BusinessMagazin

Category: New Media

Informații de actualitate din afacerile în domeniul media – despre facebook, google, afaceri pe internet și alte lucruri utile

  • Urmatorul Second Life vine din Romania

    In Erepublik, dolarul poate sa aiba o valoare mai mica decat moneda romaneasca, oricine poate ajunge presedinte (daca este votat), iar lanturi de restaurante fast-food puse la punct de antreprenori ad-hoc pot depasi McDonald’s. In Erepublik totul incepe, acum, de la zero si oricine are sanse egale sa devina cel mai mare politician, cel mai bogat cetatean al unei tari sau cel mai inspirat manager. Jocul online tip massive-multiplayer, lansat pe 20 noiembrie, avea deja la sfarsitul saptamanii trecute 1.000 de utilizatori inregistrati din 36 de tari. Oricum, departe de tinta fixata pentru sfarsitul anului viitor, de 400.000 de persoane, cetateni ai noii lumi virtuale. Ca si in Second Life, totul are un pret, utilizatorul fiind obligat la cumparaturi doar pentru mancare virtuala, unitati care asigura existenta unui cont. Spre deosebire de cunoscutul joc online, nu exista o singura moneda, ci sunt folosite unitatile monetare ale fiecarei tari in parte, inclusiv leul nou. Lunar, pe data de intai au loc noi alegeri pentru a hotari presedintele fiecarei tari participante si membrii parlamentului. Ei sunt cei care stabilesc, pe timpul mandatului de o luna, care sunt taxele si impozitele impuse de stat, influentand astfel mediul economic. Simulatorul economic, politic si social Erepublik este un joc online complex, iar deprinderea mecanismelor cere un timp de acomodare. Apoi totul devine mai simplu. „Proiectul se adreseaza unui public ce nu-si permite sa piarda ore intregi in fata computerului, asa incat jocul este creat astfel incat sa nu consume mult timp“, spune George Lemnaru de la Tevin Solutions, compania romaneasca de dezvoltare web care a realizat toata acesta platforma de realitate virtuala, pornind de la o idee proprie. Finantarea, mai mult de 100.000 de euro investiti pana acum, a venit de la familia Bonte.

    Omul de afaceri Alain Louis Bonte este cunoscut in Romania prin detinerile de la lantul de farmacii Centrofarm, la compania imobiliara Generalcom, la producatorul de medicamente Sintofarm si are un portofoliu de actiuni pe bursa Rasdaq estimat la 27 de milioane de euro. Fiul acestuia, Alexis Bonte, este cunoscut industriei online europene in special pentru implicarea timpurie in site-ul de turism lastminute.com, vandut acum doi ani pentru un miliard de dolari. Va fi Erepublik urmatoarea lui lovitura?

  • Europenii prefera Blu-Ray

    Filmele destinate vizionarii pe ecrane high definition sunt acum in proportie de 73% Blu-Ray, formatul impus de Sony, in defavoarea celui HD-DVD, sprijinit de Toshiba si Microsoft, conform unui studiu recent realizat de GfK. Citand rapoartele de vanzari ale principalilor distribuitori de filme europeni, Blu-Ray Association a anuntat oficial ca a fost vandut discul Blu-Ray cu numarul un milion. Vanzarile de discuri de acest fel care contin jocuri sunt chiar mai mari, 21 de milioane, toate pentru consola Play Station 3 produsa de Sony. Producatorii de filme privesc cu sperante aceasta evolutie, in conditiile in care piata de DVD-uri tinde sa scada. In orice caz, scaderea de vanzari pe suport DVD nu este compensata inca de cresterea vanzarilor de discuri din noua generatie, unul dintre motive fiind chiar faptul ca exista doua formate concurente, iar industria de filme nu s-a pus inca de acord cu unul sau altul. O parte a caselor de productie filmeaza pentru formatul Blu-Ray, o alta pentru HD-DVD si cativa pentru ambele formate, rezultand costuri suplimentare. Dintre filmele disponibile in rezolutie de inalta definitie Blu-Ray, cele mai vandute au fost „300“, „Spider-Man 3“ si „Piratii din Caraibe“.
    I
    Japonia, piata cea mai deschisa la noi tehnologii, dar si tara de origine a Sony, vanzarile de Blu-Ray domina detasat, avand 97% cota de piata din totalul filmelor in format de inalta definitie. In acelasi timp, vanzarile de filme pe discuri HD au ajuns sa reprezinte 19,8% din totalul filmelor comercializate in Japonia.

    Cei mai multi analisti pun prevalenta discurilor Blu-Ray pe seama introducerii consolei Play Station care poate functiona ca player pentru orice film Blu-Ray. In acelasi timp, consola Xbox produsa de Microsoft care foloseste discuri HD-DVD nu a reusit sa se impuna. Dar cifrele finale ar putea suferi corectii semnificative in luna decembrie, cand se inregistreaza cele mai mari vanzari. Ambele console si-au redus recent pretul de piata in speranta cresterii acestor vanzari. Dar, cel putin in Statele Unite, castigatorul e al treilea nume, producatorul japonez Nintendo, care cu modelul Wii este lider de piata. Si fara a folosi vreunul dintre formatele de inalta definitie.

  • Cititorilor mei

    De ce sunt cartile ultimul bastion al erei analogice?“ Cu aceasta intrebare si-a inceput Jeff Bezos, directorul executiv al magazinului online Amazon, discursul la un eveniment ce a avut loc saptamana trecuta la W Hotel din New York. „Cartile se opun cu incapatanare digitalizarii“, a continuat el, „si cred ca exista un motiv foarte bun pentru asta: sunt o tehnologie atat de evoluata, cu o experienta de 500 de ani in domeniu, incat sunt greu de inlocuit.“

    Seful Amazon a prezentat in acest fel, in fata unui public de cateva sute de persoane, un echipament electronic numit Kindle, un soi de ecran portabil de mici dimensiuni, care cantareste 290 de grame – mai putin decat o carte obisnuita si care poate fi folosit pentru citirea cartilor in format digital, asa-numitele e-books. „Lucram la Kindle de mai bine de trei ani“, a spus Bezos, lasand astfel sa se inteleaga faptul ca nu a facut la intamplare acest prim pas catre segmentul electronicelor, in incercarea de a se impune pe o piata unde niciun alt concurent, aici fiind inclusa si compania japoneza Sony cu al sau Reader, nu a reusit sa castige dominatia.

