BusinessMagazin

Category: IT

Articole interesante despre cele mai noi gadget-uri, telefoane de ultimă generație și multe alte lucruri interesante

  • Gigamailul

    Cei 2.000 de utilizatori inregistrati in doar doua saptamani de la lansare pentru un serviciu online care poate fi foarte bine folosit si fara inregistrare trimit la doua explicatii. Prima e ca pentru serviciul oferit prin Filebox exista o nevoie ce nu era acoperita pana acum de alte servicii similare, locale, si o a doua explicatie – ca promovarea lui a fost eficienta. Partea a doua e imediat verificabila; e suficient sa privim la blogurile care au recomandat acest serviciu, ca Zoso sau cel al lui Florin Grozea de la formatia Hi-Q. Prima parte e doar partial adevarata: servicii similare care permit trimiterea de fisiere de mari dimensiuni existand in Romania – de pilda, Transfer.ro. Fapt e ca site-ul Filebox, cu un serviciu simplu si un design minimalist, a reusit sa ajunga in doar cateva zile pe locul 3 la categoria site-urilor de servicii web si 227 in clasamentul general al Trafic.ro.

    Trimiterea unui fisier se face chiar din fereastra principala a site-ului. Dupa ce este ales fisierul din calculator (nu mai mare de 1 GB) ce urmeaza sa fie facut disponibil altor persoane si dupa ce se adauga o scurta descriere a continutului, fisierul este incarcat pe serverele Filebox

    intr-un timp care depinde mai multi factori, printre care dimensiunea fisierului si conexiunea de internet a utilizatorului. Fiecare fisier astfel incarcat primeste o adresa de internet unica, ce poate fi transmisa persoanei sau persoanelor care asteapta fisierul. La accesarea adresei, fisierul este descarcat de catre destinatar, dar ramane si pe internet pentru o perioada de un an, daca nu este sters de expeditor.

    Proprietarii serviciului – compania Synco Telecom, cunoscuta pana acum in special pentru televiziunea prin internet

    i-tv.ro – spun ca pentru moment serviciul nu genereaza castiguri, fiind complet gratuit. Pe viitor ar putea insa contine publicitate si ar putea oferi servicii premium pentru utilizatori care platesc. „Ar fi pacat sa umbrim cu publicitate experienta utilizarii acum, cand numarul vizitatorilor este inca mic. Nu vom face asta inainte de a intra in topul celor mai vizitate 100 de site-uri din Romania. Exista intr-adevar niste costuri pe care le suportam, dar celelalte businessuri ale noastre pot sustine fara probleme Filebox“, spune Lucian Obrocea, project manager al Filebox.

  • Reteaua Georgescu

    Dintr-un anumit punct de vedere, Radu Georgescu poate fi comparat cu Ion Tiriac. Au aceeasi strategie de a se alia cu parteneri de afaceri puternici, foarte cunoscuti. Si amandoi folosesc apoi in avantajul companiilor lor numele acestor parteneri. Majoritatea articolelor din presa, vorbind despre Radu Georgescu sau despre vreuna dintre cele patru companii aflate sub brandul umbrela Gecad – Gecad Technologies (cea care a lansat brandul Axigen), ePayment, Gecad Net si Gecad Software – mentioneaza si acum prima si probabil cea mai mare tranzactie in domeniul IT de pana acum a antreprenorului, faptul arhicunoscut ca Microsoft a cumparat tehnologia antivirus RAV produsa de Georgescu. Faptul mai putin stiut e ca intelegerea cu Microsoft a prevazut ca de fiecare data cand Microsoft vorbeste public despre tehnologia de securitate, timp de trei ani, sa mentioneze numele producatorului initial, Gecad. A fost concesia facuta de gigantul american in negocieri. „Nu era putin lucru sa vorbeasca Bill Gates de tine din doua in doua saptamani“, spune Georgescu.

    S-ar putea spune ca Georgescu a mai facut o potrivire perfecta, acum, cand Bill Gates nu mai vorbeste despre Gecad. Ati auzit de Axigen? E un software pentru gestionarea comunicatiilor prin e-mail la nivel de server, adresat in special furnizorilor de servicii de acces la internet (ISP). Cisco Systems e cel mai mare furnizor de echipamente pentru acesti ISP, de la cabluri de fibra optica la echipamente mult mai complexe si chiar software. Si, de putina vreme, unul dintre actionarii indirecti in Axigen, tranzactie anuntata saptamana trecuta. Radu Georgescu tine sa precizeze foarte exact ca investitia este in Axigen si nu in Gecad, un brand mult mai cunoscut.

    Datele partii publice a tranzactiei sunt urmatoarele: un consortiu de investitori din care fac parte fondurile de investitii Global Finance si 3TS – Cisco Growth Fund III au cumparat 11,76% din actiunile Axigen cu 2 milioane de euro. Partea inca in umbra a tranzactiei – probabil asa va si ramane – este reprezentata de identitatea celorlalti participanti in acest consortiu. In total e vorba de sapte nume, doua cele deja pomenite, ale fondurilor de investitii, si cinci ale unor persoane fizice. Georgescu spune doar ca „sunt persoane din businessul global si nu doresc sa se stie“. Cei sapte au fost alesi dintr-un numar total de 20 de pretendenti, selectati intr-o prima etapa de Radu Georgescu si Ted Cominos, unul dintre vechii partenerii ai lui Georgescu, fost director al cabinetului de avocatura Linklaters si implicat la vremea respectiva in negocierile cu Microsoft, acum devenit reprezentant al consortiului de investitori in board-ul Axigen.

    Povestea atragerii investitorilor a inceput acum mai bine de sase luni. Georgescu si Cominos, acesta din urma bun cunoscator al mecanismelor de venture capital, fiind el insusi partener in cadrul fondului de investitii Ethemba Capital LLP. A rezultat o lista cu douazeci de nume, pe care fie Georgescu, fie Cominos trebuia sa le contacteze si sa le atraga in discutii. Obiectivul financiar a fost unul fix, 2 milioane de euro, la fel ca si pachetul de actiuni scos la vanzare, ceea ce punea aprecierea proprie asupra valorii de piata a companiei la 15 milioane de euro.

    Ulterior, dupa trierea celor sapte, fiecare dintre ei a fost liber sa faca o oferta in limita celor 2 milioane de euro. Patru dintre ofertanti au fost dispusi sa dea chiar suma maxima, spune Georgescu, iar oferta a fost suprasubscrisa de 8 ori. Adica suma ofertelor a fost de 16 milioane de euro.

    Dar banii nu au fost primul obiectiv al lui Georgescu. O spune chiar el: „Nu am avut vreodata vreo problema si nici nu am in continuare de a-mi autofinanta si mai departe companiile“. Pe langa software, Georgescu a investit in timp si in domeniul imobiliar, avand acum un portofoliu estimat de unii dintre apropiati la 30-40 de milioane de euro si investeste in titluri de la bursa din Bucuresti si la cele straine. Una din experientele profitabile de pe bursa a fost achizitia de actiuni Google in momentul cand pretul lor era de nici 200 $, pentru a le vinde in momentul cand cotatiile au ajuns la 400 $. Daca le-ar fi pastrat, ar fi putut vinde astazi la peste 700 $.

