Author: adison

  • RBL a dat credite de 25 mil. lei cu 6% dobanda

    “Din valoarea totala de 50 de milioane de lei a creditelor
    acordate, jumatate au fost acordate cu o dobanda de 6%, restul
    fiind credite intermediare si anticipate (acordate pe parcursul sau
    la inceputul contractului, cu o dobanda de 10%, respectiv 15% pe
    an, n.r.)”, spune Andrei Stamatian, 32 de ani, presedintele bancii
    – unul dintre cei mai tineri executivi de top dintr-o banca.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Romstal Leasing inchide jumatate din agentii

    Astfel, compania intentioneaza sa inchida 13 din cele 26 de
    puncte de lucru pe care le detine in prezent si sa disponibilizeze
    40 de angajati dintr-un total de 170, cea mai mare parte din
    posturile care urmeaza sa fie restructurate fiind din tara, din
    departamentele de vanzari.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Sursa dobanzilor mari: unele banci au dat bani fara a-i avea

    “Asa ceva a fost in detrimentul intregului sistem. Ne-a pus si
    pe noi intr-o pozitie dezavantajoasa, desi aveam un raport
    credite/depozite echilibrat si nu am oferit dobanzi in afara a ceea
    ce am considerat rezonabil. Sper ca dezechilibrul acesta se va
    corecta la nivelul sistemului bancar.”

    Pana nu se opreste tendinta de crestere a somajului, el nu crede
    ca este de asteptat ca bancile sa revina agresiv pe creditarea de
    retail.

    Cititi mai multe pe
    www.zf.ro

  • Ce joburi se cauta in strainatate in 2010

    Cererile pentru un loc de munca in strainatate s-au triplat in
    ultima luna, comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut, se
    arata intr-o statistica a www.tjobs.ro, portal care reuneste peste
    400 de companii care recruteaza romani pentru un job in
    strainatate. Aceleasi statistici arata ca, anul acesta, au plecat
    sa munceasca in strainatate peste 250.000 de romani, dintre care
    aproape un sfert au fost angajati in domenii conexe turismului, cum
    ar fi restaurante, hoteluri si vase de croaziera, unde au castigat
    in medie 1.250 euro lunar.

    Mai multe amanunte pe www.gandul.info

  • Mii de angajati de la companiile in insolventa sunt pusi in dificultate

    Joburile a mii de angajati din companiile care au intrat in
    insolventa sunt amenintate, in conditiile in care actionarii,
    impreuna cu administratorii judiciari au dreptul legal sa desfaca
    toate contractele de munca, fara sa fie nevoie de parcurgerea
    procedurilor de concediere colectiva.

    “Din punct de vedere legal, in cazul societatilor care intra in
    insolventa, nu exista interdictii cu privire la efectuarea de
    concedieri. Dimpotriva, legislatia in materie prevede ca acestea se
    pot face in regim de urgenta, fara respectarea termenelor prevazute
    de Codul Muncii pentru concedierile colective”, spune Serban
    Paslaru, partner in cadrul casei de avocatura Tuca Zbarcea &
    Asociatii.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Ce decoratiuni de Craciun se poarta in 2009

    Globuri colorate, luminite, Mos Craciun, reni si oameni de
    zapada – toate definesc imaginea clasica a decoratiunilor de
    Craciun. |nsa bradul de Craciun poate fi privit si din alt unghi:
    combinatiile de culori, materiale si lumini se transforma in
    mesageri ai tendintelor care au marcat stilul de viata in 2009 sau
    in soli ai temelor ce se anunta a fi la moda la anul in
    decoratiunile interioare.


    Click aici
    pentru a vedea care sunt noile tendinte in materie
    de
    decoratiuni de Craciun
    .

    Un tur de sfarsit de an prin marile centre comerciale
    echivaleaza cu o calatorie printre tendintele care s-au conturat in
    2009 si (unele) vor continua si in 2010. La celebrul Harrod’s din
    Londra, totul se invarte in jurul povestii “Vrajitorului din Oz”,
    iar ideea designerilor a fost sa ofere moduri de a descoperi
    confortul psihic al intoarcerii cu gandul la copilarie – un refugiu
    bun, acum de sarbatori, din calea crizei. |n magazinul Globus din
    Geneva (echivalentul elvetian al Galeriilor Lafayette), tema
    victoriana domina Craciunul, semn ca lumea cauta o reapropiere de
    anumite valori traditionale, valori ale stabilitatii, simbolizate
    de acea epoca. Sectiunea dedicata decoratiunilor a fost dominata,
    neconventional, de ornamente din dantela, pene funebre sau globuri
    negre.


