Author: adison

  • Castigatorul

    PPF Investments este unul dintre cele mai mari fonduri de private equity specializat pe Europa Centrala si de Est si a investit deja prin vehiculele sale de investitii mai mult de 600 de milioane de dolari in companii din domeniul financiar, din telecomunicatii, energie si mass-media.

     

    CAPITAL. PPF are un capital de 1,8 miliarde de euro si isi desfasoara activitatea prin intermediul birourilor sale din Marea Britanie, Cehia, China, Rusia si Ucraina.

     

    PLANURI. Michael Susak, CEO al PPF, declara in toamna anului trecut ca vrea sa investeasca 77 de milioane de euro in Romania in sectoare precum productia de energie electrica, managementul serviciilor de reciclare si sectorul imobiliar.

     

    INVESTITII. PPF Investments este prezent in Romania prin mai multe investitii, cea mai cunoscuta fiind cea de la Romexterra Bank, iar cele mai recente fiind achizitia pachetului majoritar din societatea de asigurare Ardaf in martie si a intregului pachet de actiuni al RAI (Romania Assurance International) in februarie.

  • Bani de renovari

    Investitiile realizate in perioada 1991-2004 s-au ridicat la circa 50 de milioane de dolari, care au reprezentat in mare parte investitii in renovarea hotelurilor, multe dintre acestea fiind destul de vechi. In perioada 2004-2005 s-au investit 18,5 milioane de euro (25 de milioane de dolari) pentru constructia primelor doua hoteluri Ibis: Constanta si Bucuresti Parlament.

     

    Achizitie/constructie

    An

    Investitii

    Bucuresti

    1991

    4 mil. dolari

    Sibiu

    1991

    4,1 mil. dolari

    Targu-Mures

    1991

    1,2 mil. dolari

    Oradea

    1997

    5,5 mil. dolari

    Cluj

    1991

    10.000 dolari

    Portile de Fier

    1997

    3 mil. dolari

    Turnu Severin

    1997

    450.000 dolari

    Constanta*

    1998

    3 mil. dolari

    Bucuresti Nord (Ibis Gara de Nord)

    2001

    14,5 mil. dolari

    Suceava

    1999

    465.000 dolari

    Arad

    1998

    4,7 mil. dolari

     

    * Investitia a reprezentat achizitia unei structuri neterminate, unde a fost construit ulterior Ibis Constanta

  • Cum s-a schimbat la fata cititul cartilor

    O treime din romani au cel mult 20 de carti in casa, iar peste 14% nu au nici una. Totusi, numarul titlurilor publicate este in crestere, iar pentru generatia de cititori aparuta dupa 2000, lectura si conversatiile despre ultimele carti citite au devenit o masura a integrarii sociale. Acestea sunt fatetele comertului cu carte in Romania, o afacere de (numai) 60 de milioane de dolari.

     

    Imi doresc sa avem librarii mari, unde cartile sa fie aranjate pe domenii – SF/fantasy, thriller/mistery, fictiune si domeniile aferente non-fictiunii – iar acolo autorii sa fie expusi in ordine alfabetica. Pentru ca fiecare cititor sa aiba acces direct la cartile care il intereseaza“, spune Michael Haulica, redactorul-sef al editurii Tritonic. Dorinta sa este justificata, din perspectiva unui editor, dar nu prea realizabila: chiar si la recentul targ Bookfest, incheiat duminica, cartile au stat, de cele mai multe ori, in aceeasi devalmasie colorata cu care ne-am obisnuit din librarii.

     

    Pentru inceput, nu putem sa nu remarcam ca Bookfest a trecut, la Romexpo, din pavilioanele marginase in pavilionul central, miscare ce poate fi interpretata drept un castig in importanta si impact pentru targul national de carte. Sigur ca se poate, la fel de bine, sa fie vorba numai de simpla organizare, de o ruleta locativa fara culoare castigatoare; oricum, la centru sau la margine, piata romaneasca a cartii urca in fiecare an. Asociatia Editorilor din Romania estimeaza pentru 2006 vanzari de carte de peste 50 de milioane de euro, iar estimarile unor edituri ajung la 60 de milioane de euro.

     

    Intre cei doi Brown – Sandra, ce tinea capul de afis al vanzarilor cu zece ani in urma si Dan, care cu „Codul lui Da Vinci“ a tinut capul de afis al actualelor vanzari – ce s-a modificat, ce se cauta, ce se citeste? „Cu siguranta este o evolutie, greu de spus daca este un castig. Exista in momentul de fata public pentru toate genurile editoriale si literare. Evident, doar cateva sunt cele care fac succes de piata. Dintre acestea, genurile SF si thriller conduc detasat“, spune Teodora Ivan, PR manager la editura Nemira.

     

    „Ca peste tot in lume, se citeste ceea ce are parte de promovare si de publicitate“, spune Lucian Pricop, director editorial la editura Paralela 45. Romania, adauga Pricop, a cunoscut o foarte interesanta evolutie a publicului cititor de carte. Perioada comunista ne-a lasat mostenire si o foarte mare nevoie de evadare. Daca imediat dupa Revolutie ea se rezolva prin lectura, in timp lucrurile s-au schimbat, astfel incat din 1995 pana in 2000 numarul de cititori a scazut dramatic. „Dupa 2000 s-a nascut insa o noua generatie de cititori. Mai precis s-a modificat raportarea la actul lecturii. Cititorul trebuie sa fie informat, sa poata dialoga cu colegii, sefii, prietenii pe teme ce tin de spatiul cultural. Fara a exagera lucrurile, cititul a devenit o moda pentru omul de lume“, spune Lucian Pricop.

     

    Adaptarea tirajelor la noul tip de cititor a fost prima masura de adecvare la noua piata; numarul de exemplare dintr-o editie a scazut de la sute de mii sau milioane de exemplare in anii ’90 la un tiraj mediu sub 5.000 de exemplare, iar pentru echilibrarea balantei, editorii au crescut numarul de titluri publicate si numarul de colectii care grupeaza cartile. Astfel, editura Nemira a publicat anul trecut 138 de titluri si in 2007 isi propune sa depaseasca 200 de aparitii, iar Tritonic tinteste in acest an 100 de titluri. La Bookfest, editura Polirom a venit cu 850 de titluri, iar Cartea Romaneasca cu 150, din care 50 au fost noutati.

     

    „Daca vanzarile sunt insotite si de o primire favorabila din partea comentatorilor de carte, critici sau bloggeri, editorul nu poate fi decat multumit… Sandra Brown si Dan Brown au fost exceptiile perioadei de dupa 1990, «tunurile» editoriale. Acum se citeste foarte multa fictiune contemporana, a trecut vremea recuperarilor din anii ‘90. Lucru imbucurator, prozatorii romani sunt intr-o tendinta ascendenta in referintele cititorilor“, spune Michael Haulica.  In privinta celor doi autori de succes, o nuanta introduce Lucian Pricop: „Romanul lui Dan Brown – ca si cele ale Sandrei Brown – nu este doar o carte de succes. El face parte din conventiile sociale mondiale. Daca vrem sa fie europeni, trebuie sa citim ceea ce citesc toti europenii“.

     

    Ce citesc, de fapt, europenii? Datele pot fi comparate cu rezultatele Barometrului cultural pentru 2005 si 2006, prezentate de Ministerul Culturii si Cultelor. In Uniunea Europeana cu 15 state (inainte de extinderea din 2004), 6% din populatie nu avea nici o carte in casa, in timp ce in cele 10 state candidate, in 2003 media era de 17% (Cehia 1%, Estonia 1%). In Romania anului 2005, cei fara carti in casa reprezentau 12% din populatie, iar in 2006 procentul urca la 14,5%. Sub 25 de carti in gospodarie aveau 17% din cetatenii UE 15, respectiv 28% din populatia celor 10 state candidate (Estonia 7%). In aceasta situatie se aflau, in 2005, 18% dintre romani.

