai partidului de guvernamant. In acelasi timp, unele publicatii private critica partidul de guvernamant si promoveaza BMD. 

Plecand de aici, de la faptul ca PCM-ul lui Vladimir Voronin controleaza autoritar practic toate pargiile puterii, exista ingrijorari in legatura cu corectitudinea desfasurarii alegerilor si indoieli ca rezultatul oficial al acestora va fi cel real. Acesta a si fost mesajul transmis de Terry Davis, secretar general al Consiliului Europei, dupa vizita din ianuarie: „Am venit la Chisinau pentru a ma convinge ca poporului din Republica Moldova ii vor fi asigurate niste alegeri libere si corecte“.

Dincolo de acuzatiile aduse de unii altora, campania electorala abunda, firesc, de promisiuni. Toate formatiunile importante isi declara ca prioritate integrarea Moldovei in UE. Si, in principiu, toate promit crearea de noi locuri de munca (BMD – 100.000, PPDC – 198.000, PCM – „lichidarea somajului“), majorarea salariului mediu (PPDC – 330 de dolari, PCM – 300 de dolari, BMD – 300 de dolari), a pensiilor, a numarului de burse studentesti s.a.m.d. 

Ca promisiuni speciale, BMD vorbeste despre reducerea pana la 10-12% a impozitului pe venit la persoane fizice, iar PPDC, care are cel mai radical program, despre  scoaterea din tara a „trupelor de ocupatie ruse“, abandonarea statutului de neutralitate si aderarea la NATO. 

Actorii importanti au insa multe „pacate“, ceea ce explica numarul mare de nehotarati despre care vorbesc sondajele  de opinie si o probabila slaba participare la vot. Pe de o parte, cei din opozitie ajung cu greu sa aiba vizibilitate. Pe de alta parte, dinspre PPDC, posibilele aliante postelectorale sunt greu de prevazut. Cu comunistii e exclus. Iar relatiile cu BMD sunt tensionate, ca urmare a atacurilor dure la adresa liderilor Blocului, despre care popularii lui Iurie Rosca au spus ca sunt „fosti nomenklaturisti, corupti“. La randul lui, Rosca e acuzat ca, in 1999, a votat alaturi de comunisti pentru debarcarea guvernului Sturza. Am fost singurii care ne-am opus, fara succes insa, moldovenizarii statului, a replicat el. 

Practic, cea mai mare problema a opozitiei moldave raman atacurile reciproce si lipsa de actiune concertata. In plus, arata directorul executiv al IDIS, Igor Muntean, „Moldovei ii lipseste acel lider credibil al opozitiei care a existat in Georgia sau Ucraina. Nici unul nu este cotat ca lider national si nu se bucura de sustinerea larga a populatiei“. Pe de alta parte, se manifesta o mare lipsa de coeziune, inclusiv in randul BMD. Blocul cuprinde numerosi lideri importanti care n-au reusit insa sa aiba puncte de vedere unitare in chestiuni importante. Analistii BBC dau ca exemplu faptul ca Dumitru Braghis si Oleg Serebrian exclud orice colaborare postelectorala cu comunistii, in vreme ce Serafim Urechean nu exclude din start eventuale negocieri. 

De partea cealalta, partidul lui Voronin are dezavantajul ca, in ultima vreme, a schimbat macazul cu 180 de grade. Dupa ce aderarea la Uniunea Rusia-Belarus era data ca prioritate in 2001, acum vorbeste despre UE si implicarea SUA in negocierile transnistrene. Asta dupa ce a refuzat Memorandumul Kozak de federalizare a Moldovei si acceptare a prezentei armatei ruse pe teritoriul republicii inca 20 de ani. 

Prima consecinta: derutarea electoratului nostalgic, pro-rus. A doua: racirea, cel putin aparenta, a relatiilor cu Kremlinul. Dar ce face Moscova, in aceste conditii? In orice caz, prefera sa nu mai actioneze fatis de partea vreunui competitor. 

Felul in care actioneaza acum poate fi descris de niste intamplari interesante. Saptamana trecuta au fost expulzati de la Chisinau 21 de cetateni rusi, acuzati ca detineau si utilizau aparatura de interceptare sofisticata si ca, „fara a avea statut oficial de observatori, monitorizau campania electorala in favoarea unui concurent electoral“, dupa cum suna explicatia politiei din Chisinau. 

Cel putin in cazul a cinci dintre ei este vorba, afirma comentatorul politic Vitalie Calugareanu, de apropiati ai Blocului Moldova Democrata. Calugareanu explica acest lucru prin faptul ca Serafim Urecheanu ar fi un lider promoscovit. „Kremlinul nu luc reaza numai impotriva opozitiei portocalii, dar si impotriva actualei puteri, cu care a intrat in conflict deschis dupa respingerea planului Kozak de federalizare“, afirma Calugareanu.

Cert e ca relatia Rusia-Moldova nu cunoaste acum cele mai bune momente. Zilele trecute, Duma de stat a decis „sanctionarea drastica“ a Moldovei (vize pentru basarabeni, intreruperea importurilor de vin basarabean si livrarea carburantilor la „preturi europene“) daca Chisinaul nu ridica sanctiunile asupra Transnistriei. „Sa aiba grija Europa de exporturile Moldovei si de imigrantii sai economici“, a fost mesajul Dumei de Stat. Un mesaj care nu vine intamplator in preajma campaniei electorale. Ce vrea el sa transmita si cui ii foloseste? Si ce rol joaca Romania in toata aceasta ecuatie?

Schimbarea orientarii politice de la Bucuresti e mai semnificativa decat pare, inclusiv raportat la relatiile cu Chisinaul. Dupa vizita lui Traian Basescu la Chisinau, s-a vorbit despre „dezghetul“ relatiilor bilaterale. Dezghet marcat simbolic de cele 11.000 de sticle de vin, sampanie si lichior trimise de Vladimir Voronin direct in pivnitele de la Cotroceni. „Vizita lui Basescu a dat foarte bine pentru imaginea lui Voronin, care isi cam stricase relatiile cu toti vecinii“, este de parere Nicolae Negru, analist politic Chisinau.

Gestul inseamna insa ceva mai mult decat folosul electoral imediat intuit de Voronin.  Caci noua putere de la Bucuresti se vrea o portavoce a intentiilor pro-europene moldave, cerand, in acelasi timp, sa se implice direct in rezolvarea conflictului transnistrean. Un cui al lui Pepelea in trecutul, prezentul si viitorul Republicii Moldova. „Este o problema pentru securitatea nationala a Romaniei, iar Romania are o buna cunoastere a zonei“, a explicat Traian Basescu, anuntand ca are „solutii“. Una dintre ele, sugereaza Valeriu Prohnitchi, analist economic la Europa Libera: guvernul Romaniei ar trebui sa scoata in afara legii tranzactiile cu agenti economici din Transnistria. El da ca exemplu Uzina Metalurgica de la Ribnita care lucreaza pe baza de fier vechi din Romania. Dar nu despre fier vechi e vorba la alegerile din Republica Moldova. Pentru cei din Basarabia,  ar fi bine ca tineri precum Sasa N. sa-si gandeasca viitorul acasa. Dar pentru asta e probabil nevoie de o revolutie oranj.