BusinessMagazin

Author: adison

  • BIG LEAGUE

    Romania a devenit, in sfarsit, o piata interesanta nu numai pentru supermarketuri si hipermarketuri, ci si pentru marile retele de retail specializat. Unul dintre cele mai mari lanturi comerciale de articole sportive din lume, grupul francez Decathlon, va deschide primul magazin la Bucuresti in 2008, la concurenta cu o alta retea de profil – Hervis, divizia de retail sportiv a olandezilor de la Spar.

     

    Pentru a convinge managementul grupului Decathlon, unul dintre cei mai mari retaileri de articole sportive din lume, sa investeasca in Romania n-au fost suficiente slide-urile de prezentare, planul de afaceri, nici cifrele care aratau cresterea economica sau veniturile tot mai mari pe cap de locuitor – pentru ca imaginea Romaniei in Franta este departe de realitate, recunoaste, in exclusivitate pentru BUSINESS Magazin, Francesco Russo, managerul Decathlon in Romania. Cu toate acestea, Romania este acum prezenta in planurile de dezvoltare ale companiei, care vrea sa faca primul pas in Capitala, urmand ca intr-un deceniu si jumatate reteaua sa ajunga la 30 de magazine, dintre care sase in Bucuresti si cate doua in Constanta, Brasov si Timisoara.

     

    Francezii nu sunt singurii care se pregatesc sa-si faca intrarea; potrivit unor surse din piata, aceleasi intentii le are Hervis Sport, divizia de articole sportive a grupului olandez Spar. Contactat de BUSINESS Magazin, Catalin Pozdarie, country manager la Hervis Romania, nu a dorit sa faca insa nici un comentariu. Pozdarie are experienta in retailul de articole sportive, fiind, in urma cu cativa ani, director in cadrul grupului Alltrom, care detinea in Romania franciza pentru Benetton si adidas.

     

    Divizia de articole sportive a grupului Spar, Hervis, este al treilea format de magazin cu care olandezii vor intra pe piata romaneasca de retail. Lansat pe piata la inceputul anului trecut cu formatul de supermarket, Spar a ajuns sa numere acum sase supermarketuri, dintre care trei au fost preluate de la Diskont, un comerciant local din Alba-Iulia. Pentru decembrie 2006, reprezentantii Spar au inaugurat cel de-al doilea format, hipermarketul, printr-un magazin deschis la Targu Mures. Lantul Hervis este prezent in Slovenia, Ungaria, Austria, Croatia si Cehia.

     

    Doua noi retele vor sa-si faca loc, asadar, intr-o piata a carei valoare a atins, conform unor estimari, 350 de milioane de euro in 2006 si care va continua sa creasca in urmatorii ani cu minim 10-15% anual. Aceasta estimare cuprinde toate vanzarile de produse de marca sau no-name de articole de leisure (pescuit si vanatoare) si sport – de la imbracaminte, incaltaminte, alimente si suplimente nutritive, schiuri, sanii, mingi, aparate de fitness si asa mai departe.

     

    Pentru francezii de la Decathlon, balanta a inclinat decisiv spre intrarea pe piata romaneasca in momentul in care managementul companiei a venit in Romania. A fost, de fapt, acelasi lucru care l-a convins si pe Russo. Acesta a petrecut 26 de ani in cadrul grupului, incepandu-si activitatea ca vanzator intr-un magazin Decathlon din Italia, iar in Romania a venit in 2004, ca sa coordoneze activitatile de productie pentru Decathlon. Si a vazut ca aici se pot face afaceri din vanzarea de articole sportive. Pentru ca, asa cum a constatat italianul, cu o oarecare surprindere, „oamenii poarta incaltaminte sau imbracaminte sport chiar si pe strada“. Un argument in plus a fost, in favoarea pietei romanesti, evolutia hipermarketurilor, al caror numar va ajunge sa fie anul acesta de patru ori mai mare decat in  2005.

     

    O privire aruncata evolutiei hipermarketurilor este justificata din perspectiva Decathlon, pentru ca dimensiunile celor peste 370 de magazine pe care compania le avea, in 2006, in 18 tari sunt perfect comparabile cu ale unui hipermarket. Magazinele au suprafete de 4.000, 8.000 sau 12.000 mp, planurile pentru primul magazin din Capitala referindu-se la 4.000 mp, cu posibilitate de extindere pana la 8.000 mp, explica Tatian Diaconu, responsabil cu dezvoltarea in Romania a grupului francez. Pentru un magazin cu o suprafata de vanzare de 4.000 mp este nevoie insa de un teren de 23.000 mp, pentru ca reteta magazinelor cere 400 de locuri de parcare. In plus, fiecare magazin Decathlon are in exteriorul cladirii o suprafata amenajata pentru practicarea unor sporturi ca baschetul sau fotbalul. Pentru a folosi suprafata de joc „nu e nevoie sa intri in magazin“, spune Diaconu, care explica ideea terenului prin faptul ca grupul are interesul de a promova sportul in general, fie ca aceia care folosesc terenul de joc vor deveni sau nu clienti ai magazinului.

     

    Deocamdata, in Romania sportul nu se bucura chiar de cea mai mare cautare: inclusiv dupa faimoasa campanie a fostului regim, de constructie la sate a 400 de sali de sport, numarul salilor de sport ramane mult in urma in comparatie cu situatia din tarile vest-europene. Prin urmare, piata are potential din belsug sa creasca, pe masura ce stilul de viata din societatea romaneasca se apropie de cel occidental, unde sportul si miscarea fizica sunt considerate moduri de relaxare si destinere mai „fashionable“ decat distractia in cluburi si baruri. La aceasta se adauga moda, care continua sa privilegieze elementul sportiv in vestimentatie; in plus, cu sau fara directia modei, romanilor le place sa se imbrace sport. Pe piata sunt deja cateva nume sonore ca adidas, Lotto sau Nike, prima retea de retail de nivel international care a intrat in Romania fiind Intersport. Franciza pentru aceste magazine a fost adusa de Genco Electric, filiala a Fourlis Holding, care are activitati in domeniul comertului.

     

    Si intr-adevar, numai piata de articole de imbracaminte si incaltaminte sportiva este estimata de Alexandru Bratu, directorul diviziei Intersport Romania, la 50-60 de milioane de euro pentru 2006, in conditiile in care ritmul de crestere anual este previzionat la 10-15% si pentru urmatorii ani. Cifra include insa si vanzarile de articole no-name, dar si marcile consacrate; de la produsele chinezesti vandute in piete si pana la articolele adidas, Nike, Lotto sau Reebok.

     

    Volumul exact al pietei de articole sportive este greu de determinat, pentru ca sunt produse care ar trebui introduse in aceasta categorie, dar acum nu sunt luate in considerare, spune Alexandru Bratu, dand ca exemplu inclusiv articolele contrafacute. Este insa adevarat, crede el, ca articolele de marca nu intra in concurenta cu cele contrafacute, vandute in piete. Majoritatea cumparatorilor articolelor de marca, sustine Bratu, intra in magazinele specializate nu numai pentru produs, ci si pentru experienta comerciala, ca sa afle ultimele noutati in domeniu.

     

    Alte estimari, in schimb, se refera la o valoare anuala a pietei de sapte ori mai mare – 350 de milioane de euro, incluzand aici si articolele dedicate activitatilor recreative si de leisure – ca pescuitul si vanatoarea, aparatele dedicate salilor de fitness, produsele dedicate sportivilor – cum ar fi alimentele speciale si suplimentele nutritive.

     

    Un alt argument pentru venirea unor noi companii in Romania este, in opinia lui Bratu, faptul ca piata este acum mai bine conturata si mai atractiva fata de perioada 2003-2004, cand nu prea existau distribuitori de articole sportive, logistica era foarte greoaie, iar taxele de import erau mari – 20% din pretul produsului. Exista, argumenteaza el, un suport logistic adecvat, preturile vor fi comparabile cu cele din Uniunea Europeana, iar ritmul de crestere economica este constant. De la inceputul acestui an, cu eliminarea taxelor vamale pentru produsele din UE, care se traduce in preturi mai mici la raft si intr-o oferta similara cu cea din tarile comunitare.

     

    In acest moment, din peisajul retailului romanesc de articole sportive lipsesc trei mari retele: Decathlon si Hervis din Europa, respectiv Foot Locker din SUA. Primele doua au decis deja sa intre pe piata, iar venirea lor e fireasca, pentru ca „au toate motivele sa fie aici: sociale, economice, culturale, politice“, spune acelasi Bratu. Potentialul pietei romanesti nu tine doar de abstractia celor 20 de milioane de consumatori, ci si de situarea majoritatii acestora in raport cu ideea de a purta articole sportive de marca. Acum, astfel de articole sunt privite in general ca un lux – in sensul ca „atunci cand isi cumpara un produs de marca il poarta doar la ocazii speciale“. Or, odata cu cresterea puterii de cumparare, tot mai multi clienti „le vor vedea ca produse de masa, de larg consum, pe care sa le poarte zi de zi si chiar si in casa, in cazul unui trening, spre exemplu“, afirma directorul de la Intersport. Cheltuielile pentru articole sportive vor creste si ele odata cu puterea de cumparare, tinand cont de faptul ca un roman cheltuie in medie 16 euro anual pe astfel de produse, fata de un francez care plateste anual 178 de euro pentru articole sportive.