     

    Pe de alta parte, 9% din cetatenii UE15 aveau mai mult de 400 de carti in casa, peste media de 6% a celor 10 state din valul mare al aderarii si sub procentele din Estonia (19%), Letonia (17%) si Ungaria (16%). In Romania, datele din Barometrul cultural spun ca 6,3% din cetateni aveau biblioteci cu peste 500 de carti (fata de 5% in 2005). Uneltele de lucru intelectual, enciclopediile si dictionarele se aflau in 65% din locuintele din UE 15, in 49% din cele zece state candidate si intr-o treime din casele romanilor.

     

    Conform aceluiasi Barometru, 45,5% dintre respondentii romani declara ca s-au uitat anul trecut la televizor in fiecare zi timp de peste trei ore. Acelasi interval il petreceau pe Internet in zilele de lucru 5,8% din respondenti, iar in weekend-uri 7,3%; 26,7% ascultau muzica, 23,5% ascultau radioul, 2,2% jucau jocuri video si 2,5% citeau carti, articole, reviste de specialitate. Interesant este ca procentul celor ce declara ca nu citesc decat o data pe luna sau mai rar este de 11,5%, in timp ce pentru toate celelalte activitati enumerate mai sus, ponderile pentru acest interval nu trec de 5%.

     

    Pentru a completa tabloul, mai trebuie spus ca 8,5% dintre romani nu au putut numi, pentru ultimul Barometru cultural, niciun autor de literatura roman si 37% niciun strain, peste 76% dintre romani nu au mers niciodata la teatru si peste 74% nu au pasit intr-un cinematograf.

     

    „Cartea a fost afectata, ca tot ceea ce reprezinta Gutenberg, dar nu in masura care speram acum cativa ani sa nu se intample. Cred ca socul impactului cu Internetul a fost depasit; putem spune, sau macar putem sa ne amagim ca pana la urma cartea va supravietui. In anumite conditii, Internetul poate fi chiar un aliat al industriei de carte“, spune Teodora Ivan de la Nemira.

     

    Probabil ca editorii care refuza adaptarea la noile media vor iesi de pe piata, dar aceasta nu inseamna ca Internetul si celelalte forme de comunicare electronica vor inlocui brusc formatul material, cartea traditionala. Etapele trecerii vor fi urmatoarele: intai instrumentele de lucru – enciclopedii, dictionare, lexicoane, apoi lucrarile stiintifice cu adresabilitate exacta si in cele din urma fictiunea. „Nu sunt corecte previziuni de tipul «in 10 sau 50 ani cartea va disparea»! Dintr-un singur motiv, cel de substanta: lectura nu tine cont de suportul pe sau prin care se face transferul dinspre editor sau producator spre cititor“, adauga Lucian Pricop de la Paralela 45.

     

    Migrarea spre Internet si formele electronice ale lecturii trebuie sa tina cont si de limitarile tehnice: „In Romania, formele de editare alternativa, cum sunt cartile electronice sau audio, sunt de-abia la inceput. Pentru cartile audio nu avem «autostrazi» suficiente, iar pentru cele electronice nu avem inca suficiente instrumente de citit, la preturi care sa le faca de larga utilizare. Personal, nu cred ca vor disparea cartile in forma cunoscuta azi. Dar cred ca se va gasi un inlocuitor al hartiei care sa ofere o sansa si copacilor“, adauga Haulica.

     

    Pana atunci insa, exista in continuare carti care in toata lumea se vand foarte bine. Asa cum au fost „Codul lui Da Vinci“ sau seria „Harry Potter“ sau romanele scrise de Agatha Christie („Zece negri mititei“, cu 100 de milioane de exemplare vandute, sta mai bine decat „Codul lui Da Vinci“, cu 65 de milioane de exemplare vandute). In mod curent, listele de bestseller-uri sunt intocmite pe varii categorii de carti, de fictiune sau nonfictiune, cartonate sau „de buzunar“, pentru copii sau pentru adulti, dar in mare, masura unui succes inseamna vanzari intre 4.000 si 25.000 de volume pe saptamana, in Marea Britanie, iar in Canada de 5.000 de exemplare saptamanal. Listele de bestsellers cuprind in mod uzual intre 10 si 150 de titluri. „In Romania, pragurile succesului sunt peste 2.000 de exemplare vandute pentru autori romani si peste 10.000 pentru autorii straini“, spune Lucian Pricop de la Paralela 45. Teodora Ivan pare sa ridice un pic stacheta, dar numai putin: „Tot ce depaseste 5.000 de exemplare vandute poate fi considerat un succes, insa un titlu cu adevarat bine vandut este cel ce depaseste 10.000 de exemplare“.

     

    In general autorii sunt dornici de a fi publicati in Romania, chiar daca nu se imbogatesc din asta, spune Michael Haulica. „Probabil face bine la CV. Am remarcat amabilitatea lor, calitatea lor de a fi cooperanti, de a face tot ce se poate pentru a ajuta la promovarea cartii.“ In ceea ce priveste sumele pe care se obtine un contract, acestea difera de la un autor la altul, in functie de cota (fara a generaliza insa), de succesul de moment, dar in general nu sunt mari. „In Romania nu se poate vorbi de contracte semnate pentru sume cu sase cifre, nici macar cu cinci“, spune Haulica.

     

    „Pe o piata concurentiala, editorii se bat pe putinii autori care reprezinta in sine garantia succesului si liciteaza sume din ce in ce mai mari, avansurile contractuale fiind de mii de euro, iar in final drepturile platite unui autor pe o carte pot depasi 10.000 de euro. Pentru o piata saraca, asa cum este cea din Romania, cifrele incep sa devina consistente“, adauga Teodora Ivan.

     

    Un studiu de caz ofera Lucian Pricop. Dupa scandalul generat de filmul documentar despre mormantul lui Iisus, Simcha Jacobovici si Charles R. Pellegrino au publicat cartea „The Jesus Family Tomb: The Discovery, the Investigation and the Evidence That Could Change History“. La cateva ore dupa aparitie,  mai multe edituri romanesti s-au aratat interesate de publicarea cartii. A urmat o licitatie extrem de dura, care a durat cateva saptamani, iar dupa 40 de zile cartea a ajuns in librariile din toata Romania. In cazul expus, „sumele de copyright sunt pe masura investitiei pe care a avut-o proiectul in afara, iar succesul din Romania este asigurat de aditionarea catorva circumstante favorizante: tema generoasa, publicitatea internationala si, nu in ultimul rand, dezbaterile despre functia bisericii in societatea romaneasca“.

     

    O editura de succes este o mixtura de autori cunoscuti, de colectii bine alese, de succes de piata si teme sociale la zi. „Totusi, si cu autori necunoscuti, dar bine promovati se poate face treaba. As mai adauga redactorii de carte, traducatorii si, ceva mai putin cuantificabil, flerul celui care alege cartile“, explica Michael Haulica. De multe ori, adauga Lucian Pricop, volumul unui autor putin cunoscut publicului poate ajunge un bestseller, in vreme ce autori de notorietate internationala nu depasesc cote minime de vanzare. „Trebuie sa fie o explicatie logica. Pentru ca nimic, aproape nimic nu tine de hazard, de noroc“, zice Pricop. Nimic mai adevarat: in 2004, Didier Somette, profesor de geofizica la UCLA, a creat, folosind datele furnizate de Amazon.com privind rezultatele vanzarilor unui volum imediat dupa aparitia acestuia, un model matematic de predictie a aparitiei unui bestseller.