    {i in Romania, figurinele si ornamentele de brad schiteaza
    astfel de trimiteri la anumite teme. La Debenhams, “colectia din
    acest an combina elemente traditionale de Craciun (Mos Craciun,
    renii, omul de zapada, bradul) cu elemente semnate de designerii
    din galeria Designers at Debenhams, precum ornamente de brad in
    forma de pantof, geanta, papion sau globuri cu paiete”, spune Ionut
    Vardianu, brand manager al Debenhams. Cu alte cuvinte, o intoarcere
    la confortul copilariei, fara a abandona elementele in voga ale
    momentului. Daca anul trecut culorile populare erau argintiu si
    rosu, in colectia din 2009 apar variatii de violet, grena, auriu
    sau chiar negru, despre care reprezentantii companiei spun ca
    decoreaza perfect un brad argintiu.

  • Prognoza meteo de la Copenhaga

    La Copenhaga, unde reprezentantii a 129 de state s-au adunat
    pentru o conferinta a Natiunilor Unite asupra acestei probleme, ar
    fi urmat sa se ajunga la un tratat international privind reducerea
    emisiilor de gaze cu efect de sera si sprijinirea statelor celor
    mai amenintate de cresterea nivelului si a temperaturii oceanului
    planetar. Dar divergentele dintre state sunt atat de mari, incat
    liderii lumii s-au inteles luna trecuta sa amane rezolvarea celor
    mai controversate probleme pentru 2010.

    Iata care sunt principalii termeni ai divergentelor:

    State bogate versus state sarace

    Cine ar trebui sa de bani, cui si cat de multi?
    State sarace, ca Bolivia, Ciad sau Mauritania, sustin ca sunt mai
    vulnerabile la schimbarile temperaturii globale, dar ca au resurse
    putine sau nu au deloc ca sa se adapteze la schimbarile datorate
    cresterii sezonului ploios sau, in cel mai rau caz, sa mute parti
    mari din populatie.

    Ele cer ca statele bogate sa se angajeze la reduceri mai
    consistente de emisii decat pana acum si sa le ofere banii si
    tehnologia cu care sa se pregateasca pentru ce-i mai rau si sa-si
    dezvolte o infrastructura proprie de energie verde.Statele bogate,
    in schimb, sunt ocupate sa-si dea seama cum se calculeaza costurile
    intregii operatiuni (de ordinul miilor de miliarde de dolari) si
    cum sa se imparta factura.

    Economii dezvoltate versus economii in curs de dezvoltare

    Mai precis, economii post-industriale ca SUA si UE, care au
    prosperat prin consumul de combustibili fosili, se infrunta cu
    economiile in curs de industrializare – China, Brazilia si India,
    care resping presiunile de a elimina emisiile de noxe din sistemele
    energetice pe care le dezvolta acum.

    Impasul in relatia dintre China si SUA subliniaza cel mai bine
    problema. Rivalii in comertul global sunt reticenti in a se angaja
    sa accepte anumite limite de emisii, atata timp cat fiecare nu-si
    da seama ce are de gand celalalt. Cele doua state sunt responsabile
    impreuna de 40% din emisiile de gaze cu efect de sera la nivel
    global. Dar fiecare stat il studiaza cu atentie pe celalalt.

    Saptamanile trecute a inceput licitatia, cu Brazilia, apoi cu
    SUA, urmate de China si in cele din urma India, fiecare oferind
    tinte specifice de reducere a emisiilor. Dar fiecare a folosit
    indicatori diferiti la care a raportat tintele anuntate, astfel ca
    e dificil sa-ti dai seama daca fiecare vrea acelasi lucru.