    Procentele detinute de investitori „au fost impartite inegal, dupa regula – cum sa spun fara sa sune urat? – a liberului arbitru“, spune Georgescu, sugerand ca el a fost cel care a impus procentele. Fiecare dintre actionari a fost deci ales avand ca principal criteriu potentialul de crestere a numarului de clienti pe care sa-l poata aduce. „Alternativa era sa o luam noi, mestesugareste, cum am facut si cu RAV. In 10 ani de zile am ajuns unde am ajuns. Dar acum stim ca exista niste scurtaturi, ne uitam spre niste deal-uri mari pe care le-ar putea aduce investitorii nostri.“

    De partea cealalta, a cumparatorilor, Axigen este o afacere buna. Tehnologia din spatele produsului este considerata de multi ca inovatoare. Si chiar daca anul acesta cifra de afaceri a Axigen nu va depasi 300.000 de euro – foarte putin, daca ne raportam la evaluarea de 17 milioane asupra companiei, data de vanzarea procentelor -, este bine pozitionata in piata acestor produse. Conform companiei de analiza a pietei Radicati din Statele Unite, Axigen are o cota de piata pe segmentul serverelor de e-mail la nivel global de 0,52%. Cinci milioane de casute de e-mail folosesc astazi Axigen. Si, un amanunt deloc de neglijat, aceasta prima runda de investitii in start-up-ul Axigen le ofera actionarilor prioritate la viitoarele runde de investitii.

    „Cisco are un exercitiu financiar sanatos, are exces de cash, a avut decizii investitionale bune in trecut, e normal sa cauti o metoda cat mai buna de a investi, iar un fond cu experienta ca 3TS poate face aceste investitii mai bine“, spune Bogdan Constantinescu, country manager al Cisco Systems pentru Romania si Republica Moldova. Constantinescu se ocupa de activitatea companiei de telecomunicatii in aceste doua tari, dar nu si de investitiile Cisco. Facand o paranteza, Cisco este cunoscuta in industria telecom prin faptul ca s-a extins prin achizitii si apoi prin faptul ca scenariul preluarilor este relativ asemanator; in multe dintre companiile achizitionate, Cisco este deja actionar minoritar. Georgescu spune insa ca exclude cedarea controlului catre alta companie si urmareste mai degraba o listare la bursa. „Daca nu credeam ca aceste companii din grupul Gecad pot ajunge in cativa ani la o valoare de 200, chiar 500 de milioane de euro, nu ma apucam de treaba. Am vazut numere suficient de mari, nu ma amuza sa mai construiesc o firma de niste sute de mii, niste milioane“, spune Georgescu.

    Faptul ca marile corporatii din domeniul tehnologiei incep sa aloce fonduri pentru investitii incepe sa fie un curent, remarcat si de seful Cisco din Romania. „Cred ca pentru marile companii, un fond de investitii devine deja o tendinta si in acelasi timp o necesitate“, spune Bogdan Constantinescu.

    De altfel, Cisco nu e prima companie IT care actioneaza ca un fond de investitii si care activeaza in Romania. Primul exemplu este Intel Capital, ramura a producatorului american de procesoare Intel, care este de mai mult de doi ani in actionariatul companiei romanesti de software Siveco.

    Dezvoltarea unui brat de venture capital pentru o companie ca Intel are sens din mai multe motive. In primul rand cel strategic, acela de a dezvolta piata pe care activeaza. „Intel este puternic implicat in domeniul educatiei si acesta a fost unul dintre motivele principale cand am ales sa investim in Siveco. Atunci cand internetul era la inceputuri si voiam sa dezvoltam mai mult piata de PC-uri, am ales Centrum.cz, astazi al doilea portal din Cehia“, explica Dan Lupu, senior manager in cadrul Intel Capital si sef al biroului din Romania. „Cu toate acestea, ne uitam in acelasi timp cu atentie la partea financiara a investitiei. Doar in cazuri extreme am investi fara sa aiba sens din punct de vedere financiar.“

    Un fond de investitii de 10-20 de milioane de euro este si unul dintre planurile lui Radu Georgescu, insa pentru un viitor mai indepartat. Flerul in alegerea partenerilor i-ar folosi si in acest caz.

    O umbrela pentru branduri

  • Web la purtator

    Nu-mi place sa vorbesc la telefon. Nu ramane nicio urma, nu pot sa pastrez convorbirea undeva, s-o cataloghez, sa-i atribui cuvinte-cheie, sa-i dau o prioritate, s-o regasesc usor… Nici SMS-urile nu intra printre optiunile mele atunci cand trebuie sa comunic cu cineva. In aceste conditii, se intelege ca nu sunt pasionat de telefoane, iar criteriile principale pe care le am in vedere atunci cand, totusi, trebuie sa-mi aleg un telefon sunt aceleasi pe care le aplica orice om cuminte cand alege un telefon pentru mama sau bunica: sa fie cat mai simplu. Sunt un client execrabil pentru vanzatorii de gadgeturi.

    Cu toate acestea, a inceput sa ma intereseze lumea telefoniei mobile (ceea ce nu inseamna ca am vreo competenta in domeniu). Nu cu multa vreme in urma, am avut o banala controversa – cred ca legata de regizorul unui film sau ceva de genul acesta – iar amicul meu a scos telefonul sau de ultima generatie, a butonat cat a butonat, dupa care mi-a aratat pagina din Wikipedia cu toate informatiile necesare. Mda, asta incepe sa-mi placa, desi imaginea era prea mica, iar navigarea un chin. Oricum, nu era WAP (inacceptabil din retrogradul meu punct meu de vedere), iar pentru o informatie si atat s-a dovedit util. De aici insa pana la a citi stirile, a redacta documente, a rezolva corespondenta, a mentine o agenda de activitati sau a te angaja in socializare in retea e o cale lunga, in care principalele obstacole imi par trei. Primul se leaga de dimensiuni (motivele sunt evidente), al doilea tine de hardware (puterea de calcul si capacitatea de memorie), iar al treilea tine de software. Apple a realizat cu iPhone prima tentativa reusita de a depasi aceste obstacole, impunand totodata – ca de atatea ori – un un model pentru intreaga industrie. Cursa de urmarire a inceput.

    Aici intra in scena Google. Recentul anunt privind platforma Android vine sa confirme doua zvonuri care au circulat insistent de mai multa vreme, unul referitor la presupusul telefon mobil (zis GPhone) si celalalt (mult mai vechi) privind un sistem de operare conceput de colosul din Mountain View. Interesant este ca mai degraba al doilea zvon se intrupeaza in Android, deoarece indiferent daca-i zicem „stiva“ (stack) sau „platforma“ software, este de fapt un sistem de operare bazat pe Linux si dotat cu ingredientele necesare dezvoltarii de aplicatii pentru dispozitive mobile de mici dimensiuni. Telefonul propriu-zis nu exista, desi multi vad in HTC Omni un prototip plauzibil, mai cu seama ca a fost folosit pentru sesiunea demo. De notat ca Google nu a infirmat (dar nici nu a confirmat) producerea unui aparat, desi cred ca este foarte putin plauzibil si ca doza de incertitudine pastrata are mai cu seama un rol strategic. Avand in vedere ca Android va fi o platforma deschisa (open source) si gratuita, este de presupus ca va reprezenta o amenintare foarte serioasa pentru concurenta reprezentata de Windows Mobile de la Microsoft, Symbian (detinut in mare masura de Nokia) si MacOS (Apple) si va deschide piata pentru multi producatori care nu vor mai fi obligati sa investeasca peste 200 de milioane de dolari pentru a dezvolta o platforma soft si nici sa plateasca licente pentru a utiliza sisteme proprietare.