  • Romania, piata cartii in 2006

    • Valoare: cca 60 de milioane de euro
    • Edituri: 200, din care in jur de 60 au activitate constanta
    • Bucuresti: 35-40% din totalul vanzarilor de carte
    • Tiraj mediu pe editie: sub 5.000 de exemplare
    • Acoperire: 22% – ponderea celor care aveau in casa pana la 20 de carti, 6% – ponderea celor care aveau peste 500

  • O afacere excelenta pentru Cadbury

    Cel mai mare producator mondial de dulciuri, Cadbury Schweppes, a cumparat la sfarsitul saptamanii trecute Kandia Excelent, cea mai importanta companie romaneasca de profil. Cele aproape 100 de milioane de euro platite pe 93,3% din actiuni inseamna insa doar primul pas al strategiei britanicilor pentru Romania.

     

    Conferinta de presa, cu subiectul tinut in mare secret, anuntata de Kandia-Excelent (KEx) pentru joia trecuta a fost anulata, iar evenimentul reprogramat pentru vineri a intarziat vreme de aproape o ora. Desi subiectul „transpirase“ in piata, intarzierile au lasat loc unei intregi serii de presupuneri – de la anularea tranzactiei si pana la schimbarea valorii tranzactiei sau varii neintelegeri ce-ar fi putut interveni in negocieri.

     

    In ultima runda inainte de semnarea contractului, negocierile au tinut la masa discutiilor vanzatorii si cumparatorul „vreme de 24 de ore neintrerupt“, declara Bernhard Huber, non-executive chairman al Julius Meinl Industrieholding, unul dintre vanzatorii pachetelor de actiuni (9,16%) detinute la KEx. Actionarul majoritar al KEx a fost fondul de investitii Axis Investment Limited, cu o participatie de 84,16%, care si-a vandut integral pachetul de actiuni catre Cadbury. Valoarea vanzarii (99,5 de milioane de euro) este de peste doua ori mai mare decat cifra de afaceri estimata pentru anul in curs de KEx, plasata in jurul valorii de 43 de milioane de euro.

     

    Dar runda finala a fost cel mai dificil moment, pentru ca negocierile au durat doar trei luni din momentul in care Cadbury si-a manifestat interesul pentru producatorul roman. Compania de origine britanica, ce detine o cota mondiala estimata de reprezentantii sai la 10% din piata mondiala a dulciurilor, urmareste piata romaneasca de mai bine de cinci ani, a declarat pentru BUSINESS Magazin Ignasi Ricou, managing director pe zona Europa de Sud la Cadbury. „N-am fost insa in discutii cu nicio alta companie romaneasca, iar negocierile cu Kandia-Excelent au inceput anul acesta“, sustine Ricou.

     

    Punctele forte care au atras atentia celor de la Cadbury au fost puterea marcilor, echipa de conducere si potentialul pietei locale. „Suntem foarte activi pe segmentul de fuziuni si achizitii, iar anul trecut am avut cam 40 de tranzactii“, spune Ricou. Dovada si faptul ca, doar cu o zi inainte de anuntarea oficiala a tranzactiei de pe piata romaneasca, Cadbury a facut publica o alta achizitie: Intergum, companie turca producatoare de guma de mestecat. Valoarea de vanzare a companiei turce (332 de milioane de euro) este insa de peste trei ori mai mare decat achizitia de pe piata romaneasca.

     

    Daca n-ar fi fost vorba de Cadbury, sustine Huber, reprezentantul vanzatorilor, „nici n-am fi vandut, pentru ca eram in plina desfasurare a procesului de listare la Bursa de la Viena“. Prin urmare, compania ar fi urmat sa adune capitalul necesar pentru investitii de pe piata austriaca de capital daca reprezentantii Cadbury nu si-ar fi declarat intentiile in urma cu trei luni.

     

    KEx, care a parcurs in ultimii ani cateva etape de transformare, „a devenit una dintre cele mai performante companii de profil din Europa si una dintre cele mai interesante tinte pentru un investitor strategic“, declara Sorin Alexandrescu, director general al KEx. Managerul roman a preluat fraiele companiei de aproape sapte ani, iar despre momentul in care a preluat conducerea spune ca Excelent „era intr-o situatie dificila“. De atunci, KEx a parcurs trei etape mari de transformare prin care a ajuns atractiva pentru un cumparator de talia Cadbury. Primul pas a fost preluarea, in urma cu peste doi ani, a companiei timisorene Kandia si fuziunea dintre cele doua firme producatoare. O alta etapa a fost marcata de aplicarea unui program masiv de investitii – 15 milioane de euro – ce „a transformat platforma de productie in una dintre cele mai eficiente fabrici din Europa“, spune Alexandrescu. A treia etapa de transformare a fost preluarea, la finalul anului trecut, a marcilor Silvana si Sugus de la Kraft Foods Romania, principalul competitor de pe piata romaneasca. Tranzactia, evaluata la 10 milioane de euro, este o actiune unicat, cel putin pe piata romaneasca, prin faptul ca o companie de talie nationala a preluat marci din portofoliul unui grup international, puncteaza directorul KEx.

     

    N-a contat nici cat de international este Cadbury (pe gustul vanzatorilor) si nici cat de dorita a fost KEx (singura companie romaneasca ofertata de Cadbury), pentru ca „momentul semnarii finale a fost intarziat mai mult decat ne asteptasem“, spune Huber.

     

    „Motivul nu a fost pretul“, tine sa precizeze Alexandrescu, care nu a vrut insa sa dezvaluie nici el cauza exacta a tergiversarilor. Pretul platit de cumparator pe actiune a fost de 2,9 lei, iar la inchiderea sedintei de vinerea trecuta, pretul ajunsese la un maxim istoric de 3,7 lei pe actiune. De la inceputul anului, actiunile KEx au crescut de circa patru ori, fiind cel mai profitabil plasament de la Bursa de Valori Bucuresti (BVB).

     

    La conducerea companiei preluate de Cadbury va ramane Alexandrescu in continuare, Ricou afirmand in repetate randuri ca „managementul este unul dintre punctele forte ale companiei“. Managerul roman se declara foarte multumit de contractul pe care il are in acest moment pentru managementul KEx si, mai mult, spera sa-si continue cariera in cadrul grupului multinational. Alexandrescu, a carui noua titulatura in cadrul Cadbury va fi de country manager pentru Romania, va cumula, cel putin temporar, si functia de presedinte al consiliului de administratie, ocupata pana la momentul tranzactiei de Huber. „Dupa ce va fi ales consiliul de administratie, vom stabili si cine va face parte din board.“

     

    Fost broker la Bursa in anii ‘90, Alexandrescu nu a dorit sa precizeze care este pachetul de actiuni pe care il detine din KEx, dar sustine ca volumul de actiuni pe care il detine nu trece de 2%. „Nu am nicio veriga indirecta cu actiunile companiei“, sustine el, referindu-se la faptul ca niciun alt membru al familiei sale nu are actiuni in companie. „Am fost implicat in domeniul Bursei si stiu regulile.“

     

    Pentru cele 6,7% din actiuni ce nu au fost preluate de compania britanica, Alexandrescu se asteapa ca in perioada urmatoare Cadbury sa lanseze o oferta publica de preluare. Despre delistarea de la BVB sau orice alta miscare ulterioara – fie investitii, rebrandingul companiei sau completarea portofoliului de produse – Ignasi Ricou nu a dorit sa ofere niciun detaliu, sustinand ca „este prea devreme“. Desi pentru distributia produselor din portofoliul international Cadbury a semnat deja un contract cu Interbrands Marketing & Distribution, cea mai mare companie de distributie pe piata romaneasca, Ricou a declarat ca „deocamdata vom pastra termenii contractului“. Ulterior, a completat el, ar urma sa se stabileasca daca Interbrands va asigura distributia si pentru produsele KEx.

