Ati lucrat vreodata intr-o companie de catering sau ati castigat bani plimband cainii altor oameni? Preferati lucrul pe cont propriu sau munca in echipa? Puteti spune ca ati batut recordul intr-un anumit domeniu? Raspunsuri corecte la astfel de intrebari simple va pot aduce un job in cadrul celui mai mare motor de cautare din lume – Google. Pana acum, Google a urmarit intotdeauna sa angajeze oameni care au dat rezultate academice foarte bune, avand 10 pe linie in scoala si in facultate. Situatia a inceput insa sa se schimbe, intrucat acum compania are in vizor candidati ceva mai “rasariti”, care, spre exemplu, au publicat carti sau sunt implicati si chiar detin diferite cluburi.Un proces elaborat de selectieAstfel, disperat sa angajeze cat mai multi ingineri si agenti de vanzari pentru a completa echipa implicata in businessul sau in crestere de cautare pe Internet si publicitate online, Google – respectand tendintele excentrice tipice intalnite in randul companiilor din piata – a gasit o metoda automatizata prin care sa caute astfel de talente printre cele peste 100.000 de aplicatii pentru joburi pe care le primeste in fiecare luna. Prin urmare, Google a inceput sa ceara candidatilor pentru un job in cadrul companiei sa completeze un chestionar amplu si laborios pe Internet, care contribuie la determinarea atitudinii, comportamentului, personalitatii si detaliilor biografice ale acestora pe o perioada foarte indelungata de timp.Intrebarile cuprinse in acest chestionar sunt extrem de variate, plecand de la varsta sau momentul cand candidatii au pus pentru prima data mana pe un computer pana la intrebari precum “Ati dat vreodata medidatii unei alte persoane pe un anumit domeniu?” sau “Ati fondat vreodata sau ati participat la crearea unei organizatii nonprofit?”.Raspunsurile candidatilor sunt preluate si integrate intr-o serie de formule gandite de matematicienii Google, formule care calculeaza un punctaj de la 0 la 100 pentru fiecare candidat prin care compania poate determina cat de bine se poate integra o persoana in mediul haotic si competitiv din cadrul acesteia.”Pe masura ce compania creste din ce in ce mai mult in dimensiuni, este tot mai greu sa gasim suficienti oameni”, este de parere Laszlo Bock, vicepresedinte al diviziei de resurse umane din cadrul Google. “Am inceput sa ne ferim de metodele traditionale de recrutare de personal de teama de a nu trece cu vederea unii dintre cei mai potriviti candidati la un anumit post”, a explicat acesta.Chestionarele, o tendinta excentricaGoogle nu este insa singura companie in cautare de noi metode “cantitative” prin care sa gaseasca si sa angajeze specialisti. In general, angajatorii au inceput sa adopte o serie de teste in cadrul interviurilor cu potentiali angajati, prin care pot determina capabilitatile acestora, nivelul de inteligenta, personalitatea si sinceritatea lor. Tendinta se resimte din ce in ce mai mult in piata, pe masura ce numarul companiilor care folosesc chestionare biografice similare celui conceput de Google este din ce in ce mai mare.Astfel de metode insa s-au dovedit a fi caracteristice interviurilor pentru joburi in cadrul companiilor de dimensiuni foarte mari, care cauta sa angajeze in urma unui singur rand de interviuri o adevarata armata de oameni care pot indeplini aceleasi sarcini, asa cum este cazul specialistilor in servicii de telefonie sau a agentilor de asigurare. Din acest motiv, astfel de metode de recrutare de personal sunt rar folosite in Silicon Valley, care este construit in spiritul talentelor idiosincratice.”Yahoo!, spre exemplu, nu are nevoie de teste, puzzle-uri sau intrebari capcana atunci cand ia interviuri potentialilor candidati la un post”, a declarat Jessie Wixon, purtator de cuvant in cadrul celui mai important portal de Internet din lume, Yahoo!. In schimb, Google este cunoscut pentru interviurile extrem de riguroase unde candidatii au de trecut diferite probe dificile. Spre exemplu, gigantul in cautare a pus la incercare candidatii la un job, acestia trebuind sa rezolve o serie de probleme foarte dificile.20.000 de angajati in 2007?Cu toate acestea, expansiunea continua a Google este uimitoare chiar si pentru standardele ridicate ale Silicon Valley. Compania inchiriaza in permanenta noi cladiri pentru a-si extinde campusul si asa destul de mare, dar si pentru a-si deschide noi birouri in diferite locatii din toata lumea.Mai mult, numarul angajatilor din cadrul celui mai mare motor de cautare din lume s-a dublat de la an la an in ultimii trei ani. Si, chiar daca Google are acum aproximativ 10.000 de angajati, Laszlo Bock nu vede niciun motiv pentru care nu s-ar inregistra o dublare a numarului de angajati si anul acesta. Asta ar insemna insa ca motorul de cautare sa angajeze aproximativ 200 de oameni in fiecare saptamana.Prin urmare, Bock, care s-a alaturat echipei Google in primavara anului trecut si care a lucrat inainte pentru General Electric, a incercat sa transforme procesul de recrutare de personal al gigantului online, pentru a-l face mai riguros si mai eficient.Pana acum, Google a refuzat sa angajeze ingineri care au avut un GPA (grade-point average) mai mic de 3,7 puncte. Iar agentii de publicitate online erau admisi numai in cazul in care GPA-ul era de minim 3 puncte. Iar de multe ori, compania avea in vedere un candidat pentru o perioada destul de mare, de aproximativ doua luni, timp in care acesta trebuia sa treaca printr-un set complex de interviuri.Din pacate insa, majoritatea cercetarilor academice sugereaza faptul ca factorii pe care Google a pus cel mai mult accent pana acum, adica rezultatele scolare si interviurile, nu sunt o metoda eficienta de recrutare si angajare de personal. “Interviurile sunt un indicator ineficient pentru performanta”, considera Laszlo Bock. “Nivelul presupunerilor facute in timpul interviurilor pentru job-uri este specific, intr-un mod unic, Google”, a adaugat acesta, avand in plan ca departamentul de resurse umane pe care il conduce sa adopte un stil de intervievare mai iconoclastic.Chestionar cu 300 de intrebariGoogle a decis sa descopere daca poate folosi in favoarea sa informatii cu privire la experienta de viata sau personalitatea candidatilor la un job in cadrul companiei pentru a putea gasi eventualele genii ascunse.Astfel, vara trecuta, fiecare dintre angajatii celui mai mare motor de cautare din lume, care aveau o vechime mai mare de cinci luni de zile, a trebuit sa completeze un chestionar format din 300 de intrebari. Unele dintre acestea erau intrebari punctuale, cum ar fi “Ce limbaje de programare cunoasteti?” – sau “La ce servicii de informare online sunteti abonati?”. Altele se refereau la comportamentul angajatilor – “Biroul dumneavoastra este curat sau dezordonat?” sau la personalitatea acestora – “Sunteti o persoana introvertita sau extrovertita?”. Nu au fost insa excluse nici intrebari care se incadreaza in categoria intrebarilor traditionale specifice unui departament de resurse umane, cum ar fi: “La ce reviste sunteti abonat?” sau “Ce animale de casa aveti?””Am urmarit sa acoperim o gama destul de variata de intrebari”, a explicat Bock. “Pana la urma, nu este chiar neobisnuit sa te plimbi pe coridoarele unei cladiri din complexul Google si sa te impiedici de un catel”, a mai spus acesta. “Este posibil ca posesorii de caini sa aiba personalitatea diferita intr-un mod benefic.”Informatiile adunate in urma acestui chestionar au fost comparate de analistii Google cu 25 de indicatori diferiti de masurare a performantei fiecarui angajat. Una dintre concluzii este ceea ce compania numeste “cetatenie organizationala”, considera Todd Carlisle, analist din cadrul Google, cu doctoratul in psihologie organizationala, care a conceput chestionarul. “Acest termen se refera la activitatile pe care le face un angajat, activitati care teoretic nu intra in atributiunile sale, dar care fac sediul Google un loc placut pentru o zi de munca”, a explicat Carlisle.Pasul urmator a fost analizarea celor doua milioane de informatii distincte adunate in urma chestionarului lui Todd Carlisle. Printre primele constatari ale analistului se numara si faptul ca obsesia lui Google cu performantele academice ale angajatilor nu a fost intotdeauna corelata cu succesul acestora in cadrul companiei.”Uneori se poate intampla ca o persoana care a excelat din punct de vedere academic sa nu aiba aceleasi rezultate si la locul de munca”, este de parere Todd Carlisle. Acesta a aratat ca nu toti cei 600 de angajati cu doctorat din cadrul Google sunt potriviti pentru jobul pe care il au.Intr-adevar, nici unul din factorii utilizati in chestionar nu au ajutat la determinarea celui mai bun angajat pentru un anumit post in cadrul Google. Si nici faptul ca detin un animal de casa nu a putut oferi vreo informatie utila despre angajat, care sa poata fi corelata cu jobul acestuia. Insa Carlisle a reusit sa creeze cateva chestionare separate care sa ajute Google sa selecteze cei mai potriviti candidati pentru anumite domenii – inginerie, vanzari, finante sau resurse umane. Pana in prezent, aproximativ 15% dintre candidatii pentru un job in cadrul Google completau un astfel de chestionar, iar incepand cu aceasta luna, compania are in plan sa ceara tuturor candidatilor acest lucru.4% din angajati demisioneaza anualCu toate ca Google incearca sa angajeze in permanenta cat mai multi oameni intr-un timp foarte scurt, trebuie sa aiba grija ca acestia sa se poata integra in cultura companiei. Din cadrul Google pleaca anual aproximativ 4% dintre angajati, insa procentul este mai mic decat in cadrul altor companii din Silicon Valley. Iar Google ofera destul de multe beneficii pentru a putea retine angajatii, de la mancare gratuita – la “tot timpul necesar” in care acestia sa lucreze la proiecte personale si asa mai departe. Cu siguranta ca si actiunile incurajeaza angajatii sa ramana in cadrul companiei pentru a putea profita in urma cresterii cotatiei la bursa a acestora. Metoda Google de a angaja personal nou este sustinuta de cercetari academice care demonstreaza ca o cantitate mare de informatii cu privire la candidat – numite si “biodate” in randul expertilor – reprezinta intr-adevar un mod potrivit de a gasi angajatii potriviti.Michael Mumford, un profesor de psihologie din cadrul Universitatii din Oklahoma specializat in evaluarea de talent, considera ca astfel de teste si chestionare sunt destul de eficiente, insa companiile care adopta aceasta metoda pentru selectionarea candidatilor la un job nu ar trebui sa se bazeze in totalitate pe raspunsurile primite, chiar daca par a fi corelate cu o performanta ridicata la locul de munca.”Trebuie sa stiti sigur sau cel putin sa aveti o teorie pentru care o persoana care detine un catel poate fi un bun programator pe computer”, a explicat Mumford. “Daca intrebarea din chestionar se refera la faptul ca persoana respectiva a initiat un club in liceu, este clar ca este un indicator de leadership”, a adaugat acesta.In cazul Google insa, este inca devreme pentru a determina daca noul sistem de recrutare functioneaza sau nu, avand in vedere ca departamentul de resurse umane a adoptat chestionarele de doar cateva luni si numai pe anumite departamente unde urmareste sa faca angajari.Pe de alta parte, exista si o opozitie in ceea ce priveste noua metoda de a face angajari a companiei pe motiv ca un computer are mai putine sanse sa determine care este candidatul potrivit pentru un anumit job decat o alta persoana. “E ca si cum ai spune cuiva ca ai toate informatiile necesare despre persoana cu care ar trebui sa se casatoreasca”, crede Carlisle, analistul din cadrul Google.Si cu toate acestea, chiar inainte de a vedea rezultatele obtinute in urma chestionarelor, Laszlo Bock, vicepresedintele diviziei de resurse umane din cadrul Google, a constatat primele schimbari in ceea ce priveste obsesia companiei cu performantele academice.”Am remarcat ca printre noii angajati au inceput sa se numere tot mai multi oameni cu experienta in jobul pentru care candideaza”, a explicat Bock. Copyright The New York Times Traducerea si adaptarea de Anca Arsene
Category: New Media
Informații de actualitate din afacerile în domeniul media – despre facebook, google, afaceri pe internet și alte lucruri utile
-
Intalnire cu indienii din Amazon
Charlie Bogdan, directorul de casting pentru o reclama Toyota, se afla in Brazilia cand si-a dat seama ca are nevoie de indieni din Amazon pentru spotul lui. Sa-i duca cu avionul la Hollywood ar fi fost o posibilitate, dar acest lucru nici nu i-a trecut prin minte lui Bogdan. Asta pentru ca producatorii spotului puteau sa-i vada pe selectionati, pentru a-si da acceptul, prin tehnologia de comunicare HD video, cunoscuta sub numele de LifeSize, care ii aduceau pe indieni in fata lor in timp real. E adevarat, nu fizic, ci pe “micul ecran”. In “batranul” Hollywood, sa gasesti actorul potrivit pentru o reclama sau un rol inseamna costuri pentru bilete la clasa I si camere de hotel pentru a-i aduna in acelasi loc pe directorii de casting si pe actori, ca sa nu mai mentionam cel mai pretios dintre costuri: timpul.Dar prin tehnologia HD video LifeSize Room, o solutie lansata de compania LifeSize (care cuprinde acoperire audio in toata camera, o camera video, o telecomanda si un telefon pentru video-conferinte), reuseste sa faca legatura intre directori, producatori, actori sau modele aflate intr-o locatie in care au loc sedinte sau auditii cu alte persoane din alte locatii. Imaginile si informatiile sunt luate in timp real si trimise instantaneu printr-o adresa de IP (Internet Protocol) folosind orice largime de banda.”Pentru ca totul se desfasoara in timp real, aceasta tehnologie va revolutiona modul in care se fac castingurile si afacerile in general”, este de parere Bogdan. Kendall Henry, cel care a produs printre altele si o campanie publicitara a companiei Subaru, crede de asemenea ca aceasta noua tehnologie va castiga, in timp, o popularitate deosebita.”Singurul motiv pentru care nu am folosit LifeSize mai de mult este acela ca tehnologia nu era atat de avansata, iar imaginile aveau aspect ‘patratos’ (aspectul obtinut atunci cand o imagine cu rezolutie mica este afisata pe un ecran la rezolutie mare)”, spune Henry, mentionand ca in vremurile “vechi” nu puteai sa vezi decat o treime din ceea ce ar fi trebuit sa vezi pentru ca tehnologia putea sa suporte doar 10 cadre pe secunda comparativ cu 30, cat suporta astazi.”Acum, datorita conexiunilor de mare viteza este posibila