    „Cartile digitale sunt considerate un segment de nisa, care pana acum nu au avut atat de mult succes pe cat se credea initial“, recunoaste Scott Devitt, analist in cadrul companiei Stifel Nicolaus. In urma cu sase ani, optimistii din industria cartilor prevedeau cresteri de 400% de la an la an pentru cartile in format digital, urmand ca numai piata din SUA sa ajunga la o valoare de 25 de miliarde de dolari (in jur de 17 milioane de euro) in 2008. Vanzarile de carti in format digital si de echipamente de e-lectura nu au avut nicidecum acest succes, piata americana de e-books fiind estimata in prezent la 15-25 de milioane de dolari (10-17 milioane de euro), potrivit lui Arthur Klebanoff, directorul executiv al editorului de carti digitale Rosetta Books LLC. Mai mult, diferite companii cu afaceri pe acest segment – Xerox Corp, Philips Electronics sau Barnes & Noble – au renuntat de-a lungul timpului la diviziile de carti in format digital.

    Kindle ar putea insa propune un model de business de viitor in aceasta industrie, crede Devitt, analistul Stifel Nicolaus, care vede in functiile fundamental diferite fata de cele ale principalului competitor, Sony Reader, o oportunitate pentru piata cartilor digitale. „Se vede ca modelul Sony a fost conceput de oameni cu o gandire tehnologica, pe cand Kindle e mai prietenos cu cititorii“, considera Evan Schnittman, vicepresedinte in cadrul Oxford University Press. Practic, Amazon mizeaza pe o strategie similara cu cea adoptata de Apple in urma cu sase ani, cand a lansat popularul player de melodii digitale iPod, oferind melodii prin magazinul online iTunes: integrarea echipamentului (produs de o companie din China) cu un pachet de servicii online, segment in care Amazon are o experienta vasta.

    Si totusi, tocmai acest model este cel care a starnit controverse aproape imediat dupa anuntul lui Jeff Bezos. Dupa parerea unora din comentatori, Kindle are doua probleme esentiale – costul ridicat in raport cu cel al unei carti obisnuite si designul extrem de incarcat cu butoane, in timp ce tendintele in domeniu propun echipamente cu design minimalist si cat mai putine butoane. Aparatul costa 400 de dolari (putin pes-te 270 de euro), mai scump cu 100 de dolari fata de pretul versiunii imbunatatite a echipamentului de e-lectura Reader, lansata de Sony in luna octombrie. „Amazon ar trebui sa dea echipamentul gratuit, mai ales in conditiile in care accesul la continut nu este gratuit nici atunci cand ai deja un document sau o carte digitala“, scrie un comentator sub pseudonimul DrXym pe marginea unui articol despre Kindle publicat in presa internationala.

    Amazon ofera gratuit numai accesul la internet wireless pe echipament, avand in acest sens un contract incheiat cu Sprint, dar continutul descarcat de utilizatori pe Kindle este contra cost. Astfel, o carte din selectia de aproximativ 90.000 de titluri oferite deocamdata de Amazon costa in medie 10 dolari (6,7 euro), in timp ce pentru a transfera un document digital, pe care deja il detin din alte surse, in memoria echipamentului, utilizatorii trebuie sa plateasca o taxa de 10 centi (la Sony Reader accesul la fisiere este gratuit). „Oamenii nu trebuie sa aiba un computer la indemana pentru a putea cumpara cartile digitale, conectivitatea la internet facand posibila aceasta activitate direct de pe Kindle“, spune Jeff Bezos.

    Parerea lui DrXym este insa contrazisa de veggirl, care cheltuie lunar in jur de 200 de dolari (135 de euro) pe carti si care gaseste totusi varianta echipamentului digital mai economica, fiindca, dincolo de pretul ridicat al aparatului, cartile in format digital din oferta Amazon sunt mai ieftine decat cele tiparite. „E drept, nu as plati inca 400 de dolari pentru Kindle, dar cand se mai ieftineste putin chiar va fi o investitie buna“, spune ea, aducand argumentul ca in memoria echipamentului incap, in functie de dimensiune, aproximativ 200 de carti digitale, pe cand in biblioteca ei isi gaseste mai greu locul acelasi numar de carti. Iar daca in ecuatie intra si un card de memorie pentru echipamentul digital, numarul cartilor care incap in memorie ajunge la 1.000.

  • Decolam, porniti telefoanele!