     

    Ricou a adaugat ca „vom optimiza capacitatea de productie“, fara a preciza daca marcile internationale vor fi fabricate pe plan local sau vor fi doar importate. Indiferent de care dintre cele doua variante va fi aleasa, in final, competitia de pe piata romaneasca e deja in garda. „Un jucator de un asemenea calibru“, spune Massimo Palumbo, director general la Heidi, „are un mare potential de investitii, prin urmare se pot intampla multe. Va fi foarte stimulant, cu siguranta“.

     

    Palumbo se asteapta ca strategia prin care Cadbury isi va face simtita prezenta pe piata sa includa o orientare mai accentuata pe segmentul de praline, „mai mult decat ce a facut Kandia pana acum“. Palumbo estimeaza ca fata de alte companii de pe piata, intrarea Cadbury va avea un impact mai mic asupra Heidi, „pentru ca Excelent-Kandia este puternica pe segmentele mediu si economic, in timp ce noi ne axam pe produse premium“. Compania, ce are in portofoliu 25 de produse permanente si inca pe atatea sezoniere (pentru Paste, Craciun si Sf. Valentin) a realizat anul trecut o cifra de afaceri de 13 mil. euro, in crestere cu circa 20% fata de 2005. Previziunile pentru anul in curs se refera la un plus de 35% fata de rezultatele inregistrate de Heidi anului trecut.

     

    Cristian Stanciu, director de marketing in cadrul Supreme Chocolat, ce ocupa locul al treilea pe piata romaneasca de ciocolata, detinand (conform propriilor declaratii) o cota de 23-24% din segmentul tabletelor de ciocolata in 2006, crede ca pasii pe care urmeaza sa-i faca pe piata romaneasca Cadbury vor urma tiparul experientei din Polonia. Multinationala a cumparat insa liderul pietei poloneze, cu marci nationale puternice pe care le-a si pastrat in portofoliu, chiar daca a adus si branduri din portofoliul international.

     

    „Dar in Polonia Cadbury a cumparat marca numarul unu ca notorietate, in timp ce puterea marcilor KEx este clar inferioara celor poloneze“, e de parere Stanciu. Totusi, adauga el, pe piata romaneasca Cadbury s-ar putea readapta, in sensul de a aplica o strategie diferita fata de piata poloneza. In timp ce piata poloneza greul l-au dus marcile locale, brandul Cadbury fiind prezent prin importuri, in Romania nu este exclus un accent pe productia directa a produselor din portofoliul international.

     

    Supreme Chocolat, ce are in portofoliu marcile Novatini, Primola si Anidor, a inregistrat o cifra de afaceri de 19 milioane de euro anul trecut, in scadere cu aproximativ 9% fata de valoarea din 2005. Stanciu considera ca segmentul tabletelor de ciocolata se stabilizeaza, pentru ca pe piata apar tot mai multe categorii noi de produse. Or, „consumatorul are nevoie de aceeasi cantitate de zahar, pe care o imparte pe mai multe categorii de produse“. Tendinta este sustinuta de dezvoltarea comertului prin magazine mari, care permite expunerea unei game mai variate de produse decat magazinele traditionale, in care tabletele de ciocolata detin „partea leului“. Conform companiei de cercetare a pietei MEMRB, tabletele detineau in intervalul mai 2006-aprilie 2007 peste 64% din volumul si peste 56% din valoarea intregii piete de ciocolata. Cei mai mari cinci producatori – Kraft, KEx, Supreme Chocolat, Master Foods si Heidi – detin circa 86% din volumul si aproape 82% din valoarea pietei.

     

    Prin achizitia de pe piata romaneasca, Cadbury si-a adjudecat primul loc pe piata de produse zaharoase si o pozitie considerata de oficiali drept „puternica“ pe piata de ciocolata. Conform estimarilor BUSINESS Magazin, cota de piata a KEx pe piata tabletelor de ciocolata se plaseaza intre 20% si 25%, liderul pe acest segment fiind Kraft Foods Romania, care nu a dorit sa comenteze pana la ora inchiderii editiei. Vanzarile de produse de ciocolata au crescut anul trecut cu peste 20%, valoarea pietei depasind 180 de milioane de euro. Locul al doilea s-ar putea dovedi insa nesatisfacator pentru liderul pietei mondiale de dulciuri. Desi Ricou nu a dorit nici sa confirme, nici sa infirme interesul pentru alte companii de pe piata romaneasca de profil, o alta achizitie pe piata romaneasca n-ar fi exclusa. Din punct de vedere strategic, pentru Cadbury ar putea prezenta interes Supreme Chocolat (locul 3) sau Heidi (locul 4). Cristian Stanciu nu a dorit sa comenteze pe marginea ofertelor primite de Supreme Chocolat, in timp ce Palumbo a spus doar ca primeste pentru Heidi cel putin doua oferte pe an. „Heidi este ca o afacere de familie si nu ne gandim sa vindem. Dar nu se stie niciodata.“

     

    Cum in Romania discutiile despre vanzarea companiilor autohtone sunt la ordinea zilei, nu e de mirare nici ca sunt ofertate firme de mici dimensiuni, cel mai adesea „interfata“ discutiilor fiind auditori veniti pentru evaluare. „In vizita“ merg de ani buni auditori si la Romana Prod, fabrica de ciocolata si produse zaharoase de la Roman, detinuta de grupul austriac Agrana, cel mai mare de pe piata zaharului. Romana si-a crescut in ultimii doi ani productia de ciocolata cu circa 20-30%, estimeaza Emilian Dobrescu, director general al Agrana, „dar si piata ciocolatei a crescut foarte mult in acest interval si noi am tinut, practic, pasul cu dezvoltarea ei“. In acelasi interval, productia de rahat, ce constituie principalul punct de interes al fabricii, a crescut cu 5-6%. Fabrica de la Roman a realizat anul trecut o cifra de afaceri de 3-4 milioane de euro.

     

    In opinia lui Dobrescu, cel mai important aspect al acestei tranzactii se traduce in faptul ca „de la o companie de talie nationala, Kandia-Excelent va ajunge, cu ajutorul Cadbury, un jucator regional“, primele zone de actiune urmand sa fie Bulgaria, Moldova si Grecia.

     

    Pana la planurile de viitor ramane insa bilantul tranzactiei: la momentul potrivit, KEx s-a ales cu petitorul dorit, iar Cadbury a cumparat din prima incercare o companie locala. Mai devreme, KEx n-ar fi fost la fel de interesanta in ochii Cadbury, iar vanzatorii n-ar fi primit 99,5 milioane de euro. Si poate si detaliile din spatele usilor inchise, pentru care cele doua tabere au negociat 24 de ore nonstop, vor fi avut rostul lor.

  • Ce face Cadbury

    Cea mai mare companie producatoare de dulciuri la nivel mondial, Cadbury Schweppes, detine circa 10% din piata mondiala de profil.

     

    VENITURI Compania de origine engleza a inregistrat in 2006 o crestere de 4% a veniturilor, la peste 10 miliarde de euro.

    ANGAJATI In sistemul Cadbury lucreaza 70.000 de oameni

    DOMENII Compania are activitati in domeniul productiei de ciocolata, bomboane, guma de mestecat, al imbutelierii de sucuri (7 UP si Schweppes sunt marci proprii).

  • REPORTAJ: Anvelope de Ferrari "made in Slatina". Si nu e banc!

    Slatina, „capitala aluminiului” din Romania, va fi marcata din acest an pe harta nu doar ca locul in care s-a nascut Eugen Ionescu, dar si ca orasul unde se produc anvelope pentru Ferrari sau Audi. Italienii de la Pirelli povestesc in exclusivitate pentru BUSINESS Magazin istoria investitiei de 170 mil. euro si cum va ajunge Slatina sa detina a doua fabrica Pirelli din Europa ca marime.

     

    Giuliano Menassi lucra in urma cu trei ani la proiectul primei fabrici pe care italienii de la Pirelli aveau in plan sa o construiasca de la zero in Europa, dupa mai bine de doua decenii de restructurari.

