BusinessMagazin

Author: adison

Furtuna in paradis

O intreaga industrie a crescut sustinut, dar in liniste, pana la 4 miliarde de euro anual, pe baza unei nevoi primare a oamenilor, aceea de a comunica. Dar tocmai cei care coordoneaza industria sunt acum cei care au probleme de comunicare.

Angajatii din departamentele de PR ale organizatiilor din telecom nu au avut tocmai un final de an linistit si multi dintre ei au deschis poate pentru prima oara manualele din timpul studiilor direct la capitolul managementul crizei. Lucru cu atat mai neobisnuit cu cat domeniul telecomunicatiilor a fost lipsit pana acum de controverse majore.

Controversele au izbucnit initial in jurul amanarii deciziei de reducere a tarifelor de interconectare pentru inca un an. E o criza de legitimitate si o criza de credibilitate, formula o concluzie analistul Nicolae Oaca. Ce s-a vazut a fost cat de puternica este de fapt institutia ANRC. O modificare de un cent la tarifele de interconectare, in plus sau in minus, se traduce prin pierderi sau castiguri de milioane de euro pentru operatori. Dar a aratat si cat de sensibil este arbitrul pietei de telecomunicatii. Decizia ANRC de a reveni asupra propriei hotarari privind reducerea tarifelor, numita de Dan Nica, vicepresedinte al comisiei de IT&C din Camera Deputatilor, drept cel putin o lipsa de inteligenta, daca nu chiar mai mult, a intaratat pe rand aproape toti operatorii – care sugereaza acum pe buna dreptate ca in Romania nu exista un cadru legal predictibil iar unii santajeaza discret cu stoparea investitiilor in dezvoltare.

Exponentul partii private a fost acum fara indoiala Romtelecom, care intai a coalizat un pol de opinie ce include Cosmote si Zapp si care acum este foarte activ in exprimarea punctului de vedere – se pare ca va da in judecata ANRC pentru aceeasi disputa privind tarifele de interconectare. Romtelecom si-a dat seama ca eticheta de monopol nu i se mai potriveste dupa ce a pierdut un milion de clienti doar anul acesta si serviciile ii sunt folosite acum de 20% dintre romanii care acum au prins mai mult gustul telefoniei mobile. Dintre companiile telecom, fara indoiala Romtelecom este si cea mai incorsetata de reglementarile ANRC, in virtutea unor hotarari din vremea cand comunicatiile insemnau doar Romtelecom.

Intre timp, Ion Smeeianu, fost presedinte al ANRC demis in 2005 de premierul Tariceanu si inlocuit cu actualul presedinte Dan Georgescu, si-ar putea prelua din nou scaunul. Dupa ce a dat in judecata institutia primului-ministru pe motiv ca decizia de inlocuire nu a fost legala, Smeeianu a castigat procesul la Inalta Curte de Casatie si Justitie si teoretic urmeaza sa fie repus in functie in termen de 30 de zile.

Si daca nu erau suficient de intense astfel de controverse, saptamanile trecute au mai adus in paginile ziarelor un ministru (Zsolt Nagy) audiat pentru acuzatii din gama spionaj sau tradare de tara. Ceea ce a dat prilejul unora de a ridica din sprancene si de a se intreba daca nu cumva ar trebui facute schimbari de statut in cadrul celor doua organizatii care reglementeaza si controleaza companiile de telecomunicatii (ANRC si IGCTI) si daca nu cumva chiar ministerului de resort ar trebui sa-i fie schimbate atributiile. De exemplu, presedintele comisiei de IT&C din Camera Deputatilor, Varujan Pambuccian, spune ca se gandeste daca nu cumva ar fi mai potrivita o schimbare la nivelul actualului Minister al Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor. O schimbare de atributii, dar si de nume, in Minister al Societatii Informationale, dupa modelul francez. In acest caz, ANRC ar trece de sub controlul guvernamental la un control parlamentar si ar avea loc, dupa spusele sustinatorului, o depolitizare a institutiei.

Curentul de opinie care pare sa domine este acela ca sistemul de control al operatorilor ar trebui simplificat. Una dintre propuneri ar fi ca toate companiile care ofera servicii de comunicatii, fie ele fixe, mobile, de date sau televiziune, sa fie tratate dupa aceleasi reguli, in virtutea faptului ca toate sunt pana la urma furnizori de acces. Pe plan extern, o propunere a comisarului european pentru societate informationala si media, Viviane Reding, vizeaza centralizarea institutiilor de reglementare in telecomunicatii la Bruxelles si armonizarea reglementarilor la nivelul intregii Uniuni.

Ce ar mai fi de remarcat sunt aparitiile in jurul confruntarilor, de la distanta, a doi fosti lideri care simt poate ca miroase a schimbare: aparitia lui Smeeianu in contextul in care Dan Georgescu si-ar putea pierde functia si cea a lui Dan Nica, fost ministru al comunicatiilor, in aceasta perioada mai putin fericita pentru actualul titular al portofoliului, Zsolt Nagy.

Ce ar insemna acum repunerea in functie a lui Smeeianu? Ca fostul presedinte si-ar primi salariul pentru perioada cand a stat in tribunal in loc de biroul din fata Casei Poporului si ca si-ar exercita functia pana la expirarea mandatului, undeva la mijlocul anului viitor. Practic, e vorba de doar cateva luni de zile. Dar cateva luni care ar putea schimba hotararea controversata a lui Georgescu.

ANRC sustine ca hotararea de amanare a reducerii tarifelor de interconectare este luata si nu mai poate fi schimbata, Smeeianu spune ca semnatura lui Georgescu nu era valabila cand a fost aprobata amanarea. Iar toata povestea e de asteptat sa determine ca postul de presedinte al ANRC, acum unul care poate schimba destinele raportarilor financiare ale companiilor, sa treaca printr-un proces de diluare a influentei.

December 19, 2006
Privatizarile de Craciun

Doar cateva tuse din tabloul general si momentul la care se dezvaluie noul proprietar al CEC (20-22 decembrie) mai amintesc de ceea ce se intampla acum fix un an, pe 21 decembrie – vanzarea BCR.

Comparatia dintre privatizarea BCR, vanduta acum un an austriecilor de la Erste Bank, si privatizarea CEC a fost facuta de multe ori in ultimele 365 de zile. Intamplator sau mai putin, aceasta comparatie, atunci cand a fost facuta de oficialitati, a subliniat mai mereu lumina favorabila in care intarzierea vanzarii CEC (planificata initial sa aiba loc inainte de cea a BCR) punea venerabila banca romaneasca. Suma de 3,75 miliarde de euro platita de austrieci pentru BCR, catalogata de multi drept nefiresc de mare, ar fi trebuit sa salte pana la ceruri valoarea tuturor activelor romanesti. Vanzarea BCR inaintea suratei ei mai mici ar fi trebuit, teoretic, sa creasca iarasi pana la cer interesul investitorilor de peste mari si tari pentru ultimul mare bilet de intrare pe piata bancara romaneasca. Cu CEC, privatizarea sistemului bancar romanesc se incheie, iar posibilele tinte de preluare raman doar cele din mainile privatilor.

Finalul povestii este insa de-a dreptul nedemn de rangul unei banci a carei nastere poarta semnatura lui Cuza, ar putea spune rautaciosii, notand critic toate amanarile cu care intreg procesul a fost presarat in ultimul an. Totusi, pana la urma, ce e mai important este ca pare a se fi ajuns la un final – accelerat mai tare doar de o saptamana incoace – dupa mai multe declaratii ce anuntau un posibil deznodamant abia undeva prin ianuarie sau februarie viitor. Cat de tare au aplecat guvernantii urechea la vorba din popor ce spune ca-i mai bine sa-ti termini anul cu toate socotelile incheiate ori mai degraba la zvonurile despre alegeri anticipate in 2007, ramane tot in sarcina rautaciosilor sa judece. Sau poate e vorba doar de un fel de traditie a privatizarilor de sarbatori – inceputa cu Romtelecom in decembrie 1998, continuata acum un an cu BCR si acum cu CEC.

Oricum ar fi (cu asteriscul plasat discret de chiar ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, ce-si ia marja unui mod normal in care ar trebui sa se intample lucrurile) intre 20 si 22 decembrie ar trebui sa se incheie socotelile cu CEC. Viitorul proprietar va vorbi fie limba greaca, fie maghiara, dat fiind ca batalia finala pentru pachetul de 69,9% din actiuni pe care-l scoate statul la vanzare se da intre OTP si National Bank of Greece. Cei doi – alaturi de Raiffeisen Bank – sunt, de fapt, singurii ce au mai rezistat pana in etapa de depunere a ofertelor finale angajante din iulie. Intarzierile repetate din procesul de vanzare au fost pentru multi dintre cei ce se asezasera la linia de start motive sa-si ia gandul si sa se orienteze pe alte piete.