o conversatie sau o video-conferinta in timp real”, adauga acesta. Henry crede de asemenea ca singura “problema” cu aceasta tehnologie ar fi ca oamenilor nu le este destul de usor sa fie naturali in fata camerelor de filmat. Pe de alta parte, Mike Casey, impresar al actorilor de spoturi publicitare, care a reprezentat clienti precum Elle Macpherson sau Uma Thurman, spune ca imaginile prin LifeSize au o asemenea calitate incat ii avantajeaza pe cei care se afla in fata camerelor video. “Am avut o auditie pentru o reclama la un sampon la care au venit cateva persoane, iar clientii au fost dezamagiti de ele pentru ca nu le stralucea parul”, spune Casey. “Dar aceasta tehnologie are un sistem de iluminare superior, ceea ce inseamna ca este mult mai avantajos pentru cei care participa la castinguri prin aceasta tehnologie”, adauga acesta.Karoline McLaughin, director de marketing al companiei LifeSize, spune ca aplicatia LifeSize Room, care a fost lansata in decembrie 2005 si care costa aproximativ 12.000 de dolari, este folosita si in industria de sanatate, in timpul unor operatii, si in industria modei pentru ca datorita claritatii imaginilor designerii pot vedea textura si adevarata culoare a unei tesaturi. Care este “secretul” acestei aplicatii? Se instaleaza simplu, este usor de folosit, are pret bun si cel mai important: a facut ca videoconferintele prin tehnologia HD sa fie o realitate. Cand folosesti termenul “videoconferinta”, iti vin in minte capete “vorbitoare”, miscari bruste si imagini care nu se sincronizeaza cu sunetul. Exact aceste hibe a schimbat LifeSize la videoconferinte. Datorita acestei tehnologii obiectele apar in marime naturala si in culori vii, ceea ce face ca detaliile vizuale sa fie usor de remarcat. Astfel, rezolutia buna si culorile vii fac ca aceasta tehnologie sa fie foarte potrivita pentru sharing de imagini din domeniul medical, arta sau arhitectura.Cisco devine LifeSize Cisco Systems, liderul mondial in comunicatii Internet, a lansat, in 2006, o linie de solutii hardware care foloseste tehnologia de comunicare HD video. Prima aplicatie lansata pe piata este solutia TelePresence Meeting care este conceputa in mod specific pentru companii si are drept scop facilitarea colaborarii si imbunatatirea productivitatii. TelePresence Meeting a fost lansata in doua modele (versiunile 1000 si 3000), care includ plasme de 65 de inci, camere video, codec-uri, sistem audio, iluminare si mobila aferenta.Versiunea 1000, care costa 79.000 de dolari, este proiectata pentru intalniri cu pana la 4 persoane intr-un birou de dimensiuni obisnuite, in timp ce modelul 3000, care costa 300.000 de dolari, este facut pentru intalniri cu pana la 12 persoane (cate 6 in doua locatii separate) si include 3 plasme. Aceasta aplicatie necesita un design special al camerei sau al biroului. De la anuntul facut de Cisco Systems ca va lansa pe piata produse similare cu aplicatia LifeSize Room, cele doua companii (Cisco si LifeSize) “se lupta” pentru pozitia de lider pe segmentul reprezentat de solutii pentru videoconferinte. Si fiecare companie isi sustine pledoaria prin elemente precum pret, plusurile tehnologiei HD video, complexitatea solutiilor. Spre exemplu oficialii Cisco recunosc ca cei de la LifeSize au fost primii care au scos pe piata solutii pentru videoconferinte HD, dar sustin ca solutiile dezvoltate de ei sunt de doua ori mai bune decat LifeSize Room. Compania LifeSize contraataca Cisco si “acuza” compania ca foloseste aceeasi tehnologie la un pret mult mai mare. “Cisco furnizeaza un fel de produs similar cu LifeSize Room, numai ca sistemul lor costa peste 200.000 de dolari”, a spus Craig Malloy, CEO al companiei LifeSize. Desi Malloy sustine ca LifeSize are aceeasi calitate ca si televiziunea high-definition, Cisco spune ca sistemul lor, TelePresence ? care include plasme de 65 de inci ? are o calitate de doua ori mai mare decat cea a televiziunii HD. Unul dintre analistii pietei IT prezenti la evenimentul de lansare a sistemului TelePresence, eveniment ce a avut loc la New York, este de parere ca este foarte dificil sa-ti dai seama de calitatea unui produs daca nu il testezi. “Sa fiu sincer, m-am dus acolo (la prezentare) fiind destul de sceptic”, a spus Zeus Kerravala, vicepresedinte al unei firme de cercetare din cadrul Yankee Group din Boston. “Nu sunt un fanatic al video-conferintelor”, a mai spus acesta. Dar Kerravala a mai adaugat ca a fost “cu adevarat impresionat” de produsul TelePresence, de acustica si iluminarea pe care le ofera acest sistem. “Nu e ca si cand as fi fata in fata cu interlocutorul meu, dar este aproape de acest lucru”, a declarat Kerravala.Concurenta tot mai stransaDesi comerciantii vor promova produsele lor video ca pe un mod de a evita costurile de calatorie, un analist din industria IT este de parere ca recuperarea unei astfel de investitii nu este garantata. “Este greu sa spui ‘daca nu aveam aceasta tehnologie as fi fost nevoit sa calatoresc mult mai mult’”, a spus Ira Weinstein, analist al unei companii de analiza a pietei IT. “Acest argument este este un pic exagerat”, a mai adaugat acesta.Cisco lucreaza la un program de atestare pentru transportatori, care este produs pentru a-i asigura ca retelele lor pot suporta TelePresence, care necesita o viteza de transfer de aproximativ 15 Mbps.Verizon Communications are in plan sa testeze acest program prin IP-ul lor privat si retelele lor Ethernet. Serviciul privat de Internet Protocol al companiei Verizon, care este valabil in 115 tari, contine 5 clase separate de servicii si este produs pentru a oferi prioritate traficului video folosind o tehnologie care se numeste “MultiProtocol Label Switching”(MPLS). AT&T de asemenea ruleaza TelePresence prin reteaua lor de IP MPLS si poate include produsul in serviciile lor de retea si comunicatii video.Oficialii LifeSize au spus ca produsul lor pentru comunicatii video a fost ales de Common Time, furnizor de servicii software, pentru a ajuta suplimentar dezvoltarea serviciilor de suport pentru clientii din locatiile lor din SUA si Anglia. Dupa ce au testat prima videoconferinta in anul 2000, cei din companie s-au lovit de tot felul de restrictii ale retelei si au avut probleme cu rezolutia, toate acestea facand ca videoconferinta sa nu fie un mod de comunicare atat de eficient pentru afacerea lor. Cand au inceput sa se extinda in Statele Unite, compania s-a intors din nou la comunicarea video, de aceasta data prin LifeSize de care a auzit de la Questmar Limited, specialist in videoconferinte si partener al LifeSize. De atunci, Questmark a instalat sistemul LifeSize Room peste tot in birourile lor din SUA sau Anglia, facand posibile astazi sedintele zilnice intre cele doua locatii.Pe masura ce concurenta se accentueaza tot mai mult pe acest segment, analistii sustin ca si numarul companiilor care vor adopta tehnologii similare LifeSize va creste. Ramane insa de vazut daca managerii sau directorii de casting si actorii sunt dispusi sa renunte complet la calatorii in favoarea intalnirilor virtuale.Life Size vs. CISCOCompania Life Size a lansat in anul 2005 o solutie, numita LifeSize Room, care foloseste tehnologia de comunicare high-definition pentru videoconferinte.Un an mai tarziu, Cisco lanseaza si ea o solutie in doua variante, care se numeste TelePresence Meeting, si se bazeaza pe aceeasi tehnologie intalnita si la Life Size.Versiunile 1000 si 3000 ale TelePresence contin plasme de 65 de inci, camere video, codec-uri, sistem audio, iluminare si mobila aferenta.Versiunea 1000 este proiectata pentru intalniri pana la 4 persoane si este disponibila la pretul de 79.000 de dolari.Versiunea 3000 este proiectata pentru intalniri de pana la 12 persoane, in doua camere separate, si este disponibila la pretul de 299.000 de euro.Aplicatia LifeSize Room este asemanatoare cu Telepresence, fiind tot un sistem care contine plasme, telefoane, codec-uri si sistem audio si costa 12.000 de dolari.
-
Bazarul de pe Internet
Un simplu click pe “Buy Now” si plasma cu diagonala uriasa care costa 10.000 de euro va bate la usa in cel mult o saptamana. Tot ce va trebuie este o conexiune la Internet si un card bancar, eventual de credit. Avantajul este ca nu mai trebuie sa va rezervati o ora din agenda si asa extrem de aglomerata pentru a putea face cumparaturile. Liviu Vasiliu, managing director in cadrul companiei de consultanta LVS Copyright & General Consulting, a aflat prima data de posibilitatea achizitionarii de produse pe Internet acum patru sau cinci ani. “Un coleg de serviciu ii cumparase fiului sau un joc pentru computer pe care il comandase de pe un site romanesc si il primise la posta, unde a platit cu bani gheata si contravaloarea comenzii”, povesteste Vasiliu. “Metoda parea destul de complicata la momentul respectiv, motiv pentru care nu am fost tentat sa fac cumparaturi de pe Internet decat aproape doi ani mai tarziu, cand am observat ca numarul magazinelor online crescuse destul de mult, iar schimbarea esentiala era ca puteai plati si cu cardul bancar”, a explicat acesta.Prima sa achizitie de pe Internet au fost cateva carti comandate de pe Raft.ro, pe care intentiona sa le faca cadou unui prieten si care au ajuns in aproximativ o saptamana de la confirmarea comenzii. “Am fost mereu un early-adopter al noilor tehnologii si al proceselor care iti fac viata mai usoara si ziua de munca mai aerisita si imi aduc aminte ca am fost destul de incantat de prima incercare de shopping online”, a explicat Liviu Vasiliu.De atunci, managing directorul LVS Copyright & General Consulting foloseste frecvent Internetul pentru a scuti un drum pana la magazine sau la banca. A comandat online carti, abonamente la ziare si reviste, diferite produse electrocasnice, carduri de memorie pentru telefonul sau mobil si camera foto si a inceput sa-si plateasca si facturile de telefonie mobila pe Internet.”Am remarcat insa foarte multe diferente intre magazinele online de comert electronic de-a lungul timpului in care am facut cumparaturi pe Internet”, spune Vasiliu. “Ma refer aici la modul in care companiile de comert electronic isi dezvolta relatia cu clientii”, a mai spus el. Printre exemplele sale se numara o librarie online care i-a livrat cartile comandate la posta, desi specificase ca voia sa le primeasca la birou sau un alt magazin online destul de mare si cu vechime pe piata comertului electronic, care dupa doua saptamani de la plasarea comenzii l-a informat ca nu a observat comanda lui pe motiv ca si-a schimbat sediul si nu a avut acces la baza de date.”Comertul electronic nu se compune insa numai din astfel de experiente”, a mentionat insa Liviu Vasiliu. “Am avut de exemplu surpriza sa primesc in numai doua zile uscatorul de par comandat pentru sotia mea de la un lant de retail. Probabil a fost de ‘vina’ experienta companiei in vanzari si relatia buna cu clientii”, isi aminteste acesta zambind.O piata de 200 de milioane de euroLiviu Vasiliu este numai unul dintre clientii companiilor de comert online din Romania, companii care activeaza pe o piata ce ar putea ajunge anul acesta la aproximativ 200 de milioane de euro, in crestere cu aproximativ 400% fata de anul trecut, conform estimarilor anterioare ale lui Marius Ghenea, presedintele FitDistribution, detinatoarea platformei PCFun.Practic, acum se fac primii pasi in recuperarea decalajului fata de alte tari europene, pe o piata dominata de Marea Britanie, care in 2011 va bifa 29% din totalul pietei de comert online de pe batranul continent, cu 76 de miliarde de euro cheltuiti pe Internet. “Ritmul de crestere inregistrat de piata de comert electronic din Romania in 2006, de aproximativ 20% de la luna la luna se va mentine si in acest an”, este de parere Madalin Matica, directorul pentru operatiunil europene al integratorului de plati online DotCommerce. “Vectorul de crestere este oricum foarte mare, avand in vedere ca in alte industrii cresterea este de 15-10% pe an”, a mai spus acesta.Estimarile integratorului de plati Gecad ePayment sunt insa ceva mai rezervate. “Nu poate fi estimat inca un procent de crestere al pietei de comert electronic in 2007, avand in vedere ca situatia se va schimba radical anul acesta prin cresterea numarului de companii care permite plata prin card online”, a spus Carmen Sebe, directorul executiv al companiei. In primul rand, utilizatorii vor putea plati o parte mai mare a utilitatilor pe Internet, in conditiile in care, in prezent, doar facturile de telefonie mobila Orange, Vodafone si Zapp pot fi achitate online prin card.Daca in Romania valoarea medie a unei tranzactii cu un card bancar emis in moneda nationala este de aproximativ 50 de euro, conform RomCard, cardurile bancare emise in strainatate inregistreaza o valoare medie de 210 euro pentru o tranzactie. La nivel european, se estimeaza ca, in urmatorii cinci ani, utilizatorii de Internet vor cheltui anual, in medie, aproximativ 1.500 de euro pentru cumparaturi online, in crestere de la 1.000 de euro anul trecut, conform unui studiu recent al companiei americane de cercetare Forrester Research. Spre deosebire de potentialul pietei locale, unde exista aproximativ 7 milioane de utilizatori, Europa numara peste 100 de milioane de internauti. In 2011, piata europeana va numara aproximativ 175 de milioane de utilizatori de Internet si este estimata la peste 260 de miliarde de euro. Un magazin virtual la doua zileIn Romania exista in prezent peste 1.000 de magazine online, dintre care numai aproximativ jumatate au implementata o solutie de plata online prin card bancar, conform unui studiu realizat de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei. “De fapt, nu se poate vorbi de comert electronic decat in cazul magazinelor care accepta tranzactii cu plata prin card bancar”, considera Carmen Sebe, director executiv in cadrul integratorului de plati online Gecad ePayment.Astfel, numai jumatate din magazinele online romanesti sunt considerate magazine care activeaza in domeniul comertului electronic, restul intrand in categoria magazinelor care nu sunt actualizate in mod frecvent, a celor care au fost abandonate de antreprenori din cauza lipsei de profitabilitate sau care nu permit efectuarea platilor cu card bancar. De altfel, chiar si in cazul magazinelor care accepta plata cu cardul, numai o treime sunt considerate 100% active.”Iar in fiecare luna mai sunt lansate alte 15-20 de magazine virtuale, ceea ce inseamna ca odata la doua zile mai apare inca un magazin”, este de parere Madalin