BusinessMagazin

Author: adison

  • Cine este omul care a adus Jocurile Olimpice la Vancouver

    Milioane de oameni au privit in urma cu patru ani cum primarul
    de atunci din Vancouver, Sam Sullivan, a mers in caruciorul cu
    rotile pe scena olimpica din Italia. Picioarele ii erau cuprinse de
    spasme, luminile orbitoare emanau caldura. Multimea adunata la
    ceremonia de inchidere a Jocurilor Olimpice de Iarna de la Torino a
    fost strabatuta de un fior cand Sullivan a transformat o traditie
    intr-un moment miscator, irepetabil. Sullivan este un cvadriplegic
    in scaun cu rotile; totusi, pe scena, el a fluturat steagul
    olimpic.

    La Primaria din Vancouver, mii de mesaje au sosit din toata
    lumea, din Rusia si China pana in Italia, de la persoane cu
    dizabilitati, dar si de la persoane sanatoase. Jocurile Olimpice de
    la Vancouver, aflate la patru ani distanta, stabilisera deja o
    imagine-emblema: primarul si piruetele lui in scaun cu rotile.
    “Oamenii imi spun tot timpul, chiar si acum, cum le-au dat
    lacrimile cand l-au vazut acolo”, spune Lynn Zanatta, logodnica lui
    Sullivan.

    Sullivan, acum in varsta de 50 de ani, nu a mai repetat gestul
    de la Jocurile Olimpice aflate acum in desfasurare la Vancouver. El
    a pierdut nominalizarea partidului sau pentru realegerea ca primar
    in 2008 si astfel a pierdut si locul la masa olimpica. L-a pierdut
    si pe mentorul sau, Abraham Rogatnick, care a murit in august anul
    trecut, si a mai mers la alte sapte inmormantari. Intr-un an marcat
    de pierderi, Sullivan se uita in jur la orasul pe care l-a condus
    si vede castigurile aduse de Jocurile Olimpice. Ramane la fel de
    ocupat, multumit de mandatul lui – asa criticat cum e – si
    renascut, dupa cum spune, pentru a doua oara. “Voi fi mai eficient
    in afara primariei decat am fost in interiorul ei”, declara
    Sullivan in apartamentul sau de la etajul 16 din centrul orasului
    Vancouver.

    Intr-o dimineata de la inceputul lui ianuarie, acum 31 de ani,
    prietenii l-au dus pe Sullivan in Trail Rider, o combinatie intre
    roaba si ricsa care le permite celor aflati in scaun cu rotile sa
    calatoreasca servindu-se de ajutorul altcuiva. O schita desenata de
    Sullivan pe un servetel a fost punctul de plecare al modelului.
    Prietenii l-au impins pe Sullivan in sus pe Cypress Mountain, locul
    de desfasurare al probelor olimpice de snowboard si schi acrobatic.
    A fost ultimul loc pe care a pasit vreodata pe propriile picioare.
    “Era o zi ca asta”, spune el. “Cetoasa si cu putina ploaie.”

  • Boutique-urile incep sa se inmulteasca in Bucuresti

    Jennifer Aniston interpreteaza in “Love Happens” un personaj
    care face tot posibilul ca sa-si deschida propria florarie,
    Juliette Binoche intruchipeaza in “Chocolat” un creator de
    ciocolata, iar rolul lui Meg Ryan din “You’ve Got Mail”, unde o
    intruchipeaza pe proprietara unei librarii, este deja faimos.

    Fiecare film, cu toate ca scenariul poate fi trecut cu usurinta
    cu vederea, atrage atentia prin boutique-urile protagonistelor,
    unde se desfasoara mare parte din actiune. Fie ca vand flori, carti
    sau fac ciocolata, personajele duc cu gandul la un alt gen de
    comert, de care in perioada boom-ului economic lumea parea sa faca
    abstractie. La mare distanta de experienta de consum de masa,
    impersonala si mereu pe fuga, magazinele personalizate, intime,
    castiga tot mai mult teren. Si Bucurestiul a plusat la acest
    capitol, cu boutique-uri care se adreseaza amatorilor de “joie de
    vivre”. Sunt locuri unde proprietarii se adreseaza clientilor pe
    nume, le cunosc preferintele si gusturile, iar ei nu vin
    intotdeauna ca sa cumpere, ci pentru o conversatie cu cineva care
    le impartaseste pasiunea sau, de ce nu, pentru a-si face
    prieteni.