    Un studiu recent al NASA, avand ca obiect siguranta zborului, mentiona ca utilizarea telefoanelor la bord poate fi periculoasa. Existenta interferentelor pe care le invoca personalul din avioane este reala, dar nu a fost inregistrat vreun caz in care acestea sa poata fi puse in directa legatura cu un accident aviatic. Iar exemplele impotriva utilizarii telefoanelor mobile mergeau pana la cazul unui american care in momentul decolarii nu si-a terminat conversatia telefonica nici dupa insistentele repetate ale steward-ului, totul degenerand de aici intr-o altercatie care a pus intr-adevar in pericol siguranta pasagerilor. La nivel european exista un curent de opinie, generat de Ofcom, autoritatea in domeniul telecomunicatiilor din Marea Britanie, potrivit caruia interzicerea apelurilor telefonice ar trebui reconsiderata. In Romania, ANRCTI a inaintat deja pentru consultare publica un proiect care deschide posibilitatea utilizarii serviciilor de comunicatii mobile la bordul aeronavelor. Conform proiectului, conversatiile din avion s-ar putea desfasura in doua noi benzi de frecvente, cu un semnal suficient de slab incat sa nu puna in pericol zborurile. Acest tip de comunicatii sunt gestionate la nivel european de doi operatori specializati, Aeromobile Norvegia si Onair Elvetia. In Romania, primul dintre operatori a fost deja avizat de ANRCTI, iar cel de-al doilea a depus documentatia necesara. Perioada de consultare publica are ca principal scop stabilirea pretului la care ar putea fi exploatate comercial frecventele de operare, propunerea de acum fiind de 9 euro pe an pentru fiecare canal. O conversatie telefonica ocupa un canal, iar spectrul de frecvente in cauza este compus din mai multe mii de canale. Pana cand vor fi stabilite toate detaliile, vor fi acordate licente provizorii de sase luni operatorilor interesati pentru a testa acest tip de comunicatii. Daca totul decurge conform planului, anul viitor ar putea fi primul in care mesajele insotitorilor de zbor nu vor mai contine avertismentul de a opri functionarea telefoanelor mobile pe toata durata zborului. Nu acelasi lucru il pot spune companiile aeriene americane, unde politicile mai severe nu permit si nici nu au in vedere renuntarea la aceste precautii.

  • Dati cat va lasa inima

    In urma cu o luna, formatia Radiohead a luat o decizie insolita pentru industria muzicala – a scos la vanzare pe internet albumul „In Rainbows“ fara a stabili un pret exact pentru melodii, lasand la latitudinea fanilor cat sa plateasca pentru ele. Pentru a putea vinde melodiile exclusiv pe internet, pe site-ul oficial, formatia a renuntat la contractul cu casa de inregistrari EMI. Efectul? Pana acum, cei ce au luat albumul de pe site-ul Radiohead au platit in medie 5,5 euro pentru intreg albumul, insa mai mult de jumatate dintre cei 1,2 milioane de cumparatori din primele doua zile l-au descarcat gratuit.

    Miscarea Radiohead, e drept, a inspirat si a atras reactii din partea intregii industrii. Numarul cantaretilor care au ales sa se promoveze singuri, fara a mai apela la case de productie, s-a inmultit in ultimele saptamani, de la Madonna si pana la Nine Inch Nails sau The Charlatans. O asemenea strategie de marketing, au spus unii, ar putea redefini modul prin care va fi distribuita muzica in toata lumea. Mai clar, pe masura ce tot mai multi prefera sa descarce muzica de pe internet, legal sau nu, veniturile din vanzarile de melodii scad, insa castigurile vin din produse care au legatura cu albumele muzicale, cum ar fi concertele si materialele promotionale de genul tricourilor. Prin urmare, muzica trebuie sa ajunga la consumatori intr-un timp cat mai scurt de la momentul cand se anunta lansarea, pentru a mentine interesul publicului. Exact ceea ce au provocat deci piratii in ultimii ani, cand au plasat pe internet albume cu mult inainte de lansarea lor oficiala, determinand astfel multi interpreti sa-si devanseze lansarea productiilor pe piata.

    „Inainte era destul de simplu. Melodiile de pe album ajungeau la radio, cantaretul era intervievat de revista Rolling Stone, aparea la emisiunea TV Saturday Night Live si era cunoscut“, spune Bruce Flohr, executiv in cadrul Red Light Management, care il reprezinta pe Dave Matthews si trupa sa. „Acum, iti publici videoclipul pe YouTube, iti «aranjezi» profilul pe MySpace si Facebook, faci un turneu si la final, ai o sansa sa ai un album de succes.“

    In locul contractului cu casa de productie cu care a lucrat pana acum – Warner Music, Madonna a semnat recent unul in valoare de aproape 83 de milioane de euro cu Live Nation, un promotor de concerte. Cantareata va trebui sa inregistreze in mai putin de 10 ani, perioada pentru care a fost semnat contractul, trei albume pe care Live Nation le va promova, atat online cat si offline, prin concerte.

    Trupa Nine Inch Nails a renuntat la casa de productie, pentru a fi „mai aproape de public“ si pentru a se promova „asa cum credem de cuviinta, intr-o industrie a muzicii care a inceput sa se schimbe radical“, dupa cum spune Trent Reznor, liderul grupului. Reznor a devenit un erou al celor ce descarca ilegal melodii de pe internet: el a ridiculizat in timpul unui concert preturile ridicate ale CD-urilor si le-a spus celor prezenti ca este mai bine sa fure melodiile de pe internet, pentru ca muzica este gratuita.

    Un alt adept al strategiei de marketing „decideti voi cat costa“ este Cliff Richard, vedeta pop lansata in anii ’50. Doritorii vor putea descarca de pe internet cel mai recent album al sau, „Love… The Album“, ce urmeaza sa fie lansat la 12 noiembrie. Aici strategia e un pic diferita, pretul urmand sa coboare de la pragul initial „teoretic“, de 11,5 euro, pe masura ce tot mai multi vor cumpara albumul, iar cumparatorii nu vor fi buni de plata decat de la data lansarii, cand se va stabili pretul final, „real“.

    Exista insa si cazuri cum este cel al britanicilor de la The Charlatans, care au anuntat recent ca urmatorul lor album va fi oferit gratis pe Internet. „Putini mai cumpara CD-uri cu muzica in ziua de azi, din moment ce pot descarca melodiile gratis si ilegal de pe internet“, spune Alan McGee, managerul formatiei. „Si atunci de ce sa nu dam muzica gratuit?“ Exemplul a fost urmat si de formatia Travka, printre primele din Romania care au hotarat sa-si publice pe internet ultimul album, „Vreau sa simt Praga“, pe site-ul Radio Lynx.