     

    „Am fost implicat in proiect de la inceput, inca de cand era vorba de o schita pe hartie”, isi incepe Menassi povestea. El nu pare deloc deranjat de faptul ca discutia cu BUSINESS Magazin are loc intr-un birou improvizat dintr-o baraca aflata in interiorul halei Pirelli de la Slatina, la doar cativa metri de linia de productie de anvelope.

     

    „Am finalizat constructia in mai putin de un an si am terminat mai devreme decat era planificat. Cel putin zona dedicata productiei, chiar daca pentru aceasta inseamna ca birourile nu au fost inca finalizate (la intrarea in fabrica se lucra intens la o alta hala care va gazdui birourile si un centru logistic de mari dimensiuni – n. red.)“, explica Menassi, in prezent cel mai vechi membru al echipei Pirelli din Romania.

    Cum au ajuns insa italienii sa faca la Slatina, intr-o tara recunoscuta mai degraba pentru forta de munca ieftina, decat prin calitatea ridicata a productiei, una dintre cele mai avansate tehnologic fabrici din cadrul grupului?

     

    „Un produs romanesc nu este perceput ca avand un nivel de calitate la fel de ridicat ca in alte tari. Provocarea este sa demonstram lumii intregi ca «made in Romania» este la fel de bun, daca nu chiar mai bun decat produsul din alta tara“, completeaza Enrico Malerba, CEO al Pirelli Tyres pentru Romania.

     

    Dincolo de raspunsul iesit parca dintr-un manual al unei agentii de public relations, decizia Pirelli ar putea marca inceputul trecerii Romaniei dintr-o tara low-cost intr-o tinta pentru investitii cu grad tehnologic ridicat.

     

    Provocarea de care vorbeste Enrico Malerba pare insa destul de mare, in conditiile in care anvelopele produse la Slatina ar putea ajunge sa echipeze masini de lux precum Audi, BMW sau chiar Ferrari, unde motoarele puternice si tehnologia ridicata trebuie neaparat dublate de echipamente de securitate de ultima ora si anvelope care sa faca fata unor solicitari extreme. Dar italienii spun ca au o metoda prin care sa demonstreze ca si la Slatina se pot face anvelope la fel de bune ca in fabricile din Italia.

     

    „In prezent facem controlul de calitate la toate anvelopele pe care le producem la Slatina“, spune Malerba. Altfel spus, fiecare anvelopa este testata „atat optic cat si tactil“, dupa cum completeaza Menassi, de catre unul dintre operatorii de pe linia de productie, dar si de un sistem robotizat de cateva sute de mii de euro care se bazeaza pe unde laser pentru a studia abaterile anvelopelor in conditiile unor solicitari extreme.

     

    „In alte tari procentajul de anvelope testate este de 70-80%. Aici vrem sa facem un control de 100%, pentru ca trebuie sa demonstram ca putem obtine o calitate mai buna decat in alte parti“, adauga Malerba. Iar cum la Slatina costurile sunt cu siguranta mai mici decat in Italia, cresterea de profit nu poate decat sa ii bucure pe actionarii grupului. Chiar daca oficialii Pirelli spun ca strategia lor difera destul de mult de cea pe care au avut-o alte grupuri industriale atrase de potentialul de a realiza produse la care costul fortei de munca detinea o pondere importanta. Este cazul Renault, care a vazut fabrica Dacia de la Pitesti ca destinatia ideala pentru modelul low-cost Logan sau al turcilor de la Arcelik, care au achizitionat si au reusit sa dezvolte puternic afacerea Arctic Gaesti in principal pe baza unor produse entry-level.

     

    „Noi nu am venit aici pentru forta de munca ieftina. Nu am luat in calcul sustineri financiare din partea statului sau a programelor publice, asa cum fac alte companii. Iar potentiala aderare a Romaniei la Uniunea Europeana nu a cantarit deloc in procesul de selectie“, adauga Malerba.

     

    Si atunci cum a decis Pirelli, unul dintre primii cinci producatori de profil din lume, specializat in principal in segmentul anvelopelor de inalta performanta, sa isi faca o fabrica intr-unul dintre cele mai sarace judete din Europa, cu un PIB de mai putin de 2.000 de euro pe cap de locuitor (potrivit ultimelor date disponibile la nivel judetean, valabile pentru anul 2004)?

     

    „Este o investitie pe termen mediu si lung. Doream o fabrica atat pentru vestul Europei cat si pentru estul Europei, deoarece aceasta din urma este zona care va aduce cea mai mare crestere a vanzarilor in urmatorii ani“, explica Malerba.

     

    De aceea, chiar daca din punct de vedere economic era codasa zonei, Romania avea un avantaj clar fata de vecinii din Europa Centrala – era cea mai estica tara de pe lista scurta a italienilor.

     

    „Romania era in urma Ungariei, spre exemplu, din punctul de vedere al indicatorilor macroeconomici. Insa atunci cand venea vorba de gradul de integrare cu estul Europei, Romania statea cel mai bine“, adauga oficialul Pirelli. Mai mult, aici erau deja prezenti cu activitati de productie doi dintre principalii concurenti ai italienilor la nivel mondial.

     

    Continental – al patrulea jucator ca marime din lume si una dintre tintele Pirelli pentru o achizitie la nivel international in urma cu aproape doua decenii – a fost primul „strain“ care a mizat pe Romania ca parte a strategiei sale de reducere a costurilor. Investitiile Continental intr-o fabrica de anvelope construita de la zero la Timisoara se apropie incet de pragul de 200 de milioane de euro, iar capacitatea de productie ar putea ajunge la 13,5 milioane de unitati anul viitor, potrivit informatiilor disponibile.

     

    Si Michelin, liderul mondial in domeniul anvelopelor, pusese ochii pe Romania, dar francezii au preferat sa isi faca o altfel de intrare pe piata si au decis sa cumpere in anul 2001 de la grupul Tofan doua fabrici de anvelope, la Zalau (jud. Salaj) si Floresti (jud. Prahova), valoarea tranzactiei fiind estimata la momentul respectiv la 80 de milioane de dolari. Ulterior, francezii au investit an de an zeci de milioane de euro in retehnologizare si in plus au construit si o fabrica de cord metalic (ingredient de baza pentru realizarea scheletului anvelopei) la Zalau.

     

    Tot cordul metalic fusese cel care determinase Pirelli sa inceapa activitatea de productie din Romania, italienii realizand impreuna cu germanii de la Continental un joint-venture (unde Pirelli detine 80% din actiuni, iar Continental restul). Fabrica de cord metalic, finalizata anul trecut, era situata la Slatina.

     

    „Faptul ca aveam deja experiente reusite in Slatina (pe langa fabrica de cord metalic, Pirelli cumparase la nivel international in 1998 de la Siemens si una de cabluri si sisteme la Slatina – n. red.) a fost unul dintre factorii care au contribuit la alegerea orasului si pentru fabrica de anvelope“, explica acum Menassi. Cel mai vechi expat din organigrama Pirelli in Romania, Menassi, a fost implicat in aproape toate fazele care au urmat din momentul in care board-ul grupului italian a dat unda verde proiectului.

     

    „Proiectul a fost aprobat de top management in decembrie 2004 si am inceput activitatea legata de permise si celelalte componente implicate de acest proiect“, rememoreaza el.

     

    Care a fost cel mai greu moment? „Cred ca au fost mai multe, insa imi aduc aminte si acum ca aveam nevoie de jumatate de milion de metri patrati de teren, iar suprafata pe care ne aflam acum avea cam 80 de proprietari. Va dati seama ca a fost nevoie de mult efort pentru a reusi sa strangem intreaga suprafata, insa pana la urma am reusit si cu ajutorul unui consul-tant imobiliar (filiala locala a companiei CB Richard Ellis – n. red.)“, adauga el, evitand sa vorbeasca de preturile la care s-a facut achiztia.