     

    Insasi evolutia retelelor specializate este o dovada suficient de convingatoare ca piata creste. Vanzarile inregistrate de Sport System Development, compania care opereaza in Romania magazinele Lotto, au inregistrat in 2006 o crestere de 30% fata de anul anterior, ajungand, conform estimarilor, la 12,5 milioane de euro. „Pentru anul imediat urmator, cifra de afaceri previzionata este de 16 milioane de euro“, spune Mirela Rosca, CEO la Sport System Development. Reteaua Lotto numara in prezent 22 de magazine in Capitala si in orasele cu peste 250.000 locuitori, dar planurile de extindere vizeaza din 2007 si orasele mai mici.

     

    La randul sau, Intersport a inregistrat in 2006 o crestere de 160% a cifrei de afaceri, la circa 5 milioane de euro, fata de 2 milioane de euro in 2005. Previziunile pentru 2007 se refera la o crestere de 60% fata de anul anterior, ceea ce ar insemna vanzari de 8 milioane de euro, adica de patru ori mai mari decat in 2005. Intersport are acum o retea de patru magazine, dintre care doua sunt in Bucuresti, unul la Constanta si unul la Brasov. Doua dintre magazine au fost deschise in 2006, iar pentru 2007 Intersport planuieste sa inaugureze inca doua sau chiar trei. Pe termen lung, tinta Intersport este sa aiba o retea de 15 magazine proprii si „poate inca 15 magazine in sistem franciza“, pentru ca, anticipeaza Bratu, „ne gandim sa introducem sistemul de franciza in circa trei ani“.

     

    Ce vor aduce insa nou-venitii pe aceasta piata? Decathlon aduce pe piata nu numai magazinul de mari dimensiuni specializat, ci si o strategie proprie de promovare a sportului. Unul din elementele strategiei este conceptul satului sportiv, dezvoltat deocamdata, doar in Franta, unde au fost deja date in folosinta cinci astfel de sate, la Marsilia, Rennes, Strasbourg, Bordeaux si Lille. Concret, grupul francez cumpara un teren de 20 de hectare (cam cat 30 de terenuri de fotbal) si construieste un magazin intr-una din marginile acestuia. Un astfel de teren trebuie sa aiba o suprafata impadurita si o suprafata cu apa (o parte dintr-un lac, de exemplu). Decathlon incheie parteneriate cu firme care doresc sa-si plaseze in acest complex zone dedicate sportului – echitatie, fotbal, tenis, volei. Exploatarea spatiului nu este conditionata in nici un fel de catre retailerul francez, accesul in complex neavand legatura cu decizia utilizatorilor de a cumpara sau nu din magazinul Decathlon. Taxele de intrare pentru anumite zone sunt platite catre operatorii spatiilor respective – spre exemplu, de firma care se ocupa de terenul de tenis.

     

    Un alt element al strategiei de promovare a sportului se bazeaza pe preturile produselor. Tatian Diaconu, care a lucrat vreme de patru ani la Decathlon in Franta si de sapte luni se ocupa de planurile de expansiune in Romania, e sigur ca parghia preturilor nu da gres: „Daca am deschide maine magazinul, va garantez ca am avea produse cu 30% mai ieftine decat orice competitor“. Diaconu nu se refera numai la numele consacrate in articole sportive, ca adidas sau Puma, ci ia in calcul chiar si produsele vandute in complexul comercial Europa din Capitala, unde se vand articole fabricate in China. Spre exemplu, spune Diaconu, cea mai ieftina minge costa in en-gros-ul Europa 20 de lei, adica echivalentul a 6 euro. Intr-un magazin Decathlon, cea mai ieftina minge nu costa mai mult de 4 euro. Francezii si-au construit toata gama de produse mizand pe „un pret cat mai redus pentru produse cu calitati tehnice cat mai bune“, sustine Diaconu.

    Spre comparatie, marci precum Nike mizeaza pe seductia unui produs (aspect, design, faima) si pe calitati tehnice, pretul nefiind un factor determinant. O alta categorie de produse sunt cele de fashion, care pun accentul pe pret si seductie, dar nu mizeaza pe calitatile tehnice ale unui produs. Revenind la mingea de 4 euro produsa si vanduta de Decathlon, Diaconu insista ca aceasta e testata pentru calitatile ei tehnice: timp de 20 de zile neintrerupt, mingea trebuie sa reziste loviturilor unui piston fara sa se deformeze si fara sa se dezumfle. Pe scurt, fara a-si pierde nici una din calitati.

     

    Preturile mai mici decat in cazul competitorilor sunt sustinute de faptul ca toate cele 10 marci dedicate pentru 70 de sporturi, adica oferta Decathlon, sunt dezvoltate, produse, distribuite si vandute de grup. Cu alte cuvinte, compania se ocupa singura de toate etapele – de la materie prima si pana in momentul in care produsele sunt platite de cumparatori la iesirea din magazin. In al doilea rand, preturile mici ale produselor sunt justificate si de faptul ca nu poarta povara costurilor de marketing. „Spre exemplu, pentru deschiderea magazinului de la Moscova, din aprilie 2006, costurile de marketing au fost zero“, sustine Diaconu. Grupul francez nu-si cheltuieste niciun ban din buget pe publicitate.

     

    De fapt, francezii au parteneriate cu sportivi cunoscuti, care au obligatia, conform contractului, sa colaboreze cu divizia de cercetare si design a grupului. „Ei au obligatia de a folosi, cel putin 40 de zile pe an, echipamentele pe care le punem la dispozitia lor si de a oferi feedback departamentului de cercetare, care imbunatateste produsele in functie de observatiile lor“, explica Ruxandra Bese, responsabil cu dezvoltarea activitatii de retail la Decathlon Romania. Nu e usor, spune Bese, sa gaseasca astfel de sportivi, pentru ca in general, sportivii sunt obisnuiti cu sponsorizari – fie in bani, fie in echipamente, in timp ce Decathlon nu face nici una, nici alta. Sportivii cu care lucreaza grupul francez au mai multe obligatii decat recompense, motivatia lor fiind data doar de faptul ca pot participa la perfectionarea echipamentelor sportive.

     

    In afara parteneriatelor cu sportivi, compania obtine feedback prin departamentele de dezvoltare a produselor, care au avantajul de a putea urmari permanent reactiile cumparatorilor, pentru ca birourile sunt plasate in jurul magazinelor, astfel incat sa poata stabili un contact direct intre clienti si inginerii care proiecteaza produsele. Si echipa romaneasca, formata acum din 21 de oameni, din care majoritatea ingineri proiectanti ai produselor, va avea birourile plasate de jur imprejurul magazinului din Bucuresti.

     

    In plus, fiecare centru de cercetare pentru diversele divizii sportive va fi plasat in zone care permit testarea imediata a prototipurilor – fie ca este vorba de schiuri de apa sau placi de snowboard. Spre exemplu, Tribord, brandul dedicat sporturilor acvatice, are „cartierul general“ la Hendaye, pe coasta Oceanului Atlantic, iar prototipurile sunt testate de sportivi.

     

    Marcile proprii dezvoltate de Decathlon inseamna acum 80% din totalul ofertei din magazine, planurile grupului fiind ca „in zece ani pe rafturile magazinelor proprii sa se gaseasca doar articolele produse de companie“, a declarat Francesco Russo pentru BUSINESS Magazin. Grupul francez, care s-a lansat pe piata franceza in 1976, a inceput activitatile de productie zece ani mai tarziu. Decizia a fost luata in urma unei experiente dure cu Peugeot, care era la acea vreme unicul furnizor de biciclete pentru Decathlon si care s-a hotarat brusc sa renunte la contract. Vreme de sase luni, in reteaua de magazine nu s-a mai gasit nicio bicicleta, iar compania a luat atunci decizia de a constitui divizia de productie proprie.

     

    Prin productie a facut cunostinta si cu Romania compania franceza, pentru ca divizia de productie are un birou in tara inca din 2004, afirma Russo, cel ce a venit in tara pentru a coordona relatiile cu furnizorii locali. Dar chiar si inainte de venirea lui Russo in Romania, firme romanesti produceau textile, spre exemplu, pentru Decathlon Franta. „Primele contacte cu firmele romanesti au fost stabilite de oamenii de afaceri italieni care au venit aici chiar de la inceputul anilor ‘90“, comenteaza Russo. Cum s-a hotarat sa lucreze direct cu romanii si ce i-a atras pe cei din divizia de productie a grupului francez in tara? Forta de munca a prezentat cel mai mare factor de atractie, „Romania fiind considerata buna din punct de vedere al pregatirii profesionale“, isi aminteste managerul. Si aceasta tara a si ramas cea mai buna zona de productie din Europa, datorita know-how-ului de productie si costurilor inca mici cu forta de munca.