Pretul dorit de autoritatile romane – doar nu degeaba BCR a scumpit activele romanesti – a mai subtiat si el lista. La momentul respectiv, surse apropiate procesului de privatizare spuneau ca doar una din cele trei oferte inaintate in penultima etapa pentru preluarea CEC trece de 500 de milioane de euro. Faptul ca etapa finala, care era data ca sigura atunci pentru finele lui august, a fost amanata mai multe luni nu i-a convins pe finalisti ca banca ar merita mult mai mult. Asa cum nu i-a intimidat prea tare avertismentul voalat al ministrului Vladescu, chiar din primele zile ale anului, cand spunea ca, nemultumit de ofertele preliminare, analizeaza daca mai vinde banca sau nu. Autoritatile isi puneau atunci problema daca nu cumva ar fi mai bine sa pompeze ceva bani in banca pentru a-i consolida pozitia subrezita de concurenta in ultimii doi ani.

Planul de restructurare lansat de presedintele CEC, Eugen Radulescu, a dat rezultate si nu prea, in functie de unghiul din care fiecare vrea sa priveasca. La capitolul profitabilitate, banca a marcat o crestere, in conditiile in care dupa noua luni din 2006 avea un profit net de 32,7 milioane de lei, de peste zece ori mai mare decat in aceeasi perioada a anului trecut. Rentabilitatea activelor a urcat si ea de la 0,18% in septembrie 2005 la 1,61%, in timp ce rentabilitatea capitalului a atins 15,84%, fata de 0,73% la finele anului trecut. Mai mult, intrata pe segmente de piata ce ii fusesera straine, batrana banca se lauda acum cu o cota de 1% din creditele acordate persoanelor juridice. In acelasi timp insa, cota de piata i s-a subtiat continuu, coborand intr-un singur an de la mai bine de 5% la putin peste 4%.

Cat pretuieste noul look al bancii in ochii celor ce trebuie sa plateasca acum in plus? Se va vedea doar dupa ce ofertele vor fi deschise, castigatorul decis si suma anuntata public. Pana una-alta, cele doua parti – investitorii ce trebuie sa puna pe masa cecul pentru CEC si oficialii romani – isi clarifica pozitia. Recent, directorul general adjunct al OTP, Laszlo Wolf, citat de Reuters, aprecia ca sansele noastre de reusita nu sunt foarte mari, aducand in discutie pretul avansat in faza anterioara, mai mic decat cel al grecilor de la NBG (dupa propria estimare). Iar guvernantii n-au ascuns ca pretul este principalul criteriu de decizie, la fel ca si in cazul BCR, nefiind dispusi sa vanda ultima perla a coroanei fara un pret rezonabil. Cat de rezonabil va fi pretul si daca e o afacere suficient de buna pentru stat sa dea CEC pentru cat i se ofera acum e o discutie pe care o vom relua insa dupa Anul Nou.

December 19, 2006
De ce nu va colabora PSD cu puterea

Recentul Congres al PSD, dincolo de reconfirmarea lui Mircea Geoana, inseamna o reorientare si o recalibrare a obiectivelor din ipostaza principalului partid de opozitie.

Mircea Geoana a castigat cu discursul unui veritabil lider al opozitiei, iar asumarea statutului de contrapondere a puterii il obliga la consecventa.

Teoretic, ascensiunea PSD nu mai este grevata acum de mai vechile argumente referitoare la taberele din interiorul partidului. In plus, acelasi PSD a reusit sa se debaraseze, indiferent de mijloacele folosite, de majoritatea personajelor cu greutate asociate cu scandalurile de coruptie.

Desi PSD pare a fi scapat de problemele interne, misiunea cea mai dificila a liderului social-democrat abia acum incepe. Din perspectiva propriului electorat, pentru Mircea Geoana incepe o lupta, pentru a scapa de eticheta politicianului implicat in jocurile Cotroceniului si a restabili reperele reale ale unui partid autentic de opozitie. PSD se invarte in jurul pragului de 20% in majoritatea sondajelor de opinie, nu doar din cauza problemelor interne, cat si din considerente care tin de relationarea pe scena politica. PSD a acceptat intelegerile si compromisurile aparent minore, sacrificandu-si implicit credibilitatea. De aceea, daca vrea sa recastige si increderea electoratului PSD, Mircea Geoana este dator sa redea combativitatea PSD in relationarea cu puterea. Este mai putin relevant daca PSD va face o opozitie constructiva si progresista, asa cum a sugerat Mircea Geoana in discursul tinut cu ocazia Congresului, sau daca va adopta modelul criticului absolut fata de erorile guvernantilor. Indiferent de modelul pe care il va adopta, pentru PSD este vital sa-si asume sincer statutul de principal partid al opozitiei. Orice derapaj catre colaborarea cu puterea va fi perceput ca o inselare a intereselor celor care inca mai cred in valorile social-democratiei si, in consecinta, va fi aspru sanctionat.

Impotriva unei colaborari a PSD cu puterea exista doua argumente punctuale. Primul ar fi acela ca, teoretic, social-democratii vor reduce rapid ecart-ul fata de Alianta, pe fondul erodarii specifice a puterii. PSD trebuie doar sa potenteze acest efect natural, constatat la toate guvernarile din 1992 si pana astazi. Cel de-al doilea argument este impactul integrarii, care va crea brese pentru explozia discursului eurosceptic. Un discurs care poate fi preluat, chiar daca nuantat, si de actualul PSD.

December 19, 2006
De ce si-au facut platformistii partid acum

La momentul lansarii platformei lui Stolojan, fostul consilier prezidential sustinea ca viitorul acestui proiect se va decide, printr-un congres, la inceputul anului 2007.

Recent insa, gruparea Stolojan anunta infiintarea Partidului Liberal Democrat. Care au fost motivele ce au dus, in mod evident, la defazarea planului initial?

Mutarea lui Stolojan este direct legata de retragerea PC de la guvernare (3 decembrie), eveniment ce s-a produs cu cel putin o luna mai devreme decat se astepta. Disparitia de jure a majoritatii parlamentare a dat mai multe calcule politice peste cap. Retragerea PC reprezenta un eveniment din multe puncte de vedere previzibil, dar Stolojan sau PD mizau pe producerea lui la un moment bine pregatit. Anuntul privind transformarea platformei in partid semnifica de fapt incercarea gruparii Stolojan de a se consolida cat mai rapid si de a deveni un partener viabil pentru PD. Democratii nu puteau fi fortati sa ia o atitudine publica cu privire la platforma, atat timp cat aceasta se mentinea drept o problema interna a PNL. Lipsa de consolidare a proiectului politic lansat de Stolojan a determinat PD sa adopte si o atitudine ambigua fata de tema anticipatelor. Aparitia virtuala a PLD, precum si cooptarea unui important numar de parlamentari liberali, a permis PD sa ia atitudinea asteptata privind colaborarea cu formatiunea lui Stolojan. De facto, in Alianta a fost introdus un al treilea partid.

Obiectivele PLD, ca si cele ale PD se refera acum aproape exclusiv la consolidarea politica efectiva a noii formatiuni. Partidul lui Stolojan nu urmareste sa isi defineasca o doctrina sau niste principii, ci pur si simplu sa creasca. Un argument pentru a sustine acest fapt este dat chiar de catre recentele actiuni ale liberal-democratilor care, mai mult sau mai putin voalat, au recunoscut ca incearca sa atraga parlamentari din toate partidele. Consolidarea PLD si, concomitent, destabilizarea PNL tradeaza miscarea politica inlocuire totala si definitiva a liberalilor lui Tariceanu cu liberal-democratii lui Stolojan in cadrul Aliantei (prin ruperea in cele din urma a protocolului de colaborare PNL-PD).

Virtual, o alianta PD-PLD deschide oportunitati nesperate pentru democrati de a repune pe tapet obiectivele politice vizate: realizarea unei formatiuni puternice de centru-dreapta (cel mai probabil prin fuziunea celor doua partide) care sa adere la PPE, inlocuirea lui Tariceanu din fruntea Guvernului, eventuale alegeri anticipate, dar mai ales confirmarea rolului de cel mai important partid al tarii la alegerile europene. La care, probabil, va participa separat de PNL.