    Magazinul Biscuit, care s-a deschis la finalul anului trecut, a
    fost gandit ca un concept store cu delicatese din toate colturile
    lumii. Selectia o face Adriana Sohodoleanu, fostul director de
    marketing de la Colliers, care a renuntat la imobiliare pentru
    afacerea gourmet. “Multi ne spun ca vin pentru atmosfera, ca se
    simt bine si este liniste si pace, desi magazinul se afla chiar pe
    bulevard.” Adriana a selectat pentru Biscuit delicatese de la
    branza olandeza si vinuri frantuzesti pana la diverse uleiuri, sare
    sau condimente gourmet si multe dulciuri.

    Unul dintre atuurile magazinului este selectia mare de
    ciocolata, in jur de 15 branduri si cateva sute de variante:
    ciocolata pura, cu arome – cu polenta (mamaliga), ulei de masline
    si sare dulce, cu branza, nuci si masline, orez si sofran. Selectia
    este inspirata de multe ori chiar de pretentiile clientilor.
    “Exista o doamna care vine o data la 10 zile si este pasionata de
    ciocolata neagra, iar pentru ea am adus varianta cu 99% cacao.”

    Pe pereti sunt retetele lui Jamie Oliver sau poezia lui Nicusor
    a carui mama a plecat la piata si pisica l-a ajutat sa darame
    laptele. “Mi-am dorit ca orice detaliu sa creeze prilej de
    conversatie”, spune proprietara, care a expus pe un perete si poze
    din cea mai recenta vacanta a ei in Siria.

    “Oamenii vin la magazin ca si cand ar vizita niste prieteni. Imi
    aduc condimente, sa le gust si sa le miros. Avem o clienta care
    lucreaza in Pitesti si vine cam in fiecare miercuri si isi cumpara
    cookies, avem doamna care este fan al caviarului de ciocolata si
    pasionatul de ceaiuri si condimente care isi face propriile mixuri
    acasa. Mi-a adus sa testez ceai din colectia lui personala.”

  • Reportaj: Venetia, dincolo de carnaval (GALERIE FOTO)

    Februarie a fost luna petrecerilor la Venetia. Iti sarea in ochi
    imediat ce aterizai pe aeroportul Marco Polo. Cozi de zeci de
    minute de la check-in si controlul de securitate, mii de calatori
    veniti din Europa, Asia sau America de Nord. Zeci de avioane
    aterizau sau decolau ora de ora doar pe acest aeroport, fara a mai
    socoti cursele low-cost care aterizeaza pe celelalte trei
    aeroporturi, de la Treviso, Padova sau Vicenza, la 20-30 de
    kilometri de Venetia.

    La cinci minute de mers pe jos se afla portul turistic de unde
    pleaca, una dupa alta, barci inspre piata San Marco, locul unde vor
    sa ajunga toti turistii chiar inainte de a se caza la hotel.
    Distanta este de zece kilometri, circa 45 de minute de mers pe apa,
    iar pretul unei calatorii este de 13 euro.


    “Benvenuti”, ne-a spus capitanul Mariano, imediat ce am pasit pe
    salupa sa. Are 29 de ani si plimba turistii de cinci ani pe
    canalele insulei. “In perioada carnavalului vin de trei-patru ori
    mai multi turisti decat in restul anului”, povesteste tanarul,
    oarecum nemultumit ca afluxul de vizitatori nu rotunjeste decat
    veniturile patronului. Desi castiga aproape 2.000 de euro pe luna,
    Mariano spune ca viata la Venetia e mult prea scumpa, atat pentru
    el, cat si pentru cei 60.000 de locuitori ai insulei. “Totusi,
    locuind in imprejurimi te descurci mai usor”, marturiseste
    zgribulit Mariano, in timp ce conduce barca, printr-un vant taios,
    inspre statia de alimentare cu combustibil.