  • Pretul zero

    Dan Ariely este specialist intr-o ramura oarecum exotica (si
    controversata) a stiintelor economice, numita “economie
    comportamentala”. Nu am citit cartea sa despre Predictably
    Irrational (care poarta subtitlul “despre fortele ascunse care ne
    modeleaza deciziile”), dar m-a surprins rezultatul unui experiment
    pe care l-a realizat cu studentii sai. A oferit subiectilor doua
    sortimente de bomboane de ciocolata: pe de-o parte bomboane Kiss
    (foarte populare in America) la un cent bucata, iar pe de alta
    bomboane Ferrero Rocher la 26 de centi bucata. La aceste preturi,
    optiunile au fost relativ egal impartite (40% pentru fiecare
    sortiment, 20% n-au dorit ciocolata). Apoi s-a operat o reducere de
    un cent, astfel incat bomboanele Kiss au devenit gratuite. De data
    aceasta 90% dintre subiecti au ales Kiss si 10% au ales bomboanele
    premium. Aceasta rasturnare semnificativa a optiunilor nu poate fi
    explicata rational prin economia total nesemnificativa de un cent.
    Singura explicatie “rationala” ramane magia ofertei gratuite.

    Nu este deci de mirare ca in orice supermarket ne lovim la fiecare
    pas de cuvantul “gratis”. Doua paste de dinti aduc o periuta gratis
    iar cumparatorul cade iarasi si iarasi in ispita. Gratis are o
    lunga istorie in marketing iar “patentarea” metodei ii este
    atribuita lui King Gillette, desi e mai degraba o legenda urbana –
    Gillette n-a furnizat niciodata aparatele de barbierit gratis, ci
    doar suficient de ieftin, astfel incat comerciantii sa le poata
    oferi gratuit clientilor si astfel sa poata sa vanda lame
    (adevaratul produs profitabil). Cert este ca metoda s-a constituit
    intr-un model, invocat foarte des atunci cand se ilustreaza modelul
    de business pentru programele free software. Daca pana acum am
    insistat asupra sensului “liber” (ca in “free speech”), acum este
    randul sensului “gratis” (ca in “free beer”), in contextul
    economiei internetului, unde – in conformitate cu legea lui Moore –
    costul “marginal” (cel necesar pentru a produce o noua copie a unui
    produs) scade in ritm accelerat si tinde inexorabil spre
    zero.

    Ideea unei economii centrate pe pretul nul dezvoltata de Chris
    Anderson in recenta sa carte “Free – The Future of a Radical Price”
    nu este tocmai noua. Inca de acum 15 ani, Esther Dyson analiza
    impactul pe care un pret de distributie apropiat de zero il va avea
    asupra continutului creativ si observa ca de fapt competitia cea
    mai acerba se va orienta spre captarea unei resurse inevitabil
    limitate: atentia si timpul consumatorului. Ceva mai recent,
    Michael H. Goldhaber a elaborat un intreg model economic, economia
    atentiei, care ar urma sa inlocuiasca peste o vreme modelul actual,
    bazat pe productia de bunuri, pe piata si bani.

    Anderson – redactorul-sef al revistei Wired si autorul cartii “The
    Long Tail” – nu merge chiar atat de departe, dar constata la randul
    sau ca odata cu tendinta anularii costului marginal, caracterul
    gratuit al produselor si serviciilor devine ceva mai mult decat o
    tehnica de marketing. Alchimia transformarii pretului zero in bani
    este descrisa nu doar in termeni teoretici, ci si in exemple
    relevante. Grupul de comedie Monty Python si-a creat un canal pe
    YouTube cu cele mai populare scheciuri iar vanzarile DVD-urilor cu
    filmele si emisiunile lor de televiziune au explodat pe Amazon,
    ceea ce vine inca odata sa sublinieze cat de importanta a devenit
    “captarea atentiei”. Modelul insa nu se aplica atunci cand
    subiectul sau produsul este deja in centrul atentiei si poate fi
    monetizat dupa modelul clasic (model descris de “coada cea
    lunga”).