Matica, directorul pentru operatiuni europene al integratorului de plati online DotCommerce.”In general, tendinta inregistrata de magazinele online este una de crestere. Daca in 2004 erau aproape 200 de magazine pe Internetul romanesc, in 2005 cifra a ajuns la 400, iar anul trecut se pare ca s-a incheiat cu peste 1.000 de magazine”, a mai spus Sebe.Anul 2007 ar putea veni cu schimbari semnificative pe piata de comert electronic din Romania, afectand numarul si structura magazinelor virtuale romanesti. “In primul rand, anul acesta ar putea disparea suprareglementarile impuse in piata pana acum din cauza faptului ca Romania era inclusa in zona CEMEA, zona supusa unui sistem de reglementari diferit fata de cel din UE”, a explicat Madalin Matica. “Odata cu adoptarea noul sistem, Romania se va confrunta cu o avalansa de magazine virtuale straine care va conduce la disparitia sau absorbtia unui procent de aproximativ 60% din magazinele online romanesti”, a mai spus acesta. Exemplul Poloniei sustine teoria directorului pentru operatiuni europene al DotCommerce. La doi ani dupa intrarea in spatiul UE, circa 60% din companiile de IT atat online, cat si offline au dat faliment, iar pentru ca Romania nu are o politica coerenta de comunicare si o strategie corecta de marketing in ceea ce priveste magazinele online, risca sa treaca prin aceeasi situatie. “Exista insa si un aspect pozitiv. Odata cu integrarea in Uniunea Europeana, piata de comert online din Romania va inregistra o scadere a preturilor datorita scutirii de la taxa TVA a achizitiilor de produse in spatiul comunitar, ceea ce se traduce intr-o crestere a numarului de clienti”, este de parere Carmen Sebe.Ce se vinde pe InternetLa nivel mondial, piata de comert electronic este dominata de produse IT&C, carti si muzica, iar Romania pare a urma aceste tendinte, cel putin din punct de vedere cantitativ, conform studiului MCTI.Unul din patru magazine virtuale romanesti comercializeaza in prezent produse IT, in crestere cu 100% fata de aceeasi perioada a anului trecut. Aceeasi cota de piata este inregistrata si de magazinele care vand telefoane mobile si accesorii foto sau video. De asemenea, si numarul magazinelor care vand carti s-a dublat, inregistrand o cota de piata de 15% in numarul total de magazine online, iar comerciantii de muzica si film s-au triplat ca numar, atingand o cota de piata de 10%. Cea mai mare crestere insa s-a inregistrat in domeniul vestimentar, unde piata a avut de suferit pana acum. In domeniul IT & Office exista aproximativ 155 de magazine online, in comunicatii sunt active 95 de magazine, la categoria vizual (foto, video) se incadreaza 140 de magazine, iar la auditiv (sisteme audio, MP3 playere, muzica) 118. Pentru cei care vor sa cumpere de pe Internet electrocasnice, acestia au la dispozitie 60 de magazine. Din gama produselor alimentare exista aproximativ 30 de magazine virtuale, cele farmaceutice se ridica la 35, iar cele de igiena depasesc 50. Exista de altfel si aproximativ 15 magazine online de arta, iar la capitolul vestimentatie, numarul magazinelor online a ajuns la aproape 50. Pentru abonamente la reviste si ziare online exista deja aproape 100 de site-uri. Restul magazinelor comercializeaza produse industriale sau auto, produse pentru copii, flori, cadouri, bilete de avion sau la diferite evenimente si concerte”Ca volum de vanzari, aproximativ 60% din tranzactiile inregistrate pe Internetul romanesc sunt pentru produse IT&C”, este de parere Madalin Matica. “Explicatia ar fi faptul ca marea majoritate a utilizatorilor de comert online sunt familiarizati cu acest domeniu, dar si cu computerul, Internetul si cardul bancar”, a mai spus acesta. De asemenea, o mare parte din tranzactiile online este directionata catre domeniul telecom achizitionarea de telefoane mobile si accesorii pentru acestea si plata facturii telefonice sau a cartelei prepaid, dar si catre turism rezervari de bilete de avion si camere de hotel.Perioada sarbatorilor are o contributie semnificativa asupra pietei de comert electronic. “In luna decembrie a anului trecut spre exemplu, au crescut foarte mult vanzarile online de aparate foto, laptop-uri si telefoane mobile, cat si cele de abonamente la publicatii online, vanzandu-se de 2,5 ori mai mult decat intr-o luna obisnuita”, a explicat Carmen Sebe. Cine face jocurile:Pe piata romaneasca de comert electronic exista un singur procesator de plati online, si anume RomCard. Acesta autorizeaza tranzactiile cu carduri bancare, deconteaza si proceseaza tranzactiile cu carduri si ofera solutia 3D Secure la cheie pentru bancile care accepta si emit carduri pentru servicii de comert online. De asemenea, in piata mai activeaza si integratorii de comert electronic Gecad ePayment, cu o cota de piata de 70%, si DotCommerce. Din domeniul bancar, patru banci ofera servicii de comert electronic – BRD, BCR, Raiffeissen si Banca Tiriac, toate acestea procesand platile online tot prin RomCard.
-
Girl Power
Pana nu demult cuvantul “gadget” era automat asociat cu “barbatii”, iar femeile nu erau deloc luate in seama de producatorii din bransa. Odata cu cresterea influentelor feminine in societate, vanzatorii si producatorii de gadgeturi au inteles ca trebuie sa-si concentreze tot mai mult eforturile catre aceasta, pentru a o atrage ca si client. Cuvintele cheie par a fi stil, culoare si design inedit. Ruxandra Voda, director de marketing al Altex, cel mai mare distribuitor de electrocasnice si produse IT&C de pe piata, considera ca functionalitatea unui gadget este mai importanta decat designul, dar recunoaste de asemenea ca-i place foarte mult sa-si asorteze telefonul la hainele pe care le poarta. “Este unul dintre farmecele unui telefon mobil de acest gen”, spune Ruxandra. Ce anume doreste Ruxandra de la un gadget? “In primul rand, caut avantajele din punct de vedere al functionalitatii, al beneficiilor utilizarii lui. Apoi, ma mai intereseaza designul si cand spun design ma refer atat la forma, dimensiune si material, cat si la culoare”, marturiseste aceasta. “Un gadget pentru mine este acel obiect care aduce inovatie, o imbunatatire a vietii ? deci este mai degraba ceva functional decat ceva in acceptiunea curenta data termenului ‘gadget pentru femei’ care include cu siguranta si o latura de design aliniat la ultimele tendinte ale modei”, adauga Ruxandra.Gadgeturile de care nu se poate lipsi directorul de marketing al Altex sunt telefonul si laptopul. Cel mai des Ruxandra foloseste telefonul Nokia N70, “axat mai mult pe functionalitate”, si un Think Pad X41 Tablet “la care apreciez dubla lui functionalitate: laptop cu configuratie performanta si PDA”. Ruxandra considera ca gadgeturile pe care le detine o femeie reflecta intr-o oarecare masura personalitatea acesteia. “Cred ca gadgeturile pe care le detinem reflecta o anumita parte a personalitatii unei femei, nu intreaga ei personalitate”, crede directoarea de marketing a Altex. “Spre exemplu o femeie care uimeste cu gadgeturi de ultima ora este cu siguranta o femeie indreptata spre tehnologie, care apreciaza tehnologia din perspectiva utilitatii; pe cand o femeie care le foloseste exclusiv ca accesorii asortate la tinuta sa arata mai degraba latura sa cocheta, inclinatia sa de a fi in pas cu cele mai noi tendinte din moda”, este de parere Ruxandra.De la mobil la ondulatorTermenul “gadget pentru femei” nu poate fi atribuit numai telefoanelor, PDA-urilor sau notebook-urilor care sunt un pic mai colorate. In acceptiunea moderna, este un termen mult mai general care se poate referi in egala masura unui ceas extrem de “tehnologizat” sau chiar unei bijuterii cu camera video incorporata, asemanatoare celei din “Charlie’s Angels”.”Gadgetul este produsul care pentru o femeie reprezinta atractivitate din urmatoarele puncte de vedere: performanta, utilizare sau statut social si alinierea la tendintele modei. Acestea pot varia de la cel mai extravagant telefon mobil sau PDA pana la cel mai fancy obiect de ingrijire personala, cum ar putea fi un ondulator de par”, este de parere Corneliu Cosma, area sales manager in cadrul Altex. Sorin Stoica, CEO al retailerului de telefonie mobila Dasimpex, considera de asemenea ca designul unui gadget conteaza foarte mult pentru utilizatoarele de astfel de echipamente. “Cred ca un gadget pentru femei poate fi descris in cateva cuvinte dupa cum urmeaza: tehnica de varf ‘ambalata’ frumos, design stilat, materiale fine si nu in ultimul rand finisaje impecabile”, a mai spus Stoica. “Desi aceasta categorie de produse este destul de restransa pe piata IT din Romania, putem defini un gadget pentru femei prin notiuni ce tin preponderent de design si implicit de culoarea materialelor folosite. Vom recunoaste usor un telefon mobil rosu sau roz, cu diferite motive florale sau chiar cu o mica oglinda incastrata, care se adreseaza acestui segment de consumatori”, completeaza Catalin Butolo, director de marketing al grupului K Tech – Ultra PRO. “Termenul ‘gadget pentru femei’ este un termen destul de general si care poate fi atribuit unei game mai largi sau mai restranse de produse, iar la ora actuala nu exista o ‘grila universala’ pentru definitie”, concluzioneaza Cosma. Roz sau galben?Cand vine vorba de design si strategie de vanzari sau de marketing, producatorii de gadgeturi iau in serios segmentul de clienti reprezentat de femei. Acestia spun ca femeile doresc laptopuri mai usoare si dispozitive mai mici si de obicei sunt mai putin informate din punct de vedere tehnologic si nu au rabdare sa invete cum sa folosearca un nou terminal. Sony a proiectat MP3-playerele lor Walkman Bean astfel incat sa fie potrivite pentru mana unei femei, iar notebook-urile Vaio FJ sunt prezente pe piata intr-o gama variata de culori. Alte produse, cum ar fi iPod-uri, hadsfree-uri, bluetooth-uri, camere video sau tastaturi au fost adaptate pentru doamne, care vor produse “feminizate”. Spre exemplu Eastman Kodak a lansat o gama de camere digitale pe negru, argintiu, rosu si roz, dar care sunt de asemenea si “tehnologizate”. “In plus, acestea au si functii atragatoare pentru femei, cum ar fi faptul ca isi incarca bateriile in trei minute, fiind gata pentru trei ore de functionare”, a precizat Kelly Davis, director de marketing al Sony.In timp ce giganti precum Motorola vand dispozitive roz, multe femei neaga ca ar fi innebunite dupa aceasta culoare la gadgeturi, mai ales daca este vorba de cele utilizate la serviciu. “Urasc ideea de a crea tehnologie in culori ‘feminine’. Nu imi place culoarea roz. Sunt atrasa de culori indraznete care pot fi potrivite si pentru barbati. Pentru mine conteaza designul si stilul”, a declarat o utilizatoare intr-un interviu cu cercetatorii de la IDC. “Exista intr-adevar o piata pentru produse roz, dar sunt mai potrivite mai mult pentru tinere de 12-14 ani decat pentru o femeie care sta in sala de sedinte”, este de parere un oficial al IDC. “Dar sunt si femei care spun: ‘ar fi dragut ca telefonul meu mobil sa se asorteze cu hainele mele’. Sau: ‘poate gasesc o curea frumoasa pe care sa o asortez cu telefonul’”, adauga acesta. Astfel de “cereri” demonstreaza ca este loc totusi pentru culoare. Spre exemplu, culoarea galben este ceruta des de femeile care doresc sa-si gaseasca usor terminalele in gentile “incapatoare”. Dana Thorat, director al companiei de cercetare IDC, spune ca producatorii de gadgeturi trebuie sa faca diferenta intre anumite tipuri de femei, intre cele “cheltuitoare” si cu nevoi avansate si cele care vor dispozitive care au doar functiile de baza, intre adolescente si femei mature.O piata de 65 de miliarde de dolariSpecialistii de la Consumer Electronic Association (CEA) au facut o estimare cu privire la vanzarile de gadgeturi destinate femeilor. Conform CEA, in anul 2006 femeile din intreaga lume au cheltuit pe astfel de produse aproximativ 65 de miliarde de dolari.Faptul ca din ce in ce mai multe companii isi imbogatesc tot mai mult oferta de gadgeturi dedicate femeilor ar putea veni si ca o reactie la studiul facut de IDC din care reiese ca 82% din utilizatoarele care au participat la acest studiu sunt de parere ca echipamentele aparute pe piata nu au un design si meniuri care sa fie in favoarea lor, in timp ce 86% dintre ele considera ca gadgeturile nu sunt create pentru ele. Tot din acest studiu a reiesit ca 44% dintre femei considera ca strategiile de vanzare pentru un anumit dispozitiv electronic nu sunt directionate catre partea feminina, tinta evidenta fiind barbatii. Mai mult, 37,6% dintre participante considera ca producatorii ar trebui sa se straduiasca mai mult pentru designul produselor daca doresc sa le fidelizeze ca si cliente. In Romania, piata gadgeturilor pentru femei, este sustinuta de MP3 playere, iPod-uri, tastaturi, PDA-uri, notebook-uri si telefoane mobile. “Din pacate, piata locala a gadgeturilor destinate unui anumit segment de piata, si cu precadere cea destinata sexului frumos, nu a cunoscut o dezvoltare impresionanta, desi producatorii si comerciantii de astfel de telefoane au inceput sa le introduca pe piata inca din 2005”, este de parere Sorin Stoica. “Cred insa ca motivele pentru care aceasta piata nu este inca la fel de bine conturata precum este in strainatate ar fi lipsa unei educatii?a consumatorului in acest domeniu, promovarea nu foarte agresiva facuta de producatori si preturile premium. Procentul telefoanelor destinate femeilor ar fi cam de 6-7% din piata vanzarilor de telefoane mobile”, conchide acesta.Gadgeturi “stylish” Femeile moderne devin din ce in ce mai interesate de produsele hi-tech, astfel ca dezvoltatorii acestor gadgeturi lucreaza la noi dispozitive special create pentru “ele”. Laptopul roz de la Ergo ar trebui sa indeplineasca toate cerintele “doamnelor” si sa fie pe placul celor mai capricioase reprezentante ale “sexului frumos”. Acest gadget dragut se numeste Ensis S si are caracteristici tehnologice de varf si un stil unic. Tehnologia bluetooth patrunde in lumea modei cu peste 33 de carcase diferite. Handsfree-ul prin bluetooth de la Jabra, BT 160, isi schimba “fata” pentru a se potrivi cu starea ta de spirit sau pentru a fi in tendintele modei si cantareste doar 17 grame.Toshiba a relansat modelul de camera foto V30 cu un plus de culoare. V30E, cum e denumita noua camera video, este disponibila in culorile roz si albastru inchis si are aproape aceleasi caracteristici ca si predecesoarea sa. Noua camera foto de la Toshiba este disponibila pe piata japoneza de la jumatatea lunii decembrie a anului trecut.