    Ambarcatiunea de 60 de locuri transporta in cele zece ore de
    program zilnic circa 500 de turisti, aducand un venit de circa
    5.000 de euro. “Cat costa motorina la voi?”, ma intreaba tanarul,
    aratandu-mi inspre panoul ruginit pe care se intrezarea pretul de
    1,10 euro/litru. Dintr-un val in altul, se ridica in zare
    Campanile, turnul cu clopot al bazilicii, semn ca ne apropiem de
    Piata San Marco. Spre deosebire de celelalte piete ale insulei,
    care se numesc “campo”, San Marco este denumita “piazza” tocmai
    pentru a o diferentia de celelalte locuri si a-i sublinia
    frumusetea unica.


    Cele doua coloane bizantine inalte de zeci de metri, inchinate
    patronilor spirituali ai Venetiei, sfintii Marco si Teodoro, din
    Piazzetta San Marco (Piazzetta este partea de piata dintre Palatul
    Dogilor si Biblioteca Marciana) sunt indiciul ca ne apropiem de
    miezul evenimentelor. Pe ele stau leul Sfantului Marcu si statuia
    Sfantului Teodor din Amasia, asezat pe un crocodil egiptean.
    Coloanele situate pe malul Grand Canale, candva locul de executii
    al orasului, sunt poarta oficiala spre Venetia. Piazzetta San Marco
    impresioneaza prin Palazzo Ducale – fostul Palat al Dogilor,
    cladire care a servit mai apoi ca Palat al Justitiei.

  • De unde va veni cresterea in telecom

    “Acum un an si ceva, in perioada sarbatorilor de Craciun,
    lucrurile in piata telecom mergeau extraordinar. Cresteau si
    numarul de clienti si veniturile. Cand ne-am intors din vacanta
    insa, situatia era deja cu totul alta”, isi aminteste George
    Makowski, directorul executiv comercial pentru segmentul clientilor
    de business din cadrul Romtelecom. Pentru operatorii obisnuiti cu
    cresteri indiferent de contextul economic, lovitura a fost destul
    de mare in prima jumatate a anului trecut, cand odata cu picajul in
    care a intrat economia, au inceput sa planeze si principalii
    indicatori ai industriei – numarul de clienti, venitul mediu per
    utilizator si implicit veniturile si piata in ansamblu. “Anul
    trecut a fost greu pentru intreaga economie, insa industria telecom
    a iesit totusi destul de putin sifonata”, apreciaza Catalin
    Marinescu, presedintele Autoritatii Nationale pentru Administrare
    si Reglementare in Comunicatii (ANCOM).

    Este adevarat, se putea si mai rau, iar criza nu a facut decat
    sa accelereze o situatie in care ar fi ajuns oricum piata la un
    anumit moment dat, cand saturatia deja intalnita pe serviciile de
    voce ar fi migrat si inspre cele de internet mobil. Dar aceasta nu
    schimbacu nimic faptul ca operatorii nu au fost in totalitate
    pregatiti pentru contractia industriei si pentru un nou razboi al
    preturilor, pornit in goana dupa cota de piata.


    Pe de-o parte, segmentul rezidential a fost compromis din cauza
    cresterii somajului si a reducerii consumului si a puterii de
    cumparare. Pe de alta parte, cele mai multe dintre companiile care
    in perioada de boom nu si-au pus prea mult problema cheltuielilor
    cu serviciile de telecomunicatii, considerandu-le marginale, au
    intors acum foaia. “Reevaluarea bugetelor pentru comunicatii
    inseamna un avantaj strategic pentru operatorii alternativi, cum
    este si UPC Business, considerati acum o optiune tot mai
    interesanta in competitia cu operatorul traditional”, este de
    parere Mihai Struteanu, directorul comercial in cadrul diviziei de
    business a operatorului.