    Pana la urma, este vorba de a misca banii de la un produs la altul,
    de la un personaj la altul, de la ceva ce atrage atentie (si care
    este furnizat gratuit) spre ceva ce atrage bani. Publicitatea este
    avida dupa atentie si genereaza vanzari si bani care finanteaza
    serviciile gratuite, ilustrand modelul Google. Dar exista si alte
    variante, ilustrate de Flickr sau LiveJournal, in care plata
    serviciului de catre o parte a utilizatorilor (interesati de
    facilitati suplimentare) finanteaza accesul gratuit al celor mai
    multi utilizatori.
    Interesant este ca Anderson insusi pune in practica modelele pe
    care le descrie. De pilda, publicul poate sa citeasca online
    continutul cartii sale sau sa descarce varianta audio (e drept,
    doar o perioada de timp), insa conferintele si consultanta pe care
    o acorda companiilor care vor sa valorifice magia gratuitatii sunt
    pe bani. Pretul zero deschide usile si atrage clienti noi, iar o
    parte din ei vor plati.

  • Misiunea lui Bernanke

    De fapt, Bernanke s-ar putea sa fie prea optimist: sunt mari
    sanse ca somajul sa creasca, nu sa scada anul viitor. Dar chiar
    daca scade cu o catime, trebuie sa ne intrebam: de ce nu incearca
    Rezerva Federala sa-l coboare mai repede?

    Putina istorie: nu cred ca sunt multi cei care au o idee despre cat
    de multe locuri de munca trebuie sa fie create ca sa iesim din
    fundatura unde ne aflam. Nu trebuie doar sa ne uitam la cele 8
    milioane de locuri de munca pierdute de America de la inceputul
    recesiunii; tara are nevoie de noi locuri de munca – circa 100.000
    in fiecare luna – ca sa tina pasul cu cresterea populatiei. Si asta
    inseamna ca avem nevoie de tot mai multe locuri de munca in fiecare
    luna daca vrem ca America sa revina la o situatie apropiata de un
    somaj zero.

    Cat de multe? Calculul meu estimativ spune ca avem nevoie sa cream
    18 milioane de noi locuri de munca in urmatorii cinci ani, adica
    300.000 in fiecare luna. Aceasta pune intr-o alta perspectiva
    raportul cu privire la somaj – dat publicitatii la inceputul lunii
    – care arata pierderea a “doar” 11.000 de locuri de munca in
    noiembrie. De fapt e un raport ingrozitor, care a fost tratat drept
    o veste buna de presa financiara numai pentru ca de atata vreme
    eram in cadere libera.

    Asa ca daca vrem vesti cu adevarat bune, cineva trebuie sa-si asume
    responsabilitatea pentru crearea de noi locuri de munca. Iar la
    acest moment acel cineva aproape sigur trebuie sa fie Fed-ul.
    Nu vreau sa absolv de orice responsabilitate administratia Obama.
    Evident, administratia a propus un pachet de stimulare care a fost
    de la inceput prea mic si care a fost si mai schimonosit de
    “centristii” din Senat. Iar masurile pe care presedintele Barack
    Obama le-a propus saptamanile trecute, desi vor crea un numar
    semnificativ de noi locuri de munca, sunt mult prea putin fata de
    ce are nevoie economia.

    Dar in vreme ce analiza spune ca ne-ar trebui un al doilea pachet
    de stimulare economica, realitatea politica este ca presedintele –
    pus in fata unui obstructionism total din partea republicanilor si
    sprijinit doar pe deasupra de propriul sau partid – probabil nu va
    obtine in Congres suficiente voturi decat pentru a aborda marginal
    problema somajului.
    Rezerva Federala, pe de alta parte, poate face mai mult decat
    atat.

    Bernanke a primit multe laude, pe drept cuvant, pentru folosirea de
    metode neortodoxe ca sa limiteze dezastrul dupa ce Lehman Brothers
    s-a prabusit. Dar atat actiunile bancii centrale, cuantificate prin
    expansiunea creditarii, cat si cuvintele lui Bernanke sugereaza ca
    promptitudinea cu care s-a actionat la sfarsitul lui 2008 si
    inceputul lui 2009 a fost inlocuita cu un curios mix de fatalism si
    de complacere – un sentiment ca Rezerva Federala si-a terminat
    treaba, acum ca sistemul financiar a pasit dincoace de prapastie,
    desi propriile lor estimari sugereaza ca somajul va ramane
    impovarator de ridicat pentru urmatorii cel putin trei ani.