    Faptul ca vanzarile de muzica au scazut foarte mult in ultimii ani din cauza pirateriei nu este nicio noutate. Numai ca decizia Radiohead si a celorlalti vine sa abordeze abia acum aceste probleme pe care industria s-a tot straduit sa le rezolve luptandu-se in justitie cu piratii sau instituind ingradiri tehnice pentru cei ce copiaza ilegal fisierele cu muzica. „La urma urmei, noi, artistii, ne dedicam vietile ca sa producem cat mai bine muzica, asa ca mi-ar placea ca publicul sa-i sustina pe artisti. Dar ar trebui sa fiu furios pe un public care vrea asa de mult sa asculte muzica incat se duc pe internet ca s-o ia cu doua saptamani inainte de lansarea oficiala?“, comenteaza Reznor.

    Altii nici macar nu cred ca pirateria este cea mai mare problema a acestei industrii. „Casele de inregistrari adopta un model de business ineficient, din care exclud aproape cu desavarsire internetul, ignorand nevoile pietei. Asa ca vanzarile de muzica scad si vor continua sa scada“, spune Mike Goodman, analist al Yankee Group. Altfel spus, modelul de business in industria muzicii a ramas aproximativ acelasi inca din anii ’90, cand vanzarile caselor de discuri aveau cresteri astronomice pentru ca toata lumea isi inlocuia casetele audio si discurile de vinil cu CD-uri. De atunci insa, in ecuatie a intrat internetul, iar odata cu el pirateria, care aduce caselor de inregistrari din toata lumea pierderi anuale de 2,9 miliarde de euro, conform Recording Industry Association of America (RIAA).

    „Oricum, si daca ar fi eliminata complet pirateria incepand de maine, in 2008 tot vor fi pierderi de aproape 700 de milioane de euro“, continua Goodman, care crede ca daca lucrurile nu se schimba, casele de discuri asa cum sunt astazi nu vor mai exista peste 5-10 ani, iar muzica va fi disponibila numai online. O asemenea perspectiva a scandalizat companiile, intrucat casele de inregistrari au avut de-a lungul timpului un rol extrem de important in succesul cantaretilor, mai ales pentru ca finantau productia de CD-uri si promovarea artistului inainte ca acesta sa incaseze vreun ban din muzica sa. Daca ar fi pornit de la bun inceput pe internet, fara a avea in spate o casa de productie care sa-i promoveze, multi dintre artistii de astazi nu ar fi ajuns atat de faimosi. „Niciun artist din industria muzicii nu este chiar atat de faimos pe cat se crede. Au in spate ani de investitii din partea unei case de discuri care are grija in permanenta sa atraga fani, pentru ca in realitate, cei cu adevarat impatimiti de muzica si dispusi sa dea bani pe ea sunt putini“, este de parere James McQuivet, analist in cadrul Forrester Research.

    Criticii caselor de discuri (sau optimistii privind viitorul industriei) aduc in discutie exemple ca acela al lui Esmee Denters, o tanara de 18 ani din Olanda, care in urma cu un mai bine de un an publica pe Internet, mai exact pe YouTube, primul clip video cu ea cantand o melodie. Clipul ei a facut inconjurul lunii, iar ea a fost remarcata de artisti precum Justin Timberlake, Kelly Rowland sau Natasha Bedingfield. Acum, tot pe YouTube, canta live melodii in duet cu o parte dintre ei si este cantareata care a deschis anul acesta sase dintre concertele lui Timberlake. Probabil ca la asa ceva se refera Rolf Schmidt-Holtz, CEO al companiei Sony BMG, cand declara pentru Financial Times ca „trebuie sa devenim un cultivator de talente in loc de un vanzator de CD-uri“. Numai ca si pentru casele de discuri, ideea e deocamdata la fel de vaga pe cat este, pentru cei ce-si dau gratis muzica pe internet, propriul lor viitor financiar.

  • Premianti de nisa

    Publicitatea la TV a inceput imediat dupa Revolutie, cu reclame pentru pantofii Gregorio Rizo si spotul simplu in care se agitau niste chei al publicatiei Tinerama. Publicitatea pe internet a inceput la sfarsitul anilor ’90, dopata de bannere ale Connex si Dialog, care plateau 4 dolari mia de afisari si in multe cazuri chiar mai putin, doar sa intre niste bani in site. Pe vremea aceea, toata piata de publicitate online aduna mai putini bani decat bugetul de anul acesta, de 60.000 de euro, al Internetics, eveniment care a urmarit sa selecteze cele mai creative proiecte romanesti pe internet.
    Gala de premiere a Internetics de saptamana trecuta, desfasurata la clubul Bamboo din Bucuresti, nu a fost foarte diferita de alte competitii similare din marea publicitate, unde participa agentii full-service cu spoturi TV si machete de print. La fel ca in cazul galelor din publicitate, si aici au fost persoane care mai bine ar fi stat permanent pe scena, ca sa elimine din efortul depus pentru revenirea repetata acolo spre a-si ridica premiile. Premiul „Publisherul Anului“, acordat pentru prima data anul acesta in cadrul Internetics, a revenit MediaPro Interactiv, care a acumulat punctajul cel mai mare in cadrul competitiei Web Space. Pe locurile urmatoare s-au clasat Sanoma Hearst Romania, Grupul Realitatea-Catavencu, Mediafax si Unlimited Sport Media. Agentia anului a fost, ca si anul trecut, WebStyler, agentie infiintata in 2000 si care anul acesta a dezvoltat campania online a lui Traian Basescu pentru referendumul din primavara. Agentia de stiri Mediafax a fost de asemenea premiata la doua categorii – cea a site-urilor de stiri si cea a site-urilor de afaceri. Evenimentul a fost organizat de Millenium Communications, cunoscut si pentru alte doua proiecte proprii, Gala Societatii Civile si festivalul de publicitate AdPrint.
    Posibil nicio alta ocazie nu aduce in aceeasi sala atat de multi oameni cunoscuti din industria online. Din acest motiv, exista si grupul de pasionati, fani, adulatori sau cum altfel ar putea fi numiti cei ce urmaresc de pe margine gimnastica primilor si ar vrea sa se trezeasca peste noapte in locul lor, facand prea putin pentru asta sau poate nimic altceva in afara de a participa la intalniri de acest fel. Spun asta gandindu-ma si la unul dintre seminariile care a avut loc cu o zi inainte de gala in cadrul Internetics, cel sustinut de BRAT (Biroul Roman de Audit al Tirajelor) pe marginea metodologiei de calcul al traficului pe site-uri, cunoscut sub numele de SATI (Studiul de Audienta si Trafic Internet). Cunoscut poate nu e cel mai potrivit termen; a fost prima oara cand am participat la o prezentare si la sesiunea de intrebari si raspunsuri a fost mai interesant sa-mi notez intrebarile, nu raspunsurile. Fiindca intrebarile puse de unii dintre proprietarii de site-uri, cum ar fi „costa acest studiu?“, nu denotau cunoasterea domeniului in care lucreaza.
    Cam acestea ar fi asemanarile intre o gala a publicitatii si una a internetului. Dintre deosebiri, cea mai mare tine de diferenta de bugete pe care oamenii adunati saptamana trecuta la festivitate le intermediaza si/sau incaseaza. In vreme ce piata totala a publicitatii a fost anul trecut de 4,1 miliarde de euro, conform Initiative Media (e drept, la rate card), banii injectati anul acesta in publicitatea online nu vor depasi 10 milioane de euro.
    Din aceasta cauza sau poate si din altele, agentiile de publicitate online sunt in continuare doar initiative antreprenoriale, in proprietate romaneasca. Exceptie face iLeo, agentie de interactiv nascuta acum mai putin de un an din grupul Leo Burnett. Spre deosebire de agentiile mari, cele din online nu sunt afiliate la mari grupuri internationale, asa cum se intampla cu majoritatea agentiilor importante din marea publicitate. In online, in multe cazuri cel ce realizeaza un site este si proprietarul lui, la care se adauga un cumul de alte functii, ca vanzator, administrator sau om de marketing. „Daca un site e un business, de ce unii se multumesc sa investeasca in el mai putin decat costa infiintarea firmei?“, se intreba nemultumit un participant la gala decernarii premiilor. Internetul e un business ca oricare altul. Haideti sa-l tratam ca atare.
     