    Reactia companiilor de telecom la aceste probleme s-a tradus
    intr-o redesenare a ofertelor, schimbarea venind nu prin reducerea
    tarifelor, ci prin extinderea minutelor incluse in abonament sau
    suplimentarea serviciilor din pachet, dupa cum observa Marinescu.
    Iar rezultatele s-au vazut, dat fiind ca “anul trecut s-a vorbit cu
    30% mai mult la telefon, in conditiile in care baza de clienti si
    veniturile s-au mentinut cat de cat la acelasi nivel”. Mai putin
    vizibila a fost insa abordarea pe care au avut-o companiile asupra
    segmentului de clienti de business, despre care Dinu Malacopol,
    seful Digital Cable Systems (DCS), apreciaza ca reprezinta in jur
    de 40% din veniturile din intreaga piata de aproximativ patru
    miliarde de euro anul trecut.

  • O elita pentru Romania

    Sunt numai cateva din ideile care circula in societate in
    legatura cu o clasa usor de definit, dar greu de identificat. Care
    sunt tiparele In care aceasta elita se croieste?

    La un moment dat in 2008, o delegatie formata din reprezentantii
    unui partid politic a venit la actorul Mircea Diaconu, in biroul
    directorial de la Teatrul Nottara. Delegatia era din Campulung si
    i-a solicitat actorului sa candideze in numele partidului lor
    pentru un loc in Senatul Romaniei. Diaconu a zis intai “nu”; pe
    urma, pentru a scapa de insistente, le-a cerut un timp de gandire
    pana a doua zi.


    “Bun asa”, au spus cei din delegatie si au plecat. Diaconu a
    coborat in sala mare a teatrului, unde (ironie!) actorii repetau
    “Titanic Vals”. “Intelegeti?”, intreaba zambind Diaconu. “Eu cu
    alegerile, despre alegeri, Spirache Necsulescu din Campulung, eu
    din Campulung…” Si a doua zi le-a spus cinstit celor din
    delegatie ca le accepta propunerea, dar ca la va cere oamenilor din
    Campulung sa nu-l aleaga, la fel ca Spirache, eroul piesei de
    teatru. Ceea ce a si facut la singura emisiune electorala la care a
    participat la un post TV local. Pe urma Diaconu a plecat sa faca un
    film. Ceva mai tarziu a aflat ca a devenit senator.


    Mircea Diaconu a trecut, astfel, 
printr-un amestec de ironie a
    sortii, incapatanare campulungmusceleana si abordare nonconformista
    din zona elitista a culturii spre ceea ce putem numi, in lipsa
    altor optiuni, mai potrivite, elita politica a tarii.

    Un an mai tarziu dupa alegerea lui Diaconu in Senat, Elena
    Basescu, fiica presedintelui Basescu, era votata de peste 200.000
    de oameni sa reprezinte Romania in Parlamentul European. Iar la
    inceputul acestui an, un tanar definit de premierul Emil Boc drept
    “simbol al tinerei generatii” le cerea votul cetatenilor din
    sectorul 1 pentru un loc in Parlament. Cetatenii s-au dovedit
    reticenti, este adevarat, la oferta lui Honorius Prigoana, dar
    trebuie sa fim realisti si sa admitem ca parcursul fiului lui
    Silviu Prigoana catre o functie corespunzatoare ambitiilor lui este
    numai o chestiune de timp.


    Noua elita

    Ne place sau nu, ascensiunea Elenei Basescu si a lui Honorius
    Prigoana spre top poate fi interpretata ca un semnal al noii elite
    care se pregateste pentru Romania. In aceasta noua clasa dominanta
    isi gasesc locul reprezentanti ai tuturor generatiilor cu
    semnificatie sau fara, adica cei nascuti in perioada roz a
    comunismului romanesc (pana prin anii ’60), apoi bine cunoscutii
    “decretei” sau Y – generatia “internet”. Pe unii ii numim elita cu
    derogare de la definitiile uzuale, dar, probabil, definitiile vor
    trebui schimbate, adaptate vremurilor de acum si viitoare.