-
Acum ma auziti?
Traiesc si mai ales comunica in stil business. Si reprezinta un segment major de clienti, atat pentru operatorii de servicii de telefonie mobila, cat si pentru producatorii de telefoane. Din aceasta ratiune, companiile din industria telecomunicatiilor le ofera servicii special concepute pentru ei, iar ei raspund cu multe procente din totalul veniturilor inregistrate. Insa ce cauta exact si cat de adanc sunt dispusi oamenii de afaceri romani sa bage mana in buzunar? Catalin Patrasescu, partener al SmartPoint, companie de analiza a pietei, stie foarte bine ce inseamna sa nu ai un telefon care sa fie “echipat” cu toate functiile de care un om de afaceri are nevoie. Poate si din acest motiv Patrasescu a asteptat mai bine de un an pentru a-si achizitiona telefonul “ideal” din acest punct de vedere. “Sony Erricsson P990i este modelul pe care l-am asteptat foarte mult timp. Cam 400 de zile, daca fac un calcul”, a spus el. “In acest moment este unul dintre cele mai dotate modele de pe piata din punctul de vedere al functiilor de business”, considera partenerul SmartPoint.Oamenii de afaceri si companiile au necesitati specifice, si deci servicii de telefonie mobila specifice mediului de comunicare mobil care ii definesc si care impun anumite tendinte in dezvoltarea pietei de servicii pentru toate segmentele de utilizatori. Oficialii retailerului Ziggo House au spus pentru revista TARGET ca serviciile de telecomunicatii inseamna peste 3.000 de euro lunar. Un cunoscut retailer de telefonie cheltuie lunar pe aceste servicii peste 7.000 de euro, in timp ce o companie de materiale de constructii, spre exemplu, aloca un buget lunar de 4.000 de euro pentru comunicarea prin Internet si telefonie mobila si fixa. In mod normal, o companie cu peste 200 de angajati cheltuie, in medie, cu serviciile de telecomunicatii de business, pana la 10.000 de euro pe luna. Astfel ca veniturile care le revin companiilor de telecomunicatii sunt in jur de 120.000 de euro pe an de la o singura companie. “Segmentul clientilor de business este important pentru marii jucatori din domeniu, mai ales din perspectiva profitabilitatii acestui segment, fiind responsabil pentru valori mai ridicate per utilizator decat in majoritatea celorlalte segmente”, crede Catalin Patrasescu.El spune ca a fost printre primii clienti ai retailerului care a adus P990i pe piata, care l-a costat aproximativ 600 de euro, intrucat l-a achizitionat la foarte scurt timp dupa ce a aparut in magazinele din Romania. “Acum sunt pe cale sa renunt la BlackBerry-ul pe care l-am cumparat in special pentru serviciul de e-mail, chiar daca acesta ofera un mic avantaj din punct de vedere al ergonomiei in procesul de scriere, tocmai pentru ca P990i suplineste necesitatea lui”, marturiseste Patrasescu.Care a fost motivul pentru care Catalin Patrasescu s-a oprit la acest model? “Serviciul push email a fost una din caracteristicile importante, urmata de prezenta tastaturii, a ecranului tactil si a functiilor de tip palm”, a mai spus el. “Din pozitia de utilizator de palm si in acelasi timp de om de business, consider ca organizarea este extrem de importanta, mai ales avand in vedere ca este un mod de crestere a eficientei”, a adaugat Patrasescu. “In plus, un avantaj considerabil la P990i este si platforma software flexibila care permite rularea unora din aplicatiile de tip office utile.” In mai multe locuri in acelasi timpPentru companii este foarte important ca angajatii sa poata comunica. Un criteriu important in selectia telefonului mobil pentru oamenii de business este ca terminalul sa fie compatibil 3G, tehnologie care permite transferul de date la viteze destul de mari, comparabil cu alte tehnologii, precum si multiple optiuni de conectare cu dispozitive si accesorii diverse. In cazul in care acestia sunt departe de birou, dar trebuie neaparat sa trimita un document de business, telefonul este la indemana, pentru ca, pe de-o parte, stie sa lucreze cu documente din suita de aplicatii Office a Microsoft, precum Word, Excel sau Powerpoint, si, pe de alta parte, poate trimite intr-un timp foarte scurt aceste documente pe alt telefon mobil “inteligent” sau pe e-mail.Omul de afaceri Dan Ostahie, care detine reteaua de magazine de electronice si electrocasnice Altex, pune cel mai mult accent pe functia de baza a unui telefon, adica cea de voce. “Nu trebuie sa aiba un design special sau sa coste foarte mult”, a explicat acesta. “Telefonul meu mobil trebuie sa aiba o memorie incapatoare, care sa permita stocarea unei cantitati mari de informatii, dar si de fotografii. De asemenea, importanta este si capacitatea bateriei, care trebuie sa fie cat mai mare, pentru ca nu este deloc placut sa ramai fara baterie in mijlocul unei zile aglomerate”, spune Ostahie, care detine un telefon Nokia N73. Ostahie a ales acest model din seria N a producatorului finlandez de telefoane mobile si pentru functiile multimedia pe care le are, cum este camera foto (care are 3,2 megapixeli, zoom optic si lentila optica Carl Zeiss), MP3 player -ul (pe care il foloseste mai ales in vacantele de iarna, cand merge la ski) si jocurile.De altfel, Ostahie considera ca telefonul mobil este mai mult decat un simplu echipament de comunicare. “Este un lucru indispensabil in viata unui om de afaceri”, spune el. “In conditiile in care rar ajung sa petrec mai mult de una sau doua ore in acelasi loc, telefonul mobil este mijlocul care-mi permite sa fiu in mai multe locuri in acelasi timp”, explica Ostahie. Pe langa telefonul mobil, Ostahie mai foloseste si un laptop Sony Vaio ce il ajuta sa comunice prin e-mail cu partenerii sai de afaceri.Un pret de patru cifreCand vine vorba de pretul pe care un om de afaceri este dispus sa-l plateasca pentru achizitionarea unui telefon mobil, Patrasescu crede ca de multe ori se intampla ca oamenii sa achizitioneze un smartphone pe care platesc destul de mult, dar care nu este folosit la intreaga capacitate functionala. “Telefoanele mobile devin tot mai complexe si ofera o paleta din ce in ce mai avansata de functii integrate din alte domenii ale tehnologiei”, crede partenerul SmartPoint. “Din aceasta perspectiva un dispozitiv care acopera multe din functiile unui calculator mobil atrage investitii care de multe ori ajung la o valoare echivalenta cu jumatate din pretul unui notebook de generatie actuala, adica intre 500 si 1.000 de euro”, spune Patrasescu.Si Ostahie este probabil de acord cu Patrasescu, din moment ce telefonul lui, N73, a costat in jur de 500 de euro. “Pe masura ce functiile vor evolua in viitor, iar serviciile asociate le vor pune in valoare, preturile acceptate pot trece si intr-o plaja superioara. Trebuie insa luat in calcul si deschiderea catre pachetele de servicii utilizate pentru a pune in valoare functiile inglobate in telefonul mobil, iar acestea pot atinge valori importante, proportii lunare importante din valoarea terminalului utilizat”, explica Patrasescu.Serviciile trec in categoria businessCe tip de servicii cauta un om de afaceri la un telefon mobil? “In primul rand serviciile de voce trebuie sa fie de calitate, iar reteaua trebuie sa aiba acoperire mare”, este de parere Varujan Pambuccian, presedintele Comisiei IT&C din Camera Deputatilor. “De altfel, functia de voce este si cea mai importanta functie la un telefon mobil. Apoi, sunt oameni care folosesc telefonul pentru agenda, e-mail sau mesaje scrise, motiv pentru care si aceste servicii trebuie bine puse la punct”, a mai spus acesta. “Dar cred ca sunt foarte putini care folosesc un terminal la intreaga capacitate – unii pentru ca nu stiu, altii pentru ca folosesc si alte dispozitive in acelasi timp cu telefonul mobil, cum ar fi BlackBerry-ul, pentru functiile de e-mail sau messenger.”In mod particular, pentru anumite categorii de utilizatori corporate, sunt interesante tipurile de conexiuni specifice pentru adaugarea de module optionale cum este cazul GPS-ului (Global Positioning System / Sistem de Pozitionare prin Satelit).Duel in patruDin ecuatia operatorilor locali de telefonie mobila care sunt receptivi la nevoile acestui segment de clienti a lipsit, pana acum, Cosmote. Compania a lansat recent primele pachete de servicii destinate clientilor corporate, insa oferta nu este disponibila in magazinele Cosmote sau la dealeri, ci doar prin echipa de vanzari directe a Cosmote. “Deocamdata, oferta, care include opt planuri tarifare, este disponibila doar prin echipe de vanzari dedicate, pentru ca vrem sa vedem cum reactioneaza piata”, a declarat pentru ZF Costas Kapetanopoulos, directorul de marketing si comunicare al Cosmote. Orange, Vodafone si Zapp au deja in oferta servicii dedicate exclusiv clientilor din mediul de business. Astfel, Orange ofera, prin Orange Business Services, un pachet de servicii integrate aflat in continua dezvoltare, incluzand atat comunicatiile fixe, cat si cele mobile de voce si date, serviciile de retea, serviciile de administrare a echipamentelor si IT, precum si servicii de externalizare. Vodafone vine cu Vodafone Mobile Connect, solutia de comunicatii Blackberry si, de curand, serviciile 3G Broadband HSDPA (High Speed Downlink Packet Access), nivelul superior de performanta al 3G. Iar operatorul Zapp ofera, de asemenea, solutii integrate de comunicare, prin care utilizatorii au acces atat la servicii de voce, cat si de date si telefonie fixa.