    Desi este evident ca Android va influenta semnificativ piata, nu cred ca Google are vreo legatura cu afacerile telefoniei. Google este o companie axata pe internet si asa va ramane. Ceea ce nu prea s-a intrebat nimeni este de unde se vor intoarce banii, iar raspunsul la aceasta intrebare este cheia. Incepand de la iPhone, ceea ce purtam in buzunar se cheama telefon doar prin puterea traditiei, pentru ca de fapt este un computer pe care – printre multe altele – il putem folosi pentru convorbiri. Atat pentru Apple cat si pentru Google, interesul este sa aduca webul „la purtator“ si ambele sunt dispuse sa cheltuiasca pentru asta oricat. Banii vor veni din entertainment pentru primul si din publicitate pentru al doilea. Ce se va intampla mai departe e o chestiune de imaginatie. Din moment ce am webul in buzunar, e foarte probabil ca voi prefera sa-mi pastrez documentele si mesajele in internet, iar Google este cel mai pregatit sa-mi ofere tot ce-mi trebuie („biroul din web“ incepe sa capete sens), cu publicitatea de rigoare. Cand voi fi la birou sau acasa, voi prefera un ecran mare si o claviatura normala, iar Bluetooth imi va veni in ajutor si spotul WiFi ma va scapa si de alte fire. Laptop? O simpla carcasa cu ecran, tastatura si baterie. Restul e in buzunar.

  • Glob-roll

    Inca o dovada ca internetul este cel mai rapid mediu de comunicare. Finantatorul Stelei, Gheorghe Becali, sustinea recent in presa ca a primit amenintari cu moartea, aparent de la serviciile secrete, care „umbla toata ziua pe globuri“ (voia sa spuna „bloguri“). Confuzia lui Becali a facut „prima pagina“ a multor bloguri din Romania.

    La inceputul acestei luni a fost lansat un site al carui nume speculeaza interesul cititorilor de bloguri pentru distractiva intamplare. Globber.ro, lansat de iMedia, unul din publisherii online importanti de la noi, este practic un serviciu de fluxuri RSS pentru bloguri, un format folosit pe internet pentru transmiterea unor parti din articole catre programe specializate de citire. Unul dintre obstacolele utilizarii programelor RSS este insa faptul ca majoritatea cer instalarea pe calculator a programului – si implicit, pentru cei care folosesc internetul in timpul serviciului, obliga la o solicitare catre departamentul de IT sau a celor ce pastreaza parola de administrare pe calculatoarele companiei. Cu Globber, lucrurile sunt mult mai simple. In varianta standard, selectia de bloguri personale cuprinde nume cunoscute in blogosfera romaneasca, precum piticu.ro, Vivi sau Ionut Oprea, iar la „primul buton pe telecomanda“, pozitia din stanga sus, apare blogul lui Zoso. Daca selectia sau ordonarea acestor bloguri nu este conforma cu ce alege utilizatorul, totul se poate rezolva dupa crearea unui cont pe Globber. Logarea cu nume de utilizator permite gruparea in pagina initiala a oricator categorii de bloguri, in functie de orice criterii. De exemplu, apasarea unui buton cu eticheta „ziaristi“ duce la afisarea blogurilor scrise de jurnalisti.

    Fiecare dintre bloguri are un spatiu standard de forma unei carti de vizita, pe care apar ultimele cinci articole publicate pe blog. Cele pe care utilizatorul de Globber le-a citit deja apar scrise cu un font normal, iar cele noi cu unul ingrosat. Cei ce folosesc serviciul sunt liberi sa aleaga care bloguri ii vor fi afisate in contul de Globber, introducand adresa web sau alegand numele dintr-o lista a celor mai citite bloguri. Pe langa grafica foarte simpla, faptul ca utilizatorul poate sa verifice de pe orice calculator, doar introducand numele si parola, daca autorii cititi au mai publicat ceva intre timp e un argument pentru folosirea acestui serviciu.

  • Urmatoarele linii de cod

    Cladirea din Bucuresti in care (inca) isi are sediul inchiriat Softwin e cunoscuta drept cladirea Aerofina, dupa numele companiei proprietare, un producator roman printre altele de scaune de catapultare si lansatoare de racheta. Chiriasul sau principal are interese in zona tehnologiei de varf, dar pe un alt domeniu de activitate – software, uneori la fel de futuristic ca aviatia militara, daca e sa ne gandim la produsele la care lucreaza sutele de programatori de aici.
    Doua dintre aceste proiecte au ramas pana acum secrete, desi au alocate de cativa ani cateva zeci de programatori. Apropierea momentului in care vor fi prezentate il face totusi pe Florin Talpes, presedintele Softwin, sa dezvaluie cateva informatii. Primul produs, care urmeaza sa fie lansat probabil la inceputul anului viitor, este o premiera pentru companie, prin faptul ca implica nu doar software, ci si hardware. Aflat in categoria tehnologiilor de biometrie, viitorul produs va fi o solutie la furturile de identitate. Mai exact, produsul care urmeaza a fi lansat se va concentra pe „recunoasterea persoanelor prin dinamica miscarii, in ton cu conceptul recent aparut de semnatura «bio»“, spune Talpes. Al doilea produs, a carui perioada de lansare nu a fost inca stabilita, va fi un software care va permite, de exemplu, traducerea automata a unui text din engleza in romana si viceversa: „In zona tehnologiilor legate de limbaje am vazut nevoi care exista in piata. Romana este una din limbile care nu au avut fericirea sa faca parte din grupul limbilor integrate in calculator, descrise, ca sa zic asa“. Astfel de proiecte vor face de acum incolo din Softwin un laborator de experimente, un fel de incubator de start-up-uri, judecand dupa logica pe care grupul a urmat-o pana acum – dezvoltarea unui produs si apoi separarea lor in companii separate. Fiindca, dupa ce antivirusul BitDefender a trecut in administrarea unei companii de sine statatoare incepand de anul acesta, de la 1 ianuarie 2008 vor fi separate juridic si Intuitext (software educational), Ascenta (servicii IT pentru procese de business) si Paxato (call centers).
    In ceea ce priveste compania BitDefender, Florin Talpes voia pana recent sa o inscrie la o bursa straina, fie ea Londra sau New York. Planurile de listare raman in vigoare, auditul realizat de una din companiile din Big Four (dar nenominalizata de Talpes) se va finaliza in aprilie-mai anul viitor, iar listarea se va intampla, dupa estimarile oficiale, peste maxim 15 luni. Doar ca planurile initiale au suferit o corectie de natura geografica. „Fata de acum ceva vreme, cand spuneam ca Bucurestiul este exclus de pe lista, astazi nu mai spunem asta. Bursa de aici incepe sa devina interesanta“, crede Florin Talpes. Si prezinta logica acestei variante. BitDefender are in Romania, piata de origine, avantajul unei marci mult mai bine cunoscute ca pe alte piete. Iar factorul emotional din partea investitorilor indus de cartea brandului local ar putea influenta pozitiv jocul cifrelor la bursa.
    Alt argument e faptul ca se tinde spre o suprapunere la nivelul investitorilor institutionali pe bursele europene, adica unii dintre cei care sunt la Londra vor fi regasiti partial si la Bucuresti. Talpes apreciaza, dupa o trecere in revista a burselor europene, ca aceea din Varsovia are 50% din investitorii institutionali prezenti la Londra, iar cea din Bucuresti este cu 10 procente in urma Varsoviei din punctul de vedere al acestei categorii de investitori. Daca va fi aleasa bursa romaneasca, cele din Londra sau New York ar putea fi ulterior alese pentru o listare secundara. Insa o hotarare ferma va fi luata la finalul primului trimestru din 2008. Tot atunci se va hotari si dimensiunea partii din companie care va fi listata (care va depinde de necesarul financiar al companiei si de regulamentele bursiere), Talpes spunand doar ca „probabil nu vom lista enorm, ci urmarind o anumita logica a prudentei“. BitDefender are nevoie de finantare pentru a-si putea urmari planul de investitii – 100 de milioane de dolari pana in 2010, anuntat de mai bine de un an – dar si pentru intrarea intr-o perioada in care ar putea urma achizitii ale altor companii. „E posibil ca in 2008 sa ne apara mai clar ideea de crestere altfel decat organica, adica prin achizitii. Acesta e iar un parametru pe care il iei in calcul cand te gandesti la ce finantare ai nevoie.“
    O miscare discreta in aceasta directie e faptul ca BitDefender a devenit anul acesta singurul proprietar al Constelación Negocial, un partener de distributie pentru Portugalia. Compania a fost de altfel si singura achizitie de pana acum, in 2003 Talpes devenind actionar majoritar (dar pe atunci nu unic) intr-o tranzactie al carei pret nu a fost facut public. Apoi, extinderile prin birouri de reprezentare pe piete straine, de genul celui deschis recent in Silicon Valley, reprezinta investitii care au nevoie de finantare. „Specific pentru BitDefender este ca pleaca spre cele mai mari piete, cele mai dezvoltate economii“, zice Talpes. Lumea dupa BitDefender se imparte azi intre patru zone majore: Europa de Vest, America de Nord, Asia si Romania. O treime din bugetul alocat pietelor externe reprezinta marketing, iar Talpes spune ca intr-un orizont de timp de trei ani, centrele de venit ale BitDefender vor urma evolutia marilor companii de securitate, urmand proportionalitatea pietelor. Aceasta deoarece in Statele Unite, de exemplu, desi e vorba de cea mai mare piata pentru solutii de securitate informatica, BitDefender are o cota de piata subunitara, in conditiile in care la nivel global vanzarile inregistrate se indreapta spre 2% din totalul pietei. Peste acesti trei ani, piata americana ar putea aduce 40% din veniturile companiei. BitDefender are acum prezenta directa in strainatate prin doua birouri in Statele Unite (California si Florida) si cate unul in Marea Britanie, Germania, Spania si Romania.
    In aceeasi categorie ar mai putea fi considerate pietele din nordul Europei, mai exact Danemarca, dar Talpes considera ca angajarea unuia sau a doi oameni nu poate fi numita in adevaratul sens prezenta directa. In aceeasi categorie este Asia. „Exista deja o mica echipa care este in Asia si pregateste lansarea unui birou in zona. E de asteptat ca in 2008 sa avem ceva, undeva in Estul Indepartat. Ar putea fi ceva in zona Australiei care ne intereseaza“, spune Florin Talpes. Din aceasta zona ar putea aborda continentul australian, Coreea, Thailanda si chiar puternica piata japoneza si China. Daca ar fi asa, BitDefender ar fi prima firma romaneasca de IT&C care isi deschide birou in Asia, sau poate in Australia. Pentru BitDefender ar fi a doua premiera, dupa ce in acest an a patruns in Silicon Valley aproape concomitent cu grupul Gecad. Fondatorul Softwin adauga ca isi elaboreaza strategia pentru un orizont de timp de trei ani, iar acum a ajuns chiar la finalul unei etape de acest fel, ceea ce explica schimbarile de viziune din ultima vreme. „Ce gandeam acum trei ani ca putem face gandim acum usor diferit, fiindca putem face mai mult“, spune Talpes.
     