  • Multi impotriva lui Geoana

    Miscarea sincron a celor doi a fost de natura sa flexibilizeze
    (a se citi “erodeze”) pozitia taberei lui Mircea Geoana care a
    acceptat in cele din urma rediscutarea sistemului de candidaturi pe
    liste la Congresul de la sfarsitul saptamanii.

    O alta lovitura pentru Mircea Geoana si Marian Vanghelie a fost
    tocmai asocierea excesiva a celor doi in ultimele zile dinaintea
    Congresului, evident defavorabila pentru presedintele in functie.
    Dupa anuntul lui Victor Ponta ca va candida si el, consecinta a
    anuntului de retragere al lui Adrian Nastase, echipa pregatita de
    Mircea Geoana a parut sa se destrame, Ilie Sarbu anuntand ca isi va
    sustine ginerele Ponta, iar Liviu Dragnea facand cativa pasi spre
    candidatura lui Cristian Diaconescu.

    Reconfigurarea taberelor anunta sa fie si mai dura dupa ce Adrian
    Nastase a spus ca ar putea reveni asupra deciziei de renuntare la
    candidatura in functie de rezultatul unei ultime infruntari cu
    tabara lui Mircea Geoana la Comitetul Executiv. Un lucru aproape
    cert era ca presedintele Mircea Geoana va avea de infruntat in al
    doilea tur de scrutin pentru functia suprema din partid o coalitie
    a tuturor celorlalti candidati, de la exoticul Radu Mazare si pana
    la cvasi-necunoscutul primar din Amara.

    Pentru a diminua din impactul mediatic al Congresului PSD – care
    oricum a tinut agenda media toata saptamana – democrat-liberalii au
    convocat si ei un Colegiu Director la care au anuntat si prezenta
    presedintelui Traian Basescu, suspect de rezervat in ultima
    perioada pe teme de politica interna. Era deci de asteptat, cu
    acest prilej, ca presedintele sa abordeze ambele probleme.

    Pe scurt:

    • DECIZIE
      Nu e bine pentru Sassu. Comisiile de cultura din Parlament au
      respins raportul Societatii Romane de Televiziune pe anul 2008 doar
      cu votul parlamentarilor PD-L si UDMR, cei ai PNL si PSD parasind
      sala inaintea votului. De asemenea, a absentat si
      presedintele-director general al SRTV, Alexandru Sassu, care a
      motivat ca este in concediu medical. Pe de alta parte, comisiile au
      aprobat in unanimitate raportul de activitate al Radioului public,
      pe cel al CNA si al Agerpres. Rapoartele vor fi prezentate pentru
      votul in plen cel mai probabil saptamana aceasta. Respingerea unui
      raport in plen atrage demiterea consiliului de administratie al
      institutiei respective si implicit a sefului institutiei.
    • REVIZUIREA CONSTITUTIEI
      E mai greu la inceput. Presedinta Camerei Deputatilor, Roberta
      Anastase, a convocat pentru inceputul acestei saptamani birourile
      permanente pentru constituirea Comisiei pentru revizuirea
      Constitutiei. O initiativa similara a esuat saptamana trecuta dupa
      ce presedintele Senatului nu a raspuns solicitarii venite de la
      Anastase. Pana la constituirea Comisiei au inceput sa apara si
      propuneri de revizuire a legii fundamentale, cea mai recenta fiind
      cea a deputatului Tudor Chiuariu care prevede intre altele
      desfiintarea functiei de presedinte al Romaniei, un parlament cu
      doua camere si cel mult 200 de membri, impartirea Romaniei in 12
      regiuni si reducerea numarului serviciilor secrete la trei: unul de
      informatii interne, un altul de informatii externe si serviciul de
      contrainformatii militare.

  • Va place taxiul? Mersul pe jos e mai bun

    Denumit “Taxi Walker”, dispozitivul electronic le arata celor ce
    doresc sa mai scape de kilogramele in plus si se simt tentati sa
    mearga cu taxiul cati bani economisesc mergand pe jos, precum si
    cate calorii consuma cu aceasta activitate.