     

    Experienta romanilor in industria textila a fost, asadar, prima premisa a interesului manifestat de grupul francez pentru Romania, care a ajuns sa aiba acum 14 firme furnizoare pentru Decathlon – noua pentru textile, trei pentru incaltaminte si una pentru produse din plastic. Productia din 2006, exportata integral, a ajuns la 18 milioane de euro, pentru 2007 previziunile lui Russo referindu-se la 22 de milioane de euro. Pentru viitor isi propune sa gaseasca inca 13 furnizori pentru diferite articole – textile, incaltaminte, produse din metal si plastic, biciclete. Prin urmare, va fi necesara deschiderea unui nou birou la Timisoara, pentru coordonarea productiei din zona de vest.

     

    Nici unul din furnizorii grupului francez nu are contract de exclusivitate cu Decathlon. „Productia pentru noi nu trebuie sa depaseasca 30% din cifra lor de afaceri“, spune Russo, motivand ca „n-ar fi sanatos nici pentru ei si nici pentru noi“.

     

    Pana vor ajunge produsele fabricate in Romania pe rafturile magazinelor Decathlon de aici mai trebuie insa sa treaca ceva vreme. Pentru ca, dupa cum spune Diaconu, deocamdata nu au gasit niciun teren in Bucuresti pentru care sa incheie un contract. Desi, adauga Ruxandra Bese, „negociem pentru toate variantele – de inchiriere a terenului, de cumparare sau un contract cu un dezvoltator care sa realizeze magazinul conform caietului nostru de sarcini“. Neavand pana acum niciun fel de contract, reprezentantii Decathlon nu au facut niciun fel de estimare referitoare la valoarea investitiei pentru magazin, dar au dorit sa precizeze ca un pret al terenului de 500 de euro pe metrul patrat „este absolut aberant“, mai ales in conditiile in care retailerul francez are o politica de preturi de tip discount. Cu siguranta insa ca pentru un magazin construit de la zero si pentru care este cumparat un teren de peste 23.000 mp, investitia ar depasi 10 mil. euro, admite Tatian Diaconu.

     

    Ce investitii ar trebui sa bugeteze Hervis, nou-venit si el pe piata retailului de articole sportive, pentru a putea ridica pretentii la o felie din piata? Pentru deschiderea unui magazin Intersport, cu o suprafata de 1.000 mp, este nevoie de un milion de euro. Prin comparatie, pentru un magazin Hervis sau Foot Locker ar fi nevoie de investitii minime de 400.000 de euro, estimeaza Alexandru Bratu, respectiv de cateva milioane de euro pentru Decathlon, care functioneaza sub logo-ul „totul sub un singur acoperis“. Totusi, apreciaza Bratu, pentru a fi rentabila, orice retea are nevoie de o masa critica de magazine: „Cu un singur magazin abia daca reusesti sa fii vizibil, nu te observa lumea“. Mai departe insa, despre cresterea numarului de companii de pe piata de retail de articole sportive, Bratu spune ca „e cu atat mai bine cu cat sunt mai multi“, cresterea concurentei fiind evident benefica.

     

    Astfel incat, in timp ce companiile deja prezente – ca retelele Intersport si Lotto – dau zor sa se extinda, nou-venitii cauta solutii pentru a-si croi drum intr-o piata in care competitia incepe sa se simta. O crestere a pietei cu minim 10% anual e suficient de atractiva pentru toti.

  • Pe banii cui

    HVB LEASING (actuala Unicredit Leasing) Principalele proiecte finantate de companie in ultimii trei ani includ constructia supermarketului Billa – Cluj, a magazinelor Mr. Bricolage si Mediagalaxy Orhideea din Bucuresti si a cladirii de birouri din Capitala utilizate de Nord Grup. Finantarea acordata construirii magazinului Mr. Bricolage pe o perioada de 15 ani se cifreaza la aproximativ 6 milioane de euro, iar valoarea finantarii buy & lease a Media Galaxy Orhideea este de 4 milioane de euro.

     

    FINANS INTERNATIONAL LEASING Contractul, prin care hotelul Pro Confort a intrat in portofoliul Finans, in schimbul sumei de 5,2 milioane de euro, este unul din principalele incheiate in 2006. Sistemul de finantare ales este de tipul sale & leaseback, fondurile fiind folosite de Pro Confort pentru constructia unui alt hotel. Compania a finantat in 2006 un showroom auto in Constanta, valoarea finantarii fiind de 1 milion de euro.

     

    IMMORENT ROMANIA Compania s-a implicat in realizarea cladirilor de birouri si a facilitatilor de depozitare ale Terranova Imobiliare, valoarea investitiei fiind de 3,7 milioane de euro, la care se adauga dezvoltarea capacitatilor de productie  si a birourilor GDM Ro Electronics pentru 5,7 mil. euro, acestea fiind doar o parte din contractele companiei.

  • Mistrie, caramizi si leasing

    Mai scump decat clasicul credit bancar, leasingul imobiliar isi face incet, dar sigur, loc in preferintele de finantare ale firmelor romanesti. Efectul ar putea fi, spun companiile de profil, cel putin o dublare a pietei in 2007.

     

    Desi puncteaza de la bun inceput ca „este mai scump“, actionarul majoritar al Altex, Dan Ostahie, spune ca pentru el leasingul imobiliar a fost o buna sursa de bani atunci cand a inceput constructia complexului Media Galaxy Orhideea:  „Leasingul imobiliar este o metoda facila pe care o utilizam pentru a construi, in conditiile in care resursele proprii sunt limitate“.

     

    In cazul complexului din centrul comercial Orhideea, investitia s-a ridicat la 5 milioane de euro, la care s-au adaugat alte 3 milioane de euro pentru capitalul de lucru, finantarea fiind asigurata de HVB Bank Romania si HVB Leasing. Iar pentru ca reteta s-a dovedit buna, leasingul imobiliar ramane in vizorul lui Ostahie (alaturi de clasicul credit bancar) si pentru proiectele viitoare de extindere a retelei de magazine. Pentru 2007, planurile de investitii vor fi definitivate „in cateva zile“, spune omul de afaceri, adaugand ca tot atunci se va decide exact si care ar putea fi valoarea finantarilor in leasing.

     

    Cazul sefului de la Altex nu este insa unicul, iar exemplele de mari proiecte dezvoltate folosind aceasta forma de finantare se inmultesc. Si lantul hotelier Pro Confort Bucuresti (detinator a trei hoteluri) a folosit o forma de leasing imobiliar – sistemul sale & leaseback, potrivit lui Kerem Sekizyarali, presedintele Finans International Leasing, compania responsabila cu finantarea.

     

    Vanzarea unui hotel al Pro Confort, pentru 5,2 mil. euro, si ulterior inchirierea si rascumpararea acestuia dupa finalizarea contractului de leasing (pe zece ani) reprezinta o varianta pe care actionarii o privesc ca mod de extindere a afacerilor pe banii altora.

     

    „Nu sunt dezavantaje, fiind o varianta utilizata pentru atragerea de resurse. Chiar daca este mai scump decat creditul bancar cu aproximativ un procent, in varianta leasingului obtinem toti banii o data, mai rapid decat in cazul unui credit bancar“, comenteaza directorul general al lantului hotelier, Liviu Roata Moale. Potrivit reprezentantului Pro Confort, compania are in prezent in derulare un proiect de 35-40 de milioane de euro in zona Vitan, care va include un hotel de patru stele. „Hotelul cu 1.400 de camere va fi finalizat in septembrie 2007, iar pentru completarea fondurilor am apelat si la un credit bancar de 7 milioane de euro de la Finansbank“, afirma Liviu Roata Moale. Numele noului hotel va fi cunoscut saptamana aceasta.

     

    Extinderea lantului hotelier nu se opreste aici. Actionarii sunt in prezent in negocieri cu o companie de leasing pentru perfectarea unui nou contract. Banii vor fi folositi la constructia unui alt hotel in Bucuresti, spune directorul companiei, ratele de leasing urmand sa fie achitate din incasarile lantului hotelier.

     

    De altfel, chiar intentiile de extindere a multor businessuri, alaturi de venirea unor noi multinationale in Romania, sunt cele care sustin dezvoltarea pietei de leasing imobiliar – ceea ce pe reprezentantii companiilor de leasing ii face sa fie optimisti, multi dintre ei vorbind chiar si despre o dublare a pietei. Si profetiile de bine nu vizeaza doar segmentul de business, adica al cladirilor industriale sau de birouri, ci si cel de retail sau rezidential.

     

    Practic, anul acesta, leasingul imobiliar ar putea sa ajunga la 10% din piata de profil, crede Septimiu Postelnicu, presedintele Asociatiei de Leasing si Servicii Financiare Nebancare (ALB) si director general al Unicredit Leasing, cea mai mare companie de pe piata locala.