December 19, 2006
Baietii destepti ai Chinei

Ghiciti: cine e al saptelea cel mai bogat om din China, cu o avere estimata de revista Forbes la 1,43 mld. dolari? Raspuns: Shi Zhengrong. Ghiciti acum cu ce se ocupa. Imobiliare? Nu. Banci? Nu. Furnizor pentru Wal-Mart? Nu.

Shi este cel mai mare producator chinez de celule solare fotovoltaice siliconate, care convertesc lumina solara in electricitate. Da, al saptelea cel mai bogat om din China este un antreprenor verde! Asta ar fi trebuit sa se intample numai in America.

Shi crede, ca si mine, ca energia regenerabila – eoliana, solara, biocombustibili – va fi industria-vedeta a secolului XXI, iar el vrea sa fie sigur ca China si compania lui, Suntech Power Holdings, sunt liderii in domeniu. La doar 43 de ani, el insusi plin de energie, Shi spera sa faca pentru energia solara ceea ce China a facut pentru pantofii de sport: sa traga in jos preturile pentru ca milioane de oameni care nu-si puteau permite panouri solare fotovoltaice sa fie in stare sa si le procure.

Ca aparator al mediului inconjurator, ii doresc sa reuseasca. Ca american, ma tem ca daca nu incepem sa facem tot ce putem ca sa ne dezvoltam propria energie curata, o sa ratam revolutia verde din industrie. Azi, majoritatea masinilor noastre hibrid sunt importate din Japonia. Maine, daca lui Shi ii merge cum si-a propus, cele mai multe dintre panourile noastre solare vor veni din China.

Ce a inteles Shi este ca va fi o necesitate pentru China sa aleaga calea ecologica. Raurile si aerul tarii incep sa fie atat de poluate, incat nu exista alternativa. De fapt, chiar in timp ce vorbeam cu el in biroul lui de la etajul 66 al unei cladiri din Shanghai, aerul era atat de murdar, incat abia se puteau distinge zgarie-norii de langa noi. America, din nefericire, pare inca sa creada ca mai are de ales. Asa ca, in vreme ce China va fi fortata sa adopte industria verde, companiile americane vor putea face sau nu aceasta, depinzand daca statele sau Washingtonul le vor cere furnizorilor de energie sa treaca pe surse regenerabile.

De ani de zile, Congresul nostru aflat in moarte cerebrala a crezut ca ajuta companiile si producatorii de electricitate neimpunandu-le standarde ridicate de eficienta energetica. De fapt, n-a facut decat sa-i ajute pe unii sa nu se sinucida. Deciziile idioate ale Congresului de a nu impune standarde de consum mai eficient pentru companiile auto americane i-au ajutat pe producatorii din Detroit sa rateze piata si aproape sa intre in faliment. China are deja standarde mai ridicate de consum pentru automobile decat SUA.

Oamenii, de la toate nivelurile, au devenit in China din ce in ce mai constienti de problemele de mediu si de energiile alternative, spune Shi. In urma cu cinci ani, cand am infiintat compania, oamenii spuneau: ce nevoie avem de energie solara, cand si asa avem un surplus de electricitate obtinuta din termocentrale? Acum s-au schimbat lucrurile; oamenii isi dau seama ca energia solara are un viitor stralucit. Dar inca este prea scumpa.

Shi a infiintat Suntech in Wuxi, langa Shanghai (China), dupa ce si-a sustinut doctoratul in inginerie in Australia, in 1992. Dupa cum spunea Wall Street Journal intr-un profil recent, Suntech combina tehnologia de prima mana din lume si preturi competitive la nivel global – asa incat a devenit unul dintre primii patru producatori de echipamente pentru energia solara din intreaga lume, alaturi de Sharp si Kyocera din Japonia si British Petroleum (BP).

Explicatia, mi-a spus Shi, este ca el se bazeaza mai mult pe mana de lucru ieftina din China decat pe echipamente de ultima generatie pentru a produce modulele solare si a manevra siliconul fragil. Plus ca profita de subventiile oferite de diferite provincii chineze care abia asteapta sa se deschida o uzina Suntech in regiunea lor. Aproape 90% din businessul lui este in afara granitelor. Dar, pe masura ce trage in jos preturile, piata Chinei se va deschide, iar Shi se asteapta sa se foloseasca de aceasta pentru a-si extinde productia si deci sa poata scadea in continuare preturile modulelor lui solare.

Acum suntem cam la 4 $/watt. In 10 ani sunt aproape sigur ca o sa fim sub 2 $/watt – ceea ce ar face energia solara competitiva.

Gratie succesului Suntech, acum avem de-a face cu un avant al oamenilor de afaceri (chinezi) care vor sa intre in acest sector, chiar daca inca nu avem aici o piata, a adaugat Shi. Multi dintre guvernanti spun acum: iata, aceasta e o industrie adevarata! Ca sa o ajute, guvernul chinez tocmai a adoptat o lege care impune ca pana in 2020 China sa-si obtina 10% din energia de care are nevoie din surse regenerabile, precum energia solara.

China impune standarde inalte pentru energiile regenerabile, dar inca e slaba in a le aplica. America este mai buna la aplicare, dar inca slaba in a impune standarde ridicate. Trebuie sa ne venim in fire, pentru ca pana la urma China isi va pune la punct capacitatea de aplicare. Si cand aceasta se va intampla, antreprenorii din China ne-ar putea matura din businessul de energie curata. In fine, puteti oricand sa cumparati o actiune. Suntech este deja listata la bursa din New York.

Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii

Pulitzer; urmatorul sau articol va aparea in numarul din 17 ianuarie al BUSINESS Magazin

Traducerea Si adaptarea de Mihai Mitrica

December 19, 2006
Publicitate underground

Din 400 de mii de bucuresteni care calatoresc pe sub pamant, mai mult de jumatate asteapta metroul stand cu ochii pe reclamele din statii. Cifra i-a convins pe advertiseri ca reclama vede bine luminita de la capatul tunelului.

Publicitatea din metrou sta pe picior mare: panourile sunt vazute, teoretic, de cel putin 100 de mii de calatori care merg cu metroul in fiecare zi. Un studiu realizat de Operations Research pentru Euromedia si Beta Cons a creionat portretul robot al utilizatorului de metrou: are intre 35 si 49 de ani, studii medii si venituri la acelasi nivel si doar unul din patru respondenti a terminat o facultate.

Din zece calatori, sase privesc sigur panourile publicitare, arata cercetarea care a testat notorietatea reclamelor la metrou. Iar unul din trei respondenti este convins de faptul ca reclamele la metrou fac mai putina monotona asteptarea in statii. 58% dintre cei chestionati si-au amintit la prima optiune, fara sa stea pe ganduri, reclamele si statiile in care erau amplasate. Mai mult de jumatate din utilizatorii de metrou (59%) se uita la panouri des sau foarte des si numai 15% isi arunca privirea pe peretii statiilor foarte rar sau deloc. Indiferent ca vad sau nu panourile cu reclame, aproape jumatate dintre clientii metroului nu sunt deranjati de acestea. Doar unul din cinci utilizatori se simte sufocat de padurea subterana de mesaje publicitare, arata studiul Euromedia si Beta Cons.

Dintre statii, Piata Unirii vinde spatiu publicitar cel mai bine, urmata de Piata Universitatii. Statiile cu cea mai mare audienta potentiala sunt insa Nicolae Grigorescu si Piata Sudului, dupa cum spune Silvia Coserea, director de marketing si vanzari al Euromedia. Din punctul de vedere al calatoriilor, cumulat, cele mai mari statii de metrou – Unirii, Universitatii, Grigorescu, Victoriei si Romana – sunt vizitate lunar de aproximativ 500.000 de calatori. Acelasi studiu arata insa si ca unul din patru utilizatori calca intr-o luna doar prin doua statii. La polul opus, total nerentabile pentru companiile care vor sa-si creasca veniturile din inchirierea panourilor publicitare in metrou sunt statiile Titan, Aurel Vlaicu, Politehnica si Dristor Pasaj.