-
Televizionarii
Verizon, Comcast sau Time Warner se chinuie sa intre in televizoarele fiecaruia, prin oferta de servicii de televiziune interactiva. Dar dumneavoastra chiar ii vreti acolo? Atunci cand Gail Smith a plecat la sfarsitul anilor ’80 in Guam, o insula din vestul Oceanului Pacific, pentru a urma o cariera de profesor de informatica, oferta operatorilor de telecomunicatii in ceea ce priveste televiziunea nu era deloc variata, scrie New York Times. Cincisprezece ani mai tarziu, cand aceasta s-a intors in orasul Florenta din California de Sud, schimbarile industriei de telecomunicatii au uimit-o. Pe langa faptul ca si-a achizitionat un video-recorder digital, profesoara de informatica devenita designer grafician s-a abonat la un serviciu de televiziune care indica tendinta ce va sta la baza unor schimbari profunde in industria de telecomunicatii. Televiziunea interactiva, prin care Gail Smith si alte cateva sute de mii de abonati ai unor servicii similare pot interveni in oferta furnizorilor, permite utilizatorilor finali sa vizioneze doar anumite programe din intreaga grila a furnizorilor de servicii, sa urmareasca mai multe programe simultan si sa-si personalizeze propria grila de programe de televiziune, potrivit presei internationale. Potrivit estimarilor companiei de cercetare Jupiter Research, numarul utilizatorilor de televiziune interactiva va creste cu pana la 85% anul acesta.In cazul CNN sau CNBC, spre exemplu, utilizatorii pot alege sa urmareasca scurte clipuri video cu principalele stiri ale zilei, pe care le selecteaza de pe Internet, direct de pe site-urile posturilor respective, cu ajutorul telecomenzii. Mai mult, abonatii pot accesa diferite programe speciale prin care se face rezumatul buletinelor meteo din intreaga lume din ultimele 24 de ore, spre exemplu.Concurenta “interactiva”Gigantul american Verizon Communications este una din companiile care si-a propus sa intre pe piata televiziunii interactive. Astfel, pentru a putea lansa pe piata servicii inaintea concurentilor, echipa de specialisti Verizon, formata din peste 100 de ingineri si cercetatori, incearca sa descopere noi metode de a oferi interactivitate utilizatorilor finali.”Fiecare dintre furnizorii de servicii de televiziune din piata incearca sa gaseasca un nou model de business pentru a genera venituri suplimentare”, este de parere Shawn Strickland, vicepresedinte in cadrul diviziei de televiziune a Verizon Communications, companie cu o capitalizare bursiera de peste 60 de miliarde de euro. “Daca unul dintre acestia descopera un serviciu care sa atraga clienti, restul furnizorilor trebuie sa gaseasca rapid o metoda prin care sa se adapteze segmentului de cerere nou creat”, a mai spus acesta.Numarul competitorilor pe aceasta piata este in continua crestere. Operatorii de televiziune prin cablu din Statele Unite precum Comcast, Cablevision sau Time Warner au lansat deja pachete de servicii de televiziune interactiva. Iar ESPN are in plan pentru urmatoarele luni sa le permita abonatilor serviciului Dish Network sa urmareasca stiri sportive exact atunci cand doresc, in loc sa astepte difuzarea programului “Sport Center”, care inregistreaza cele mai mari audiente. Totusi, mai sunt multe obstacole de inlaturat pana cand astfel de oferte sa devina o obisnuinta. Unele dintre acestea sunt de natura tehnica, insa intrebarea pe care si-o pun cel mai frecvent furnizorii de servicii de televiziune este daca utilizatorii vor sa dispuna de astfel de servicii de televiziune interactiva. Interactivitate sau control al continutului?Termenul de televiziune interactiva este folosit in prezent in sens foarte larg, insa acesta defineste in primul rand posibilitatea consumatorului de a interactiona cu oferta programelor pe care le utilizeaza. Practic, consumatorii pot alege programele pe care le urmaresc in mod frecvent si pot derula emisiunile difuzate, in orice mod doresc. De asemenea, pot ocoli reclamele sau pot urmari o emisiune filmata din mai multe unghiuri simultan.Intr-un cadru mai restrans, televiziunea interactiva le permite abonatilor sa interactioneze cu continutul unei emisiuni de televiziune. O posibilitate este ca utilizatorii sa aiba putere de decizie asupra unui serial, spre exemplu, putand avea control asupra deznodamantului. Perceptia majoritatii utilizatorilor in ceea ce priveste televiziunea interactiva este aceea ca au nevoie doar de televizor si de telecomanda, insa, in general, este nevoie si de un al doilea ecran, care poate fi monitorul computerului conectat la Internet si sincronizat cu televizorul.Primii pasiIn forma sa cea mai bruta, o forma incipienta a interactivitatii a fost resimtita inca din primii ani ai televiziunii. Fanii emisiunii “Winky Dink and You”, o emisiune pentru copii difuzata in anii ’50, primeau acasa un set special care includea creioane colorate si o tablita de plastic pentru a interactiona cu personajul preferat. De fiecare data cand Winky se afla intr-o incurcatura, copiii trebuia sa lipeasca tablita de plastic pe televizor si sa deseneze solutia salvatoare pentru Winky. Un alt exemplu este concursul telefonic al postului de televiziune WPIX despre care isi amintesc cu siguranta copiii anilor ’70 din New York. In acest caz, interactivitatea era tradusa prin faptul ca, in momentul in care un telespectator era sunat de un operator WPIX, acesta era invitat sa joace un joc video in direct prin telefon. La celalalt capat al firului, un angajat trebuia sa execute manual comanda. Postul de televiziune a lansat ulterior un serviciu in 1977, prin care le permitea telespectatorilor sa comande filme sau sa participe la licitatiile din fata televizorului.In cele din urma, televiziunea interactiva a devenit mai sofisticata. In 1994, Full Service Network, serviciul de televiziune interactiva a gigantului media Time Warner lansat in Orlando, Florida, le permitea cleintilor sa urmareasca filme la cerere sau sa faca cumparaturi prin intermediul serviciilor interactive furnizate.Dar aceste versiuni ulterioare nu au avut impact prea mare pe piata. “Pana acum, televizorul a fost perceput de foarte multi utilizatori ca un simplu echipament a carui utilitate este mai degraba pentru a face zgomot de fundal”, este de parere Susan Murray, profesor de cultura si comunicatii in cadrul Universitatii din New York si autor al “Hitch your Antenna to the Stars: Early Television and Broadcast Stardom”. “Insa utilizatorii se pot implica intr-un mod mai activ in vizionarea unui program, pentru a putea descoperi in adevaratul sens al cuvantului partile culturale ale programului urmarit sau natura subiectului”, a mai spus aceasta.Cum se termina “Lost”?Cateva seriale produse si difuzate in ultimii ani in intreaga lume, cum ar fi “The Sopranos” sau “Lost”, cer insa implicare din partea utilizatorilor. Utilizatorii au putut decide care va fi cursul actiunii sau finalul serialului, intrucat producatorii serialelor au publicat pe Internet mai multe variante de desfasurare a actiunii, iar abonatii au avut posibilitatea sa aleaga ce urmeaza sa se intample. La finalul perioadei de difuzare, a fost pusa in practica varianta cea mai populara printre utilizatori.”Exista o oarecare toleranta din partea producatorilor in ceea ce priveste emisiunile mai complexe, important pentru ei fiind in primul rand sa atraga atentia utilizatorilor si sa creasca audienta”, a afirmat Steven Johnson, autorul cartii “Everything Bad Is Good For You: How Today’s Popular Culture Is Actually Making Us Smarter”.”Cred ca astfel de site-uri unde utilizatorii au posibilitatea sa aleaga actiunea unui serial ar putea deveni o ramura principala pentru televiziunea interactiva in urmatorii ani, motiv pentru care incep sa capete importanta in industrie”, a adaugat Johnson.Evolutia televiziunii interactive ar putea duce la schimbari si mai mari. Spre exemplu, emisiuni-joc precum “Who Wants To Be A Millionaire”, disponibile pana acum exclusiv online, vor face pasul catre televiziunea interactiva, sunt de parere analistii din piata.Fotbal si stiri sportiveSportul si stirile sportive sunt printre preferatele utilizatorilor de televiziune interactiva. In aceasta vara abonatii DirecTV ai operatorului de telecomunicatii USA Network au putut viziona cinci meciuri de la turneul de tenis US Open simultan. In plus, abonatii Dish Network ai postului ESPN au putut viziona cursa Indianapolis 500 din sase unghiuri diferite.Eric Putnam si Adam Johnson sunt doi microbisti care nu pierd niciun meci de fotbal difuzat la televizor, chiar si atunci cand nu pot fi in fata televizorului la ora difuzarii, intrucat il programeaza sa inregistreze respectivul meci, scrie presa internationala. “Este placut sa ai caracteristici interactive, dar nu acesta este motivul pentru care deschid televizorul”, a explicat Putnam. “Acum consider ca este mai mult o optiune secundara. Dar pot spune ca situatia se va schimba pe parcurs”, a adaugat el.Problemele interactivitatiiDesignerul grafician Gail Smith este fan al serialelor “Gilmore Girls” si “Grey’s Anatomy”. In aceeasi masura in care ii plac elementele interactive ale televiziunii, spune ca nu doreste sa aiba o contributie la finalul respectivelor productii de televiziune. “Vreau sa vad ce au de gand sa faca scenaristii. Imi plac surprizele”, a afirmat ea.Si acest lucru, in ultima instanta, ar putea fi problema dezvoltarii televiziunii interactive, pentru a reprezenta mai mult decat selectia modesta a emisiunilor de sport sau reality-show-urilor, in aceeasi masura in care s-a dezvoltat publicitatea sau home shopping-ul. Este interesant sa-ti imaginezi ca intr-o zi telespectatorii vor fi singurii care vor decide cum anume ar trebui sa se termine un serial, dar ar fi mult mai placut sa lasi specialistii sa decida.”Computerele si Internetul au fost facute de la inceput pentru interactivitate”, a explicat scriitorul Steven Johnson. “Trebuie sa ma gandesc la faptul ca acestea vor oferi intotdeauna forme mai largi de interactivitate decat ar putea crea firmele de cablu. Si in cele din urma incerci sa pacalesti televizorul sa faca ceva ce nu ar fi trebuit sa faca de la bun inceput.”O noua definitie a interactivitatiiPrimii pasi in dezvoltarea televiziunii interactive au fost facuti de TiVo, echipament care permite inregistrarea automata a emisiunilor TV si poate reda o alta emisiune in timpul inregistrarii. TiVo a fost lansat in anul 2000 in Marea Britanie. Echipamentul este disponibil numai in SUA, Marea Britanie, Canada si Taiwan, insa utilizatorii l-au adaptat si pentru Australia, Noua Zeelanda, Olanda si Africa de Sud. La nivel mondial au fost vandute aproximativ 12 milioane de echipamente TiVo in ultimii sase ani, ceea ce inseamna ca detine o cota de 30-40% din piata video recorderelor.