    Cel mai clar si convingator caz pe care l-am vazut pentru
    necesitatea unei noi actiuni din partea Fed vine din partea lui
    Joseph Gagnon, fost membru al acestei organizatii si care acum
    lucreaza la Institutul Peterson pentru Economie Internationala.
    Bazandu-si analiza pe lucrarile nimeni altuia decat ale lui insusi
    Ben Bernanke – in precedenta sa incarnare ca cercetator economic –
    Gagnon cere Rezervei Federale sa extinda creditarea cumparand
    active de inca doua mii de miliarde de dolari. Un asemenea program
    ar avea un impact major in promovarea unei cresteri rapide, si ar
    avea putine efecte adverse.

    De ce nu face Fed treaba asta? O parte a raspunsului poate fi
    politica: opozantii ideologici ai activismului guvernamental tind
    sa fie la fel de critici cu extinderea creditarii de catre Rezerva
    Federala pe cat sunt si cu planul de stimulare promovat de
    administratia Obama. Si din cauza asta probabil ca Rezerva a
    devenit mai rezervata in a-si folosi atuurile la turatie maxima.
    |ntre timp, un numar semnificativ de oficiali ai Fed, in special de
    la banci regionale, sunt obsedati de teama unei inflatii similare
    cu cea din 1970, pe care ei o vad chiar dupa colt, desi in datele
    actuale nu se vede nici urma de asa ceva.

    Dar mai este, cred eu, si o problema de prioritati. Fed a intrat in
    actiune cand s-a confruntat cu perspectiva unor banci demolate; nu
    mai pare la fel de ingrijorata ca niste vieti ar putea fi acum
    demolate.Si despre asta vorbim aici. Tipul de somaj ridicat estimat
    de Rezerva Federala in propriile ei rapoarte este o reteta sigura
    pentru o imensa suferinta umana – milioane de familii care-si pierd
    economiile si locurile de munca, milioane de tineri americani care
    nu-si mai pot incepe cum trebuie vietile de muncitor pentru ca nu
    au nicio slujba disponibila atunci cand termina scoala. Daca nu
    coboram repede somajul, o sa platim acest pret pe parcursul unei
    generatii intregi.
    Asa ca e cazul ca Rezerva Federala sa nu se mai complaca in
    situatia actuala, sa stearga din minte fatalismul si sa inceapa sa
    intinda o mana de ajutor pentru crearea de locuri de munca.

  • Cele mai importante tranzactii din industria alimentara

    ndustria alimentara continua sa fie printre primele optiuni ale
    investitorilor straini in Romania datorita ritmului sau de
    crestere. Vanzarile de produse alimentare au crescut in 2008 cu
    peste 20% comparativ cu anul anterior, potrivit companiei de audit
    MEMRB, la 14,6 miliarde de euro. Desi cele mai multe tranzactii au
    valori mici, pana in 10 milioane de euro, rareori mai mult,
    investitorii sunt tot mai interesati de facilitatile de productie
    ale micilor companii, pentru a-si extinde afacerile sau pentru a
    intra pe segmente noi.


    “Investitiile sunt ca elefantii – se urnesc greu, dar odata
    pornite, nu le mai poti opri”, declara Jan Derck van Karnebeek,
    directorul general al Heineken, despre decizia de a plati 150 de
    milioane de euro pentru un producator autohton de bere in 2008, cea
    mai mare suma din aceasta industrie. Achizitia Bere Mures de catre
    divizia Heineken Romania a permis olandezilor castigarea unei cote
    de 5% din piata, decisiva pentru depasirea rivalilor de la Ursus
    Breweries si obtinerea primei pozitii in clasamentul producatorilor
    de bere.

    Pe de alta parte, aceasta tranzactie a insemnat si indatorarea
    companiei pentru a putea finanta preluarea, datorie care nu a
    intarziat sa se reflecte asupra rezultatelor financiare un an mai
    tarziu, intr-un moment de declin fara precedent al consumului de
    bere, de peste 16%. Cu toate acestea, conducerea Heineken se
    declara in continuare multumita de achizitie si afirma ca “abia
    peste cinci ani ne vom da seama daca a fost o tranzactie buna sau
    nu”.