Companiile care apeleaza la publicitatea din statiile de metrou sunt in general din domeniul produselor de larg consum, mass-media, retail si financiar. Pana acum, Euromedia Group, Betacons Tesera si Lemon Design s-au asociat in participatiune cu Metrorex, pentru a putea afisa reclamele clientilor lor. Contractele sunt incheiate pe perioade intre trei si 15 ani. Cea mai mare expunere, in cele 45 de statii de la metrou, o are Euromedia, cu 1.000 de suporturi publicitare de pe urma carora a incasat 700.000 de euro. La randul ei, Betacons are expuse aproximativ 150 de panouri citylight, format outdoor de tip mobilier stradal, backlit si casete luminoase.

In subteran a coborat si compania Tesera, care exploateaza un sistem de afisare ce creeaza efecte de spot video, amplasat in tunel, dar si cei de la Lemon Design, care fac publicitate in vagoanele de metrou – in 15 trenuri din cele noi, de tip Bombardier, aflate in circulatie pe magistrala 2.

Anul trecut Metrorex a incasat 2 milioane de lei (aproximativ 450.000 de euro) de pe urma reclamelor din statiile de metrou. Anul acesta am inregistrat o crestere de circa 10-15%, spune Liviu Soava, directorul general al Metrorex. Studiul, unic in Romania, a fost efectuat pe un esantion de 2.000 de persoane din Bucuresti cu varsta peste 14 ani. Dintre acestea a fost ales un subesantion de 431 de persoane, reprezentativ pentru utilizatorii de metrou. Cercetarea, realizata in perioada 12 iulie-8 august 2006, are o marja de eroare de A/-2,19%.

December 19, 2006
Schimbari de stil

Cine nu dispare va creste, iar economia va fi mai puternica, incepand de anul viitor. Ce aduce nou pentru companiile romanesti aderarea la Uniunea Europeana, ce preturi vor scadea si cati romani sunt dispusi sa plece peste hotare. Sunt doar cateva dintre temele dezbatute la ultima editie a Club BUSINESS, care a avut loc saptamana trecuta la hotelul Golden Tulip Times.

BUSINESS MAGAZIN: Avand in vedere recentul exemplu al lantului de magazine Universall, care a fost afectat de faptul ca au venit jucatorii mari de afara, credeti ca s-ar putea repeta? Sau ar putea fi companiile romanesti in situatia de a merge peste bulgari, de exemplu? Este integrarea o oportunitate sau mai degraba un pericol pentru afacerile dezvoltate de companii romanesti?

ERIC KISH: Depinde de cum o privesti si de ce planuri are firma. Unii vad aderarea ca un bun prilej sa-si vanda afacerea – ceea ce nu e un lucru rau. Rompetrol, de exemplu, a inceput sa cumpere francezi si spanioli. Pana la urma, aderarea pentru o firma de petrol inseamna foarte multe oportunitati. Nu mai e cazul sa ne fie frica pentru ca au venit deja companiile mari. Piata petrolului s-a cam transat in Romania: sunt patru jucatori mari. Concurenta e deja acerba in sector de cel putin doi ani, de cand s-a privatizat Petrom. De obicei, cei care rezista se intaresc, iar intr-o industrie in care dimensiunea conteaza tot timpul trebuie sa te maresti, pentru ca altfel nu ai cum sa ajungi la eficienta concurentilor tai. In Europa noi suntem acum pe locul 25, in topul companiilor de petrol, fata de OMV-Petrom care ocupa locul zece. Ca sa revin la partea cu aderarea, daca economia creste si stii sa beneficiezi de asta, e foarte bine. Daca nu, tot cred ca se poate face ceva. Intamplator, chiar il cunosc pe domnul Petrovici (omul de afaceri care a dezvoltat afacerea Universall – n.r.) si cred ca a fost o problema de timing in cazul lui.

BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca trebuia sa vanda mai devreme?

ERIC KISH: Da, sa vanda mai devreme sau sa-si ia un partener. Sunt foarte multe posibilitati de a te dezvolta in afaceri. Uitati-va la Flanco si Credisson: pana la urma cea mai interesanta parte de-acolo a fost Credisson si nu Flanco si a fost o chestiune de timing. Probabil ca in patru ani n-o sa mai existe genul acesta de oportunitati. In cazul Credisson a fost o multiplicare fantastica a capitalului investit, desi e adevarat ca s-au dezvoltat pe spinarea unei alte afaceri.

GABRIEL BIRIS: Mai sunt cateva afaceri de genul acesta, de exemplu in leasing. Anul trecut am vazut Eurial Leasing, firma de profil a importatorului Peugeot, care a fost vandut la greci, iar la finalul acestui an vedem Romstal Leasing care, practic, a fost lipit si el de un grup care avea import de masini si echipamente industriale si care s-a dezvoltat ca un business de sine statator.

ERIC KISH: Da, dar repet: trebuie sa ai timing-ul corect.

STEVEN VAN GRONINGEN: Cred ca sunt companii cu anumite asteptari pe piata. Recent, am fost la o conferinta si am pus doua intrebari foarte simple. Unu: ganditi-va la un produs financiar-bancar pe care il avem in Romania si care poate fi vandut si in alta tara. Si cred ca putem sa ne gandim mult si bine, pentru ca nu cred ca sunt produse in Romania care sa poata fi vandute in strainatate. A doua intrebare: credeti ca sunt institutii bancare in strainatate care au produse pe care sa aiba voie sa le vanda in Romania? Si cred ca raspunsul este da. Intrebarea care se pune in continuare, daca am clarificat aceste lucruri, este de ce ai nevoie ca sa vinzi un produs bancar in Romania?, caci nu mai e nevoie de o licenta bancara si de tot felul de aprobari cum era in trecut. Si atunci in businessul nostru este clar ce ar putea sa se intample: o institutie financiara trebuie sa vanda produse aici, pentru ca aici este clientul. Dar asta nu inseamna ca si produsul trebuie sa fie aici. Si situatia este similara cazului Banca Agricola, cand nu am preluat o banca, ci 41 de banci. Acum le-am centralizat si avem intr-un singur loc centrul logistic, departamentul de resurse umane etc. Acum, dupa 1 ianuarie, o sa fie companii cu sedii in Amsterdam si Viena si in alte locuri care se vor intreba de ce sa facem call-centere peste tot?, exact cum eu acum cinci ani imi puneam aceasta intrebare despre Romania. Motiv pentru care o sa inceapa centralizarea activitatilor. Partea aceasta e interesanta.

BUSINESS MAGAZIN: Unde se vor centraliza?

STEVEN VAN GRONINGEN: Unde este ieftin, adica unde avem un volum mare si un cost de productie mic. Ar putea fi Romania. Pentru ca, din pacate, in Romania nu este ieftin si nu suntem eficienti in sistemul bancar. Si atunci, punctul meu de vedere este ca intrarea in Europa ar putea fi un lucru bun pentru Romania daca facem activ ceva si eficientizam activitatile. Important este sa facem noi ceva, nu sa ne duca circumstantele intr-o anumita directie.

BUSINESS MAGAZIN: Concret, ce credeti ca ar trebui facut pe un interval de timp scurt spre mediu pentru a determina o dezvoltare? Poate nu neaparat in Bucuresti… E scump Bucurestiul?

STEVEN VAN GRONINGEN: Nu cred ca e scump Bucurestiul, dar trebuie sa analizam de ce in Romania costul pe tranzactie este mai mare decat in alte tari. Cred ca daca te uiti la cat costa o tranzactie intre doua banci aici si cat costa in alte tari – Ungaria, Bulgaria -, suntem mai scumpi. Si daca ne uitam la cat costa listarea unei firme la bursa, in Romania e mai scump. Cred ca ar trebui sa constientizam ca este o problema aici si sa gasim solutii. Pentru ca putem sa devenim back-office-ul Europei daca vrem. Dar asta inseamna sa avem o viziune, sa avem infrastructura, tehnologie, un mediu care livreaza oameni. Dar asta inseamna sa facem ceva, nu sa asteptam, pentru ca o sa ne trezim la un moment dat ca in Romania sunt doar produsele de vanzare, iar managementul si tot restul e intr-o alta tara. Dar asta daca vrem, ca daca nu ne pasa putem sa stam linistiti.

BUSINESS MAGAZIN: Deci sistemul bancar in Romania e scump. Ce se intampla insa in alte cazuri? Ce parere aveti, domnule Oliver, e mai scump un produs in magazinul Metro din Romania fata de alte magazine din alte tari?

FRANCOIS OLIVER: Nu. Mai degraba pot spune ca in cazul produselor alimentare, pretul produselor este la jumatate fata de Franta sau in Germania. O exceptie sunt produsele electronice si electrocasnice, care sunt mai scumpe decat in alte tari. Dar dupa integrare si aceste preturi se vor alinia, pentru ca dispar taxele vamale.