    “Taxi Walker” este, de fapt, un pedometru dotat cu un mic aparat de
    taxare ce porneste de la suma de 710 yeni (aproximativ 24 de lei),
    tariful de la care incepe taxarea curselor la multe dintre
    taxiurile din Tokio, iar dupa primii doi kilometri se adauga cate
    90 de yeni (circa 3 lei) pentru fiecare 280 de metri parcursi pe
    jos. Aceasta “taxare” are menirea de a le atrage atentia
    posesorilor asupra sumelor de bani pe care le pot economisi daca
    rezista tentatiei de a se deplasa cu taxiul unde au nevoie.

    Ingeniosul dispozitiv se adreseaza, conform Happinet, firma
    producatoare, mai multor categorii de potentiali clienti, de la
    persoanele ce vor sa mai piarda din kilogramele in plus sau cele
    foarte atente la cheltuieli pana la cei care, dupa o seara
    petrecuta in oras, obisnuiesc sa se intoarca acasa cu taxiul.
    Pentru a-l face cat mai atragator pentru cumparatori, “Taxi Walker”
    este disponibil intr-o varietate de culori, cea mai populara
    versiune fiind cea cu patratele negre pe fond galben, ce amintesc
    de imaginea clasica a taxiului.

    Pedometrul poate fi utilizat nu numai in capitala nipona, ci si in
    alte localitati, permitand modificarea tarifelor de taxi afisate in
    functie de oras. Pe langa sumele echivalente unei deplasari cu
    taxiul, dispozitivul comercializat la pretul de 2.079 de yeni
    (aproximativ 70 de lei) afiseaza si caloriile consumate, facandu-l
    pe posesor sa se simta bine la gandul ca in timp ce slabeste facand
    miscare, reuseste sa economiseasca si bani.

  • Victoras, ai grija de electorat

    Nu-l suspectez pe Victor Ponta de naivitatea personajului absurd
    al lui Urmuz care a irosit lamentabil sansa unei nopti de pasiune
    cu zeita Venera; cred insa ca trebuie sa aiba mare grija pe mainile
    cui lasa partidul daca nu vrea sa plateasca la proximul Congres
    oalele sparte de inlocuitorul lui Marian Vanghelie. Scorul de la
    Congresul PSD a fost relativ strans, in marja de eroare doar 75 de
    voturi despartindu-l de castigarea mandatului de presedinte al
    partidului pentru urmatorii ani… Parca mai ieri 70.321 de voturi
    o desparteau crud pe “Mihaela, dragostea mea” de titlul inept de
    Prima Doamna a tarii, nu? “Uitati ca este soare sus pe cer. Va fi
    soare si maine”, spunea Mircea Geoana inainte de a pierde alegerile
    din PSD. Ei, domnule Vanghelie…scuze, Geoana, tocmai cu ziua de
    azi aveti o mare problema. Dar problemele dumneavoastra sunt deja
    de competenta istoricilor pentru ca ma indoiesc ca in PSD mai
    puteti spera la un viitor. Si nu, nu va mai uitati in urma, Viorel
    Hrebenciuc e deja in alta barca, cea castigatoare dupa cum anuntase
    din urma cu cateva saptamani.

    Revenind insa la partid, nici social-democratii nu se simt prea
    bine: desi au ales cel mai tanar presedinte (38 de ani neimpliniti)
    dintre toate partidele parlamentare, vor avea o mare problema in
    viitor pentru ca trebuie sa se decida carui tip de electorat vor
    sa-l vanda. Dar asta s-a discutat prea putin la Congres, desi Miron
    Mitrea a vrut sa dea impresia ca-l intereseaza subiectul. In primul
    rand electoratul lui Ion Iliescu este, la fel ca Ion Iliescu, tot
    mai putin prezent. Pentru ca a vorbit doar pentru cei de-o
    generatie cu el, influenta brandului Iliescu este acum aproape
    insesizabila din punct de vedere sociologic. Iar din urma nu mai
    vine nimeni acum; ar fi putut sa vina Vanghelie, dar tipul de
    electorat caruia i se adreseaza el n-a placut gulerelor parfumate
    ale partidului decat poate la alegeri, cand au avut nevoie de
    voturi ca sa ajunga in Consiliile Judetene si in Parlament.