    Curajosii din IT

    Companie
    Birouri externe
    Gecad
    Olanda, Statele Unite
    Softwin
    Danemarca, Germania, Marea Britanie, Spania, SUA
    Neogen
    Bulgaria, Moldova, Serbia
    Flamingo
    Croatia, Moldova, Olanda, Ungaria
    Sursa: companiile

  • Un masterplan mai mic

    Daca toate aceste speculatii ar fi transformate intr-un film, cea mai fidela reprezentare ar fi data de „Master Plan – About the Power of Google“, un film realizat anul acesta de catre doi studenti din Germania, Ozan Halici si Jurgen Mayer. Cei doi atrag atentia asupra puterii pe care o are acum compania inceputa de la un motor de cautare pe internet si a dependentei multora fata de serviciile oferite de Google, tradusa in informatii pe care compania le detine despre milioane de persoane, pe baza intereselor tradate de cautarile pe internet. Filmul a fost si premiat la un festival, la rubrica film de fictiune. Cert e ca cele 3 minute si 14 secunde au fost urmarite de aproximativ 300.000 de persoane, daca e sa avem in vedere doar afisarile de pe YouTube, tot unul dintre produsele Google.

    Parasind registrul SF, dar pastrand logica, planurile Google in Romania ar putea fi citite prin pasii facuti pana acum. Cel mai recent indiciu ar trebui sa fie cu siguranta vizita la Bucuresti a lui Michael Champlin, business product manager pentru Google Apps pentru regiunea EMEA, care a acordat un interviu in exclusivitate pentru BUSINESS Magazin. Grosier, Google Apps este interpretarea proprie, online, a suitei Microsoft Office. Amandoua au editor de text, de tabele si prezentari si ambele ofera cate un produs de management al e-mail-urilor. Unul se numeste Outlook, iar celalalt Gmail. Google Apps e, asadar, un pachet de produse cu care Google vrea sa se impuna si in mediul corporatist, asa cum a facut-o in cel utilizatorilor obisnuiti. In lume, 44,1% dintre cautarile pe internet se fac folosind Google – aceasta e una dintre cifrele reale din imaginile filmului mai sus amintit. Iar Kyle McNabb, unul dintre expertii companiei de analiza a pietei Forrester Research, spune, citat de presa internationala, ca „angajatii se pot intreba la un moment dat, de ce nu pot primi la serviciu aceleasi servicii pe care le folosesc si acasa“.

    Chiar in ziua interviului acordat de Champlin, Google ajungea sa mai depaseasca un record la bursa americana Nasdaq, cel de 700 de dolari pentru o singura actiune, ceea ce duce valoarea corporatiei la peste 220 de miliarde de dolari. Aceasta in vreme ce veniturile inregistrate in ultimul trimestru au depasit putin 4 miliarde de dolari, majoritatea din activitatea de baza a companiei – vanzarea de publicitate pe internet.

    Mai nou, Google Apps a intrat la randu-i in activitatea de baza, alaturi de publicitate si serviciul de cautare, spune Michael Champlin. Pentru moment, veniturile din Google Apps sunt probabil minime – analistii estimeaza o cifra de 40 de milioane de dolari din totalul celor 10 miliarde venituri anuale (la nivelul anului 2006) – incat compania nici nu le-a declarat separat in rapoartele financiare. Microsoft contrasteaza puternic cu Google din acest punct de vedere: doar divizia de business a companiei, care include pachetul Office si cateva alte programe de contabilitate pentru mici companii, genereaza anual venituri de 16 miliarde de dolari, dintr-un total de 51 de miliarde.