DRAGOS ROSCA: Piata este relativ inchisa, in ciuda tuturor intelegerilor internationale cu CEFTA si cu Uniunea Europeana. Concret, acest lucru se manifesta prin taxe vamale mari si accize care se duc pe tot lantul de distributie pana la raft. Dar domnul Oliver spune ca doar electronicele sunt mai scumpe decat in Vest. Numai ca si untul e mai scump decat in Vest.

FRANCOIS OLIVER: Eu ma refer la ansamblu.

DRAGOS ROSCA: Da, dar la o calitate comparabila e mai ieftin in Vest. Venind de la Londra in urma cu cateva zile, sentimentul meu este ca produsele sunt mai ieftine in Londra, la Tesco (lant englez de supermagazine – n.r.) decat la Carrefour in Romania. Vorbind insa de magazine, Gemisa este proprietar al catorva lanturi de magazine si avem marci proprii pe care le aducem din China. Intrarea in UE va insemna pentru consumatorul roman un avantaj. Pentru ca pana la urma si Romania se integreaza, asa cum o face toata lumea, in economia globala. Si asta inseamna ca in curand 80% dintre produsele noastre vor fi produse in China, probabil 80% dintre calculatoare, poate toate telefoanele mobile si multe alte lucruri care acum intra cu 30% taxe vamale in Romania. Prin aderarea la UE, taxele vamale vor scadea pana la 9-10% sau chiar 7%. Deci vom vedea, dintr-o data, o scadere semnificativa. Scaderea taxei vamale se gaseste, implicit, si in scaderea pretului la raft. Cu atat mai mult cu cat TVA se aplica la pretul din vama si deci la o valoare mai mica. Si vom gasi un produs care acum costa, sa spunem, 100 de euro, sa ajunga sa coste dupa integrare, numai din jocul taxelor vamale si al taxelor care vin peste acestea (accize, TVA s.a.), 70 de euro sau poate doar 60. Acesta este un beneficiu pentru consumatorul final si cred ca pentru el avantajele sunt evidente.

BUSINESS MAGAZIN: Dar daca ne referim la business?

DRAGOS ROSCA: Cred ca va fi bine pentru unii si nu va fi bine pentru altii. Si nu ne referim obligatoriu la anumite industrii sau anumit sector. Pentru ca nu pot sa spun, spre exemplu, ca sectorul bancar este mai putin supus riscurilor decat cel alimentar. Depinde de cat de bine este condus un business. Eu tind sa cred ca o afacere precum Banca Transilvania va fi foarte competitiva si dupa ce ne integram, pentru ca ea este foarte competitiva acum fata de alte banci straine prezente pe piata. Daca ma intrebati de o alta banca romaneasca, probabil ca nu pot spune acelasi lucru. In produse alimentare, Albalact probabil ca va supravietui bine, dar nu stiu cum vor supravietui alte 30 de companii din domeniul lactatelor. Pentru ca atunci vor intra produse din Ungaria, Polonia, Germania, care acum au taxe vamale ridicate. Vor intra mai usor pe piata, au un pret potrivit, arata bine, sunt atractive si cred ca isi vor gasi consumatori relativ repede.

BUSINESS MAGAZIN: Ce conteaza pana la urma?

DRAGOS ROSCA: Pana la urma conteaza cum conduci un business si care este viziunea de perspectiva. Trebuie sa ne gandim la ce facem mai bine, indiferent cine suntem, si sa ne gandim cum putem perfectiona acest lucru ca sa facem asta mai bine decat orice alta firma din orice tara. Cred ca intrarea in UE va fi un moment de trezire pentru foarte multi. Cei care vor sti sa se adapteze, cei care au mintea deschisa, cei care vor sa invete, care vor asculta un consultant sau un partener de afaceri din Vest, care vor merge sa vada cum sunt alte businessuri vor avea de castigat. Ceilalti vor avea greutati, pentru ca va fi din ce in ce mai putin business tranzactional in Romania. Numai daca ne gandim la ce inseamna afacerile cu statul. Licitatiile de stat dupa 1 ianuarie vor arata un pic altfel, pentru ca implica bani europeni si un alt control al cheltuielilor decat se facea pana acum. Cine stia sa faca afaceri cu statul intr-un anumit fel s-ar putea sa nu mai poata face acelasi lucru. Anumite reguli se schimba, iar firmele va trebui sa se adapteze lor.

BUSINESS MAGAZIN: Plecand de la ce ati spus, pentru consumator o sa fie bine. Dar de unde vor fi bani de cheltuit?

DRAGOS ROSCA: In primul rand vor scadea preturile si vom avea mai multe venituri disponibile. Adica voi putea cumpara cu aceiasi bani mai mult suc, mai mult unt, poate mai multe lucruri.

STEVEN VAN GRONINGEN: E o intrebare buna cum fac romanii bani ca sa-i poata cheltui.

BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca va exista o migrare a oamenilor catre stat, daca sectorul privat da faliment?

DRAGOS ROSCA: Nu, privatii nu dau faliment. Daca ne uitam in retail, vedem ca tot sectorul este privat. Unii dau faliment, in timp ce altii cresc. Dar nu cred ca sunt mai putine locuri de munca, dimpotriva, retailul a creat in ultimii ani foarte multe locuri de munca desi unii au dat faliment.

RADU GEORGESCU: Cine nu moare creste si toate pietele se consolideaza. Ori mori, ori te cumpara cineva mai mare.

DRAGOS ROSCA: Ori te duci in afara, nu? Cum a facut Softwin – iesi peste hotare, deschizi birouri in afara, vinzi pe piete internationale.

RADU GEORGESCU: Asta echivaleaza cu cresterea.

BUSINESS MAGAZIN: Domnule Ciurtin, ati auzit ce spune domnul Rosca, sunteti pregatiti sa reduceti preturile?

RAUL CIURTIN: Astept cu nerabdare sa vad ce se va intampla cu preturile. In raport cu importurile si cu preturile lor, produsele pe care le regasim azi la raft sunt subventionate in mare masura. De exemplu la unt, subventia primita de producatorii vest-europeni este de 1.000 de euro pe tona. Dar diferenta aceasta nu va mai fi, chiar daca dispare si taxa vamala. E foarte discutabil. Pe industria lactatelor pot sa spun ca vor fi presiuni din ce in ce mai mari, piata va fi din ce in ce mai competitiva pe anumite segmente, in special la branzeturi.

BUSINESS MAGAZIN: Deci e o oportunitate pana la urma sau un pericol?

RAUL CIURTIN: E foarte sensibil. Din punct de vedere strict al Albalact, ne concentram strict asupra produselor proaspete, pentru care consumatorii au o mare sensibilitate in preferinte, in orice tara. E foarte greu de crezut ca un roman va consuma usor un produs lactat proaspat de oriunde ar fi. Si ma refer la un lapte proaspat cu termen scurt de valabilitate sau un iaurt. E foarte discutabil unde si cum se vor produce schimbari. Dar e cert ca va exista o presiune tot mai mare din partea marilor lanturi comerciale, pentru ca piata creste foarte mult si producatorii incep sa dispara. Astfel incat se creeaza un loc liber la raft care va fi acoperit de importurile pe care le fac sau le vor face lanturile. Ramane de vazut ce va alege consumatorul.

BUSINESS MAGAZIN: Dar ce se va intampla cu laptele UHT (cu termen mare de valabilitate – n.r.)?

RAUL CIURTIN: Ne intereseaza laptele UHT, dar nu foarte mult. Si cat priveste supraproductia de lapte pe piata vestica si de care ne-am speriat toti foarte tare, senzatia mea este ca nu este o supraproductie foarte mare fata de consumul care a crescut foarte mult in ultimul an. Adica de doi ani de zile consumul depaseste cota alocata consumului in Uniunea Europeana. De unde sa fie lapte sa vina si la noi?