     

    El spune ca ponderea de 10% a leasingului imobiliar se respecta si in cazul Unicredit Leasing. „Leasingul imobiliar va atrage anul acesta 10% din finantari, fata de 4-5% anul trecut“, spune Postelnicu, care vizeaza pentru acest an finantari de 450 de milioane de euro. Pentru anul trecut, cumuland si rezultatele HVB Leasing, cu care a fuzionat recent (ca urmare a fuziunii la nivel global Unicredit-HVB), Unicredit Leasing a realizat finantari estimate la 30 de milioane de euro pe segmentul imobiliar.

     

    Continuarea unor contracte perfectate in 2006 este primul factor luat in calcul de Postelnicu atunci cand pariaza pe cresterea segmentului de finantare pe zona de real estate. Printre cele mai importante se afla, potrivit acestuia, o finantare de tip sale & leaseback pentru un supermarket situat in vestul tarii, ce face parte dintr-o serie de finantari acordate anul trecut unei retele romanesti de retail. Alaturi de aceasta, constructia unui imobil de birouri in Bucuresti, de peste 8.000 mp, este un alt contract important, cu o valoare finantata de aproximativ 13 milioane de euro si termen de finalizare preconizat pentru prima jumatate a lui 2008. In plus, compania are in negociere o serie de contracte, valoarea finantarilor fiind de maxim 20 de milioane de euro per contract.

     

    In cazul Finans International Leasing, prognozele sunt si mai optimiste. Cresterea finantarilor pe segmentul de leasing imobiliar este estimata la 20% anul acesta, fata de 15% in 2006 (dintr-un volum al contractelor cifrat la 117 de milioane de euro). Pe ansamblul portofoliului, presedintele companiei, Kerem Sekizyarali, vede o crestere a volumului de contracte. „Vom inregistra minim cresterea pietei la volumul de contracte. Daca piata va creste cu 40%, si noi vom creste cu minim 40%“, sustine el. 

     

    Pentru perioada urmatoare, Finans International Leasing vizeaza incheierea a cel putin doua contracte de circa 3,5 de milioane de euro fiecare. „Negociem contracte de leasing pentru constructia unui showroom la Galati si a unui depozit in Bucuresti in sistem sale & leaseback“, subliniaza Kerem Sekizyarali.

     

    Cresterea ponderii finantarilor in leasing imobiliar este anticipata si de divizia de profil a grupului austriac Erste Bank, Immorent Romania. Anina Iordache, managing director la Immorent, estimeaza pentru 2007 un volum al contractelor de 70 mil. euro, triplu fata de 22,8 mil. euro in 2005. Compania are in negociere opt contracte de leasing imobiliar.

     

    Chiar si asa insa, piata e mica: anul trecut leasingul imobiliar a acumulat finantari de peste 100 mil. euro, conform specialistilor din piata.  Statistica ALB aferenta primelor noua luni din 2006 indica o valoare finantata a bunurilor de 89 de milioane de euro, cladirile  comerciale si industriale fiind principalele beneficiare ale fondurilor (peste 77%).

     

    Daca in 2006, sectorul rezidential a atras finantari de numai 10 milioane de euro, pe viitor rezidentialul poate atrage sume consistente. Nevoia continua de proiecte pe acest sector a determinat companiile de profil sa aduca produse specifice in piata. „In circa doua luni vom definitiva un produs destinat pietei rezidentiale, lansarea acestui produs fiind legata de cerintele pietei“, a spus Codruta Duta, sef de vanzari pentru leasing imobiliar la Unicredit Leasing.

     

    Intrarea pe piata cu produse dedicate pietei rezidentiale, mai atractive comparativ cu portofoliul de produse bancare, constituie in acest moment sansa companiilor de leasing pentru o majorare considerabila a portofoliului de clienti. Si aceasta chiar daca serviciile companiilor de leasing au pierdut avantajul pe care il aveau in fata bancilor, produsele fiind acum, conform noii legislatii, asimilate unor credite bancare obisnuite.

  • Leasing la alegere

    INVESTITIE GREENFIELD Compania de leasing cumpara terenul pe care urmeaza sa se construiasca imobilul.

     

    BUY & LEASE Varianta in care compania de leasing achizitioneaza imobilul ales de client, acesta constituind obiectul contractului de leasing.

     

    SALE & LEASEBACK Contractul de tip sale & leaseback permite vanzarea unui imobil catre o companie de leasing, iar vanzatorul isi recapata bunul in proprietate dupa achitarea integrala a ratelor.

  • Spre miliardul de euro

    Sumele brute cheltuite anul trecut de companiile cehe pentru publicitate TV, fara a lua in calcul discounturile si bonusurile, au fost de 832 de milioane de euro, cu 14% mai mult decat in 2005.

     

    Conform datelor furnizate de TNS Media Intelligence, citate de agentia de presa CTK, cel mai mare advertiser a ramas Procter & Gamble, cu aproape 50 de milioane de euro. Acesta a fost urmat de Nestlé (46,6 milioane de euro), Danone (39,5 milioane de euro), Telefonica O2 (38 de milioane de euro) si Henkel (32,3 milioane de euro). Reclamele s-au bucurat de cea mai mare audienta la postul privat TV Nova – 50% din populatia adulta, precum si la un alt post privat, TV Prima, cu 38,7%. Televiziunea publica a atras o audienta a reclamelor de doar 11,4%, in scadere cu 0,4%. Prin lege insa, aceasta nu a avut voie sa difuzeze anul trecut spoturi decat pana la limita a 1% din spatiul de emisie, iar in acest an plafonul a fost redus la jumatate.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Codrut Pascu – managing director, Roland Berger Strategy Consultants
    • Lorand Szarvadi – CEO, Domo Retail
    • Monica Iavorschi – Sales & Marketing Director, Arctic
    • Paul Militaru – Business Development Manager, IT&S – distribuitor de produse si solutii IT&C
    • Gabriel Jitaru – CEO, Complet Electro Serv – producator de calculatoare, grup Altex
    • Valentin Negoita – presedinte, Asociatia Producatorilor si Distribuitorilor de Echipamente de Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor (APDETIC)

      • Nicolae Dumitrescu – director de vanzari, New Link – distribuitor de produse electronice
      • Catalin Butolo – director de marketing, Ultra Pro
      • Costel Grozav – consultant BenQ Romania
      • Beniamin Ioan Steau – invitat din partea cititorilor

  • Mai e loc de crestere

    Piata de IT si produse electronice se asteapta la cresteri de 10-20% in 2007, dar multe vor depinde de achizitiile guvernamentale. Cresteri ceva mai reduse – dar care vin dupa scaderea de anul trecut – sunt preconizate si de comerciantii de electrocasnice. Totul pe fondul schimbarilor legislative determinate de aderarea la UE, despre care au discutat invitatii ultimei editii a Club BUSINESS.

    BUSINESS MAGAZIN: Anul trecut nu a fost unul exceptional. Cum credeti ca va evolua piata in 2007?

    VALENTIN NEGOITA: Eu as zice ca cea mai potrivita atitudine ar fi cea a unui optimism temperat. Cred ca sunt motive sa credem ca 2007 va fi mai bun in vanzari decat 2006, chiar si din simplul motiv ca va trebui sa accesam fondurile structurale. Si vom ajunge si la utilizarea lor spre informatizarea administratiei publice. Un studiu facut anul trecut a revelat o situatie ciudata: 43,5% dintre gospodariile romanesti au calculator si il folosesc, ceea ce e foarte bine, in timp ce la serviciu e vorba de doar aproape 10%. Ceea ce spune extrem de multe, daca nu totul. Aici e locul, al programelor guvernamentale care anul trecut au cam lipsit, dar isi vor face aparitia. Aici este potentialul de crestere cel mai mare, incepand cu acest an. In ultimii 2-3 ani, pe piata PC-urilor conduc in vanzari utilizatorii finali din sectorul IMM si SOHO (small office home office). Acestia sunt peste 80% din consumatori. Restul, achizitiile guvernamentale, proiectele, sunt aproape inexistente.

    BUSINESS MAGAZIN: Si tocmai acestia sunt cei care ar putea aduce cele mai mari venituri furnizorilor.

    VALENTIN NEGOITA: Teoretic. 2006 fata de 2005 a fost un an de stagnare in mare masura si de crestere doar pe unele segmente, la notebook spre exemplu. Anul acesta va fi precis o crestere, probabil peste 20%, dar e greu de anticipat acum, pentru ca acele proiecte va trebui sa-si faca si efectul.

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Jitaru, dumneavoastra ca producator cum vedeti lucrurile?

    GABRIEL JITARU: Nu stiu daca va fi chiar cum spune domnul Negoita, dar si eu cred ca proiectele publice vor creste in valoare. Si mai sunt si acei bani europeni.

    BUSINESS MAGAZIN: Dar reducerea taxelor vamale la monitoarele LCD, de exemplu, va avea o influenta sensibila?