    Dar intre cele doua oferte pentru companii, cea a Microsoft si cea a Google, exista o diferenta importanta. In vreme ce programele Microsoft sunt rezidente pe calculator – unul singur, cel pe care sunt create -, Google incearca sa impuna un nou model. Documentele Google sunt online, pot fi accesate de oriunde exista conexiune la internet pe baza de parola si modificate in acelasi timp de mai multe persoane. Documentele la care lucreaza angajatii companiilor sunt, asadar, depozitate in versiunea Google Apps nu in calculatorul propriu sau pe serverul companiei, ci in centrele de date ale Google raspandite pe tot globul. „Unul din cele mai bine pazite secrete ale noastre este amplasarea centrelor de date. Nu pot comenta despre localizarea lor in afara de faptul ca o parte din ele sunt in Europa“, spune product managerul Google.

    Vizita lui a avut ca principal obiect intalnirea cu oameni din online si furnizori de servicii de acces la internet (asa cum sunt cablistii sau retelele de cartier) pentru a le propune sa ofere clientilor acestora pachetul de servicii Google Apps. De exemplu, partea de e-mail este acelasi Gmail pe care il poate folosi oricine gratuit, diferenta fiind faptul ca aspectul poate fi personalizat cu sigla companiei, iar domeniul poate fi de forma office@companie.ro si nu cea standard, cu terminatia gmail.com. Suita Google Apps, in versiunea premium care permite aceasta personalizare, costa 15 centi per utilizator in fiecare luna, la care se adauga alti 3 centi pentru dezactivarea aparitiei reclamelor Google in aplicatii.

    Alt indiciu legat de planurile companiei in Romania l-a oferit o pancarta pe care de putina vreme studentii de la Politehnica Bucuresti au putut sa o remarce in curtea universitatii, pe care sta scris „Google is hiring“ (Google angajeaza). „Acum avem doar o singura persoana (Radu Tudorache, country manager al Google Romania, n. red.) si faptul ca nu suntem inca foarte vizibili e doar pentru ca suntem la inceput de drum. Asa s-a intamplat si in alte centre Google. Am inceput cu o persoana si la Zürich si la München si acum avem o prezenta puternica acolo“, spune Michael Champlin. Faptul ca Google a angajat la inceputul acestui an un country consultant, pe Radu Tudorache, fost manager in cadrul ANRC, este cea mai clara dovada a interesului pe care Google l-a aratat pietei romanesti. De la numirea sa in functie, Tudorache a aparut public in functia sa doar saptamana trecuta, la prezentarea lui Michael Champlin.

    Champlin lasa sa se inteleaga ca anuntul de angajare este pentru ingineri care ar putea lucra in centre europene ale Google, Romania nefiind inca o tinta pentru deschiderea unui centru tehnic. De altfel, si anunturile publicate pe serviciul online romanesc de recrutare Bestjobs precizeaza ca sunt cautati ingineri software si manageri tehnici pentru a lucra la centrul polonez din Cracovia.

    Apoi, in ultimul an, Google a adaugat noi produse la seria celor localizate (traduse) in limba romana. Pe langa motorul de cautare Google.ro, cel mai mare gigant online a adus alte trei produse importante. Ultimul lansat dintre acestea e platforma pentru scrierea de bloguri numita chiar Blogger. Platforma este utilizata de 29,94% dintre cei mai mult de 100.000 de scriitori romani de bloguri, conform singurului studiu ce are ca obiect blogging-ul, realizat de firma Timsoft. Platforma Google este a doua ca numar de utilizatori conform acestui studiu, dupa platforma open-source WordPress, cu o cota de piata de 43,66%.

    Tot anul acesta, cu o luna anterior lansarii Blogger, Google a venit cu iGoogle in limba romana, practic motorul de cautare caruia i se adauga in plus cateva casute personalizabile cu informatii sau aplicatii pur decorative. Acesta e primul contact al Google cu editorii de presa si realizatorii de aplicatii din Romania, pentru ca fiecare casuta cu informatii are la baza contracte incheiate cu acestia. La nivel mondial, au existat de-a lungul timpului frictiuni intre marile trusturi de presa si Google pe marginea subiectului drepturilor de autor si a cat de mult ar trebui sa incaseze editorii de continut din publicitatea obtinuta de Google. Reclamele sunt de departe cel mai mare generator de bani pentru Google, dupa un model relativ simplu. Paginile de internet generate de folosirea motorului de cautare si spatiile pe site-uri cu care Google lucreaza reprezinta tot atatea locuri unde Google poate pune reclame.

    Cumparatorii de publicitate pot folosi aceste spatii pentru promovare pe baza de licitatie pentru cuvinte-cheie, iar banii sunt impartiti intre Google si proprietarul site-ului. Cumparatorii de publicitate folosesc AdWords pentru a se promova pe spatiile Google, iar proprietarii de site-uri intra in reteaua Google AdSense, pentru a obtine venituri. AdWords a fost tradus in limba romana inca de anul trecut, iar AdSense in luna aprilie a acestui an. Veniturile Google de pe piata romaneasca de publicitate nu sunt publice – o singura tara, Marea Britanie, obliga compania prin prevederi legislative sa o faca -, dar oamenii care lucreaza in mediul online si sunt concurati astfel de gigantul american pe piata de publicitate spun ca s-ar afla in jurul valorii de un milion de dolari anual.

    BUSINESS Magazin: Sunteti primul manager al Google care viziteaza oficial Romania.
    Michael Champlin: Probabil da. Dar au mai fost vizite cu alte ocazii, cele pentru a sprijini eforturile noastre de recrutare in Romania. Avem un important centru pentru ingineri Google la Zürich si mai multe birouri pe tot cuprinsul Europei. Tot pentru ingineri avem centre in Norvegia, in München si Londra. Crestem foarte mult si pentru a sustine dezvoltarea suntem implicati in parteneriate cu universitati locale. Chiar ieri eram cu Radu (Radu Tudorache, country consultant al Google Romania) la Politehnica, aici in Bucuresti, unde se poate vedea un panou publicitar pe care scrie „Google is hiring“.

    BM: Microsoft, unul dintre concurenti, e foarte activ in recrutarea de talente in Romania si mai vizibil decat Google in acest proces.
    MC: E drept, dar suntem prezenti de putina vreme aici. Momentan ne construim biroul, prezenta locala. Acum avem doar o singura persoana si faptul ca nu suntem inca foarte vizibili e doar pentru ca suntem la inceput de drum. Asa s-a intamplat si in alte centre Google. Am inceput cu o persoana si la Zürich, si la München si acum avem o prezenta puternica acolo.

  • Cu laptopul pe Everest

    Seria ToughBook, produsa de Panasonic, a deservit echipei lui Trumbell in expeditia pe Everest, cel mai inalt varf de munte din lume. In acelasi timp, indianul Bhavik Gandhi (fondator al unui fond de investitii si atlet international) a avut la indemana un ToughBook atunci cand a traversat cu barca Oceanul Atlantic, din Spania pana in Antigua.
    Dincolo de aceste doua exemple, laptopurile extrem de rezistente de la Panasonic pot fi folosite si de catre oameni de afaceri, care au nevoie poate sa lucreze la computer chiar si atunci cand ploua. Sau atunci cand, in vacanta fiind, trebuie sa trimita un e-mail sau sa verifice vreun raport de la 20 de m adancime, in timp ce admira coralii.
    Secretul rezistentei laptopurilor Toughbook este aliajul de magneziu din care este facuta carcasa, aliaj ce ofera o rezistenta de 20 de ori mai mare decat plasticul din carcasele laptopurilor obisnuite. Aceste laptopuri sunt destinate in special pentru mediul outdoor, fiind foarte rezistente la soc si intemperii. Testele arata ca aceste gadget-uri pot functiona atat la temperaturi foarte inalte (60 de grade celsius), cat si la cele foarte scazute (minus 20 de grade celsius), asta insemnand ca pot fi utilizate la orice altitudine sau in orice regiune de pe glob.
    Totodata, gama ToughBook poate fi utilizata si in automobile de teren sau vehicule utilitare de mari dimensiuni, pentru ca rezista la vibratii puternice, iar daca sunt scapate de la altitudine mare sau calcate de automobile, compania garanteaza ca laptopurile din aceasta serie vor continua sa functioneze. Un pic mai sifonate, dar totusi in stare buna de functionare.