BUSINESS MAGAZIN: Trebuie sa mai plateasca si transportul…

DRAGOS ROSCA: Bine, acum in pretul acesta mare al produselor la raft nu este vorba doar despre taxe vamale mari sau despre ineficienta manageriala a companiilor de pe piata. Noi avem costuri mai mari cu logistica, pentru ca avem drumuri mai proaste si ne costa. Asta e realitatea. Avem drumuri mai proaste si ne costa mai mult distributia. Si in Romania trebuie sa platesti pentru un distribuitor 15-20% din pretul produsului, in timp ce in afara ii dai 2%. Avem probleme cu tot ce inseamna dezvoltarea foarte rapida a Romaniei din ultimii doi ani. Un metru patrat de depozit este in Romania 6 euro, iar in Germania e doi euro/mp. E un cost, nu? Avem dobanzi mai mari, comisioane bancare mai mari. Adunate toate acestea la un loc, probabil ca inseamna 10-15% din pret, pe care un produs care vine din Germania le va plati doar partial. Infrastructura il va costa si pe el, dar probabil ca finantarea va fi mai ieftina pentru el.

STEVEN VAN GRONINGEN: Am vrut sa cumpar un monitor pentru calculatorul meu si voiam unul identic cu cel pe care il aveam. Adica stiam exact ce vreau. Si am vorbit la telefon si mi s-a spus daaa… se poate, dar trebuie sa veniti la noi, sa facem precontract, sa-l comandam, sa platiti un avans…, moment in care am spus gata. Si am ales sa iau din strainatate, pe Internet, l-am primit in zece zile, am platit transportul si vama si tot a fost mai ieftin cu 30 de dolari fata de ce as fi luat aici. N-a fost OK faptul ca a trebuit sa ma duc la Posta sa-l ridic, pentru ca in Romania nu exista serviciul de livrare la domiciliu. Si abia astept sa nu mai fie nevoie sa ma duc cu caciula in mana la doamna de la Posta, ci sa pot cumpara un produs care sa-mi fie livrat direct acasa. Intrebarea este daca aceste costuri ne vor face mai competitivi.

ERIC KISH: Depinde ce cale vrei sa alegi. Ca daca vrei sa fii tranzactional, iti sta China la usa. Tot ce se poate face intr-un algoritm probabil ca se poate muta in alta parte, unde e mai ieftin. Dar daca ma intrebati pe mine, cea mai mare valoare a Albalact nu sunt vacile, si nici masinile, ci cele doua branduri pe care le are si care au cucerit partea dreapta a creierului consumatorului. Daca le cumpara cineva, va cumpara brandurile, nu masinile. Daca vrei sa pui proprietate intelectuala pe fabrica ta, e un lucru bun. Jolidon are proprietatea intelectuala data de brand si design, nu valoarea unei fabrici vechi. Dar depinde de ce vrei sa faci. Uitati-va la ce se intampla in piata petrolului: benzinariile OMV din Romania arata mult mai bine decat cele din Austria, de exemplu. Sunt mult mai bune, au mult mai multe servicii, pentru ca e concurenta mult mai mare.

DRAGOS ROSCA: Oricum, toate tarile care au aderat in primul val au inregistrat progrese, cu exceptia Ungariei, unde a fost o problema de politica generala gresita. In rest, exporturile au crescut, somajul a scazut (adevarat ca si poate datorita migratiei fortei de munca), dar n-am auzit de mii de businessuri care trag obloanele, de criza generala. Nu cred ca se va intampla asa nici in Romania, ci cred ca vor creste schimburile. Eu am insa o alta problema cu mediul de afaceri din Romania, si anume incapacitatea acestuia de a se internationaliza. Ce se intampla la nivelul companiilor din Ungaria, Cehia si Polonia este ca sunt mult mai internationale. Companii cum sunt CEZ, OTP sau MOL sunt intr-o gramada de tari. Romanii n-au curaj sa iasa.

RADU GEORGESCU: Stii ce a ajutat la ei foarte mult si ne lipseste noua? Bursa.

DRAGOS ROSCA: Eu cred ca bursa e un rezultat, ca ei s-au dus la bursa, au avut spirit antreprenorial. E un alt tip de management.

RADU GEORGESCU: La noi bursa a fost mult timp tinuta jos. Abia acum se formeaza. Pe de alta parte, sunt multi oameni in Romania care detin afaceri si se simt bine intre granite, au o alta mentalitate.

BUSINESS MAGAZIN: Ce credeti ca se va intampla cu ei?

DRAGOS ROSCA: Cred ca se vor face parteneriate sau vor vinde. Sau poate ca exista o generatie mai tanara – de ce nu copiii lor care au fost la MBA-uri prin strainatate si acum se intorc in tara – care este capabila sa duca afacerea mai departe, sa iasa din granitele tarii. Altii pur si simplu vor fi scosi de pe piata. Sa ne gandim cate companii din top 50 din urma cu zece ani se mai afla inca in acest top acum… cele de acum 10 ani nu mai sunt deloc. A fost o schimbare extraordinar de mare.

GABRIEL BIRIS: Sa nu uitam realitatile romanesti – in urma cu un deceniu si jumatate multe afaceri s-au cladit pe influente politice. Si pe bani luati fara sa fie dati inapoi. Acum e o alta generatie. Aderarea la UE va aduce un mare castig: un set de reguli clare de respectat. Dupa 1990 am avut tot felul de reguli facute de tot felul de oameni pentru fel si fel de interese particulare. Astfel ca, in timp, afacerile care au rezistat au fost cele create pe baze sanatoase si mai putin pe tot felul de invarteli.

RADU GEORGESCU: De exemplu, apropo de iesirea peste granita, in Internet, piata romaneasca este 0,2% din piata internationala. A te limita la Romania este egal cu sinuciderea, pentru ca este adresarea a doua milioane de calculatoare versus 5 miliarde de calculatoare. Avantajul nostru este reprezentat de costurile de adresare a pietei globale care sunt, mai mult sau mai putin, zero. Ce mi se pare mie ca trebuie facut este sa atacam in forta pietele externe, ca sunt la fel de bune ca si a noastra.

DRAGOS ROSCA: Ba chiar mai solvabile. Dar exista o problema cu imobilitatea oamenilor si cu faptul ca nu sunt dispusi sa mearga peste hotare. Un roman care ajunge pe o pozitie de middle management si castiga in jur de 2.000 de euro nu-l mai muti peste hotare cu niciun chip.

MIHAI BOGZA: E un paradox. Oamenii care ar pleca peste hotare nu sunt calificati, iar cei care sunt calificati sunt deja inerti.

DRAGOS ROSCA: Angrenati deja in credit pentru casa!

ERIC KISH: Apropo de iesirea peste granita, avem mari probleme sa gasim tineri dispusi nu numai sa iasa peste hotare, ci sa si imbratiseze alte culturi si sa mearga acolo sa faca treaba.

FRANçOIS OLIVER: Depinde de societate, pentru ca in cadrul Metro este un roman (Dusan Wilms – n.r.) care face parte din board-ul Metro.

MIHAI BOGZA: Romanul vrea sa fie aproape de casa, sa aiba casa lui…

FRANCOIS OLIVER: Mie mi se pare extraordinar la Romania ca oamenii sunt foarte inteligenti, educati si majoritatea vorbesc mai multe limbi straine.

STEVEN VAN GRONINGEN: Asa este. Pentru ca nu putem face un call-center in India – acolo oamenii nu vorbesc decat engleza. Si unde putem face un call-center atunci, ca sa vorbeasca oamenii si italiana, si franceza, si engleza, si germana? Importanta este educatia si infrastructura.

GABRIEL BIRIS: Educatia sta prost si merge tot mai jos.

FRANCOIS OLIVER: Eu am facut un greenfield in Romania si am gasit 7.000 de oameni. Cred ca educatia este extraordinara.

DRAGOS ROSCA: Eu cred ca romanii lucreaza foarte bine mai ales daca se afla intr-o organizatie care poate sa le dea o directie buna si clara. Plus ca romanii au marele avantaj ca sunt dispusi la ore suplimentare, fara mari comentarii, unde oamenii pana in 30 de ani sunt dispusi la un efort suplimentar pentru a progresa in cariera. Problema este mobilitatea casei. Este foarte dificil sa gasim oameni care sa plece.

FRANCOIS OLIVER: Metro este de zece ani pe piata romaneasca si are peste 100 de romani peste hotare, in pozitii importante. E o chestie de vointa, toata lumea ar vrea sa ramana in tara, dar – daca e o politica de dezvoltare a carierei bine pusa la punct – o sa plece.

DRAGOS ROSCA: Eu ma refer la altceva: ma uit si numar pe degete firmele romanesti care au ceva activitate in afara.

MIHAIL BOGZA: Mai degraba e vorba de forta financiara decat de dorinta de mobilitate. Romanii sunt foarte mobili, insa cred ca sunt mai putin mobili in interiorul tarii decat peste hotare.