    Castigatori la Internetics
     
    Categoria
    Site-ul
    Autor
    Corporate
    babel.ro
    Babel Communications
    Site-uri de afaceri
    mediafax.biz
    TreeWorks
    Divertisment
    trilulilu.ro
    Trilulilu
    Sport
    sport.ro
    MediaPro Interactiv
    Stiri
    mediafax.ro
    MediaPro Interactiv
    Servicii financiare
    finzoom.ro
    FinZoom
    Magazine online
    fungift.ro
    Creative-Design.ro
    Bloguri personale
    csvd.ro/panoblog si omieuna.blogspot.com
     
    Bloguri corporate
    nu exista castigatori
     
     
    Premii speciale:
    Publisher-ul anului         MediaPro Interactiv
    Web Agentia Anului      WebStyler

    Sursa: Millenium Communications

  • Bun venit in iRomania

    Tocmai m-am intors din SUA. New York mai exact. Am vrut sa-mi cumpar un iPhone pentru mine, dar mi s-a spus ca cele cumparate de acolo nu functioneaza si in Europa. M-ar si mira sa functioneze“, comenteaza TheBroker, un student oradean in varsta de 21 de ani, pe blogul Netuality.ro. „Nu cred ca ii poti suspecta pe cei de la AT&T ca nu voiau sa-si faca vanzari. In ceea ce priveste decodarea… mi se pare ca in cazul iPhone ar fi acelasi lucru pe care l-a facut Becali cu Maybach-ul: l-a lovit cu ranga.“

    Un telefon cumparat de la Apple din SUA nu va functiona decat in reteaua operatorului de telefonie mobila AT&T sau in cele ale operatorilor europeni cu care Apple a incheiat deja acorduri: O2 in Marea Britanie, T-Mobile in Germania, Telefónica in Spania si Orange in Franta. O alternativa adoptata de multi dintre posesorii de iPhone neabonati la aceste retele este insa decodarea telefonului, astfel incat sa functioneze in orice alta retea de telefonie mobila. In Romania, unde iPhone nu a fost inca lansat in mod oficial, telefonul ajunge deja decodat prin intermediul mai multor magazine online, bazate pe propriii lor importatori, care ocolesc IRIS (Integrated Romanian Information Systems), importatorul si distribuitorul autorizat al produselor Apple pe piata de aici.

    „Pana acum s-au vandut deja la nivel de piata aproximativ 1.000 de telefoane iPhone“, estimeaza Mugur Cosmin Frunzetti, directorul general al MarketOnline.ro. Magazinul online a inceput sa vanda in urma cu doua saptamani telefonul mobil de la Apple, la un pret destul de mare, de aproximativ 630 de euro (2.100 de lei), in conditiile in care in SUA iPhone costa putin peste 280 de euro (in jur de 940 de lei). „Am pus spre vanzare un numar limitat, de 100 de telefoane. S-au vandut ca painea calda, stocul fiind in prezent epuizat, dar vom continua sa livram“, spunea Frunzetti la o saptamana de la lansarea telefonului, pe care il aduce din tarile europene prin intermediul unui importator roman al carui nume nu vrea sa-l dezvaluie.

    „iPhone a generat aproape acelasi nivel de interes in Romania ca si in alte tari unde a ajuns“, recunoaste Catalin Boaru, directorul de marketing si comunicare al IRIS, companie care distribuie produse Adobe, Quark si Palm. „Din pacate, in acest moment impactul pe care-l va avea lansarea iPhone aici nu poate fi anticipat cu exactitate. Nu se cunoaste momentul lansarii si nici conditiile in care va fi comercializat“, adauga Boaru, cu toate ca in piata se zvoneste inca din august ca data lansarii va fi in ianuarie anul viitor. Canalele alternative prin care iPhone poate fi procurat si utilizat si in tarile unde nu a fost inca lansat oficial sunt considerate de IRIS ilegale. „Toate canalele de comercializare existente in prezent in Romania pentru iPhone sunt ilegale“, declara Boaru, cu justificarea ca, de vreme ce softul telefonului este modificat astfel incat acesta sa functioneze in orice retea de telefonie mobila, se trece in ilegalitate, iar Apple nu mai ofera garantie comerciala sau alte servicii suplimentare dupa achizitionare.