    Comand(-)o special
    Laptopurile “de razboi” sunt disponibile in diverse configuratii, cu diferite capacitati de rezistenta, iar clientul are ultimul cuvant cand vine vorba de specificatii tehnice, acestea putand fi personalizate in functie de scopul achizitionarii si utilizarii lor. Spre exemplu, lucratorii care poarta manusi de protectie pot cere un touchscreen in locul unei tastaturi.
    Fiind niste laptopuri speciale, diferite de cele disponibile in magazinele de electronice si IT, si procesul de achizitionare este pe masura. Nu se adreseaza persoanelor individuale, ci mai degraba organizatiilor, si pot fi cumparate numai pe baza de comanda speciala. Pretul minim al unui astfel de laptop se situeaza, in functie de model si de configuratie, intre 2.150 de euro si 3.470 de euro. Pe piata mondiala a laptopurilor ranforsate, Panasonic detine o cota de piata de 75%, iar clientii vizati sunt companiile din industria de constructii, de telecomunicatii, de energie sau domeniul medical.

    Ranforsate “de razboi”
    Uitati deci tot ce stiati pana acum despre laptopurile subtiri si ultrausoare, care sa ofere mobilitate oamenilor de afaceri aflati in permanenta miscare. Laptopurile Toughbook sunt pregatite pentru orice conditii, fiind disponibile in trei variante, in functie de rezistenta lor.

    1. Business-rugged
    Produsele din aceasta categorie sunt potrivite pentru oamenii de afaceri care calatoresc foarte mult si care au nevoie de un laptop pe care il pot lua oriunde, chiar daca asta inseamna utilizarea laptopului in apa, in nisip sau la temperaturi extreme. Modelele “business-rugged” au o greutate redusa (pana la 1,2 kg, inclusiv acumulatorul), iar durata de autonomie a bateriei este de pana la 11 ore.

    2. Semi-rugged
    Din aceasta face parte modelul CF-74, care este dotat cu un procesor Intel Pentium M si are o memorie RAM de 512 MB in versiunea de baza, propusa de Panasonic, dar poate fi extinsa la cerere. Pentru ca se afla in spatele unei carcase construite din aliaj de magneziu, hard-disk-ul de 60 GB este rezistent la caderi repetate de la o inaltime de jumatate de metru. Acest model este si waterproof. Tastatura si touchpad-ul pentru maus, rezistente la umezeala, impreuna cu etansarile din cauciuc, impiedica apa sau alte lichide sa patrunda in interiorul echipamentului.

    3. Fully-rugged
    Sunt cele mai rezistente laptopuri, fiind categoria de varf din seria Toughbook. Supranumite si “laptopuri de razboi”, modelele din aceasta categorie au o duritate ridicata si rezista la umezeala, praf, socuri sau vibratii puternice. Acestea ofera utilizatorului posibilitatea integrarii unor optiuni precum modulul HSDPA sau modulul GPS, fiind foarte potrivite pentru utilizarea in aplicatii militare, politie, productie industriala, telecomunicatii, comert, utilitati sau servicii. Potrivit datelor furnizate de companie, armata americana detine, numai pentru trupele din Irak, zeci de mii de laptopuri din aceasta categorie.

  • GoogleFight (se) lupta in cuvinte

    Lupta dintre cele doua termene este un test facut de Bubble Meter, autorul unui blog despre piata imobiliara, cand a descoperit site-ul Google Fight, pe care se pot compara cuvinte, nume sau sintagme, dupa numarul de rezultate returnate pe Google, in urma cautarilor. Monitorizarea razboiului dintre cele doua termene a inceput in anul 2005, cand “housing boom” avea de aproape doua ori mai multe rezultate decat concurentul sau, iar in mai putin de un an de zile, popularitatea lui “housing boom” a crescut cu 515%. Desi interesul oamenilor pentru termenul “housing bubble” a crescut cu 762%, se pare ca piata imobiliara dicteaza chiar si in acest joc, pentru ca nici dupa 2 ani de zile “housing bubble” nu a reusit sa castige in lupta cu boom-ul imobiliar.

    Boom sau Bubble? Bubbleboom…
    Aceste cifre nu inseamna foarte mult din punct de vedere cantitativ. Calitativ, acestea spun doar de cate ori au fost cautate cele doua concepte pe Google. Numarul rezultatelor date de cel mai mare motor de cautare din lume poate avea fluctuatii insa, pentru ca sunt site-uri, precum cel al lui Bubble Meter, pe care ambele termene sunt mentionate, ceea ce inseamna automat mai multe rezultate pentru fiecare termen. Mai mult, piata imobiliara a avut un boom in ultimii ani, ceea ce inseamna de asemenea mai multe cautari pentru “housing boom”. Bubble Meter sustinea ca exista o corelatie intre popularitatea termenului “housing bubble” si piata imobiliara, fiind convins ca odata ce piata se va aseza, “housing boom” nu va mai fi atat de interesant pentru oameni, iar “housing bubble” va putea sa-l prinda din urma. Se pare ca rationamentul bloggerului care a initiat aceasta lupta a fost corect, insa ramane de vazut cat timp va mai trece pana cand piata imobiliara se va aseza de tot sau, dupa cum ar spune Bubble Meter, pana cand “housing bubble” va fi pe locul intai in cautarile pe Google.

    Miss/ter popularitate
    Ted Turner sau Tina Turner? Warren Buffett sau Dinu Patriciu? Sunt cateva intrebari la care oamenii nu au raspuns. Singurul mod de a sti cine este adevaratul castigator este infruntarea. Nu trebuie neaparat sa fie doua persoane; pot fi doar doua lucruri diferite. Infruntarea celor doi oponenti se face in functie de popularitatea fiecaruia pe paginile celui mai mare motor de cautare din lume. Pentru ca Google Fight, un site pe care te poti juca cu astfel de lupte intre oameni sau cuvinte, foloseste, dupa cum ii spune si numele, motorul de cautare Google.
    In functie de cate rezultate obtin pe Google subiectii infruntarii, Google Fight stabileste castigatorul. Grafica site-ului este simpla, dar foarte potrivita. Are un numar de infruntari clasice si amuzante care au fost facute inainte de alti utilizatori si pe care le poti vizualiza pentru a vedea rezultatele. Este foarte haios modul in care Google Fight a animat secventa in care cele doua cuvinte cheie se lupta, iar rezultatele sunt afisate intr-o histograma. Daca doresti sa vezi infruntari actuale, Google Fight are si o sectiune cu ultimele 20 de infruntari, iar cele mai spectaculoase “razboaie” se gasesc la “infruntarea lunii”. Pe langa faptul ca este un site haios, Google Fight poate fi si un site util pentru cei care sunt prezenti in mediul online. Este un mod foarte simplu de a vedea cat de mare este popularitatea ta in comparatie cu ceilalti din mediul online.

    Sa inceapa lupta!