-
Cum a ramas Ask fara Jeeves
In fata biroului lui Jim Lanzone se afla replica unui personaj care seamana foarte mult cu Han Solo din “Star Wars”, inghetat in grafit. Si totusi, la o privire mai atenta, corpul inghetat este al unui alt personaj fictiv: Jeeves, majordomul britanic, cunoscut mai mult pe Internet ca fiind mascota motorului de cautare Ask Jeeves.Pentru Lanzone, director executiv in cadrul Ask.com, statuia este un mod foarte bun de a-si aminti ce a fost inainte compania de cautare pe Internet pe care o conduce.Ask Jeeves a fost achizitionat in martie 2005 de catre InterActiveCorp (IAC), companie condusa de Barry Diller, cu aproape 2 miliarde de dolari. Un an mai tarziu, IAC a renuntat la Jeeves si a redenumit motorul de cautare Ask.com. “Reputatia Ask Jeeves era destul de saraca”, a explicat Lanzone.Astazi Lanzone, care a fost numit in functia de director executiv in luna aprilie, poate spune ca eforturile de a schimba reputatia motorului de cautare au inceput sa dea roade.Ca si celelalte mari companii de cautare pe Internet, Ask vrea sa castige teren in fata Google, care detine suprematia in cautare si publicitate online.Dupa ce a pierdut un contract de distributie cu Dell Computer anul trecut, Ask a inceput sa piarda si din cota de piata, in favoarea altor motoare de cautare. Dar Lanzone sustine ca in ultimele patru luni, Ask a castigat in mod constant teren, pentru a ajunge pe locul patru in top – in conditiile in care alte mari motoare de cautare au inregistrat cresteri fluctuante ale cotelor de piata.Cautare prin oraseAsk.com a lansat AskCity, un serviciu care asociaza harti ale oraselor cu informatii despre afacerile locale, restaurante, concerte si filme.Aceste asa-numite “cautari localizate” reprezinta deja 10% din totalul cautarilor efectuate pe Internet si se estimeaza ca vor creste mai repede decat alte tipuri de cautari. Mai mult, acest tip de cautare reprezinta un mod prin care vor fi atrase investitii de zeci de miliarde de dolari, intrucat exista foarte multe companii de mici dimensiuni care nu au investit inca in publicitatea online si care reprezinta potentiali clienti pentru site-urile de cautare localizata.Parerile analistilor cu privire la noul serviciu sunt pozitive, iar Lanzone spune ca AskCity, care foloseste foarte multe informatii de la alte afaceri IAC, precum Citysearch si Ticketmaster, este exact tipul de serviciu care contribuie la dezvoltarea unui motor de cautare de calitate. “In acest moment, ne concentram aproape complet pe imbunatatirea experientei utilizatorilor”, a spus Lanzone. “Acesta este produsul de care suntem cei mai mandri pana acum. Va avea un impact foarte mare asupra utilizatorilor care cauta pe Ask.”Pe de alta parte, Diller considera ca AskCity este un bun exemplu al rolului pe care il are Ask, de a concentra afacerile disparate detinute de IAC. AskCity este “un serviciu bun care depinde insa de informatii furnizate de toate celelalte site-uri IAC, aceasta fiind ratiunea pentru care exista compania in sine”, a spus Diller, adaugand ca, in timp, si alte afaceri IAC, printre care se numara HSN, LendingTree.com, Evite, Match.com, vor fi integrate in Ask.Cu 25% mai multe cautariIn octombrie, cota de piata a Ask a fost de 5,8% din totalul cautarilor efectuate in Statele Unite, depasind astfel AOL si clasandu-se pe locul patru in topul celor mai populare motoare de cautare, conform companiei de cercetare a pietei comScore Media Metrix. Spre comparatie, Google a reprezentat 45,5% din totalul cautarilor online, Yahoo! 28,2%, iar Microsoft 11,7%.Datele NetRatings, care monitorizeaza numai cautarile efectuate pe Ask.com, si nu pe celelalte site-uri din reteaua Ask, arata ca numarul de cautari efectuate pe Ask a crescut cu 25% in luna octombrie, comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut, aceasta fiind cea mai mare rata de crestere inregistrata de marile motoare de cautare, dupa Yahoo!.Schimbarile pozitive ale Ask au inceput insa cu mult inainte ca Diller sa achizitioneze compania. Dupa crahul dotcom, actiunile Ask Jeeves au scazut sub un dolar per actiune, iar compania a fost la un pas de a se inchide. Numai ca in 2001, Ask a dat semne de revenire, in momentul in care a cheltuit aproximativ 4 milioane de dolari pentru a achizitiona Teoma Technologies, o companie de mici dimensiuni din New Jersey care a dezvoltat o tehnologie revolutionara de cautare pe Internet. Un an mai tarziu, Ask Jeeves a incheiat un acord cu Google, pentru a afisa reclame publicitare in dreapta rezultatelor cautarilor efectuate pe Ask Jeeves.Majoritatea marilor motoare de cautare organizeaza rezultatele returnate in urma unei cautari in functie de numarul de link-uri pe care un site le primeste de la alte site-uri. Insa aplicatia software dezvoltata de Teoma returneaza site-urile cu rezultate in functie de continut si dupa aceea le alege pe cele mai populare din categoria respectiva.Aceasta abordare, cunoscuta sub numele de Expert Rank, ii permite motorului de cautare Ask sa caute mai eficient site-uri de specialitate care sunt mai relevante pe un anumit subiect, chiar daca acestea nu se numara printre cele mai populare site-uri.De asemenea, Ask s-a diferentiat de celelalte motoare de cautare prin faptul ca le ofera utilizatorilor un preview al site-urilor care apar in lista de rezultate la o cautare si le permite acestora sa reduca sau sa extinda numarul de rezultate dupa anumite criterii. Spre exemplu, in cazul unei cautari dupa cuvintele cheie “California and wine”, va aparea un set de optiuni in dreptul rezultatelor returnate, prin care utilizatorul poate alege sa se concentreze pe anumite rezultate, cum ar fi “California wineries”, “California wine ratings” sau “California wine prices”. Pe de alta parte, cautarea poate fi extinsa astfel incat, pe langa vinuri din California, printre rezultate sa fie incluse si mancaruri din regiune.Mai intrebam pe Ask?Ask nu le mai permite utilizatorilor sa puna intrebari pe Ask Jeeves, optiune disponibila la inceput, care insa functiona numai pentru un numar limitat de intrebari specifice la care motorul de cautare putea furniza raspuns.Dar progresele constante ale Ask au atras atentia analistilor din piata, criticilor si chiar si competitorilor. “S-au angrenat in foarte multe activitati interesante”, este de parere Marissa Mayer, vicepresedinte pe divizia de cautare online a Google. Aceeasi atentie a atras-o si AskCity. “In ansamblu, este un produs impresionant”, considera Greg Sterling, fondatorul companiei de cercetare Market Intelligence. Sterling este de parere ca AskCity se poate compara in mod favorabil cu servicii similare de cautare localizata, oferite de Google, Yahoo! si Microsoft.Asa cum spuneam, AskCity preia o mare parte din continut de la alte companii, inclusiv de la anumite companii care apartin IAC, pe care le combina intr-un singur site. Daca efectuati o cautare pe acest serviciu dupa un restaurant cu specific francez din San Francisco, spre exemplu, veti primi drept rezultat o lista cu restaurantele care se incadreaza in cautare, in dreptul careia este afisata si o harta unde sunt marcate respectivele locatii. In plus, aveti posibilitatea sa restrangeti aria de cautare pe anumite cartiere sau sa cautati si restaurante cu specific culinar diferit. Drept alternativa, puteti sa cititi ce spun criticii despre un anumit restaurant prin intermediul serviciului Citysearch sau puteti face rezervari prin serviciul numit OpenTable.Dupa masa, puteti merge si la un film sau la un eveniment monden. Serviciul va permite sa efectuati o cautare in subsidiar dupa salile de cinema, concertele sau evenimentele care se petrec in apropierea restaurantului pe care il alegeti. Iar pe Ticketmaster sau TicketWeb aveti posibilitatea sa rezervati biletele necesare. AskCity va furniza in plus indicatii cu privire la modul in care puteti ajunge de la restaurant la cinematograf sau la concert, indiferent daca sunteti pe jos si trebuie sa luati autobuzul sau sunteti cu masina.Daca programul include un numar mai mare de persoane, utilizatorul care alege locatiile si face rezervarile are posibilitatea sa trimita harta si celorlalte persoane prin e-mail. Spre exemplu, daca vreti sa va intalniti cu prietenii intr-un anumit loc, este suficient sa marcati punctul de intalnire pe harta cu un X si sa o trimiteti prin e-mail persoanelor care nu sunt familiarizate cu zona. O alta posibilitate ar fi sa efectuati o cautare dupa cluburile din apropierea casei unde locuiti si apoi sa vedeti care este programul la fiecare dintre acestea.Concurenta AskDaca alte servicii similare de cautare localizata afiseaza separat lista cu evenimente, harta si celelalte servicii, AskCity a gasit o metoda prin care “acestea sunt integrate intr-o interfata comuna, pe aceeasi pagina web”, a spus Jeetil Patel, analist in cadrul companiei Deutsche Bank. “Ask a fost dintotdeauna un motor de cautare bun din punctul de vedere al rezultatelor returnate in urma cautarilor, iar in cazul AskCity este la fel, aceasta fiind strategia companiei de a atrage un numar cat mai mare de utilizatori.”Lanzone este optimist – poate chiar prea optimist – in ceea ce priveste perspectivele Ask. “Intotdeauna este loc de competitie pe piata. Cu alte cuvinte, Google se poate lovi de concurenta serioasa, asa cum a fost si in cazul Coca-Cola cu Pepsi”, a spus Lanzone.Numai ca, cel putin pentru viitorul apropiat, Pepsi este asociat cu Yahoo!, avand in vedere ca Ask este pe locul al patrulea pe piata motoarelor de cautare, in conditiile in care sunt luate in considerare nu doar cautarile de la Ask.com, dar si cele de pe alte site-uri, precum MyWay sau iWon, care au devenit parte din reteaua Ask in momentul in care compania a achizitionat Interactive Search Holding in 2004.Lanzone considera ca mai exista o metoda prin care Ask sa devina o afacere profitabila. Parteneriatul cu Google, care aduce companiei aproximativ 60% din veniturile din publicitate se va incheia anul viitor, insa, dat fiind faptul ca Google a platit sume foarte mari de bani pentru a putea furniza reclame pe site-uri precum MySpace sau AOL, la fel se poate intampla si cu Ask, care ar trebui sa fie deja intr-o pozitie favorabila unei astfel de negocieri, a spus Lanzone. “Cand se incheie contractul, trebuie sa ne orientam catre situatia cea mai favorabila noua”, a conchis el. Un motor de cautare secundarAnalistii sunt insa mai rezervati in ceea ce priveste perspectivele Ask. “Din punctul meu de vedere, Ask este considerat de catre utilizatori un motor de cautare secundar”, crede Safa Rashtchy, analist in cadrul Piper Jaffray & Co. Rastchy considera ca este suficient ca Ask sa gaseasca o metoda prin care sa creasca frecventa cu care utilizatorii existenti sa utilizeze motorul de cautare. “Cautarea pe Internet este o piata foarte mare”, a spus Rastchy. “Pentru Ask, cresterea numarului de cautari pe site-ul lor ar putea duce la o crestere semnificativa a profiturilor.”Copyright The New York Times Traducerea si adaptarea de Maia Barbulescu
-
Convertind click-uri in consumatori
In 5 minute si cu mai putin de 10.000 de euro, 10-15 site-uri pot fi modalitatea cea mai rapida si economica de promovare a unor produse sau servicii. Cu acest buget si intr-un timp atat de scurt poate incepe o campanie publicitara in mediul in care milioane de oameni isi petrec o mare parte din zi. Publicitatea online concureaza advertising-ul din mediile “traditionale” precum radioul sau TV-ul, iar analistii sunt de parere ca acest gen de campanii publicitare are sanse reale sa se transforme din “cenusareasa” in “printesa” publicitatii in mai putin de un deceniu. Proiectele speciale de publicitate pe Internet atrag de multe ori bugete mai mari decat campaniile simple de bannere, reusind sa isi indeplineasca mai bine scopurile si avand un efect mult mai pronuntat asupra publicului “targetat”, spun jucatorii din piata. “Daca privim costul unei campanii in stricta legatura cu rezultatele acesteia, atunci cred ca publicitatea on-line are un cost accesibil pentru multe categorii de consumatori”, este de parere Valentin Oeru, director de vanzari la furnizorul de servicii online netBridge.De aceeasi parere este si Orlando Nicoara, directorul MediaPro Interactive, divizia de internet a Mediapro, care crede ca mediul online este cel mai ieftin mediu in ceea ce priveste campaniile publicitare, pentru ca “o campanie buna se poate face pe Internet si cu 4-5.000 de euro, lucru care nu se intampla in celelalte medii precum radio, TV sau print. Cand spun campanie buna, ma refer la o campanie de 2-3 saptamani care sa ruleze pe 7-10 site-uri”, explica el. Desi bugetele pentru publicitatea online sunt sub 50% din piata de advertising in toate statele lumii (chiar si in SUA, unde bugetele pentru mediul online reprezinta intre 20-30% din totalul bugetelor alocate publicitatii), aceasta piata are cresteri de peste 40-50% si chiar 100% de la an la an.Mai putin de 3%Mediul online in general a avut o crestere continua din punctul de vedere al numarului de utilizatori in ultimii 4 ani, iar piata de advertising online din Romania s-a dezvoltat in acelasi ritm. Jucatorii romani de pe piata advertising-ului online impart intre ei aproximativ 6 milioane de euro – valoarea estimata a pietei pentru acest an. Suma corespunde unei valori de sub 3% din totalul pietei de advertising si reprezinta o crestere de peste 100% comparativ cu anul trecut. Procentul redus al pietei de advertising online in totalul pietei este si motivul optimismului jucatorilor din piata.”Companiile romanesti sunt din ce in ce mai interesate de publicitatea online, pentru ca reclamele ajung la un public mult mai mare decat cele de pe televizor sau radio. Practic, acesta este si unul dintre motivele pentru care piata publicitatii online din Romania este in crestere de la an la an”, mai spune Oeru. “In ultimii ani s-a conturat o oarecare tendinta in ceea ce priveste publicitatea online, atat la nivel international, cat si in Romania, in special datorita Google care a impulsionat foarte mult piata online din SUA si nu numai, lucru care a atras automat atentia unui numar mare de alte tari”, a explicat Orlando Nicoara. Cu toate acestea, Google a marit recent preturile pentru publicitatea online, de la 35 de centi per click pana la 10 dolari. Criticii spun ca aceasta noua politica a Google cu privire la advertising-ul online are un efect distrugator asupra afacerilor mici care “traiau” datorita publicitatii facute pe Google si care nu-si permit sa-si faca publicitate online prin alte moduri. In aceste conditii, mare parte din bugetele de advertising online ale companiilor mici vor migra catre proiecte speciale la care fac referire jucatorii din piata.”In Europa Occidentala, piata publicitatii online este condusa de Marea Britanie, unde publicitatea online va depasi anul acesta 10% din totalul cheltuielilor cu publicitatea si se bate cu radioul si cu printul ca suma de bani absorbita, iar in Europa Centrala si de Est conduce Polonia cu o piata destul de ridicata, undeva intre 40-50 de milioane de euro”, a mai spus Nicoara.Cu toate acestea, asa cum era si normal, SUA detin suprematia pe piata mondiala a publicitatii online, care creste in fiecare an cu 38% si a inregistrat, in primul trimestru al acestui an, venituri de aproximativ 4 miliarde de dolari, conform unui studiu facut de Interactive Advertising Bureau si PricewaterhouseCoopers, ceea ce inseamna ca va atinge aproximativ 12 miliarde pe intreg anul 2006.”Faptul ca de aici a pornit fenomenul Internet si ca tot aici s-a dezvoltat cel mai rapid o comunitate online deosebit de puternica a dus la aceasta situatie. Cresterea economica si interesul crescut pentru metodele alternative de promovare nu au facut altceva decat sa potenteze valoarea pietei de profil”, considera Eveline Fabritius, managing partner in cadrul agentiei Splendid Media Interactive. In ceea ce priveste piata de advertising online din Romania, constatarile analistilor din industrie arata ca este inca vorba de o piata destul de mica, care nu se poate compara cu pietele puternice pe acest segment. “Din punct de vedere al sumelor cheltuite pe publicitatea online in Romania, tara noastra ocupa unul din ultimele locuri din Europa. Chiar daca depaseste ca si valoare a pietei tari ca Moldova sau Bulgaria, este mult sub Polonia sau Ungaria”, spune Valentin Oeru. “Ca pondere din bugetele alocate publicitatii online din totalul sumelor cheltuite pentru publicitate, suntem cu putin in urma Cehiei, Poloniei, Ungariei, si mult sub Statele Unite, Marea Britanie sau Germania”, completeaza Doru Panaitescu, director de