    Dar daca eMag, cel mai mare magazin online din Romania, a anuntat ca nu are de gand sa includa in oferta companiei telefoane iPhone decat in momentul cand vor fi aduse oficial, alte companii incearca sa castige o bucatica din piata inainte de lansarea oficiala. Iar MarketOnline.ro nu este singurul magazin online de unde poate fi luat un iPhone decodat: telefonul este de gasit si pe site-urile magazinelor Cel, Digital Mall, Euro GSM sau Alex GSM, iar lista nu se opreste aici. La Salonul International de Automobile Bucuresti (SIAB), compania clujeana Arobs Transilvania Software, producator de aplicatii software si distribuitor de sisteme de navigatie, a prezentat un iPhone, cu promisiunea ca in urmatoarele doua luni va importa in jur de 500 de telefoane pe care urmeaza sa le puna pe piata la pretul de 765 de euro (aproximativ 2.550 de lei).

    Inainte de aceste magazine, telefonul a aparut in Romania pe site-uri de licitatii precum okazii.ro inca din luna iulie, imediat dupa lansarea oficiala a telefonului in SUA la 29 iunie. Exista, evident, si romani care si-au procurat singuri telefonul, asa ca e greu de spus cine a fost primul roman care a achizitionat un iPhone. Probabil exemplul cel mai apropiat de realitate ar fi cel al unui terminal vandut pentru 1.000 de euro pe forumul macuser.ro, o comunitate a adeptilor produselor Apple, cu peste 1.850 de membri inscrisi. Iar printre primii romani care au testat un iPhone este Adrian Boioglu, un fost jurnalist roman plecat in SUA printr-un contract de munca. Pe data de 1 iulie, Boioglu a mers intr-un magazin AT&T din Miami, dupa care a postat poze cu telefonul si un clip video demonstrativ pe blogul sau. „Nu mi-am cumparat insa iPhone din patru motive: la momentul respectiv nu eram sigur ca il voi putea folosi si in Romania, personal nu imi place iTunes, vreau sa astept sa vad ce pregateste Google cu gPhone si inca astept urmatorul Blackberry cu WiFi“, spune el. Si in opinia lui Boioglu, telefonul de la Apple se vinde ilegal in Romania, „iar multi comercianti il livreaza prin metode indoielnice pentru a satisface pofta utilizatorilor romani de nou sau de lux, la preturi piperate, astfel incat profitul sa fie cat mai mare“.

    La fel de greu e de estimat cate telefoane iPhone s-au vandut in Romania. „IRIS se fereste in acest moment sa comenteze astfel de aspecte, dat fiind faptul ca nu exista studii obiective pe baza carora sa se poata enunta o opinie pertinenta“, spune Catalin Boaru. Comentariul lui are in vedere si faptul ca vanzarile neautorizate de iPhone nu sunt un fenomen specific Romaniei, ci tuturor tarilor europene unde iPhone se vinde decodat. Punctul de vedere al IRIS ca astfel de vanzari sunt ilegale ramane neclintit, dar compania admite ca orice utilizator independent are dreptul sa isi procure pe cont propriu un telefon vandut pe alte piete, doar ca o face asumandu-si un risc personal, pentru ca in momentul in care decodeaza telefonul, nicio defectiune tehnica nu va fi acoperita de Apple.

    De cealalta parte, pozitia magazinelor care au ales sa comercializeze telefonul este ca avem de-a face cu o piata cat se poate de legala. „Cei care spun ca este ilegal compara actiunile noastre cu vanzarea de copii ilegale ale sistemului de operare Windows al Microsoft“, comenteaza Frunzetti. „Windows se vinde ca atare, ca un produs software de sine statator. Nu vine preinstalat pe computere, acestea pot functiona si cu alte sisteme, pe cand iPhone nu poate functiona fara softul deja instalat de Apple, soft inclus in pretul de vanzare“, continua directorul general al MarketOnline, sustinand ca softul instalat pe telefoanele vandute in Romania nu este o copie, ci un soft original din care americanii (cei ce l-au vandut importatorului roman) ar fi eliminat un element care restrangea folosirea iPhone la o singura retea de telefonie mobila. „Noi nu decodam telefonul in niciun fel, ci il vindem asa cum il cumparam si noi in mod legal, pe baza de documente fiscale si dupa ce au fost indeplinite formalitatile vamale. Nu il achizitionam de pe eBay sau de la persoane fizice“, completeaza Frunzetti. Mai mult, spune el, din cele aproximativ un milion de telefoane vandute in SUA, „peste 30% pot fi folosite si in alte retele decat cea a AT&T, iar Apple nu a actionat prin justitie impotriva celor care au decodat sau folosit aceste telefoane“.

  • Vinerea fara e-mailuri

    Lawrence Lessig, antreprenor si jurnalist la revista americana Wired, a propus cititorilor sai solutia drastica de a nu mai comunica prin e-mail in zilele de vineri. Initiativa a fost intai botezata – „falimentul e-mail“ – si apoi aplicata. In jur de 150 de angajati ai Intel s-au declarat adeptii noului curent, anuntand toate persoanele din lista lor de contacte e-mail ca programul lor de corespondenta electronica tine doar de luni pana joi. Vinerea este ziua cand sunt preferate intalnirile fata in fata sau discutiile la telefon. Scopul este sa incurajeze comunicarea directa, naturala si un mai bun schimb de idei, explica pe blogul personal Nathan Zeldes, unul din inginerii Intel.