    VALENTIN NEGOITA: Da, fara indoiala. Ca si la notebook-uri, categoria incepe sa fie definita foarte bine si cresterea este in pas cu ce se intampla pe pietele mature. Chiar daca pretul lor este mai mare decat la echipamentele clasice, a scazut masiv in ultimii doi ani. Si atunci, cu noile preturi pe care le vor afisa comerciantii, cred ca vor avea succes. Mai ales ca publicul roman nu se duce pe lucruri foarte ieftine.

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Szarvadi, ca se vorbea de pret, cum au evoluat preturile fata de acum o luna in magazinele Domo? Ati scazut deja?

    LORAND SZARVADI: Sigur ca da, din octombrie tot scad preturile. Aici as adauga insa ca la IT nu scad preturile din cauza eliminarii taxelor vamale, care erau la fel si inainte. Vor scadea insa la LCD-uri si la plasme. Aici chiar am inregistrat cresteri puternice in vanzari…

    BUSINESS MAGAZIN: Dar aceste scaderi de taxe vor fi reflectate integral in pretul din magazine. Tot cu 28% (diferenta intre taxele vamale inainte si dupa aderare) va fi si pretul mai mic?

    LORAND SZARVADI: In cam trei luni de zile, fara indoiala. Stocurile de acum se vor epuiza. Nu cred ca diferenta se regaseste in totalitate deja, dar in trimestrul al doilea va fi. Presiunea pe preturi si pe marje e prea mare, comerciantii nu vor reusi sa evite scaderea. Competitia e mare. In retail, suprafetele cresc si noi trebuie sa vindem mai mult pe metrul patrat si acum ne bazam efectiv pe buzunarul romanului de rand care, si el, sper ca va cumpara mai mult.

    BUSINESS MAGAZIN: Ce vor prefera consumatorii odata cu scaderea preturilor la cateva categorii? Vor alege sa cumpere mai ieftin acelasi produs sau vor opta pentru produse dintr-o gama superioara?

    LORAND SZARVADI: Eu cred ca brandurile se vand si in acelasi timp se vand si produsele de o calitate mai buna. In Romania se vand in general mai multe branduri decat in Europa de Vest. Un retailer generalist, un media center, vinde mult mai multe produse no-name in Germania sau in Franta. Romanii au optat pentru calitate. Si odata cu scaderea preturilor, eu cred ca ramanem pe aceleasi categorii de produse.

    PAUL MILITARU: Eu cred ca romanul nu cumpara nici cele mai ieftine produse, nici cele mai scumpe. Si asta si la IT, sectorul care ne reprezinta.

    LORAND SZARVADI: Experienta mea e alta. Eu vand cele mai ieftine si cele mai scumpe. Produsele de mijloc practic nu exista. Asta e in general la marii retaileri. Se vand produsele de top si cele de intrare.

    CODRUT PASCU: E clar ca ciclul de inlocuire al produselor medii este mai scurt in tarile cu venituri mari pe cap de locuitor decat in Romania. Si nu cred ca noi vom face exceptie. Probabil ca nu o sa se mai inlocuiasca televizorul la 6-7 ani, ci se va inlocui la 4-5 ani. Probabil se va inlocui si masina de spalat mai repede in Romania. Nu o sa mai fie multi care au masina de spalat 15-20 de ani.

    BUSINESS MAGAZIN: Ca tot vorbeam de masini de spalat, care e situatia pe piata de electrocasnice?

    MONICA IAVORSCHI: Si noi asteptam o usoara crestere, mai ales tinand cont de faptul ca anul trecut s-a inregistrat o usoara scadere, nu mult, dar cu 10%. Asta strict la masinile de spalat. Pe total la piata de electrocasnice, opinia generala e ca piata a scazut un pic cu vreo 5%. Noi suntem mai optimisti decat media pietei, dar asa se vede de la noi.

    BUSINESS MAGAZIN: Din portofoliul de produse Arctic, ati concurat cu vreun produs care acum se ieftineste?

    MONICA IAVORSCHI: Nu, noi nu suntem afectati, la electrocasnice nu este nicio schimbare. Noi avem televizoare CRT mai apropiate de subiect, dar la care nu a existat vreo schimbare, ar fi fost LCD-urile si plasmele, dar pe care noi nu le importam inca.

    BUSINESS MAGAZIN: Vreti sa aduceti?

    MONICA IAVORSCHI: Nu stiu, tinand cont de faptul ca avem televizoare, ar fi un pas natural.

    NICOLAE DUMITRESCU: O mare schimbare va fi pe piata ecranelor LCD, pentru ca plasmele nu prea mai sunt solicitate. Cererea este mult mai mare pentru LCD-uri. La noi este 99%.

    CODRUT PASCU: Tehnologic, LCD-ul e superior plasmei si costul de productie e mult mai mic.

    BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca anul acesta se vor mai reduce putin marjele sau veti castiga din acest joc cu taxele vamale?

    LORAND SZARVADI: Vanzarile vor creste, nu marja, pentru ca nu stam noi foarte rau cu marja pe unitate, dar vanzarea pe metrul patrat nu e ca in vest. Si costurile sunt ca in vest, dar ne bazam pe o piata cu o putere de cumparare data de un venit de zece sau de cinci ori mai mic. Piata trebuie sa creasca, iar marjele… daca se mentin unde sunt, e bine. Asta nu inseamna ca toti retailerii au terminat anul cu profit…

    BUSINESS MAGAZIN: Importatorii au avut un pic de castigat si din curs…

    NICOLAE DUMITRESCU: Da, s-a castigat, nu pot sa zic nu. Si aprecierea leului s-a vazut putin si in pretul produselor.

    BUSINESS MAGAZIN: Dar nu ati transferat toata diferenta, nu?

    NICOLAE DUMITRESCU: Am mai pastrat putin si pentru noi, sa compensam volumul.

    BUSINESS MAGAZIN: Arctic a fost afectat de cursul valutar?

    MONICA IAVORSCHI: Da. In Romania nu am castigat, la exporturi am pierdut…

    BUSINESS MAGAZIN: Sa revenim la capitolul previziuni. De IT am vorbit, cum va fi pentru electrocasnice?

    MONICA IAVORSCHI: Noi suntem optimisti pe termen mai lung si mai putin optimisti pe termen scurt. E clar ca piata va creste, tinand cont de cresterea viitoare a veniturilor consumatorilor, care vor scadea la un moment dat perioada de inlocuire. Acum poate cu Bulgaria ne comparam, dar fata de Ungaria suntem departe. In Ungaria, rata de inlocuire e undeva la 7-8 ani, iar la noi urca si spre 12. Deci e loc de crestere asa ca am estimat o crestere de 5% pe an. 5-7% e deja scenariul optimist. Pe total piata. Sunt niste tendinte ca poate produsele mai scumpe prind o pondere mai mare in cerere, sunt produse mai sofisticate, au cerere mai mare. Mai ales ca pretul mediu al produselor a scazut, e foarte vizibil trendul asta in ultimii 3-5 ani.

    BUSINESS MAGAZIN: Ce inseamna produse mai sofisticate la electrocasnice?

    MONICA IAVORSCHI: La masini de spalat e cerere pentru cele cu turatii mai mari, la aragazuri, pentru cele cu volum mai mare. La frigidere, cererea e ca si inexistenta pentru produsele mici si cu o usa. Mai reprezinta cateva procente din piata, dar e departe de nivelul de 20% cat era pana acum cativa ani.

    BUSINESS MAGAZIN: Piata per ansamblu va creste, dar vanzarile pe metrul patrat?

    LORAND SZARVADI: Sunt sanse bune sa creasca. In primul rand, din 2003 nu mai exista crestere spectaculoasa. Bine, noi ne si bazam pe utilizatorii casnici. In 2003, creditul de consum a ridicat vanzarile, a fost un an exceptional, dupa care am crescut numai prin cresterea suprafetelor. Din 2003 vanzarea pe metrul patrat a scazut. Din cauza asta am inceput sa vindem produse IT si accesorii. E goana dupa suprafete mari. Consumatorul vrea sa cumpere intr-un magazin mare, aerisit, cu de toate. Si specializarea stricta nu mai functioneaza. Efectiv pierdem teren in magazinele alea mici care ne-au mai ramas. Chiar prea repede s-a ajuns in Romania la suprafete de 3.000-5.000 de metri patrati, tinand cont de veniturile populatiei.

    NICOLAE DUMITRESCU: Noi facem afaceri la alt nivel fata de marii retaileri, nici nu am beneficiat de boom-ul din 2003, nu ne-a ajutat prea mult creditul cu buletinul, creditul fara avans, noi am avut insa o crestere in fiecare an. Dar vorbim de o alta dimensiune a business-ului.

    MONICA IAVORSCHI: La noi, cresterea totala a fost de 7%. Si la export de vreo 30%, e consistent mai mare.

    BUSINESS MAGAZIN: Deci viitorul apartine exportului?