vanzari online al companiei ARBOmedia, unul dintre jucatorii de pe piata online din Romania. Eveline Fabritius este mai optimista cu privire la evolutia pietei romanesti. “Dupa aderare, cred ca vom ajunge la nivelul Poloniei, ca volum al pietei si al banilor investiti in publicitatea online”.In pozitie de “challenger”Companiile romanesti opteaza pentru publicitatea pe Internet in primul rand pentru ca advertising-ul online este un mod accesibil pentru companii de a-si testa produsele sau serviciile pe care le ofera. In al doilea rand, Internetul este un mediu disponibil non-stop. Astfel, utilizatorul poate naviga pe site-ul respectiv, poate gasi informatiile de care are nevoie si poate interactiona cu producatorul respectiv, trimitand feedback pentru produsele sau serviciile promovate.Desi analistii de pe piata de publicitate online sunt de parere ca aceasta va avea un boom si in Romania si va ajunge la cateva zeci de milioane, acestia recunosc ca acest gen de publicitate nu are numai avantaje. Panaitescu defineste advertising-ul online prin costuri mici de intrare, interactivitate, feedback imediat si posibilitati aproape infinite de targetare si segmentare. Dar Panaitescu vede acest mediu si ca un mediu putin palpabil si complicat (fata de TV sau radio). Acesta crede de asemenea ca “mediul publicitatii online este un mediu aflat inca in pozitie de ‘challenger’, adica la un nivel de inceput, cu bugete alocate sub ponderea de consum media reala. In plus, aceasta piata nu este inca educata – lipsesc studii de audienta si tiraj comune si lipseste un instrument de eliminare a duplicarii intre retelele de publicitate existente”.Nicoara crede si el ca cel mai mare dezavantaj al pietei de publicitate online din Romania in momentul de fata este ca mediul online nu este auditat oficial. Fiecare jucator din piata online isi face propriile lui studii si pe baza acelor studii se stabilesc profilurile utilizatorilor pe site-urile pe care le gestioneaza. “Aici am putea vorbi de dezavantaje – in zona de audienta, profilul respectivei audiente si auditarea traficului pe site-urile unde se conecteaza”, conchide Nicoara. O tendinta periculoasa?Astfel, intrebarea care apare cel mai frecvent in randul jucatorilor din piata publicitatii, dar si al analistilor din piata este daca publicitatea din mediile clasice ar putea fi detronata de cea de pe Internet. “Eu nu cred ca mediul online va putea inlocui radioul sau TV-ul cand vine vorba de publicitate, dar cred ca le va completa si le va asimila intr-o oarecare masura”, este de parere Panaitescu. Eveline Fabritius este si ea de acord ca mediul online nu va inlatura celelate medii. “Mediul online se contureaza din ce in ce mai mult ca o alternativa viabila la toate celelalte medii ‘traditionale’. Nu mai este nicio noutate faptul ca la ora actuala se pot urmari programe de televiziune prin Internet, se pot citi reviste si ziare online si, in acelasi timp, se poate asculta postul de radio preferat. Cu toate acestea, nu consider ca publicitatea radio sau TV sunt in pericol de a fi inlocuite de catre reclamele pe Internet in perioada urmatoare”, spune Eveline. “Mediul online va creste in importanta in fiecare an. Televiziunea, radioul si online-ul vor ramane domenii complementare pentru urmatorii ani in Romania”, conchide Oeru.Un mediu complementarCompaniile romanesti au inteles ca au nevoie si de acest mediu, mai ales ca numarul utilizatorilor de Internet creste cu procente impresionante in fiecare an, la fel si timpul pe care acestia il petrec in mediul online.”Directorii companiilor au inteles deja necesitatea si oportunitatile pe care publicitatea online le aduce. Principalii advertiseri sunt in acest moment companiile de telecomunicatii, jucatorii din piata auto sau din zona de lifestyle, dar in curand se vor alatura tot mai multe firme din IT si din sistemul bancar, bunuri de larg consum si din zona de turism si divertisment”, spune Eveline Fabritius. “Publicitatea online este accesibila aproape oricarei categorii de produse si servicii, implicand costuri mai mici decat metodele clasice de publicitate”, adauga ea.”In momentul de fata, online-ul romanesc traieste din publicitatea platita de marile companii precum Vodafone, Orange, ING sau Tiriac. Practic sunt companii mari care au vazut in Internet un mediu complementar pe care il pot utiliza pentru a ajunge la potentialii lor clienti”, este de parere Orlando Nicoara.”Daca ne referim la companiile media, acestea nu prea exista pe Internet in momentul de fata. In schimb sunt foarte multi mici intreprinzatori care-si desfasoara intr-un fel sau altul activitatea pe Internet si care isi fac masiv reclama pe Google”, a mai spus el. “Mai exact, este vorba despre companii de dimensiuni mici, care aloca insa bugete cuprinse intre 500 si 1.000 de dolari pe luna pentru publicitate pe Google.”In numai 2 aniPrima companie multinationala care si-a facut campanie online in Romania este operatorul aerian KLM, in anul 2000, dar se poate vorbi de o piata a publicitatii online incepand din 2004-2005, pentru ca in aceasta perioada investitiile au inceput sa creasca, valoarea pietei depasind anul trecut 2 milioane de euro.
-
O viata paralela
La o prima vedere, “Second Life” ar putea fi considerat o joaca de copii. De fapt, chiar daca este un joc video, statisticile arata cu totul altceva: 3.000 de oameni de afaceri castiga 20.000 de dolari sau peste aceasta suma anual, produsul intern brut al acestei lumi virtuale este de 64 de milioane de dolari, iar 1,3 milioane de “locuitori” efectueaza tranzactii de 15 milioane de dolari lunar, potrivit presei internationale. Are o casa pe trei nivele, in valoare de cateva milioane de dolari, un Maserati MC 12 de aproape 900.000 de dolari, poarta numai haine scumpe si accesorii de lux si vorbeste la un telefon mobil semat de compania elvetiana Goldvish, care costa 1,3 milioane de dolari. Este o femeie de afaceri de succes, care conduce o companie cu o cifra de afaceri de sute de milioane de dolari, business pe care l-a pus pe picioare in mai putin de trei ani. Acum are tot ce-si poate dori.Numai ca nimic din toate astea nu este real. De fapt, totul se petrece pe Internet, in lumea virtuala “Second Life”. Prin urmare, nu este real, dar este posibil. La fel de posibil este si faptul ca oamenii zboara sau merg pe sub apa si se pot transforma in dragoni, monstri sau in orice alt animal sau obiect doresc. In plus, au posibilitatea sa-si schimbe complet infatisarea, de la culoarea parului la culoarea ochilor, de la greutate la inaltime si tot asa, printr-un simplu click. Pare o poveste scoasa din cartile de science fiction. Si totusi, “Second Life” are deja peste 1,3 milioane de locuitori, dintre care cel putin 100 duc o viata aproape reala, pentru ca isi petrec cea mai mare parte din timp in universul paralel si au o afacere prin care vand, cu bani cat se poate de reali, diferite produse sau servicii virtuale.Matrix, MySpace si eBay?”Second Life” a pornit in 1999 ca un joc video online, insa a fost lansat in versiunea comerciala in 2003. In lumea virtuala, oamenii aveau posibilitatea sa creeze versiunile lor digitale, adica identitati virtuale numite si avatare, care pot fi personalizate dupa bunul plac al utilizatorului, chiar daca acestea nu reflecta realitatea.Ideea a fost a unei companii din San Francisco, Linden Lab, fondata de Phillip Rosendale, actualul director executiv.”Inca de pe vremea cand eram copil foloseam computerul pentru a simula realitatea”, a spus el. “Asa ca am decis sa le dau oamenilor posibilitatea sa-si creeze singuri o alta realitate, idee inspirata intr-o oarecare masura si de ideea lui Neal Stephenson, prezentata in ‘Snow Crash’, o carte SF publicata in 1992”, a continuat Rosendale.Astazi, tot ce trebuie sa faca utilizatorii este sa-si creeze un cont gratuit cu parola pe site-ul secondlife.com. Iar pentrru a intra in lumea virtuala trebuie sa se logheze pe site cu acest cont. Insa, pentru a duce o viata normala, acestia au nevoie sa manance si sa locuiasca undeva, iar toate aceste servicii costa bani.Oricum, se poate spune fara nicio ezitare ca “Second Life” este un concept hibrid care foloseste ideile din filmul “The Matrix”, reteaua sociala MySpace si eBay, cel mai mare site de licitatii online din lume.Business real intr-o lume virtualaIdeea celor de la Linden Labs a prins neasteptat de bine. Se vede in numarul mare de utilizatori care “traiesc” in “Second Life”. Iar mai nou, se vede si in business-urile reale care s-au mutat si in virtual, transformand astfel “Second Life” intr-o zona de testare a noilor servicii sau produse pe care o companie vrea sa le lanseze. Cel putin in cazul Sony BMG Music Entertainment, Sun Microsystems, Nissan, Toyota, Adidas / Reebok, Nike sau Starwood Hotels.De unde bani? “Locuitorii” “Second Life” au propria moneda – dolarul Linden, cu care pot efectua diferite tranzactii, pot investi intr-o casa si o masina sau pot pune bazele propriii afaceri. Mai mult, dolarii Linden sunt convertibili in moneda americana reala, la un curs valutar de schimb destul de fluctuant, de aproximativ 300 de dolari Linden pentru un dolar american. Este nevoie de un card de credit pe care utilizatorii il pot folosi la casele de schimb valutar online numite Lindex.Asta inseamna ca, daca reusiti sa puneti pe picioare o afacere in “Second Life”, cu o cifra de afaceri anuala de 250.000 de dolari Linden si o rata a profitului de 20%, spre exemplu, o puteti vinde cu peste jumatate de milion de dolari Linden, iar banii virtuali pot fi convertiti in moneda americana. Pana acum cateva luni, numarul companiilor care-si deschisesera sediu si in “Second Life” era destul de mic. Insa, la momentul actual, in lumea virtuala functioneaza peste 30 de companii si un numar destul de mare de alte companii se gandesc sa se extinda si pe acest teritoriu.Harvard onlineIn lumea virtuala s-a dezvoltat extrem de bine si un sistem de invatamant pentru locuitori. Aproximativ 60 de scoli si universitati s-au mutat si in “Second Life”, pentru a putea preda cursuri reale copiilor si studentilor din invatamantul la distanta sau celor care nu pot ajunge la scoala din diferite motive.Spre exemplu, Universitatea Harvard tine anumite cursuri pe insula Berkman pe care o detine in “Second Life”. Acolo a fost creata o copie fidela a cladirii universitatii, iar studenti din toata lumea care vor sa urmeze cursurile Universitatii Harvard au posibilitatea sa se intalneasca in lumea virtuala pentru a invata si da examenele necesare.La unul dintre cursuri, numit “CyberOne: Law in the Court of Public Opinion”, sunt inscrisi peste 90 de studenti din toate colturile lumii, care vor da examen si vor primi puncte de credit pentru acest curs la finalul anului. “Pana acum, metoda era urmatoarea: pe Internet erau publicate anumite clipuri video cu scop educational, acestea erau vizionate de studenti si apoi corespondenta asupra subiectului se facea prin e-mail”, a explicat Rebecca Nesson, profesor la Harvard. “Era destul de greoi, dar acum ne putem aduna intr-o clasa virtuala unde cursurile se tin exact ca si cele din realitate”, a mai spus el.In loc de golfSi totusi, dincolo de afaceri reale si cursuri universitare, titlul lumii virtuale ramane in continuare de joc video online pentru un numar foarte foarte mare de utilizatori. Insa “Second Life” nici nu poate fi comparat cu “World of Warcraft”, de exemplu, cel mai popular joc video pe calculator, al diviziei Blizzard Entertainment din cadrul Vivendi Universal, unde jucatorii nu indeplinesc decat functii stabilite dinainte de joc si nu duc o viata normala, ci sunt razboinici, mineri sau vanatori intr-o lume in stil medieval. “Asta nu inseamna ca aceste jocuri nu-si au popularitatea lor si utilizatori deja fideli. Cel putin 10 milioane de utilizatori din toata lumea platesc 15 dolari pe luna pentru a avea acces la jocuri precum ‘World of Warcraft’”, considera Pierre M. Omidayr, cofondatorul eBay, al carui fond de investitii Omidayr Network este unul dintre finantatorii Linden Lab. “Pentru unii oameni de business, aceste jocuri au devenit o adevarata pasiune si sunt considerate jocuri de societate. Inainte, mergeau la golf, dar acum se intalnesc in joc si omoara cativa orci pentru divertisment”, a adaugat el.Stiri, filme si masini virtualeDomeniul de activitate al companiilor din “Second Life” este extrem de variat. Practic, daca au idei, putina imaginatie si un spirit intreprinzator bine dezvoltat, utilizatorii pot crea mii de businessuri diferite. Iar cele care exista cu adevarat in realitate si sunt “mutate” in lumea virtuala au aproximativ aceeasi activitate.Din “Second Life” nu lipseste nici postul de televiziune BBC, care a cumparat o insula pentru a putea organiza concerte, petreceri sau alte evenimente mondene, si nici Reuters, agentia de presa ai carei jurnalisti cauta in permanenta stiri in lumea virtuala, merg la conferinte de presa si la interviuri si scriu stirile “Second Life”.De asemenea, 20th Century Fox a lansat filmul “X Men: The Last Stand” si in lumea virtuala, iar Disney a lucrat in “Second Life” pentru anumite materiale din filmele “The Hitchhicker’s Guide to the Galaxy”, “Pirates of the Carraibean” II si III si “The Chronicles of Narnia: The Lion, The Witch and The Wardrobe”. Costurile investitiei necesare pentru o noua afacere sau pentru campaniile de marketing pe care companiile reale le testeaza intai in lumea virtuala si, in functie de rezultate, le aduc si in lumea reala sunt mult mai mici decat in realitate.In “Second Life”, Nissan ar putea cumpara o insula pentru 1.250 de dolari si o taxa lunara de intretinere de aproape 200 de dolari pentru campanii de marketing. De altfel, asta a si facut, pentru a putea pune in miscare campania de promovare a modelului Sentra. A mai avut de angajat cativa programatori care sa gandeasca un traseu pe acea insula si masinile virtuale, copii identice cu cele din realitate, precum si o echipa de publicitate care sa creeze reclamele si panourile publicitare pe care programatorii sa le includa apoi in “Second Life”.Internetul, o experienta 3DInternetul are toate sansele sa fie singura cale catre o experienta 3D tot mai realista, pe masura ce tehnologia avanseaza, considera mai multi dintre investitorii Linden Lab ? Jeff Bezos, fondatorul Amazon, Mitchell Kapor, pionierul in software, sau Pierre Omidyar, co-fondatorul eBay.”Oricum, terenurile sunt inepuizabile”, a spus Rosendale. “In fiecare luna, suprafata ‘Second Life’ este extinsa cu aproximativ 8%, ea fiind acum de aproape 250 de kilometri patrati”, a adaugat el.Dar de ce ar fi interesati utilizatorii si companiile sa intre in aceasta lume virtuala? “Asta ma intrebam si eu inainte sa demarez proiectul. Si apoi mi-am dat seama ca utilizatorii vor avea aceeasi experienta ca si atunci cand se joaca un joc, iar jocurile nu dau gres”, a spus directorul executiv al Linden Lab. “Practic, cei care traiesc in ‘Second Life’ au impresia ca iau parte la crearea unei noi lumi. Si chiar asta se intampla, indiferent ca lumea este virtuala”.Pe de alta parte, utilizatorii au drept de proprietate asupra tuturor creatiilor proprii din lumea virtuala, fie ca este vorba de un business sau de diferite obiecte pe care le produc. Drept urmare, mai multe aplicatii sau produse care au fost concepute exclusiv pentru “Second Life” au inregistrat un adevarat succes comercial in exteriorul realitatii virtuale.Un simplu exemplu este cazul lui Nathan Keir, un programator australian care a creat un joc online pentru avatarurile din “Second Life”. Jocul s-a dovedit a fi atat de popular incat a atras atentia unei companii IT care are in plan, ?n viitorul apropiat, sa lanseze acest joc pe piata, varianta comerciala, pentru console de jocuri si telefoane mobile.Lectia de macroeconomieDin “Second Life” nu lipseste aproape nimic. Banci, organizatii guvernamentale, companii imobiliare, supermarketuri, televiziuni si furnizori de stiri, case, masini, haine de firma si accesorii de lux, inflatie sau chiar somaj. Economia acestei lumi a inceput sa ia amploare, zilnic fiind efectuate tranzactii de 500.000 de dolari sau 15 milioane de dolari pe luna, cifra care creste de altfel cu 15% de la luna la luna, conform lui Phillip Rosendale.La un moment dat, gigantul bancar Wells Fargo a cumparat o insula in “Second Life”, pentru a-si putea deschide o reprezentanta unde angajatii bancii le pot oferi clientilor consultanta in domeniul financiar. Insa proiectul lor s-a confruntat cu o serie de probleme, care i-au determinat pe bancheri sa renunte la acest business in favoarea unei alte lumi virtuale, numita “There”.