    Vinerea fara e-mailuri a devenit chiar politica de companie pentru cateva companii de talie medie sau mare din Statele Unite. Operatorul de telefonie mobila U.S. Cellular si compania de procesare comenzi PBD Worldwide Fulfillment Services sunt doua dintre companiile care si-au declarat vinerile libere de e-mail. CEO-ul operatorului de telefonie mobila, citat de USA Today, spune chiar ca cei 7.000 de angajati pe care ii are in subordine petrec in medie o ora si jumatate zilnic verificandu-si inboxul, iar timpul scurs intre citirea unui e-mail si revenirea atentiei unui angajat dupa apasarea butonului send/receive este de aproximativ 4 minute. La randul lui, CEO-ul companiei PBD, care a impus acum un an si jumatate acest sistem, spune ca numarul de e-mailuri trimise de cei 400 de angajati a scazut cu 75%. „Nu mi-a venit sa cred, dar dupa ce am facut un studiu intern am aflat ca unii dintre angajati nu au vorbit vreodata cu colegii lor din acelasi birou altfel decat pe e-mail“, spune Scott Dockter, directorul executiv al PBD.

    Obiceiul de a amana raspunsul pentru alte zile la e-mailurile venite vinerea a fost preluat si de persoane influente din industria IT&C, Michael Arrington (Techcrunch.com) Jeff Nolan (Venture Chronicles), Vanessa Fox (ex-Google) sau investitorul Fred Wilson, asa ca sunt toate sansele sa urmeze si alte „falimente e-mail“. Dar pana la urma, cel mai puternic argument pentru a limita folosirea comunicarii prin e-mail si a incuraja comunicarea directa se gaseste in inbox-ul supraincarcat al fiecaruia. In fiecare zi sunt scrise 39,7 miliarde de e-mailuri in toata lumea, sunt generate automat 17,1 miliarde de alerte e-mail si 40,5 miliarde de mesaje spam.

  • Internetul a facut riduri

    Cercetatorii japonezi au la dispozitie un sfert de miliard de dolari din partea guvernului pentru a dezvolta pana atunci o tehnologie care sa inlocuiasca Internet Protocol ca standard global in comunicatii. Internet Protocol (sau TCP/IP) reprezinta suita de protocoale cu care opereaza astazi internetul, cele mai importante datand din 1970. Sintetic, modul cum reteaua globala stie sa faca legatura intre un calculator si un altul de partea cealalta a Pamantului pentru a accesa un site se datoreaza acestor standarde.

    Componenta grupului care va incepe sa lucreze la acest proiect va fi stabilita luna viitoare, dar cel mai probabil majoritatea specialistilor implicati vor proveni de la Institutul National pentru Informatii si Tehnologia Comunicatiilor, patronat de guvernul japonez. In acest grup vor mai fi implicate companii ca Fujitsu, KDDI, Hitachi, Toshiba si NEC. Cotidianul japonez de business Nikkei mentioneaza ca bugetul pentru cercetare pe urmatorii cinci ani este de 30 de miliarde de yeni (190 de milioane de euro).

    La sfarsitul acestei perioade, din laboratoarele japoneze ar trebui sa fie lansat un concept mult mai rapid de comunicatii via internet, care sa asigure viteze de transfer de 10 gigabiti pe secunda, de 10 ori mai rapid chiar decat o retea de generatie noua care va fi lansata in Japonia la sfarsitul lui 2007. Oficialii citati de Nikkei au declarat ca viitoarea retea va fi capabila sa faca fata chiar si atunci cand 100 de miliarde de dispozitive se conecteaza la internet simultan, la viteze de transfer mai mari decat cele de acum.

    In prezent, numarul dispozitivelor cu ajutorul carora se poate naviga pe internet nu depaseste 2 miliarde. Internetul va incepe sa fie folosit intensiv nu doar pentru navigarea pe site-uri, ci si pentru transferul de date intre camere de supraveghere, senzori de la aparatele din spitale si multe alte dispozitive – pe scurt, ca principal suport pentru comunicatiile de orice fel. Iar faptul ca au fost anuntate proiecte similare in Statele Unite si Europa reprezinta tot atatea indicii ca internetului de acum i se pregateste un inlocuitor.

  • O chestiune de software

    Nu exista divorturi placute. Iar partajul poate fi cea mai amara “operatiune” a unei separari. Problema poate fi rezolvata insa de o aplicatie software care face ca divortul sa lase un gust mai putin amar, iar lucrurile sa fie impartite intr-un mod echitabil. Aplicatia software combina inteligenta artificiala, teoria jocului si un mediator electronic sau, in unele cazuri, uman, care are rolul de a ajuta cuplurile sa divorteze intr-un mod rational, drept si mai putin stresant.
    In 2004, Emilia Bellucci si John Zeleznikov de la Victoria University din Australia au produs “Familly Winner”, un software care ajuta cuplurile sa-si rezolve conflictele cauzate de impartirea bunurilor materiale, cu ajutorul compromisului.
    Spre exemplu, daca unul dintre fostii soti isi doreste masina de familie mai mult decat celalalt, ar putea accepta sa dea la schimb ceva poate chiar mai valoros decat masina numai ca sa ii revina lui/ei automobilul. Aplicatia software “Family Winner” seamana foarte mult cu un joc, la o prima vedere. Dar este cat se poate de real, chiar daca se bazeaza pe conceptele de teorie a jocului dezvoltate de matematicianul John Nash.
    Prin urmare, fostii soti sunt pusi sa acorde separat un punctaj pentru fiecare obiect disputat, punctaj ce reflecta importanta pe care acestia o acorda fiecarui produs. Si in urma acestui punctaj se poate stabili, tot prin intermediul aplicatiei software, cui ii revine un anumit bun material.