    MONICA IAVORSCHI: Nu-mi place sa spun, nu ma ocup eu de export, dar da. Industria nu e una dintre cele mai profitabile si economia de scala e obligatorie pana la urma.

    BUSINESS MAGAZIN: Si pentru anul acesta ce anticipati?

    MONICA IAVORSCHI: La export, suna bine. Tot 30%. Iar pe piata locala, nu stiu, un 5% speram, asa optimist.

    BUSINESS MAGAZIN: Si per total piata?

    MONICA IAVORSCHI: Tot 5%, in scenariul optimist.

    LORAND SZARVADI: Noi ne adresam unei clientele restranse, consumatorul casnic, nu foarte specializat, care vrea si conditii bune de rate. Si noi am crescut, cu vreo 40% anul trecut si cred ca suntem singurii retaileri care chiar au raportat cresteri. Ceilalti au avut chiar reduceri semnificative. Si nu am pierdut bani. Nu am castigat prea mult, dar nici nu am pierdut, ceea ce e o mare realizare pentru anul 2006.

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Butolo, domnul Negoita spunea ca anul acesta cresterea in IT ar trebui sa vina din proiecte.

    CATALIN BUTOLO: Este dificil de zis ce sume vor veni din proiecte guvernamentale. Ramane de vazut cat la suta va fi IT si cat la suta va fi in partea de comunicatii. De obicei, proportia este 80-20. S-ar putea ca majoritatea fondurilor europene sa se duca spre comunicatii, pentru ca pana la urma e nevoia primordiala a tuturor si probabil ca acolo se vor duce in prima faza. Dar undeva la nivelul Romaniei, speram sa creasca piata de IT&C cu intre 10 si 20%. Ceea ce nu e neaparat rau, la o piata de un miliard, o crestere de 10% inseamna ceva. Sper ca pe retail lucrurile sa mearga bine. Inceputul de an e de bun augur fata de anul trecut care a avut destul de multe urcusuri si coborasuri.

    BUSINESS MAGAZIN: Va asteptati sa intre noi comercianti in piata in acest an?

    CATALIN BUTOLO: In 2007 si-au anuntat cativa intrarea, dar timid. Pe piata marilor retaileri ma astept mai degraba la ceva spectaculos. Ma refer la cei trei care fac jocurile pe piata de electronice si electrocasnice.

    LORAND SZARVADI: Da, concurenti s-au anuntat si chiar vin. Primii doi jucatori europeni (Media Markt si Electroworld – n.r.) sunt asteptati, dupa parerea mea.

    NICOLAE DUMITRESCU: E important si cum vor veni, direct sau prin achizitii.

    LORAND SZARVADI: Asta e cel mai interesant. E greu fara achizitii, sa creezi o retea. Se grabesc si e greu sa vina altfel. Sunt jucatori foarte mari. Romania e o piata mare, nu avem infrastructura, nu e atat de simplu, chiar fara granita sunt dificultati in lansarea cu cateva magazine concomitent. Un jucator nu cred ca isi permite sa mearga cinci ani in pierdere pana ajunge la masa critica.

    BUSINESS MAGAZIN: Pentru importatori cum ar fi mai bine?

    MONICA IAVORSCHI: Direct ar fi mai lin si mai bine pentru toata lumea.

    COSTEL GROZAV: Si am avea un nou client pana la urma. Daca ar fi o achizitie, am muta doar banii dintr-un buzunar in altul.

    CODRUT PASCU: Un nou intrat gandeste: pot sa investesc greenfield, abordez Romania si in 3 ani de zile ajung la o acoperire nationala. Cu anumite costuri si nu am profit pe aceasta perioada. Problema e ca si din punct de vedere al atractivitatii pietei exista o fereastra de oportunitate. Peste cinci ani de zile, 5% crestere o sa ni se para enorm. Si daca nu faci bani atunci cand piata creste, e greu de presupus ca actionarii respectivi vor avea incredere ca poti sa faci bani multi ca sa recuperezi si pe primii pe care i-ai pierdut, peste 5 ani de zile cand piata va fi mult mai calma decat acum. Deci un nou jucator serios tot timpul o sa puna pe primul loc posi-bilitatea de a achizitiona un retailer local deja stabilit. Doar daca preturile pe care le vor cere cei de aici vor fi punitive se va recurge, zic eu, la dezvoltarea de la zero.

    BUSINESS MAGAZIN: Apropo de extindere, CES a lansat cel de-al doilea brand. Catre ce public se adreseaza?

    GABRIEL JITARU: Da, e vorba de Myriam. Am dorit sa scoatem o platforma mai performanta pentru ca trendul in piata este ca se doreste ceva mai mult. Oferim o calitate mai buna bazandu-ne atat pe componente, cat si pe partea de utilitate. La Myriam vom avea sistemul de operare Windows spre deosebire de Davio care rula aproape 100% pe Linux. A fost o cerere pe partea aceasta de sisteme mai scumpe, pe care le scoti din cutie si merg. Am avut probleme cu Davio, pentru ca multi nu stiau cum sa scoata Linux de pe el, sa-si puna Windows pirat.

    BUSINESS MAGAZIN: Aveti planuri sa intrati si in alte lanturi – in afara de Altex – cu aceste doua marci?

    GABRIEL JITARU: In perspectiva da, acum nu. Nu pentru anul acesta. In acest moment pe partea de PC s-a ajuns aproape de un maxim si retailul nu mai poate creste. Asa ca vom cauta si alte modalitati ca sa putem justifica investitia facuta in fabrica.

    BUSINESS MAGAZIN: Pe partea de import ce perspective sunt?

    PAUL MILITARU: Punctul nostru forte si atentia noastra este pe brandul Dell pe care il distribuim de anul acesta. Anul trecut am obtinut trei milioane de euro printr-un parteneriat indirect cu Dell, anul acesta vrem sa dublam aceasta cifra. Din perspectiva unui distribuitor, lucrurile stau putin altfel, businessul e diferit. Si e interesant ce aud pentru ca putem sa ne pregatim si noi lucrurile pentru anul acesta.

    BUSINESS MAGAZIN: Ce intentionati anul acesta, veti fi mai activi pe retail?

    PAUL MILITARU: Desigur ca si retailul e o tinta, dar in momentul acesta noi facem in proportie de 90% distributie. Catre revanzatori si apoi ajung la end-user o mare parte din produsele noastre. Si o parte, din proiecte.

    BUSINESS MAGAZIN: Vor urma mai multe promotii, veti fi mai agresivi?

    PAUL MILITARU: Nu cred. Am avut o crestere de 100%, iar pentru anul acesta ne vom propune aceeasi tinta si e realizabila fara eforturi deosebite.

    CATALIN BUTOLO: Pentru noi ar fi greu sa avem o astfel de crestere. Ce ne dorim este sa crestem mai mult decat media pietei. Deja la nivelul pietei, pentru o companie medie spre mare, este greu sa ai cresteri spectaculoase mai ales in retail. In general, cand cresti peste piata pe o piata matura, furi din cota de piata a cuiva. E foarte mult loc de crestere, dar depinde de infrastructura, de ceea ce se va intampla la nivel guvernamental. E greu sa atingi orase mai mici sau sa intri pe sectorul rural. Si mai cred ca un segment interesant in acest an o sa fie online-ul care o sa creasca spectaculos.

    BUSINESS MAGAZIN: Cat la suta din vanzarile Ultra Pro sunt facute acum online?

    CATALIN BUTOLO: Nu reprezinta o pondere importanta, undeva in jur de 5% maximum. E insa o directie de business pe care o vom dezvolta.

    LORAND SZARVADI: Si noi am relansat de curand site-ul, insa e o provocare sa gasesti compromisul intre strategia de retailer traditional si retailer online. E cu totul altceva. Trebuie sa gasesti combinatia optima, poate chiar sa folosesti site-ul in magazine.

    VALENTIN NEGOITA: E si o chestiune de costuri. Daca la offline ai obsedantul metru patrat, aici metrul patrat dispare.

    LORAND SZARVADI: In online, chiriile se transforma in reducere, pentru ca nu se vinde produsul la acelasi pret. Noi am reusit sa crestem de cinci ori vanzarile online. Am ajuns la 2 milioane de euro vanzari, nu e o cifra semnificativa, dar oricum e ceva. Totusi nu ne putem compara cu alte magazine online. Noi nu putem sa fim atat de agresivi online si nici Ultra Pro sau orice alta retea, pentru ca efectiv muscam din felia noastra.

    BUSINESS MAGAZIN: Referitor la directivele europene in materie de reciclare, cum credeti ca va functiona sistemul? V-ati pregatit? Veti acoperi din interior nevoia sau veti contracta firme specializate?

    MONICA IAVORSCHI: Din interior nu prea cred, nu exista infrastructura, este imposibil pentru oricine sa finanteze un asemenea proiect. Vorbim de zeci, sute de milioane de euro. Nici n-am incercat sa facem calculul acesta. Categoric, trebuie contractat…

    BUSINESS MAGAZIN: Aveti de unde alege in momentul acesta?