     

    La momentul respectiv, datele din piata imobiliara estimau un nivel al pretului pe metrul patrat de teren in zona industriala a orasului Slatina la 4-5 euro, ceea ce facea ca achizitia terenului de catre Pirelli sa fie situata la 2-2,5 milioane de euro.

     

    Daca achizitia terenului a fost un proces mai dificil decat se anticipa, italienii s-au incadrat mult mai bine in orizontul de timp dedicat constructiei efective a fabricii. Si aceasta in ciuda faptului ca intarzierile in livrarea proiectelor sunt un element la ordinea zilei pe piata romaneasca.

     

    „Noi suntem foarte duri“, explica amuzat Menassi. In aceste conditii, prima anvelopa a fost produsa in luna aprilie 2007, la mai putin de un an de la punerea pietrei de temelie.

     

    Cea mai interesanta miscare a Pirelli la Slatina este insa cea legata de structura top management-ului. In general foarte reticente in a-si impartasi secretele in fata jurnalistilor, companiile multinationale au retete proprii pentru a transfera cat mai repede know-how-ul in interiorul organizatiilor prin intermediul echipelor de management special concepute.

     

    „In cazul nostru, la orice fabrica nou construita trimitem o echipa multinationala reprezentativa, cu cei mai buni specialisti pe care ii avem in cadrul grupului“, spune Menassi. Altfel spus, continua el, cand vine vorba de calitate, cele mai mari exigente pe piata anvelopelor sunt in Germania, unde exista foarte multi producatori de masini de lux. „Asa ca am adus la Slatina un sef din Germania, care sa se ocupe de calitate“.

     

    In mod similar, activitatile de intretinere sunt o „afacere a italienilor“, asa ca responsabilul pe acest domeniu in cadrul fabricii din Slatina este italian.

     

    „Cercetarea si dezvoltarea, mai ales pe segmentul de produse realizate la Slatina, sunt realizate in principal in Marea Britanie si de aceea avem in cadrul echipei un britanic.“

     

    Nu doar managerii vest-europeni s-au relocat (fie si partial) in Romania. „Avem si un turc in cadrul echipei, ca sef de productie, pentru ca in Turcia a trebuit sa refacem aproape de la zero fabrica pe care o detineam, ca urmare a cutremurului produs in urma cu zece ani“, continua italianul. Cu o astfel de reteta multinationala, fabrica de la Slatina va ajunge anul acesta la un volum de 2 milioane de anvelope produse.

    „Trebuie tinut cont ca vorbim de anvelope din gama de varf. Aceasta inseamna ca o anvelopa produsa aici face cat doua produse in Turcia“, tine sa precizeze Malerba, care nu doreste sa avanseze valori legate de nivelul cifrei de afaceri a fabricii.

     

    O anvelopa de tipul celor produse la Slatina, care echipeaza modele de masini de lux precum Audi sau BMW are un pret de aproximativ 150 de euro pe piata, ceea ce inseamna ca valoarea de piata a anvelopelor produse la fabrica din Romania ar putea trece in acest an de 300 de milioane de euro. Valoarea ar putea creste pana la 750 de milioane de euro sau chiar mai mult in 2008.

     

    „Anul viitor – primul an operational intreg – vom atinge un prag al productiei de 5 milioane de anvelope. Cu acest volum nu vom ocupa intreaga suprafata de productie a fabricii, dar vom fi destul de aproape de maxim“, anticipeaza Malerba, ceea ce va face ca fabrica olteana sa ajunga a doua ca importanta in Europa.

     

    Dincolo de cifre, mai important este ca anvelopele produse la Slatina vor intra de anul viitor ca echipare originala (OEM) pe masini de serie ale diferitilor producatori din segmentul de lux. Aceasta inseamna ca o parte dintre masinile Mercedes, spre exemplu, care vor fi vandute pe piata romaneasca anul viitor, ar putea avea anvelope produse la Slatina.

     

    „Tinta pentru intreg proiectul este ca 30% din productie sa fie destinata pentru echipare originala (OEM). Nicio anvelopa nu va avea aceasta destinatie in acest an, dar de anul viitor vom avea pe lista DaimlerChrysler si alti producatori importanti“, adauga Menassi.

     

    In prezent, si ceilalti doi producatori de anvelope activi pe piata locala – Continental si Michelin – sunt prezenti pe segmentul OEM, principalul client fiind, potrivit informatiilor disponibile, grupul francez Renault, in special prin modelul Logan. Spre deosebire de concurentii lor, italienii de la Pirelli incearca sa se detaseze de ideea de low-cost si cred ca la fel ar trebui sa faca si Romania.

     

    „Din septembrie 2006, de cand am venit, cred ca principala problema pe care o are Romania este aceea de a reechilibra nivelul actual al competitivitatii“, crede Malerba.

     

    Cu alte cuvinte, Romania este acum competitiva pentru factori precum forta de munca ieftina, insa in viitor poate compensa cresterea pretului fortei de munca cu o crestere generala a competitivitatii. Este cazul infrastructurii, spune italianul, si implicit a eficientei care va duce la o reducere a costurilor.

     

    „Daca nu veti reechilibra nivelul actual al competitivitatii veti pierde. O alta chestiune este legata de migratie. Trebuie convinsi oamenii sa ramana in Romania. Cand vom avea mai multi manageri romani in conducere, ne va ajuta si pe noi, companiile multinationale, la perceptia despre implicarea locala“, conchide Malerba.

  • Pirelli in Romania

    – a detinut pana in 2005 o fabrica de cabluri si sisteme la Slatina pe care a vandut-o la nivel international catre Goldman Sachs

    – a investit 40 de milioane de euro impreuna cu Continental (joint-venture 80/20) intr-o fabrica de cord metalic la Slatina

    – a investit 170 de milioane de euro intr-o fabrica de anvelope de inalta performanta la Slatina, in imediata apropiere a celei de cord metalic

    – are in plan o fabrica de 25 mil. euro (prima faza) in care se vor produce filtre de mediu pentru masini echipate cu motoare diesel de ultima generatie Fabrica va fi situata in judetul Gorj 

    – a anuntat saptamana trecuta ca vrea sa intre pe piata romaneasca si cu divizia sa imobiliara, Pirelli & C. Real Estate

     

    Productie de milioane

    Companie

    Productie (mil. anvelope)

     

    2006

    2007

    Michelin

    3,8

    N/A

    Continental

    12,5

    13,5

    Pirelli

    2

     

    Jumatate de miliard

    Producator

    Investitii pana in 2007 (mil. euro)

    Michelin

    180

    Continental

    peste 170

    Pirelli

    170*

     

    Sursa: zf/bm 

    * investitie in derulare.

  • Marii producatori urca la volan

    Deschiderea oficiala, luna viitoare, a unui birou BMW si inceperea activitatii filialei locale a Citroën confirma ca si in domeniul auto, la concurenta cu piata imobiliara, Romania a devenit o destinatie obligatorie. Ce i-a atras pe producatori precum Renault, GM, DaimlerChrysler si, mai nou, Honda, Mazda, Citroën si BMW?

     

    In urma cu 6-7 ani, seful unuia dintre cei mai importanti dealeri auto isi punea problema cum sa raporteze vanzari mai mici. „Nu vreau sa trezesc atentia vreunuia de la sediul central si sa isi puna problema sa vina in Romania“ (cu activitati comerciale proprii), spunea atunci managerul. Intre timp, importurile de masini noi au crescut de aproape 20 de ori, iar pentru producatorii internationali, fie ca este vorba de marci de volum franceze sau branduri de lux germane, Romania a trecut de la capitolul „si altii“ la o sursa de afaceri de zeci si sute de milioane de euro.