-
Meseria de a te juca
Energia e pe terminate. Din dreapta apare un inamic care trage. Brusc se face liniste si peisajul se schimba. Apa cat vezi cu ochii. Dar gata cu luptele virtuale, e timpul pentru business in real life. Michael Allardin (35 de ani), director general la Best Distribution, lasa controller-ul din mana si revine din lumea Warcraft in biroul sau din vestul Bucurestiului. Urmeaza un meeting cu un client important.Sunt oameni de succes, cu un program incarcat cu sedinte si intalniri de afaceri. Au putin timp liber, dar si-l folosesc intr-un mod “util”, spun ei. Inventeaza strategii de aparare si de atac. Risca totul fara teama de a pierde cu adevarat ceea ce au dobandit in lupta cu “inamicul”. Asta pentru ca, in timpul liber, Michael Allardin, directorul diviziei de jocuri a Best Distribution din cadrul grupului RTC, Doru Raduta (26), fondatorul companiei TNT Games, si Alexandru Petroae (27), seful retailerului de vin Depozitul De Vinuri, sunt impatimiti ai jocurilor, fie ca se joaca pe consola sau pe PC. Noul trend in materie de jocuri il reprezinta, in momentul de fata, jocurile online. Printre acestea, “Guild Wars”, un joc care a vandut 3 milioane de exemplare in Europa, este unul dintre cele mai bine vandute si pe piata din Romania. Dar jocul preferat de romani ramane “World of Warcraft”, care a inregistrat vanzari de 10.000 de unitati in sase luni de zile, in Romania. “Fifa 2007” se afla pe locul al doilea cu vanzari de 3.000 de unitati. “In momentul acesta, in Romania, sunt foarte multi jucatori pasionati, dar ceea ce este important la jocurile online este ca targetul de varsta s-a schimbat foarte mult. Vorbim deja de o clientela mai matura, cu varsta cuprinsa intre 35-40 de ani, pastrand totusi segmentul de jucatori cu varste cuprinse intre 12-18 ani”, explica Raduta.Allardin si Raduta considera ca piata locala a jocurilor este foarte interesanta si are potential. “Romania este o piata superinteresanta. Nu este foarte dezvoltata, valoarea anuala a pietei fiind de numai 5-6 milioane de euro, in conditiile in care numai in Anglia piata jocurilor are o valoare de 5-6 miliarde de euro. Dar este o piata care inregistreaza o crestere de 20-30% pe an si care incet, incet, devine mai structurata”, explica Allardin.Raduta are pasiunea pentru jocuri de la varsta de 7 ani, cand a descoperit pentru prima data jocurile electronice. A lucrat o perioada de 3 ani la Best Distribution, pentru ca in 2004 sa-si deschida propria lui firma de distributie de jocuri. Iar acum, la fel ca Allardin, are scuza perfecta pentru momentele in care isi ia o pauza de “joaca” – este in interes de serviciu. Allardin a descoperit jocul pe calculator tot in jurul varstei de 7 ani, cand unchiul sau i-a facut cadou un joc numit Pong (ping-pong virtual). “Grafica jocului era foarte simpla, daca facem o comparatie cu jocurile de acum, dar imi placea foarte mult. Eram innebunit dupa acel joc”, povesteste Allardin. “In viata reala experimentele se fac pe bani”In ceea ce-l priveste pe Alexandru Petroae, lucrurile au stat putin altfel. A inceput sa se joace in timpul facultatii “pentru a-si mai omori timpul si a se relaxa”. A jucat foarte mult “World of Warcraft” si “Age of Empire”, doua jocuri de strategie foarte populare, si marturiseste ca nu ii plac shooterele. Petroae este convins ca aceste jocuri de strategie l-au ajutat si in business-ul pe care il conduce, pentru ca, in joc, poate experimenta strategii pe care nu are curajul sau nu poate sa le testeze in viata reala. “Mai ales ca in viata reala experimentele se fac pe bani”, conchide acesta. Nici unul dintre cei trei manageri nu se joaca in fiecare zi dar toti spun ca pot avea momente in care se lasa prinsi de jocuri cateva ore bune. “Nu joc zilnic dar am momente de nebunie cand pot sa stau 5-6 ore la un joc”, spune Allardin. “Joc foarte mult noaptea, cand am probleme cu somnul, dar de obicei incerc sa nu joc mai mult de doua ore”, spune Petroae. Shootere sau jocuri de strategie?Raduta este pasionat de jocurile cu curse de masini si shootere. Allardin, in schimb, prefera jocurile istorice sau cele facute dupa filme, cum este “Scar Face”. Si se joaca foarte mult cu fiul sau de 5 ani, pentru ca nu vrea sa faca aceeasi greseala pe care parintii lui au facut-o cu el – sa ii interzica jocurile. “Daca ii interzici unui copil sa se joace, acesta se va juca mult mai mult decat este normal atunci cand va avea ocazia si poate pierde din vedere lucruri importante precum scoala”, spune Allardin. “In plus, ca parinte, cred ca e foarte bine sa te joci cu copilul tau pentru ca poti controla timpul alocat jocului, iar daca sunt jocuri violente esti langa el si poti sa-i explici ceea ce se intampla acolo. Plus ca sunt si multe jocuri non-violente din care copilul poate invata”, adauga acesta. Raduta si Allardin prefera jocurile pe consola. Raduta este fan Nintendo, iar Allardin prefera Sony. Si fiecare aduce argumente pentru alegerea facuta in ceea ce priveste brand-ul, excluzand totusi faptul ca fiecare este distribuitorul marcii preferate. Petroae chiar da o explicatie pentru faptul ca cei doi manageri prefera consolele pe care le comercializeaza companiile pe care le conduc. Acesta crede ca, in definitiv, este vorba de obisnuinta si face chiar o analogie cu masinile. “Cand iti alegi prima data o marca de masina si dupa un timp vrei sa o schimbi, de cele mai multe ori se intampla sa optezi pentru aceeasi marca dar un model mai nou sau mai performant. Si cred ca acelasi lucru se intampla si cu consolele”, spune Petroae. Alexandru Petroae nu are inca o consola si de cele mai multe ori se joaca pe PC. Intentioneaza sa-si cumpere una, dar nu stie inca ce model. Spune insa ca este o diferenta intre jocul pe consola si cel pe PC. “Este mult mai interesant si in plus sunt multe jocuri pe care nu le poti juca decat pe consola”, spune acesta.Tributari PC-uluiCei doi manageri spun ca in Romania nu exista propriu-zis o piata a consolelor de jocuri si un motiv pentru care romanii inca au ramas tributari jocului pe PC este si faptul ca pretul acestora este destul de ridicat pentru nivelul de trai al romanilor. In plus, acestea au taxe vamale foarte ridicate si ajung in Romania la preturi mult mai mari decat pretul la care sunt disponibile in alte tari europene. Dar odata cu intrarea in Uniunea Europeana, acest lucru se va schimba, iar gamerii romani vor putea achizitiona console la aceleasi preturi ca si in Uniunea Europeana. In plus, Allardin mai aduce un argument prin care sustine ca, la un moment dat, se va putea vorbi si de o piata locala a consolelor. “Atunci cand se lanseaza un produs nou, un model nou de consola, pretul variantelor mai vechi scade si astfel devin accesibile si pentru cei care nu pot tine pasul, din punct de vedere material, cu tendintele in domeniu”. In plus, consumatorul roman evita sa investeasca 200 de euro intr-o consola, in conditiile in care, pentru a putea juca tot ceea ce este nou pe piata, el trebuie sa faca tot timpul update de memorie pentru computerul personal. Iar acesta ar putea fi inca un factor care ar putea contribui la dezvoltarea pietei locale a consolelor, pe masura ce mentalitatea de consum a utilizatorilor se va apropia de modelul pietelor vestice. Wii vine in decembrieCei care isi doresc o consola pot alege in momentul de fata intre Sony sau Nintendo, acestea fiind singurele console disponibile in Romania. Impatimitii Microsoft va trebui sa mearga in alte tari pentru consola Xbox. De ce a stat Microsoft departe de Romania? “Au considerat probabil ca nu este o piata interesanta, in acest moment”, este de parere Raduta. “Oricum cred ca daca cei de la Microsoft vor face aceasta miscare, le va fi destul de greu sa castige o cota importanta, pentru ca deja cele doua brand-uri de console care se gasesc si in Romania au pozitii importante pe piata”, explica Allardin. In plus Xbox 360 de la Microsoft, care a fost lansata in noiembrie anul trecut, are un pret substantial mai mare decat viitoarea consola Wii, de la Nintendo. “Microsoft joaca cea mai mare carte pe grafica, ceea ce necesita multe resurse hardware, mult timp de dezvoltare si de creatie. De aceea este o diferenta atat de mare de pret”, explica Raduta. “Pentru Nintendo, de exemplu, grafica nu este atat de importanta. Este important feeling-ul pe care il ai in jocul respectiv, distractia pe care o simti cand te joci”, adauga acesta. O problema cu care se confrunta piata de jocuri din Romania este gradul de piraterie crescut. Romanii inca nu au inteles de ce trebuie sa cumpere un joc original, si sa plateasca pentru el in jur de 30 de dolari, daca e un joc pentru PC, sau aproximativ 50 de dolari, daca este un joc pentru consola, spun retailerii. “Autoritatile din Romania se lupta cu aceasta problema dar mai este mult pana sa putem spune ca vanzarile de jocuri cu licenta le-au depasit pe cele contrafacute”, este de parere Allardin.In orice caz, “fanaticii” jocurilor au de ce sa se bucure, pentru ca mult mediatizata Wii de la Nintendo se va lansa si in Romania in acelasi timp cu celelalte tari europene. Adica pe 8 decembrie si va fi probabil disponibila la acelasi pret de circa 250 de euro. Pentru Play Station 3 data de lansare nu este cunoscuta cu certitudine deocamdata. PS3 va iesi pe piata in doua variante, una de 20 GB si alta de 60 GB, preturile cunoscute ale acestora fiind de 499 de euro, respectiv 599 de euro.Razboiul preturilorPotrivit presei internationale Sony a anuntat recent scaderea pretului pentru modelul de baza al PlayStation 3 cu 20%. A fost pentru prima data cand producatorul japonez de electronice a redus pretul consolelor inaintea lansarii sale. Reducerea pretului de achizitie situeaza noul PS3 in aceeasi zona cu pachetul format din Xbox 360 si player-ul HD DVD, pe care Microsoft a anuntat recent ca il va introduce. Consola Wii, care are in opinia analistilor priza la publicul neexperimentat in “ale jocurilor” multumita sistemului de control revolutionar si al pretului, este disponibil in Statele Unite de la jumatatea lunii noiembrie la pretul de 250 de dolari (200 de euro).