    MONICA IAVORSCHI: In momentul acesta nu. Sunt cativa ofertanti in piata, dar nu de dimensiunea necesara. Si este un proiect la care, cu siguranta, ar trebui ca producatorii sa lucreze impreuna.

    BUSINESS MAGAZIN: In strainatate, exista in magazine cutii in care pot fi puse, pentru a fi reciclate, anumite produse – bunaoara baterii sau telefoane mobile. Cand va aparea in magazine precum Domo aceasta posibilitate?

    LORAND SZARVADI: Foarte curand.

    BUSINESS MAGAZIN: Si pe etichete va fi mentionat distinct cat la suta din pret inseamna reciclare?

    MONICA IAVORSCHI: Inca nu s-a ajuns la o concluzie. Dar asta ar fi solutia optima, daca ne uitam la tarile din Europa care au facut acest lucru. In tarile care nu au avut foarte mult de suferit nici retailerii, nici producatorii, au afisat vizibil aceasta taxa.

    LORAND SZARVADI: Pe factura trebuie sa fie foarte vizibil.

    VALENTIN NEGOITA: Conform directivelor, lucrurile ar trebui sa fie simple si prietenoase pentru consumator. Sa-l informezi ca la pretul de 100 de euro vine taxa vizibila – in cazul produselor IT, ori 2, ori 8 euro – transformata evident in lei. In vest cam asta se intampla. La raft apare pe pozitia 1 pretul, urmeaza taxa vizibila (denumita in diverse forme – timbru verde, taxa vizibila) si TVA. Si la factura este nevoie de aceeasi transparenta. Speram sa se vada incepand din aprilie, cand e termenul limita pana la care trebuie pornit.

    BUSINESS MAGAZIN: Dar pana la urma cum se va incasa aceasta taxa?

    VALENTIN NEGOITA: Fluxul e urmatorul. Eu, ca si consumator, cumpar un produs electronic sau electrocasnic. Platesc si aceasta taxa, care este trecuta pe factura. Taxa nu este retinuta de retail, pentru ca retailerul o da distribuitorului sau producatorului care i-a dat marfa. De la acesta, taxa se duce catre asociatia colectiva, care, la randul ei, plateste colectorii si reciclatorii.

    BUSINESS MAGAZIN: Au aparut deja colectori sau reciclatori?

    VALENTIN NEGOITA: Cu colectorii nu e problema, de reciclatori este insa nevoie. Dar nu este pana la urma nici asta o problema – Budapesta este aproape, Praga la fel. Chestiunea cea mai arzatoare va fi colectarea – vedeti mase de romani ducandu-se spre puncte de colectare care nu exista? Probabil ca se va intampla ca in Ungaria – nici ei nu stau extraordinar cu punctele de colectare municipale – vor fi schimburi unu la unu. Consumatorul are dreptul sa ofere retailerului un produs vechi in momentul in care achizitioneaza aceeasi categorie de produse. De exemplu, daca imi cumpar o imprimanta sa o inlocuiesc pe cea actuala, retailerul are obligatia sa mi-o preia pe cea veche.

    BUSINESS MAGAZIN: Si ati implementat ceva in acest sens?

    VALENTIN NEGOITA: Este in curs de… Vestea buna pentru consumator e ca poate sa scape de vechituri in momentul achizitiei unui nou echipament. Mai mult decat atat, sunt convins ca marii retaileri vor sti cum sa-si atraga clientela, fie inghitand total taxa respectiva, fie prin alte mijloace.

    BUSINESS MAGAZIN: Vor creste preturile sau credeti ca producatorii, importatorii, distribuitorii o vor absorbi?

    LORAND SZARVADI: Comerciantii nu cred ca au posibilitatea, fara ajutorul producatorilor.

    MONICA IAVORSCHI: Noi vindem intr-un an cam 800.000 de bucati si taxa se estimeaza ca va fi de 10 euro per produs. E imposibil sa o acoperi.

  • Zambind la Doomsday

    N-am stiut cum sa incep pana pe scara rulanta de la iesirea metroului. In sens invers coborau doua fete; una, dragutica, cu ochelari, studia atenta cutia unui telefon mobil de ultima generatie (ma rog, cred ca asa era, eu nu l-am schimbat pe al meu din 2000, asa ca stiu vag ce se mai poarta).

     

    La un moment dat insotitoarea i-a soptit ceva la ureche, legat evident de telefon; cea cu cutia a privit-o scurt, intr-un fel aparte, amuzat – inteleapta si a izbucnit intr-un hohot de ras luminos. Mi-a placut rasul acela, am furat si eu un pic din veselia lui, mi-a schimbat un inceput de zi ceva mai trista.

     

    M-am gandit la relatia fetei cu telefonul ei nemaipomenit si cu restul lumii, am incercat sa imi imaginez lantul de responsabilitati si de prioritati ce o legau de restul lumii. O prioritate fusese evident satisfacuta, un telefon modern e OK si poate sa-ti insenineze ziua.

     

    Ziua de afara nu era senina, meteorologii amenintau ca vin nu stiu ce ninsori care vor tine suficient cat sa devina televiziunile isterice (veti fi stiind deja daca asta s-a intamplat). Si mi-am adus aminte de forumul de la Davos, ingrijorat de incalzirea globala si pe urma de ceea ce am vrut sa scriu saptamana trecuta, dar n-a fost sa fie.

     

    Saptamana trecuta a fost o stire, pe international, care, in momentul in care am citit-o pe Google News, acumula  peste 1.000 de trimiteri din acelea de-ale lor, adica era o informatie de mare impact. Nu suficient de mare impact ca sa trezeasca interesul presei din Romania, devastata in acel moment de scandalul biletelelor si ocupata cu masuratul amplitudinii salturilor pe care le fac unii, pe scena politica, la gatii altora.

     

    Asa ca cum naiba sa te mai preocupe saltul Doomsday Clock (cacofonia e voita). Pipalmetrul care este presa si care, chipurile, reprezinta opinia publica si ingrijorarile ei a ratat, asadar, faptul ca savantii atomisti de la Universitatea din Chicago au decis sa apropie ceasul care masoara simbolic perioada pe care o mai are omenirea pana la declansarea razboiului atomic cu doua minute, la cinci minute de catastrofa.  In Bulletin of the Atomic Scientists, revista pe coperta careia apare ceasul, savantii justifica mutarea invocand testele nucleare nord-coreene, ambitiile militare iraniene, ambitiile americane in general, cele 26.000 de focoase din Statele Unite si Rusia si, in premiera, adauga si schimbarile climatice, socotite la fel de periculoase, chiar daca ceva mai lente – adica trei, cel mult patru decenii.

     

    Doomsday Clock, care a fost „pornit“ in 1947, la sapte minute pana la miezul noptii, este pentru prima oara la cinci minute, iar sub a fost in 1949 (trei minute), 1953 (2 min), 1981 (4 min), 1984 (3 min). In 1991 ceasul era setat la 17 minute de catastrofa. Mai tarziu citesc cum ca cei (desigur, cacofonia e voita, „cei“ o merita, dupa cum veti vedea), asadar, ca cei de la Davos au spus ca incalzirea globala e un subiect la moda, care ar putea da mari batai de cap planetei si ca oricum nu se intrevede nici o rezolvare a situatiei. Chinezii au promis ca vor deveni mai eficienti si au pasat pisica vestului. Cei in curs de dezvoltare zic ca nu le pasa de incalzire, ei vor avans tehnologic si economic.

     

    Cool, as exclama in plina incalzire globala, nimeni n-are nici o apasare. Ba imi aduc aminte si de un ministru britanic care ii sfatuia pe constructori sa imprumute stilul mediteranean in constructia caselor din Albion: pardoseli de gresie, perdele de copaci, materiale care sa nu retina caldura si cine stie ce alte artificii de constructie. Banuiesc ca dupa asemenea efort de gandire, ministrul in cauza a dormit vreo doua zile, pentru recuperare; oricum sa rezolvi incalzirea globala cu pardoseli de gresie si cu perdele de copaci nu-i de colea.

     

    Ma intorc acum la fata de pe scari, la telefonul ei si la prioritatile si legaturile ei cu lumea. Cei de la Davos, savantii atomisti, sclipitorul ministru britanic, chinezii cei eficienti din punct de vedere economic si amaratii din lumea a treia dornici de dezvoltare cu orice pret nu o cunosc si nu s-au bucurat de rasul ei. Nici ei, probabil, Doomsday Clock nu-i spune nimic, Davos e un punct pe harta, iar vremea blanda o bucura, asa cum a bucurat-o telefonul proaspat cumparat. Chiar daca nu se cunosc, legatura dintre ei este  puternica, se cheama faptul de a fi locuitor al planetei Pamant.

     

    Aici poate va asteptati sa inceapa o revarsare de vorbe grele la adresa nesimtitilor care conduc lumea si carora nu le pasa de nimeni si de nimic, in afara de propriile lor interese. N-ar avea niciun rost si cred ca orice s-ar spune ca ar mai fi de facut este inutil si mult prea tarziu, indiferent de masura.

