BusinessMagazin

Author: adison

  • Diamantele nu-s pentru copii

    Care este garantia succesului unui film de actiune? Cascadoriile, rasturnarile de situatie, un final in care eroul cel bun castiga? Dar daca un film de actiune contine, pe langa aceste lucruri, si un mesaj politic si social consistent?

    Este cazul ultimului film al lui Edward Zwick („Ultimul samurai“, „Legendele toamnei“), o tensionata poveste despre Sierra Leone si despre „diamantele sangeroase“ („conflict diamonds“ sau „blood diamonds“), adica pietrele pretioase produse de unele tari africane si utilizate pentru a cumpara arme si a finanta razboaiele civile din tarile respective. In „Blood Diamond“ (al carui titlu a fost tradus in romaneste prin „Diamantul sangeriu“), Zwick reuseste foarte bine sa asocieze adrenalina pura cu motivatiile sociale, iar actorii (foarte buni cu totii) il ajuta perfect sa spuna aceasta poveste despre schimbare, durere si ceea ce este valoros.

     

    Solomon Vandy (Djimon Hounsou) este un pescar a carui viata e data peste cap cand satul ii este pradat de trupe rebele. El este luat sclav pe campurile de diamante, iar fiul sau Dia (Kagiso Kuypers) este obligat sa se inroleze in trupa de copii soldati a rebelilor. Solomon gaseste un diamant roz imens, pe care il ascunde stiind ca ar putea insemna salvarea familiei sale. Mercenarul si contrabandistul Danny Archer (Leonardo DiCaprio) afla in inchisoare ca Solomon are acest diamant si cei doi barbati se intorc impreuna in tinuturile controlate de rebeli pentru a recupera piatra, un mijloc comun pentru ca amandoi sa-si atinga visul: Solomon sa-si recupereze familia, iar Danny sa paraseasca pentru totdeauna Africa in cautarea unei vieti mai bune. Cei doi barbati sunt ajutati de o jurnalista din Statele Unite, Maddy Bowen (Jennifer Connelly), care duce propria lupta impotriva marilor companii de pe piata diamantelor, implicate si ele in jocurile murdare si in coruptia din politica africana.

     

    Cu trei actori buni (desi DiCaprio o sa fie nominalizat la Oscar mai degraba pentru „The Departed“/“Cartita“ decat pentru „Blood Diamond“), Zwick trece cu nonsalanta printre gafele scenariului, specifice aproape oricarui film de actiune, si stapaneste perfect exotismul natural si politic al Africii, purtandu-ne atat prin catunurile de pescari (care aduc cu pitorestile mahalale africane din „The Constant Gardener“) cat si prin jungla sau zgomotoasele baze militare. Prin urmare, asteptati-va la un film cu de toate, caci regizorul imbina in doze interesante scenele de actiune si cele de dragoste, pentru ca era inevitabil sa iasa cateva scantei intre DiCaprio si Connelly.

     

    Zwick considera ca povestea din „Blood Diamond“ „trebuia neaparat spusa“. Preocuparea lui a fost crearea unui film de succes, demn de Hollywood, dar in acelasi timp implicat social si politic. Si caracterul polemic al filmului este evident datorita marilor producatori de diamante, care au gasit ca subiectul pune intr-o lumina extrem de nefavorabila industria pe care o reprezinta. Astfel a izbucnit o inflacarata dezbatere, pe de o parte aflandu-se marile companii din industria diamantelor, cea mai ofensiva fiind De Beers, si producatorii filmului, care au subliniat in repetate randuri ca „diamantele de conflict“ nu sunt decat o mica parte din motorul povestii din „Blood Diamond“. Si asa si este: personajul principal al filmului este de fapt pescarul Solomon Vandy, caruia ii pasa de diamante numai in masura in care acestea i-ar putea salva familia.

     

    Chiar daca de obicei cand vine vorba de „Blood Diamond“ se discuta mai degraba de Leonardo DiCaprio, nici Djimon Hounsou nu este uitat. Rolul sau, cel al pescarului Mende plecat in cautarea fiului sau, acum copil soldat, este cel mai incarcat din punct de vedere emotional. Iar actorul se descurca de minune in incercarea de a reda puternicele emotii ale personajului sau, care isi risca viata pentru a salva ceea ce are cel mai de pret: familia. Si daca pentru acest lucru trebuie sa renunte la un fabulos diamant roz, nici o problema: ce valoare are o piatra, oricat de pretioasa, in comparatie cu cele mai importante persoane din viata ta?