    Ted Turner – Tina Turner
    castigator este Tina Turner cu 2.240.000 de rezultate

    Warren Buffett – Dinu Patriciu
    castigator este Warren Buffet cu 1.840.000 de rezultate

    BraD Pitt – Tom Cruise
    castigator este Tom Cruise cu 11.600.000 de rezultate

    Alexandru Papadopol – Dan Bordeianu
    castigator este Dan Bordeianu cu 198.000 de rezultate

    Nokia – Motorola
    castigator este Nokia cu 212.000.000 de rezultate

    Femeie – Barbat
    castigator este Femeie cu 5.910.000 de rezultate

    Windows – Linux
    castigator este Windows cu 658.000.000 de rezultate

  • Blog-ul ca un boutique

    Toata lumea este de parere ca un camin trebuie sa fie un spatiu confortabil, dar si sa defineasca persoana care locuieste in el. Asa ca m-am gandit sa caut lucruri functionale si moderne, care sa se potriveasca intre ele, dar si cu personalitatea mea. Convinsa fiind ca voi face fata acestei provocari de una singura, am refuzat initial sfatul unui specialist. Asta pana cand am dat peste un blog, design* sponge (www.designspongeonline.com), pe care gasesti toate lucrurile de care ai nevoie, dar si specialisti care te sfatuiesc oricand cum sa combini diferite produse, in functie de spatiul pe care il ai.
    Blogul a fost lansat in anul 2004, de Grace Bonney, o jurnalista din Brooklyn, care scrie pentru publicatii precum “House and Garden”, “New York Home” sau “Everyday with Rachel Ray”. Inca de la lansare, blogul lui Bonney a avut foarte mare succes printre pasionatii de design interior si nu numai. O arata faptul ca, in prezent, site-ul atrage in jur de 20 de mii de cititori zilnic, mai ales datorita faptului ca blogul este actualizat constant de-a lungul zilei, cu o medie de 6-10 post-uri pe zi.

    Mecca online
    Despre design*sponge se poate spune ca este unul din cele mai citite bloguri de design din lume, devenind un fel de mecca online pentru oamenii care cauta lucruri moderne si functionale cu care sa-si decoreze locuinta. Ce gasesti pe acest site? Tot ce inseamna produse de design interior, trenduri sau sfaturi practice. Apoi, exista o sectiune care prezinta designeri celebri sau mai putini celebri, Bonney promovand prin blog-ul sau si designeri necunoscuti.
    Dar cel mai important lucru este ca design*sponge este si un magazin online, multe produse putand fi achizitionate direct de pe site. “Pentru pasionatii de design interior, internetul poate fi un loc atat de fascinant”, sustine Bonney. “Imi place ca pot sa gasesc pe site-uri din Turcia, Suedia sau Singapore lucruri care inca nu au aparut in revistele de specialitate.” Pentru a fi la curent cu tendintele in design Bonney se uita constant pe Husmusen, un blog suedez orientat catre designul scandinav, dar si pe alte site-uri care prezinta tendintele in materie de design.

    Brooklyn, o masina incendiata si un blog
    design*sponge a aparut dintr-o idee simpla si ca un raspuns la intrebarea “de ce nu te gandesti sa-ti faci un blog despre design interior?”. Povestea lui Bonney incepe acum sase ani, cand pentru prima data vizita Brooklynul. Prima amintire despre Brooklyn este aceea a unei masini in flacari vazuta prin fereastra sparta a unui atelier al unui artist. “Eram in vizita la prietenul meu care studia aici si, in timp ce ne uitam pe fereastra, am vazut o masina abandonata in parcarea de peste drum, care aproape ca a explodat. Nu voi sti niciodata motivul pentru care masina era in flacari, dar stiu ca mi-am spus atunci: niciodata nu ma voi muta in Brooklyn.” Nu numai ca s-a mutat, dar Brooklynul a fost si sursa sa de inspiratie sau imboldul de care avea nevoie pentru blogul sau.
    In orasul “cu masini incendiate” s-a mutat dupa absolvirea colegiului William and Mary din Virginia, ca sa lucreze la o casa mica de inregistrari din Park Slope. In timp ce cara cutii cu CD-uri prin oras, pentru a inregistra diversi artisti amatori, Bonney se gandea la ce va face in viitor. “Tot timpul am fost interesata de arta si design, dar nu aveam nici cea mai mica idee daca sau ce loc imi voi gasi intr-una din aceste industrii.” Si ca orice “new kid on the block”, a inceput sa exploreze orasul. Un prieten de-al sau a observat ca vorbea tot timpul de design interior si i-a dat ideea de a face un blog despre acest domeniu.
    Acum, design*sponge, pe langa faptul ca este un forum pentru oamenii din intreaga lume care iubesc designul in toate formele lui, a devenit si modul ei de viata. Si chiar un job cu norma intreaga, pentru ca Grace Bonney este “logged on” (sau conectata, daca vreti) pe blog in fiecare zi de la 8 dimineata la 6 seara. “Pe langa faptul ca este un mod placut de a-mi petrece ziua, design*sponge este pentru mine si o platforma prin care discut cu artisti si magazine de profil din Brooklyn. Asa ca am devenit, fara sa vreau, un fel de ghid amator pentru fanii de design care viziteaza orasul pentru a achizitiona mese sau scaune pe care eu le prezint pe site.”

  • Bani din piatra seaca

    Jennifer Grinnell era furnizor de mobila in Michigan. Nu si-a imaginat niciodata ca ar putea sa-si castige existenta dintr-un joc video si cu atat mai putin ca va deveni un respectabil designer de moda, e drept, intr-o lume virtuala. In mai putin de o luna, Grinnell castiga mai mult in Second Life decat in viata reala si dupa numai trei luni, a renuntat la jobul ei de furnizor de mobila. Second Life este acum singura ei sursa de venit, iar Janie Marlowe, numele la care raspunde avatarul ei, spune ca are un venit de patru ori mai mare decat inainte. Deci, emigram in? Second Life?
    Grinnell nu este singurul astfel de exemplu. Artisti si designeri, proprietari de terenuri, manageri sau antreprenori transforma mediul virtual Second Life (SL) intr-un mediu de business real. Iar companii multinationale, de talia Vodafone, IBM sau Dell, General Motors si Leo Burnett patrund de asemenea in aceasta lume virtuala, castigand astfel avantajul de a testa anumite servicii in virtual, inainte de a le lansa in realitate,
    Grinnell a plecat de la ideea ca oamenii vor sa se diferentieze si pe Internet, in medii virtuale precum Second Life, dorindu-si astfel avataruri – reprezentarea lor online – cat mai apropiate de ceea ce sunt ei in viata reala. Ideea de afaceri pe care a abordat-o Grinnell in SL a fost un magazin cu haine digitale si diverse “fete” pe care utilizatorii le cumpara pentru a-si personaliza “aspectul online”. Grinnell este exemplul de antreprenor in Second Life, care castiga bani reali, fiind astfel foarte posibil ca si ea sa ajunga precum Anshe Chung sau Ailin Graef, pe numele ei real, care a devenit prima milionara in Second Life dupa doi ani si jumatate de investitii in real estate-ul virtual.