    Acum, PD-L are cale libera sa zburde prin acel segment electoral
    pe care l-a testat cu succes la alegerile prezidentiale, ca doar nu
    credeati ca pe Traian Basescu l-au facut presedinte ganditorii cu
    pipa in coltul gurii. Iar PSD, lipsit de resursele participarii la
    guvernare, trebuie sa se gandeasca serios la o redesenare a
    discursului si comportamentului politic. Si Adrian Nastase a avut
    in fata aceasta provocare in 2000 cand a preluat partidul (caci pe
    Ion Iliescu tocmai ganditorii cu pipa l-au facut atunci
    presedinte), dar a preferat sa se ascunda in spatele pomenilor de
    la buget oferite cu discretie celor usor de multumit cu o sticla de
    ulei, un ajutor social si o pensie amarata.

    Acum situatia nu mai sta chiar asa: in mare parte, cei momiti cu
    sticle de ulei si ajutoare sociale si-au cam facut bagajele spre
    Europa si nu se obosesc sa mearga la vot decat cel mult in turul al
    doilea al prezidentialelor. Iar acasa a ramas un electorat pe care
    PSD nu il cunoaste si care nu recunoaste PSD drept alternativa: a
    avut grija strategul Valeriu Stoica sa faca o struto-camila prin
    care sa capitalizeze voturi si dinspre social-democratie si dinspre
    liberalism. Asa ca in locul lui Victor Ponta m-as gandi mai putin
    la ce poate face partidul pentru mine, ci la ce pot face eu pentru
    electorat ca sa aiba partidul pe cine sa se bazeze la urmatoarele
    alegeri. Caci degeaba se inlocuieste camarila lui Vanghelie cu cea
    a lui Nastase, Mitrea&Mazare daca nu se gaseste cineva care sa
    schimbe si foile de discurs si parcurs ale partidului.

    Dar, cine poate sti, poate ca i se mai da o sansa primarului de
    la sectorul 5…

  • Germania a pregatit un ajutor de 20-25 de miliarde de euro pentru Grecia

    Contributia fiecarei tari la pachetul de sprijin va fi calculata
    in functie de participatia detinuta la capitalul Bancii Centrale
    Europene, iar ajutorul va fi organizat sub forma de imprumuturi si
    garantii, potrivit “aprecierilor initiale” ale ministerului
    Finantelor, citate de Der Spiegel. Un purtator de cuvant al
    institutiei guvernamentale a refuzat sa comenteze informatiile.

    Toate statele din zona euro vor contribui la program , iar
    Germania va acorda pe cont propriu 4-5 miliarde de euro, fonduri
    care urmeaza sa fie gestionate de banca de stat KfW, potrivit
    revistei germane.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • “Aurora” de Cristi Puiu si “Morgen” de Marian Crisan ar putea fi selectate la Festivalul de la Cannes

    “Aurora” si “Morgen” se regasesc pe o lista a potentialelor
    filme din selectia editiei din acest an a Festivalului de Film de
    la Cannes, alcatuita de publicatia de specialitate Screen
    Daily.

    “Aurora” spune povestea lui Gigi Marinescu (Cristi Puiu), care
    este inspector de politie. El este casatorit cu Violeta, are o
    fiica in clasa a treia si, de peste un an, are o amanta, pe Lulia,
    o femeie divortata, cu 10 ani mai tanara decat el, care are, la
    randul ei, un copil. In cele din urma, viata pe care o duce il
    depaseste si Gigi trebuia sa ia o decizie. Totodata, el ajunge sa
    lucreze la cazul uciderii doctorului Horia Zancu, descoperind viata
    tumultoasa a acestuia din ultimii 30 de ani. In plus, politistul
    Gigi Marinescu gaseste multe asemanari intre viata doctorului Horia
    Zancu si propria sa viata.

    Cititi mai multe de www.mediafax.ro