     

    Aflata pe val, piata auto romaneasca (incluzand atat importurile, cat si vanzarile de masini romanesti) a crescut de aproape patru ori ca volum fata de anul 2000, in conditiile in care la nivelul UE15, vanzarile de masini au stagnat in acelasi interval. „Cand vinzi o suta de masini, esti ca o picatura intr-un ocean pentru un mare producator. Dar piata romaneasca a ajuns anul trecut la 300.000 de masini noi vandute“, spune Marius Carp, analist al pietei auto si fost director in cadrul Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile din Romania (APIA).

     

    Si ascensiunea este departe de a se opri. „Nu vad niciun motiv pentru ca piata sa nu creasca in continuare in urmatorii ani si sa nu ajungem in scurt timp, poate, la 400.000 de masini noi pe an sau chiar mai mult. Este normal atunci sa existe o intentie de implicare pe piata romaneasca a producatorilor internationali“, adauga Carp.

     

    Nu este astfel de mirare ca Renault, Honda si DaimlerChrysler sunt deja prezenti cu activitati comerciale in Romania, iar alti producatori, precum General Motors, Citroën si, incepand din iulie, BMW au birouri de reprezentanta. Lista s-ar putea completa si cu alte nume sonore precum Ford, americanii fiind printre favoritii pentru preluarea Daewoo Craiova.

     

    Dar cum au ajuns toti acesti giganti internationali sa descopere Romania? Primul pas a fost facut de Renault, cel care in anii ‘60 s-a aflat si la originea primelor masini produse sub brandul Dacia. Francezii au cumparat in 1999 producatorul local Dacia si aproape doi ani mai tarziu au infiintat si o companie care se ocupa de importul si distributia masinilor Renault.

     

    Din fericire, Renault nu a trebuit sa o ia de la zero, intrucat gasise pe piata locala o structura de import pusa la punct de o alta companie franceza, IPSO. Nu a surprins astfel pe nimeni decizia Renault de a prelua o buna parte din personalul IPSO, inclusiv pe managerul general Nicolas Ianculescu (in piata s-a vorbit si despre niste compensatii materiale). Reintors in tara in 1996, dupa aproape doua decenii in care lucrase in industria auto in Franta, Ianculescu a fost cel care a construit de la zero reteaua Renault din Romania. El este in prezent responsabil pentru Nissan, o alta marca intrata in portofoliul importatorului grupului Renault din anul 2003.

     

    Cea mai spectaculoasa intrare pe piata si-a facut-o insa DaimlerChrysler, dupa mai bine de 15 ani in care a fost reprezentat pe piata de compania Autorom a omului de afaceri Ion Tiriac. Inceperea operatiunilor locale ale DaimlerChrysler a fost cea mai sonora aparitie, nu doar pentru ca era legata de momentul aderarii (oficiale) la Uniunea Europeana sau pentru ca era vorba de un producator de lux. A fost primul caz in care un producator international nu a „dat la o parte“ sau a cumparat fostul importator, ci a decis sa faca un joint-venture cu acesta – DaimlerChrysler Automotive Romania, compania preluand din acest an importul si distributia pe piata locala a marcilor Mercedes, Chrysler, Jeep sau smart.

     

    „In cei doi ani de prospectie a pietei romanesti am analizat toate variantele de intrare a DaimlerChrysler direct pe piata. Decizia de a crea un joint-venture impreuna cu TiriacAuto a fost una strategica“, spun acum reprezentantii producatorului german, astfel de parteneriate nefiind o noutate pentru ei. Iar rezultatele nu au intarziat sa apara, dupa numai cinci luni vanzarile de autoturisme Mercedes-Benz crescand cu 36%, iar in cazul Chrysler, Jeep si Dodge cu aproape 60%.

     

    Poate parea surprinzator, insa nu toata lumea a venit „de bucurie“ in Romania. Este intr-o oarecare masura cazul japonezilor de la Honda, care au infiintat in octombrie anul trecut o companie proprie – Honda Trading Romania. La baza deciziei au stat, potrivit lui Florin Tudor, country operational manager, nu doar cresterea pietei din ultimii cinci ani si apropiata aderare a Romaniei la UE, ci si „ecartul dintre ritmul de crestere a pietei si cel al cresterii vanzarilor masinilor Honda in Romania“.

     

    Altfel spus, in timp ce numarul de autoturisme de import vandute a crescut in ultimii sapte ani de aproape 20 de ori, la 137.000 de unitati, japonezii ajunsesera doar la aproximativ 500 de masini pe an. Aceasta inseamna mai putin de 0,5% din totalul vanzarilor de masini de import sau mai putin de 0,2%, daca se iau in calcul si vanzarile de masini romanesti. Pentru comparatie, pe piata vest-europeana, cota de piata a Honda era anul trecut de 1,5%.

     

    „Orientarea catre piata europeana are o istorie relativ scurta, deci suportul pentru Romania nu a fost extraordinar; pana de curand piata de aici reprezenta numai un potential, nu si o certitudine. In plus, partenerul nostru de pana acum a fost foarte mult orientat catre retail, mai putin pe dezvoltarea retelei de dealeri“, adauga Tudor, care are in plan o retea de 18-20 de dealeri si atingerea unui prag de aproximativ 4.000 de masini vandute in urmatorii trei ani. „Resursele financiare si umane alocate activitatii din Romania sunt considerabile; in prezent, in Tokio exista o echipa de sapte oameni dedicati strict activitatii din Romania“, completeaza Tudor.

     

    Cea mai agresiva prezenta (in)directa este cea a grupului Volkswagen, reprezentat pe piata locala din 1998 de catre Porsche Romania. Practic, germanii au decis sa cedeze drepturile privind importul si distributia marcilor lor pentru Europa Centrala si de Est catre Porsche Holding. Holdingul austriac, controlat de familiile Porsche si Piech, comercializeaza si automobilele marca Porsche. Dupa investitii in retea (proprii si ale dealerilor) de peste 120 mil. euro, Porsche Romania a ajuns anul trecut sa vanda peste 43.000 de masini si sa realizeze afaceri de peste 700 mil. euro, fiind cea mai mare companie de pe piata, cu exceptia producatorului Automobile Dacia.

     

    „Porsche este poate cel mai bun exemplu in care au avut de castigat nu doar actualul importator, cat si importatorii care au existat inainte (companiile Compexit Trading pentru Skoda si Midocar pentru Volkswagen – n. red.)“, explica Marius Carp. El crede ca cei doi fosti importatori reprezinta acum dealeri locali puternici cu afaceri si profituri importante, pentru ca „s-au putut concentra doar pe vanzarea propriu-zisa a masinilor, dupa ce au scapat de toata birocratia pe care o presupunea activitatea de importator“.

    Tot la capitolul prezente directe pe piata figureaza si General Motors, Mazda sau Citroën, chiar daca in cea mai mare parte din cazuri nu este vorba decat de birouri de reprezentanta. „Aceasta este politica la nivelul intregii regiuni“, spune Cristian Oltean, director de marketing pentru Romania al General Motors Southeast Europe.

     

    Biroul de reprezentanta GM din Romania coordoneaza activitatile de vanzari, marketing si aftersales, activitatea de import si distributie fiind responsabilitatea celor aproximativ 25 de distribuitori Opel si Chevrolet. „Romania a fost prima tara din Europa in care am lansat noile modele GM DAT (compania rezultata prin preluarea in 2002 de catre General Motors a unora dintre activele grupului coreean Daewoo Motor, aflat in faliment – n. red.) sub numele de marca Chevrolet in 2004. Inainte de acest an, reprezentam in Romania doar marca Opel, insa dupa 2004 am inceput sa avem o implicare mai puternica la toate nivelurile“, adauga Oltean.