FRANCOIS OLIVER: Sunt un milion de romani in Spania… Cred ca romanii sunt foarte mobili.

RADU GEORGESCU: Problema nu este mobilitatea, ci spiritul antreprenorial.

MIHAI BOGZA: Deci nu ne referim la romani ca indivizi. E posibil sa fie o problema cu mobilitatea firmelor, pentru ca in Romania firmele sunt in general mai mici. Pentru o locatie internationala iti trebuie o anumita dimensiune. Multe dintre firmele mari sunt detinute de straini, iar daca Metro, de exemplu, vrea sa se extinda pe o noua piata, nu o va face prin filiala din Romania, ci direct.

December 19, 2006
INVITATII CLUB BUSINESS
- François Oliver, director general al Metro cash & carry Romania
- Eric Kish, vicepresedinte marketing & retail, Rompetrol
- Steven van Groningen, presedinte al Raiffeisen Bank
- Mihai Bogza, presedinte al Bancpost
December 19, 2006
BUSINESS HI TECH: Viitorul pietei IT se citeste in cifrele serverelor

Romania inregistreaza cea mai inalta rata de penetrare a Internetului in banda larga din Europa de Sud-Est, de 5,5%, conform datelor ANRC. Companiile romanesti investesc si ele mult in infrastructura IT proprie; un bun indiciu in acest sens este evolutia pietei serverelor.

Chiar si pentru cei interesati de subiectele din domeniul tehnologiei informatiei, subiectul pietei de sisteme tip server este in cel mai bun caz arid. Totusi, evolutia acestui domeniu, rezervat prin excelenta afacerilor medii sau mari (ori foarte mari, daca ne referim la sistemele mainframe, de fapt niste calculatoare extrem de puternice, care pot suplini rolul a zeci sau chiar sute de servere mai mici), arata cat de importante au devenit pentru firme investitiile in infrastructura interna de IT.

Simplu spus, un server este un calculator care asigura, prin intermediul unei retele, anumite servicii pentru alte calculatoare, denumite generic clienti. Orice retea a unei companii – presupunand ca e una de dimensiuni medii, caci un sistem de operare precum Windows XP poate permite oricarui calculator sa functioneze ca un mic server – are in centru un server hardware propriu-zis, care asigura, de exemplu, accesul tuturor calculatoarelor angajatilor la anumite resurse partajate.

Aria de utilizare a unui server depaseste cu mult simplul rol de poarta de acces la Internet. Marile corporatii folosesc sisteme de servere, de exemplu, pentru aplicarea la nivel intern a unor solutii ERP (Enterprise Resource Planning), care gestioneaza toate liniile de activitate ale unei firme, de la productie, logistica, managementul inventarului, distributie si pana la contabilitate. In general, acestea sunt destinate afacerilor mari si complexe si integreaza anumite aplicatii software (cum sunt cele furnizate de mari producatori precum SAP sau Oracle) cu o structura hardware, de obicei un sistem centralizat a carui inima este un server sau un cluster de servere.

La nivel mondial, piata serverelor a crescut in al treilea trimestru al anului 2006, conform studiilor companiilor Gartner si IDC. Prin comparatie cu aceeasi perioada a lui 2005, livrarile au crescut cu 4,4%, pana la 2,2 milioane de unitati. Pe 21 noiembrie, Gartner a raportat ca, in termeni valorici, cresterea pietei a fost de 9,1% fata de trimestrul al treilea din 2005, cifrandu-se la aproximativ 13 miliarde de dolari. Atat Gartner, cat si IDC au confirmat pozitia de lider in domeniu a IBM, companie care, cu venituri inregistrate din vanzarea de servere de circa 4,3 mld. dolari, detine o cota de piata globala de peste 33%. Primele cinci pozitii in functie de veniturile obtinute din vanzarile de servere sunt ocupate de Hewlett-Packard, Dell, Sun Microsystems si Fujitsu Siemens Computers.

Insa in ceea ce priveste cota de piata in functie de numarul de unitati livrate, liderul este HP, cu 26,5% (540.609 unitati vandute in al treilea trimestru al anului), conform cifrelor publicate de Gartner. HP este urmat de Dell, cu 22,5% (459.950 de unitati), IBM, cu 16,3% (332.777 de unitati), Sun si Fujitsu Siemens. In Romania, piata este dominata, ca si la nivel global, de patru mari furnizori: HP, IBM, Dell si Fujitsu Siemens, care, conform datelor furnizate pentru BUSINESS Magazin de catre IDC Romania, au acoperit 83,5% din numarul de unitati vandute in cel de-al treilea trimestru din 2006.

Dezvoltarea afacerilor si noile investitii, precum si noile reglementari in vederea alinierii infrastructurii IT la cerintele UE vor fi factorii determinanti in cresterea pietei de servere in 2007, crede Ileana Stroe, PR/Marketing Manager al reprezentantei din Romania a Fujitsu Siemens Computers. Compania preconizeaza la anul o crestere de cel putin 25% pe segmentul servere.

Citand date IDC, Ileana Stroe spune ca in primele trei trimestre ale anului 2006 s-a inregistrat un numar total de 7.838 de unitati vandute, comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut numarul fiind in usoara scadere. Aceasta tendinta, oarecum contradictorie cu trendul mondial, are mai multe explicatii. Calin Mirea, research analyst la IDC Romania, spune ca in prezent cam doua treimi din unitatile vandute pe piata romaneasca sunt din categoria entry level. In trimestrul al treilea din 2006, unitatile cu un pret mai mic de 2.999 de dolari (fara TVA) au avut o cota de 58,1% din piata totala, in timp ce acelea mid-range (cu preturi intre 3.000 si 5.999 de dolari) au detinut 20,8% din piata, iar sistemele high-end (intre 6.000 si 9.999 de dolari) se plaseaza pe ultima pozitie, cu 17,4%. Pentru Fujitsu Siemens de pilda, care, cu 753 de unitati vandute intre ianuarie si octombrie 2006, detine o cota de piata de aproximativ 10%, ponderea cea mai mare in vanzari o au serverele mid-range Primergy.

Si chiar daca datele indica o scadere a numarului de unitati vandute, aceasta nu inseamna neaparat ca e vorba de un declin general al pietei. Un factor important care trebuie luat in considerare este asa-numita virtualizare, adica un set de aplicatii care fac ca un singur server fizic sa functioneze ca mai multe servere virtuale. Dezvoltarea acestui tip specific de aplicatii a fost determinata de observatia ca, in trecut, gradul de ocupare a unui server fizic era cam de 10%, ceea ce insemna, evident, o risipa de resurse materiale neutilizate la capacitatea lor reala.

Mai trebuie luat in calcul si faptul ca unul dintre segmentele cu evolutia cea mai dinamica – inclusiv la nivel mondial – este cel al serverelor tip blade (lama – n.red.). Suna destul de obscur, dar in realitate e vorba de o idee simpla. Un server clasic arata ca un dulap cu sertare, fiecare sertar fiind un computer independent, cu procesor (sau mai multe), hard disk, sursa de alimentare s.a.m.d. Singura problema e ca serverul tip dulap nu poate adaposti mai mult de 42 de sertare. Spre deosebire de acestea, blade-urile sunt mai simple si au o constructie mult mai compacta (de unde si numele de lama). De asemenea, ele pot fi montate pe un schelet de server (dulapul) in numar mult mai mare, chiar si de peste 100. In plus, sursa de alimentare este una singura pentru toate lamele, la fel si sistemul de ventilatie.

Sunt evidente avantajele unei astfel de arhitecturi: preturi mai mici de achizitie, o folosire mai eficienta a spatiului, economii in ceea ce priveste componente ca sursele de alimentare, scalabilitate mai mare. Cu siguranta, ponderea serverelor tip blade va creste semnificativ in perioada urmatoare, afirma Ileana Stroe, datorita faptului ca acestea se preteaza cel mai bine pentru aplicarea noilor tehnici de virtualizare si de adaptive computing (o componenta software integrata in unele solutii ERP, responsabila de alocarea resurselor de calcul pentru a rula orice fel de serviciu, pe orice server din sistem – n.red.).

In orice caz, 2007 va fi un an de urmarit in aceasta privinta, inclusiv prin prisma miscarilor de pe piata ale unor jucatori ca Romtelecom, care si-a deschis in luna mai Cyber Host, noul data center. Furnizorii cred ca anul urmator va aduce o crestere a necesarului de servere, numai ca sunt toate sansele ca piata sa se extinda pe seama unor unitati inca si mai ieftine decat cele vandute anul acesta.