     

    Eu voiam numai sa va spun sa va bucurati de un zambet frumos de oricate ori aveti ocazia.

  • Divortul sau cat face Mobexpert

    Cel mai mediatizat divort din mediul de afaceri romanesc a stabilit valoarea Mobexpert la aproape 150 de milioane de euro. Camelia Sucu a iesit din afacerea Mobexpert, unul dintre cele mai importante grupuri de companii din Romania, pentru aproximativ 40 de milioane de euro.

     

    Pe final de an, in mai toate companiile se inchid bilanturi si se pun la punct bugetele pentru urmatorul an. Dar la finele lui 2006, la Mobexpert capul de afis nu a mai fost tinut insa de rezultatele financiare, cat de negocierile dintre cei doi proprietari ai grupului, care sunt in proces de divort de mai multi ani.

     

    Dan Viorel Sucu, presedintele grupului de firme, si sotia sa Camelia au ajuns la un acord prin care Camelia Sucu si-a vandut participatiile la companiile grupului pentru o suma totala de 40 de milioane de euro.

     

    Pornit de cei doi in 1993, de la un magazin de mobila de birou in centrul comercial Unirea, Mobexpert a devenit in mai bine de un deceniu cel mai mare grup din industria autohtona a mobilei. Odata cu veniturile – estimate pentru 2006 la 160 de milioane de euro – a crescut si valoarea afacerii. Asa ca nu a fost de mirare ca de cumpararea pachetului de actiuni detinut de Camelia Sucu s-au aratat interesati mai multi investitori.

     

    Camelia Sucu – care detinea circa 40% din capitalul a 15 firme din cadrul grupului – a angajat anul trecut firma de consultanta PricewaterhouseCoopers pentru a o consilia in aceasta tranzactie. Mai multe fonduri de investitii au intentionat sa cumpere partea sa, dar, in cele din urma, vanzarea s-a facut in familie. „Tranzactia s-a incheiat, dar mai sunt detalii de pus la punct“, a precizat Dan Viorel Sucu. Camelia Sucu va primi 40 de milioane de euro pentru actiunile pe care le detinea la 15 firme din grup, de la o companie – DS Management – la care Dan Sucu detine 99% din capital.

     

    „Puteam sa obtin intre 37,5 si 50 de milioane de euro pentru pachetele de actiuni, conform evaluarii PwC“, a spus Camelia Sucu pentru BUSINESS Magazin. Potrivit estimarilor ei, cele 15 firme reprezinta circa 80% din valoarea grupului. Ca urmare, pe baza pretului de 40 de milioane de euro, afacerea Mobexpert poate fi estimata la 125 de milioane de euro. Dar luand in calcul pragul maxim sugerat de evaluarea PwC, valoarea grupului Mobexpert depaseste 150 de milioane de euro.

     

    Suma este apropiata de vanzarile totale estimate pentru 2006 la 160 de milioane de euro. Potrivit declaratiilor anterioare, la nivel de grup, marja de profit se situeaza la circa 10%.

     

    Interesul ridicat pentru cel mai mare grup din industria romaneasca a mobilei s-ar fi putut concretiza intr-un pret si mai mare. „Cred ca am fi putut obtine si mai mult daca ne hotaram sa vindem amandoi“, crede Camelia Sucu, care se declara insa multumita de intelegerea incheiata. „Nu am luat in considerare numai pretul, ci un cumul de factori. Sunt convinsa ca Mobexpert este pe maini bune.“

     

    Initial, Dan Sucu declarase ca nu este interesat de achizitia pachetului. „Sunt actionar majoritar, iar principalul meu interes este sa cresc valoarea companiei. Nu doresc sa devin actionar unic“, spunea el pentru Ziarul Financiar in mai 2006. Valoarea companiei a crescut si chiar Dan Sucu a fost dezavantajat de aceasta evolutie, deoarece se vede acum in postura de a plati un pret mai mare pentru a prelua actiunile fostei sale sotii.

     

    Cert este ca Mobexpert este una dintre cele mai valoroase afaceri private din Romania, aflata inca in proprietatea unui businessman autohton. Doi parteneri au crescut grupul de la zero la 150 de milioane de euro in 13 ani. Ramas – in urma divortului si a negocierilor – singurul proprietar al Mobexpert, Dan Sucu se poate concentra acum pe cresterea, in continuare, a valorii afacerii.

  • Cat de popular poate fi un partid platformist

    In urma cu cateva zile, senatorul Gheorghe Flutur anunta ca partidul inca neinfiintat, dar al carui vicepresedinte interimar este, urmeaza sa se inscrie in Internationala Populara.

     

    Atentionat probabil ca o astfel de organizatie nu exista, domnul Flutur a dovedit validitatea Legilor lui Murphy, exprimandu-si dorinta ca Partidul Liberal Democrat (PLD) sa se afilieze Internationalei Popular-Crestine, organizatie la fel de inexistenta ca si prima. Astfel, ce incepe prost se termina si mai prost sau lucrurile care merg prost nu se termina niciodata. Probabil, liderul PLD a vrut sa se refere la Internationala Crestin-Democrata sau, mai sigur, la Partidul Popular European (PPE).

     

    Tratata cu indiferenta, dimensiunea ideologica a partidelor politice romanesti a devenit odata cu aderarea la Uniunea Europeana un element mult mai prezent in discursurile si in preocuparile actorilor politici. Constituind un imperativ pentru formatiunile care doresc sa conteze pe scena politica europeana, afilierea la un organism politic si ideologic suprastatal dezvaluie inconsistenta doctrinara  a multor partide autohtone. Interesate de a-si gasi un corespondent ideologic in Parlamentul European, organizatiile partizane penduleaza de la stanga la dreapta, practicand in functie de calculul politic si de oportunitate un soi de transhumanta ideologica.

     

    Dupa ce, la inceputul anului 2005, se lansase moda de a fi popular, multe formatiuni cochetand cu o astfel de idee, in speranta unei apropieri de PPE, acum PLD – grup politic ce si-a declarat initial adeziunea fata de valorile liberale – pare a fi si el atras de mirajul popularilor. Tratand cu superficialitate relatia (de convergenta) pe care un partid politic ar trebui sa o aiba cu societatea, cu grupul social pe care il reprezinta, PLD transforma ideologia intr-un accesoriu. Fluiditatea axiologica a liderilor sai pune in evidenta resorturile care au stat la baza crearii unui astfel de partid, ce pare a ignora relatia normala grup social-grup politic. El este mai degraba rezultatul vointei unui grup de politicieni de a accede la putere si mai putin raspunsul la o serie de nevoi si cerinte sociale. In plan imagologic, metamorfoza formatiunii conduse de Theodor Stolojan pare a indica doua directii complementare spre care PLD se indreapta (1. spre cel mai puternic si mai influent grup politic din PE, in conditiile in care afilierea la grupul ALDE este practic imposibila si 2. acolo unde merge PD), fara a sti insa cu precizie unde anume merge si ce presupune acest drum.

     

    A fi popular inseamna mult mai mult decat o simpla eticheta si presupune nu doar o auto-declarare. A fi popular insemna a crede, a afirma, a imbratisa si mai ales a actiona in baza unui set de principii si de valori, care ar trebui sa se constituie intr-un mod de viata.

     

    De altfel, la acest capitol, al doctrinelor politice, exista destula confuzie la nivelul politicienilor, protagonisti ai acestor transformari identitare, al mass-media si al opiniei publice in general. Si asta deoarece, in realitate, nu exista o doctrina populara, desi foarte multi „analisti“ vorbesc despre ea. Ceea ce da consistenta curentului popular este in primul rand doctrina crestin-democrata pe ale carei baze valorice se sprijina.

     

    De asemenea, conservatorismul reprezinta al doilea pilon axiologic ce structureaza identitatea popularilor. Subsidiaritatea (derivat teoretic al personalismului), familia, comunitatea, regiunea, responsabilitatea si solidaritatea, ordinea, conservatorismul social sau economia sociala de piata (un model economic ce imbina libertatea pietei cu egalitatea sociala) sunt idei, valori, principii ce definesc curentul popular. Ele traseaza liniile directoare ale actiunilor pe care organizatia politica la care PLD doreste sa se afilieze le intreprinde in spatiul public.

     

    Inscrierea formatiunii conduse de Theodor Stolojan in cadrul curentului popular necesita mai mult decat o asumare declarativa a unui „pattern“ (model) valoric.

     

    Identitatea ideologica a unui partid nu este un dat. Ea se construieste in timp si presupune confirmari periodice. In acest moment singurul element de compatibilitate intre PLD si PPE ce poate fi distins cu claritate (la nivelul mesajelor publice si a documentelor cu caracter programatic) este reprezentat de obiectivul platformist privind reorganizarea administrativ-teritoriala a Romaniei (regiuni conduse de catre un guvernator, care sa aiba adunari regionale cu rol de parlament si consilii regionale cu rol executiv).