     

    Spre exemplu, daca la Salonul Auto din Bucuresti din 2003 standul Opel era mai degraba modest si era platit de catre unul dintre dealerii marcii, la editia din 2005 standul a fost mult mai mare, costurile fiind suportate de catre biroul de reprezentanta. Daca mai punem la socoteala si investitia in campaniile publicitare sau, cum spune Carp, „politica comerciala comuna, nu haotica“, atunci dublarea in fiecare din ultimii doi ani a vanzarilor celor doua marci – Opel si Chevrolet – nu mai mira pe nimeni.

    In cazul Mazda si al Citroën, intrarea oficiala a producatorilor a venit in urma unor perioade cu rezultate mai degraba modeste, daca nu chiar dezamagitoare.

     

    Desi era prezenta pe piata din 2000, prin intermediul importatorului Mazrom (o companie detinuta tot de omul de afaceri Ion Tiriac), Mazda nu a reusit sa treaca decat in anul 2004 de pragul de 500 de masini vandute, potrivit statisticilor APIA. Evolutia modesta s-a suprapus peste schimbarea strategiei regionale a Mazda si in luna septembrie a anului trecut a fost infiintat Centrul Mazda pentru Europa de Sud-Est (Mazda CSEE), cu sediul la Klagenfurt (Austria).

     

    „Mazda CSEE  indeplineste, in prezent, toate responsabilitatile manageriale pentru 13 piete, inclusiv Romania. Iar Romania este considerata ca fiind tara cu cel mai mare potential de dezvoltare din regiune in 2007“, spune Cristian Rigu, director de tara Mazda pentru Romania.

     

    Nici nu ar fi greu sa fie asa, deoarece reteaua Mazda a inceput anul cu doar trei dealeri. „In prezent, numarul acestora este de sapte, iar obiectivul nostru de a vinde 1.250 de unitati in acest an va fi realizat“, adauga Rigu, fost director de marketing si vanzari la Daewoo Automobile.

     

    Pe de alta parte, lipsa unor companii proprii care sa deruleze activitati comerciale nu poate decat sa ii bucure pe dealerii locali de masini, care astfel isi pot dezvolta in liniste afacerile, fara frica unei concurente mai mult sau mai putin corecte. „Este ideal sa lucrezi cu un producator care sa te sprijine si nu sa te sape“, spune Nicolae Sorescu, director de vanzari al diviziei auto a grupului Radacini.

     

    El mentioneaza drept contraexemplu Daewoo, producatorul avand o divizie de vanzari directe. Cu toate acestea, Radacini a ajuns cel mai important dealer al Daewoo (in afara diviziei de vanzari proprii), dar si unul dintre cei mai importanti dealeri pentru marcile Opel, Chevrolet si Subaru, anuntand pentru anul trecut afaceri cumulate de aproape 100 de milioane de euro. Valoarea va creste in acest an, mai ales ca pe lista marcilor reprezentate a intrat si Mazda. „Vom investi masiv in Mazda, dar avem nevoie de timp“, spune Sorescu.

     

    O afacere foarte puternica in industria auto a construit si Michael Schmidt, un roman emigrat in Germania si reintors in tara dupa Revolutie. Automobile Bavaria, compania detinuta de Schmidt, este importatorul grupului BMW in Romania si a realizat anul trecut direct si prin intermediul dealerilor sai proprii afaceri de aproximativ 100 mil. euro, potrivit declaratiilor oficialilor.

     

    Mai important decat valoarea cifrei de afaceri este insa faptul ca Michael Schmidt controleaza, prin intermediul dealerilor pe care ii detine, mai mult de 90% din vanzari. Iar vanzarile de masini BMW au ajuns anul trecut la aproape 1.700 de unitati, Romania fiind din acest punct de vedere vedeta regiunii. Nu este de mirare ca acest lucru a atras atentia grupului german, care de luna viitoare va avea un birou de reprezentare in Bucuresti, fara a se implica in activitatea comerciala. Indiferent de numele producatorului sau de forma sub care a intrat pe piata – birou de reprezentanta sau activitati comerciale – primul raspuns la clasica intrebare „de ce ati venit in Romania“ este acelasi. Si a fost foarte bine sintetizat de omul de afaceri Ion Tiriac in luna ianuarie, la conferinta de presa prin care anunta parteneriatul cu DaimlerChrysler. „Romania are o piata de 22 de milioane de locuitori si este o tara bogata, cu posibilitati enorme, care o sa surprinda pe foarte multi odata pornita“, spunea Tiriac.

     

    Dar mai exista un motiv important pentru care producatorii au luat la tinta Romania, spun analistii. „Nimeni nu isi va permite sa nu aiba sub control intr-o forma sau alta o piata precum Romania, iar motivul este «block exemption» (reglementarile actuale care stabilesc cadrul pentru comertul cu masini intre statele Uniunii Europene – n. red.)“, considera Marius Carp.

     

    Ce inseamna aceasta? Actualele reglementari privind reglementarea comertului cu masini intre statele membre ale Uniunii Europene, care vor expira in anul 2010, permit producatorilor sa controleze intr-o buna masura modul cum sunt distribuite masinile lor. Mai exact, chiar daca oricine isi poate face un dealership pentru orice marca de masini, este obligatorie respectarea anumitor caiete de sarcini, care de cele mai multe ori se traduc in investitii de ordinul milioanelor de euro pentru un dealership.

     

    Dupa 2010, odata cu renuntarea la „block exemption“ (chiar daca nu s-a luat inca o decizie finala privind reglementarile care vor ii lua locul), masinile ar putea fi vandute fara nicio restrictie – chiar si pe Internet, ceea ce inseamna ca producatorii ar putea sa nu mai aiba niciun fel de control asupra acestor canale de distributie. „Cu atat mai rau va fi cazul in care nu vor avea si o reprezentare directa si puternica pe pietele importante, cum este si cazul Romaniei“, adauga Carp. In aceste conditii, lista producatorilor cu activitati directe in Romania s-ar imbogati pe termen mediu, cele mai vehiculate nume fiind deja Ford si Citroën. Daca francezii au confirmat deja si au infiintat de la sfarsitul lunii aprilie compania Citroën Romania, cu activitati comerciale (nu doar un birou de reprezentanta, ca pana acum), reprezentantii producatorului american nu comenteaza nimic.

     

    „Pana in 2010, aproape toti producatorii vor fi prezenti aici in mod direct intr-o forma sau alta. Nu au cum sa ignore o piata de 400.000 de masini noi pe an“, conchide Carp.

  • Cum au venit strainii

    • 1997 se deschide biroul de reprezentanta Opel
    • 2001 Renault Romania preia importul si distributia marcii Renault de la IPSO. Fostul importator devine dealer
    • 2003 Renault Romania preia importul si distributia marcii Nissan de la Badsi si isi schimba denumirea in Renault Nissan Romania. Fostul importator devine dealer
    • 2004 dupa lansarea Chevrolet in Romania biroul de reprezentanta al Opel devine General Motors Southeast Europe
    • 2004 Citroën deschide un birou de reprezentanta
    • 2006 se infiinteaza Honda Trading Romania, care preia importul si distributia marcii Honda de la Carpati Motors. Fostul importator devine dealer.
    • 2006 se infiinteaza Centrul Mazda pentru Europa de Sud-Est (Mazda CSEE), responsabil pentru 13 tari, printre care si Romania. Fostul importator, Mazrom, devine dealer
    • 2007 ianuarie: DaimlerChrysler Automotive Romania isi incepe oficial activitatea ca joint-venture intre Daimler-Chrysler si Autorom, fostul importator al marcii
    • 2007 aprilie: se infiinteaza Citroën Romania, care preia din luna iulie importul si distributia marcii de la ATS, companie detinuta de primul ministru Calin Popescu Tariceanu
    • 2007 iulie: BMW anunta deschiderea unui birou de reprezentanta