    Timid, dar sigur
    Privit doar ca un joc in primele luni de la lansare, Second Life a inceput sa trezeasca interesul oamenilor de afaceri pe masura ce tot mai multe persoane din mediul de business, dar nu numai, au inceput sa-si petreaca timpul in acest mediu. Tocmai din acest motiv, companiile multinationale, dar si agentii de presa, precum Reuters, au gasit oportuna ideea de a isi deschide birouri acolo, in conditiile in care si in lumea reala, si in cea virtuala oamenii/avatarurile au aproximativ aceleasi nevoi.
    Dar daca vorbim despre companiile romanesti, dar si despre romani de altfel, prezenta loc in aceasta “a doua lume” este inca timida. Chiar daca SL nu are multi adepti in Romania, jocul a starnit puternice polemici, ceea ce inseamna cel putin ca acest joc este interesant pentru romani.
    Neogen este prima companie romaneasca care si-a deschis birou in Second Life. Fondatorul Neogen, Calin Fusu sau Kalin Kuhn, numele sau virtual, considera ca SL este o modalitate foarte buna de a experimenta si de a evolua atat ca business, cat si ca persoana. Investitia pentru deschiderea acestui birou a fost de cativa lindeni (modeda oficiala din Second Life), iar pentru moment exista o singura persoana ca punct de contact. “Fenomenul este absolut wow. Pentru o firma care doreste sa fie prezenta la nivel global, intrarea in Second Life are sens din punct de vedere economic (pentru promovare, angajari sau colaborari)”, considera Fusu. Insa in Romania aceste beneficii sunt mult mai reduse datorita numarului mic de romani care acceseaza lumea virtuala – in jur de 12.000 sau 0,2% din totalul rezidentilor Second Life (peste 6 milioane).

    Game experiment
    Chiar daca au sau nu afaceri in Second Life, curiozitatea i-a facut pe unii dintre managerii romani sau in cazul de fata islandezi, cu business in Romania, sa intre in aceasta lume chiar si ca simpli vizitatori. Birgir Jonsson, CEO al Infopress Group, a auzit de Second Life de la un prieten, care i-a vorbit in termeni foarte elogiosi despre aceasta lume, facandu-l astfel foarte curios.
    “Recunosc ca am fost fascinat. Cred ca ne jucam putin de-a dumnezeii cand accesam acest joc si cand decidem sa patrundem in el ca personaje”, spune Jonsson care este constient ca aceasta joaca poate avea si efecte negative, in conditiile in care se pierde contactul cu realitatea. Dar oare acest contact cu realitatea nu este doar o chestiune de timp? Realitatea este ca oamenii sunt tot mai atrasi de lumea online, iar in tarile in care au inteles cum functioneaza acest fenomen s-au creat comunitati de zeci de mii sau sute de mii de oameni care isi petrec mai mult timp in lumea virtuala decat in cea reala.
    Matei Malos, fondator al site-ului MagazinulDeCase.ro, o companie imobiliara din mediul online, crede ca am inceput sa traim in doua lumi in momentul in care internetul a devenit indispensabil oamenilor.
    “Accesul la informatie neingradita si comunicarea intr-un mod facil a dus la nasterea SL, tocmai de aceea lumea virtuala este o oglindire a noului mod de viata pe care internetul il propune”, spune Malos care crede ca Second Life este mai degraba un fenomen de media decat o reusita indubitabila. Dar nu contesta ca SL poate fi o unealta de marketing pentru companii, o modalitate de a testa idei de afaceri sau chiar un mod nou de a face team building-uri. “Este posibil ca pe viitor acest fenomen al vietii sociale online sa capete o amploare de invidiat. Cred insa ca valoarea si rolul sau sunt supraestimate in acest moment, mai ales in Romania, unde nu exista in momentul de fata o valorificare adevarata a SL in comparatie cu tarile in care chiar a fost inteles si folosit in consecinta.”
    Fusu considera ca problema principala pentru care SL nu are un numar impresionant de participanti in Romania este si din cauza anumitor bariere de intrare in aceasta lume. In momentul in care acestea vor fi mai mici numarul celor care vor trai in doua lumi va creste considerabil. Dar o crestere impresionanta se va produce pe termen foarte lung, iar fondatorul Neogen crede ca efectele vor fi dramatice, pe plan social, profesional sau psihologic. “Intotdeauna oamenii vor alege cea mai mica distanta intre doua puncte. Daca SL va oferi modalitati de castig (bani, relatii, etc.), oamenii le vor alege.”
    Tipografii, case sau afaceri pentru suflet?
    Birgir Jonsson nu are timp si pentru o afacere in lumea virtuala, dar daca ziua ar avea chiar si cu o ora in plus, ar face, in primul rand, un business cu tipografii in SL, pentru a-si oferi o stabilitate financiara, fiind domeniul la care se pricepe cel mai bine. Dar ar risca si cu o afacere “de suflet”, un bookstore, pornind de la ideea ca cititul poate fi un mod de relaxare si in Second Life. “Cred ca as avea mai mult curaj sa risc in aceasta lume, sa intru in afaceri pe care in viata reala le-as ocoli considerandu-le fie prea pretentioase, prea riscante sau prea boeme.”
    Malos nu crede ca SL ar reprezenta oportunitatea de a incepe o afacere, ci translatarea actualului business pe care il conduce, MagazinulDeCase.ro. Astfel ca o eventuala investitie ar canaliza-o catre crearea unui sistem de FSBO (For Sale By Owner), miscare pe care ar realiza-o avand in vedere cifrele de afaceri ale companiilor de imobiliare din SL. “Din moment ce exista o piata de real estate extrem de interesanta, este absolut necesar pentru utilizatori sa poata folosi si o solutie alternativa la aceste servicii.” In aceste conditii, Malos vede potential in SL pentru business-ul pe care il conduce, potential pe care s-ar putea sa il valorifice la un moment dat, “cu conditia ca SL sa isi valorifice statutul de rising star”. Pentru o astfel de afacere, managerii romani nu sunt dispusi sa investeasca sume exorbitante, iar legile dupa care ar conduce sau ar incepe o afacere in lumea virtuala nu se deosebesc de cele din “first life”. “Daca luam exemplul de vanzare al noului model Scion de la gigantul Toyota, vom vedea ca modul de a privi piata este la fel ca intr-o piata reala, in ciuda premiselor care pozitionau SL ca o piata atipica, centrata in jurul altor legi”, spune Malos care ar aloca un buget de cateva zeci de mii de euro pentru MagazinulDeCase din Second Life.
    Ca si in “first life” managerii au propria lor teorie de management. Unii considera ca e mai bine sa ai propria cladire de birouri, in timp ce altii gasesc inchirierea cea mai buna solutie. “Aceste investitii depind in primul rand de bugetul alocat, iar in aceste conditii, incadrarea lor intr-un eventual business plan s-ar face conform impactului asupra dezvoltarii ulterioare”, considera Malos. Jonsson nu crede ca ar amesteca vreodata business-ul din SL cu cel din viata reala, dar considera ca cel mai avantajos este sa construiesti cladirea de birouri. Si pentru a-si amortiza investitia in cat mai scurt timp ar popula doar o parte din cladire cu oamenii sai, iar cealalta parte ar inchiria-o. Fusu contrazice acest rationament, fiind de parere ca cea mai buna solutie este inchirierea unui spatiu si “angajarea” a cat mai putini oameni. “Momentan, pentru Romania, nu se justifica sa blochezi prea multi oameni in SL, pentru ca nu sunt foarte multi romani care au prins gustul acestui fenomen.”
    Poate ca milionarii din Second Life nu sunt de talia lui Warren Buffett sau Bill Gates, dar exemplul lui Ailin Graef, care numai in doi ani si jumatate si-a multiplicat investitia de 100.000 de ori, ma face sa admit ca online-ul este o modalitate de a face “bani verzi” dupa principiile din viata reala: idee, viziune, incredere, perseverenta.