    Cine da mai mult
    Sa luam drept exemplu tot automobilul. Daca sotia acorda 30 de puncte masinii, in timp ce sotul acorda doar 20 aceluiasi obiect, inseamna ca ea este mai dornica de a pastra acest bun decat partenerul ei. Fiecare dintre soti poate evalua un produs cu maximum 100 de puncte. Software-ul, bazat pe acordarea punctelor, creeaza o “harta de schimb” initiala si incepe prin a rezolva cele mai usoare “schimburi”, adica acelea in care punctajele sunt impartite intr-un mod echitabil.
    “In timp ce ‘Family Winner’ intampina nevoile ambilor soti, nu se intampla la fel si in cazul tertelor persoane, precum copiii. Partajul nu va fi intotdeauna corect fata de acestia, si in general din acest motiv apar si cele mai mari discordante intr-un divort.”
    “La rezolvarea unei anumite dispute, rezultatul este reflectarea directa a prioritatilor stabilite de parteneri”, spune Bellucci. Astfel ca, in situatia din exemplu, sotia va primi masina, in timp ce partenerul care a pierdut disputa va primi punctaj suplimentar pe care il poate acorda obiectelor ramase de partajat. Harta de schimb este modificata (actualizata), iar software-ul rezolva mai departe urmatoarea cea mai usoara disputa, pana cand sunt partajate toate obiectele, spun autorii programului.

    Cea mai grea decizie
    Cand vine vorba de copii intr-un divort, decizia se poate dovedi extrem de dificila, comparativ cu partajarea bunurilor materiale. Dar acest lucru nu mai constituie o problema, pentru ca Bellucci si Zeleznikov au dezvoltat, pe langa Family Winner, o alta aplicatie software care sa tina cont si de dorintele copiilor implicati intr-un divort.
    “Family Mediator” se bazeaza pe un mediator, care poate fi ori un specialist in sistemul juridic si in legile care se aplica intr-o astfel de situatie, ori un sistem electronic de decizie, in functie de cerintele institutiei care va utiliza acest program. Astfel ca, cele mai grele decizii, privind custodia copiilor, vor lua in considerare cele mai bune variante pentru acestia, fara a fi necesar un proces in instanta intre soti.
    “Am aplicat deja pentru atestarea programului la o universitate si daca va fi acceptat, produsul se va transforma intr-un program de mediere comercial. Software-ul va putea fi atunci preluat de serviciile sociale profesionale. Si, nu in mod surprinzator, chiar unii avocati de familie s-au aratat deja interesati de acest produs”, spune Bellucci.

    Am sunat sa-ti spun ca mi-e sete
    O alta utilitate pe care se pare ca o au anumite aplicatii software mai “neconventionale” este aceea de a ajuta la ingrijirea plantelor din casa. Imaginati-va ca raspundeti la telefon, iar la celalalt capat al firului planta dumneavoastra Hybiscus va spune ca ii este sete intr-un dialect un pic ciudat. Scenariul acesta nu este departe de realitate. Un grup de absolventi ai Universitatii din New York au dezvoltat un mod prin care plantele udate in exces sau uscate pot cere ajutor.
    Proiectul, care se numeste “Botanicalls”, foloseste senzori de umiditate care sunt plasati in pamantul din ghiveciul plantei. Acesti senzori pot transmite un semnal, prin reteaua wireless, catre aplicatia software care va va apela dupa aceea pentru a va spune intr-un mesaj standard care este situatia plantei si daca are nevoie de apa sau de ingrijire suplimentara.

    Multumesc ca m-ai udat
    Plantele au atribuite mesaje vocale cu insusirile biologice care ii dau fiecarei plante un farmec aparte si o personalitate proprie. Rebecca Bray, care a dezvoltat conceptul cu inca trei colegi de-ai sai, spune ca nu tehnologia este noua, ci modul in care plantele comunica prin vocea inregistrata si plusul de personalitate al plantelor. “Acestea pot suna si pot spune ca le este sete si ca au nevoie de apa. In plus, ele sunt foarte politicoase”, spune Bray. “Am vrut sa fim siguri ca oamenii nu vor primi un telefon sec, in care sa auzi decat ce nevoie are planta respectiva. Le-am facut sa spuna ‘multumesc ca m-ai udat’ dupa ce au primit ajutor in urma unui telefon.”
    Spre exemplu, planta Scot Moss are un accent scotian ca sa para ca e originara din Scotia. Sau o planta tip paianjen are o voce prietenoasa si foarte vesela. “Practic, ideea noastra a fost sa cream un sistem prin care sa ajutam plantele sa supravietuiasca, comunicand cu oamenii”, adauga Bray.
    Se pare ca acest sistem a fost foarte bine primit. Multi oameni au cerut acest produs pentru casele si businessurile lor, insa, deocamdata, sistemul nu este comercial si nici nu va fi in urmatoarele sase luni. “Speram ca aceasta aplicatie software va invata oamenii cum sa aiba mai bine grija de plante si in timp sa nu mai aiba nevoie de telefoane din partea florilor”, conchide Bray.

    Ce spune planta la telefon?

    Buna! Sunt planta Cuban Oregano, identificata cu numarul 009. Am nevoie de apa. Ai putea sa ma uzi astfel incat pamantul meu sa fie destul de moale?

    Buna, aici este planta Spider. Numarul 3. Nu stiu daca ai fost tu, dar cineva tocmai m-a ingrijit foarte bine si nu voiam decat sa-ti multumesc. Ma simt foarte bine. Multumesc. Pa.

    Buna! Aici este planta Chives, numarul 007. Nu stiu daca ai fost tu, dar cineva tocmai m-a udat. Nu a fost chiar de ajuns. Poti sa imi mai pui apa pana cand pamantul meu devine foarte moale?

    Buna. Sunt planta Prayer, numarul 004. Nu stiu daca ai fost tu, dar cineva tocmai mi-a pus apa. Chiar nu am nevoie si sunt un pic ingrijorata ca am prea multa apa. Poti sa te uiti in farfurioara mea si sa iei surplusul de apa. Multumesc foarte mult.

    Buna. Sunt Basil, planta numarul 8. Am nevoie disperata de apa. Ma simt foarte rau si probabil ca arat foarte deshidrata. Poti sa ma uzi pana cand pamantul meu arata moale? Multumesc foarte mult.