December 19, 2006
NAVIGARE: Piata de GPS se orienteaza spre 7 milioane de euro

Peste sapte milioane de euro. La atat este estimata sa ajunga piata GPS din Romania anul acesta, valoare in care sunt incluse atat echipamentele de navigare prin satelit propriu-zise, cat si aplicatiile software speciale pentru acestea.

Acum cativa ani, piata interna a echipamentelor de pozitionare prin satelit – GPS (Global Positioning System) – era aproape inexistenta. Numarul celor care aveau astfel de echipamente era foarte mic, iar utilizatorii intampinau foarte des probleme cu aplicatiile software care rulau pe GPS si cu hartile disponibile, care nu erau prea detaliate.

Piata a inceput sa ia amploare, pe masura cererii de astfel de echipamente, care scutesc soferii de un numar mare de opriri pe traseu pentru a cere indicatii, dar si de impedimentele aduse de o harta obisnuita, care ocupa uneori destul de mult spatiu atunci cand este desfacuta.

Valoarea pietei este estimata anul acesta la aproximativ sapte milioane de euro, a spus Carmen Capitanescu, director de marketing si vanzari in cadrul distribuitorului GPS & More. Din total, patru milioane de euro reprezinta valoarea pietei de aplicatii software instalate pe echipamente GPS, in timp ce restul de trei milioane de euro este valoarea pietei echipamentelor propriu-zise. Cat despre anul 2007, piata va depasi probabil 10 milioane de euro, apreciaza Capitanescu.

Pretul mediu al unui echipament GPS in Romania este de aproximativ 400 de euro, iar companiile din industrie sustin ca va inregistra o scadere in urmatorii ani. Spre comparatie, pretul mediu de vanzare al unui echipament GPS in SUA este de 616 dolari (450 de euro), in scadere cu 30% fata de anul trecut, cand pretul mediu a fost de peste 860 de dolari (aproximativ 650 de euro), conform unui studiu realizat de compania de cercetare americana NPD Group. E adevarat insa ca si plaja de preturi acolo este extrem de larga, plecand de la 300 de dolari (238 de euro) si ajungand la 1.500 de dolari (circa 1.290 de euro).

Echipamentele GPS reprezinta un segment cu una dintre cele mai mari cresteri trimestriale si de la an la an, a explicat Stephen Baker, vicepresedinte in cadrul diviziei de analiza a NPD Group. Intr-adevar, anul acesta in SUA se vor vinde aproximativ 2,3 milioane de echipamente GPS, conform Consumer Electronics Association (CEA), ceea ce inseamna ca vanzarile se vor ridica la peste 1,4 miliarde de dolari. Cresterea de la an la an este de aproape 100%, avand in vedere ca in 2005 s-au vandut in total aproximativ 1,2 milioane de echipamente GPS, iar specialistii estimeaza ca in 2010 piata va fi de peste 4 milioane de echipamente, conform unui studiu realizat de compania de cercetare a pietei Telematics Research Group. Pe masura ce preturile echipamentelor GPS vor scadea tot mai mult sub 500 de dolari, numarul utilizatorilor interesati de astfel de echipamente va fi tot mai mare, crede Steve Koenig, analist in cadrul CEA.

Piata echipamentelor GPS este dominata de companiile specializate. Garmin detine 57% din piata americana de GPS, urmata de compania Tom Tom, care are o cota de piata de 21% si de Mio Technology cu 9,5%. Insa pe aceasta piata au intrat si producatori traditionali de echipamente electronice, precum Pioneer, Sony, Alpine, Delphi, Hewlett-Packard sau Sanyo.

In ceea ce priveste piata romaneasca, perspectivele pentru urmatorii cel putin doi ani par bune, desi parerile sunt oarecum impartite. Piata de GPS din Romania va urma un trend ascendent, similar cu cel inregistrat la nivel european, este de parere Bogdan Condurateanu, director tehnic al Sheba Distribution, reprezentantul Garmin. Iar in aproximativ doi sau trei ani, piata va atinge un prag de maturitate, considera acesta. Piata din Romania este inca o piata tanara, cu potential de crestere destul de mare. Dar daca anul acesta se poate spune ca a avut loc o explozie a vanzarilor, as putea spune ca ritmul de crestere se va incetini anul viitor, considera Carmen Capitanescu.

La capitolul vanzari, piata din Romania este asteptata sa inghita in 2006 intre 20.000 si 22.000 de echipamente GPS, in conditiile in care numarul automobilelor vandute este estimat la aproximativ 4 milioane. Din total, aproximativ 12.000 de echipamente revin GPS & More, care furnizeaza aplicatiile software i-Go, 4.000 sunt echipamente Garmin, iar restul se imparte intre Tom Tom, Mio, Destinator sau PDA-urile care au sistem de navigatie incorporat. Insa toate acestea din urma au vanzari mai mici, spun specialistii in domeniu, fie pentru ca sunt apreciate drept prea scumpe, fie pentru ca nu au prea multe harti disponibile. Spre exemplu, estimarea pentru Destinator, tot o aplicatie software care poate fi instalata pe PDA-uri, este ca se va vinde in cel mult 1.200 de exemplare anul acesta.

Vanzarile Garmin in Romania au crescut cu 300% fata de anul trecut, avand in vedere ca numarul de echipamente vandute in 2005 a fost de aproximativ 1.000, iar anul acesta ar urma sa depaseasca 4.000, conform reprezentantilor companiei. Compania a inregistrat vanzari de aproximativ 750.000 de euro pana la inceputul lunii noiembrie, ceea ce justifica asteptarile privind un milion de euro pe intreg anul.

In afara de firmele care vor sa-si doteze flota auto cu sisteme de navigare, clientii individuali ai echipamentelor GPS sunt in proportie de 90% barbati care au cel putin venituri medii si au propria masina. In mare masura este vorba de oameni de afaceri, care nu-si permit sa piarda timp si au nevoie sa gaseasca rapid locul unde trebuie sa ajunga.

Cand Bogdan Condurateanu vorbea de trendul ascendent similar cu cel inregistrat la nivel european, se referea la faptul ca echipamentele de navigatie au prins in Europa si Asia inca mai mult decat in SUA. In Marea Britanie, rata de penetrare a echipamentelor GPS este de aproximativ 80%, in timp ce in Germania a atins 70%, a explicat Kiyoshi Hamai, director de vanzari in cadrul Mio Technology.

Pentru piata americana, cea mai mare problema cu care se confrunta producatorii de echipamente GPS este sa convinga utilizatorii sa renunte la diferite ghiduri traditionale sau la hartile in format digital furnizate de Google. Mai exista insa si altfel de impedimente pentru dezvoltarea pietei americane de GPS, a spus Hamai.

Unul dintre ele ar fi faptul ca foarte multe orase americane au strazile dispuse intr-o retea simetrica de tip grid, fiind destul de greu sa te ratacesti sau sa nu gasesti adresa cautata, chiar si atunci cand nu ai niciun fel de harta, ceea ce nu e cazul in orasele europene sau asiatice.

In aceste conditii, pentru atragerea clientilor au inceput sa conteze tot mai mult functiile adiacente capabile sa diferentieze echipamentele, de la radio FM incorporat la conectivitate Bluetooth, sau de la posibilitatea de a reda poze, filmulete si melodii pana la ecran tactil sau ghiduri lingvistice. O dovada clara ca si GPS-urile au inceput sa se supuna tendintei de convergenta din IT. Konig, vicepresedintele CEA, merge chiar mai departe si sustine ca echipamentele multifunctionale vor ajunge sa domine in scurt timp piata de GPS: Exista grupuri de consumatori care prefera in continuare ca un echipament sa indeplineasca o singura functie. Dar piata li se adreseaza lor din ce in ce mai putin.

In Romania, echipamentele GPS cu functii multimedia reprezinta in acest moment aproximativ 30% din piata. Insa incepand de anul viitor, cred ca procentul va fi de 50%, crede Carmen Capitanescu. Pana acum, navigatoarele cu functii multimedia nu au atras atat de mult atentia utilizatorilor, cu toate ca sunt mai ieftine, pentru ca vin cu software preinstalat si nu le pot fi adaugate harti, explica reprezentanta GPS & More. Dar pe masura ce aceste echipamente incep sa aiba softul tot mai bine pus la punct, cererea pe piata locala va creste.

December 19, 2006