     

    Iar Zwick a intuit foarte bine ideea de valoare in acest film: „In timpul filmarilor, tema obsedanta a copiilor soldati si a rapirii copiilor a capatat o importanta de ce in ce mai mare. Exploatarea resurselor din lumea a treia a fost intotdeauna legata de exploatarea copiilor. Este o fraza pe care am scris-o pe coperta exemplarului meu din scenariu. Este primul lucru pe care il vedeam la inceputul fiecarei zile de filmare. Spunea: «Copilul este de fapt diamantul».“   

     

    BLOOD DIAMOND/DIAMANTUL SANGERIU. R: EDWARD ZWICK. CU: LEONARDO DICAPRIO, DJIMON HOUNSOU, JENNIFER CONNELLY, KAGISO KUYPERS, ARNOLD VOSLOO, ANTONY COLEMAN, STEPHEN COLLINS. DIN 26 IANUARIE

  • Anul fine tuning

    Dupa un an in care au pompat sute de mii de euro intr-o extindere fara precedent a retelelor, 2007 se anunta anul reglajelor de finete pentru banci: oamenii din sucursala trebuie sa produca mai mult si mai bine.

    Doua lucruri sunt obligatorii pentru a creste o afacere: bani si oameni bine pregatiti. La capitolul investitii, bancherii au dovedit in 2006 ca nu se abtin, chiar daca pentru multi sutele de mii de euro cheltuite pe expansiunea agresiva a retelelor au pus ceva presiune pe profituri. „Dar retail fara sucursale nu se poate face“, afirma directorul general adjunct al BRD Société Générale, Sorin Popa – in asentimentul, de altfel, al majoritatii bancherilor. Cu putine exceptii, toti si-au concentrat eforturile in 2006 catre acelasi scop: o acoperire teritoriala cat mai buna, cel putin in orasele mari si foarte mari.

     

    Asa se face ca in ultimul an multi si-au dublat retelele de sucursale, iar pe ansamblul sistemului bancar s-au adaugat cateva sute bune de puncte de lucru noi. Dar cum sucursala fara angajati nu prea se poate, investitiile din ce in ce mai mari in chiriile pentru sedii au fost dublate si de un alt cost, tot in crestere: cel pentru oameni. Aproape secatuita de personal cu experienta, industria bancara a „inghitit“ in 2006 mai bine de 6.000 de noi angajati, ajungand sa numere peste 62.000 de oameni, aflati printre cei mai bine platiti angajati din tara.

     

    Investitiile masive din ultimul an vin insa pe un fundal in care marjele de castig ale bancilor scad incet, dar sigur. Si chiar daca potentialul pietei bancare romanesti este imens (privit prin prisma populatiei ce inca nu lucreaza cu banca), in practica imediata lucrurile sunt ceva mai putin promitatoare. Mai bine de jumatate din populatia Romaniei traieste la sate (unde, din cauza veniturilor inca mici, bancherii nu prea se gandesc sa mearga in viitorul apropiat). Concret, numarul celor ce au deja o relatie cu o banca nu trece de 3-4 milioane de oameni, dupa cum estimeaza bancherii. Pe de alta parte, bancherii se plang ca numarul celor ce se incadreaza in conditiile pentru a lua un credit scade si el din cauza restrictiilor impuse de banca centrala. Mai mult de atat, „marjele mari de castiguri din anii trecuti pe diferite produse nu mai sunt acceptate in acest moment de clienti“ si incep sa scada, chiar daca inca destul de incet, semnaleaza Gabriel Cretu, director de vanzari al diviziei de retail a OTP Bank Romania.

     

    Una peste alta, fara exceptie, toti bancherii se gasesc acum in fata situatiei in care, cu sute de mii de euro investiti intr-o extindere frenetica, pe de o parte si cu marje de castig in scadere, pe de alta parte, trebuie sa umble la alte parghii – sa treaca adica de la o faza de expansiune la una de reducere a costurilor. Finalitatea e una singura si foarte pragmatica: mai multe produse vandute pe cap de client, mai multi clienti care sa le calce pragul, eficienta mai mare din partea angajatilor, cheltuieli de operare mai mici.

     

    Vizibila cu ochiul liber, tendinta de schimbare la fata a sucursalelor va continua si in 2007. Chiriile din ce in ce mai mari – ajunse in zonele centrale ale marilor orase sa fie mai consistente decat in multe orase europene – sunt principalul motiv. In al doilea rand, „pentru a vinde clientului de retail nici nu e nevoie sa ai sucursale foarte mari“, puncteaza Dorel Piti, director executiv de retea la Bancpost. Practic, sucursala – caci retailul este cel mai vanat si profitabil segment de clienti – nu are nevoie de mai mult de 100-200 de metri patrati, dupa cum o arata liftingul aplicat aproape fara exceptie de bancheri in retele. Intr-o astfel de unitate, si numarul de angajati scade pe masura, catre un minim de 3-4, asigurand astfel o reducere de costuri. Iar „unitatile mici pot fi relocate, in cazul in care indicatorii din studiul de fezabilitate efectuat la deschidere nu sunt indepliniti“, completeaza Cretu.

     

    La Bancpost, spre exemplu, o suprafata medie a unei sucursale este intre 90 si 150 de metri patrati, iar numarul de angajati cu care se lanseaza o astfel de unitate nu trece de cinci. „Daca mai e nevoie, mai angajam ulterior, dar numai dupa o analiza atenta“, afirma Piti. Practic, explica el, eficienta angajatilor este unul dintre punctele-cheie asupra carora toate bancile trebuie sa-si indrepte de acum atentia. Nevoia de oameni se calculeaza cu grija, tinand cont de vanzarile realizate de cei existenti, dar si de potentialul zonei in care este plasata sucursala. In prezent, in reteaua Bancpost, ce numara 190 de sucursale si va incheia anul cu circa 200, lucreaza aproape 2.300 de oameni.

     

    La BRD, care, folosind sistemul sucursalelor de mici dimensiuni, a ajuns sa detina cea de-a doua retea ca dimensiuni dupa CEC (590 la sfarsitul anului trecut), 2007 va fi „anul calitatii“, dupa cum il denumeste Mihai Popa. Formula, ce poate parea pretentioasa, urmareste de fapt aceleasi ingrediente de baza: nevoia de a vinde mai multe produse clientilor, de a atrage mai multi clienti in banca, dar si „ajustari in pregatirea noilor angajati“. Anul 2006 a adus in banca circa 2.000 de noi angajati, tineri in principal, care „desi formati in centrele de pregatire“, dupa cum spune Popa, mai au nevoie de „ajustari fine“. Chiar daca se declara multumit de rentabilitatea angajatilor, Popa admite ca la anul vrea sa mai lucreze la „calitatea activitatii“.

     

    Cu titlu de exemplu, contributia fiecarui angajat la obtinerea profitului (chiar daca nu este si cel mai folosit parametru pentru evaluarea angajatilor) difera destul de mult de la banca la banca. Spre exemplu, la un profit net de circa 23,7 milioane de euro dupa primele noua luni de activitate, Banca Transilvania are un raport profit net/angajat de circa 5.260 de euro. La BRD, acelasi calcul arata un profit net per angajat de circa 20.409 euro, la CEC – circa 6.600 de euro, iar la BCR – aproape 15.900 euro/angajat.

     

    Si presedintele BCR, Nicolae Danila, transmite acelasi mesaj: la capitolul personal mai e de lucru. „Avem nevoie de o schimbare rapida de mentalitate la nivelul angajatilor, pentru ca inca sunt probleme“, declara recent Danila intr-un interviu acordat pentru Ziarul Financiar. Si BCR a apasat in acest an pe pedala extinderii, ajungand in decembrie 2006 la o retea de 457 de unitati. Preluarea bancii de catre austriecii de la Erste Bank, renumiti deja pentru programele profunde de restructurare aplicate bancilor preluate, ar putea aduce si la BCR un mic cutremur in acest an. Cu atat mai mult cu cat austriecii au anuntat ca au planuri mari pentru banca: o crestere anuala a profitului net cu 40% si un avans de 25-30% pe an pentru veniturile nete din dobanzi.

     

    Un pas mai jos, dupa remodelarea sucursalelor si cresterea eficientei personalului, dar pastrand aceeasi logica prin care trebuie sa-si creasca incasarile cu costuri mai mici, bancherii testeaza si metode noi de vanzare. Practic, in ultimul an, toti au incercat aceasta mare cu degetul, testand fie noi concepte de extindere (franciza bancara), fie canale noi de vanzare (parteneriate, call center, Internet banking etc.).

     

    Cu riscul asumat de a nu mai avea in totalitate control asupra oamenilor ce vand produsele bancii, franciza bancara a fost metoda prin care Volksbank si ING au reusit, cu costuri sensibil mai reduse si in mai putin timp, sa recupereze distanta fata de competitorii lor la capitolul acoperire teritoriala. Dintr-un total de 131 de puncte de lucru, la Volksbank, spre exemplu, doar 81 sunt unitati proprii, restul de 50 fiind deschise in sistem de franciza. Expansiunea rapida a retelei a ajutat insa banca sa-si dubleze practic activele intr-un singur an, urcand in topul bancar pe un onorabil loc 11. Astfel, la finele lunii septembrie, activele Volksbank Romania se plasau la 1,022 miliarde de euro, dupa ce in decembrie 2005 banca raportase active in valoare de 508,6 milioane de euro. Si la capitolul profitabilitate, strategia pare sa o fi ajutat: banca a terminat anul 2006 cu un profit inainte de plata impozitelor de 14 milioane de euro, fata de doar trei milioane de euro de anul trecut, potrivit unei declaratii recente a presedintelui Volksbank Romania, Gerald Schreiner.

     

    Pe acelasi principiu, parteneriatele si vanzarile prin brokeri sunt o cale pe care merg din ce in ce mai multi bancheri. Lista partenerilor se lungeste pe zi ce trece, iar domeniul in care acestia activeaza conteaza din ce in ce mai putin, atat timp cat pot aduce clienti in plus fara costuri suplimentare. Printre preferatii bancherilor raman insa dealerii auto, agentiile imobiliare, agentiile de turism – in conditiile in care produsele lor merg bine la pachet cu un credit bancar. Si brokerii de asigurari sunt pe aceeasi lista a partenerilor ce pot creste forta proprie de vanzare fara costuri suplimentare prea mari.

     

    „Canalele alternative se vor dezvolta foarte mult in anii urmatori“, crede Gabriel Cretu, chiar daca reteaua de unitati va ramane de baza, in opinia lui. La sfarsitul anului trecut, OTP avea o retea de 65 de unitati operationale, cu un numar mediu de 8 angajati/unitate, cifra scazand la circa cinci in orasele mai mici. Directorul de vanzari de retail de la OTP argumenteaza ca aceasta solutie a fost deja testata de tarile cu un grad de bancarizare ridicat si care au incercat la un moment dat sa inlocuiasca sucursala traditionala cu sucursala electronica. „S-au lovit de un singur lucru: nevoia clientului ramane de a fi consiliat inainte de a decide ce produs bancar i se potriveste mai bine“, spune Cretu. Parere sustinuta si de Sorin Popa, care, desi ferm convins de faptul ca romanii nu vor renunta nicicand la sucursala clasica, spune ca si la BRD se incearca dezvoltarea canalelor alternative de vanzare.

     

    O cale de mijloc intre investitiile masive in puncte de lucru si „sucursala electronica“ sunt agentii de vanzare. Din cauza retelei restranse de sucursale detinute inainte de fuziunea cu Banca Tiriac, HVB Bank a mers pe varianta vanzarilor prin agenti. „In ultimii doi ani am reusit sa construim parteneriate solide cu firme si agenti colaboratori“, sustine Eliza Radu Erhan, director de dezvoltare a produselor in cadrul diviziei de retail banking. In prezent, HVB Tiriac impreuna cu UniCredit Romania (banci ce vor fuziona in cursul lui 2007) detin o retea de circa 132 de sucursale si agentii, cu un numar de 2.600 de angajati. Sucursalele HVB Tiriac si UniCredit Romania au in medie 12 angajati, potrivit lui Erhan. Tot ea anticipeaza o crestere importanta in viitorii ani a platilor la distanta: in anii urmatori, procentul de operatiuni bancare efectuate la distanta s-ar putea apropia de cel din tarile Uniunii Europene, care in prezent este de aproximativ 70% din totalul operatiunilor de acest fel, anticipeaza reprezentanta HVB Banca Tiriac.

     

    Nu in ultimul rand, chiar daca bucurandu-se pentru moment de un succes mai degraba limitat in randul marii mase de clienti (dat fiind si accesul destul de limitat al romanilor la acest mediu), Internetul este un alt buton pe care bancherii pot apasa in lupta cu costurile. Vanzarea de credite direct de pe site-ul bancii (chiar daca in cele mai multe cazuri se restrange mai degraba intr-o precalificare pentru un credit si nu in vanzare efectiva) isi face si ea din ce in ce mai mult loc in strategiile bancherilor. Pentru a da numai un exemplu, Bancpost si-a relansat recent site-ul propriu, „pentru a permite si aplicatii online“, dupa cum spune Dorel Piti. Practic, cei ce doresc un credit pot sa-si faca toate calculele si sa vada daca se incadreaza in conditiile necesare pentru a-l accesa, direct pe site-ul bancii – ceea ce, in final, are ca rezultat  si o aglomeratie mai mica in sucursala.

     

    Care este cea mai buna metoda de a ajunge la client, taind cat mai mult din costul de operare? Raspunsul tine de modelul de business adoptat de fiecare banca in parte si, de fapt, nici nu e nevoie de o alegere. Pana la urma, scopul este de a vinde cat mai mult unui numar cat mai mare de clienti la costuri cat mai mici. Cel putin pentru banca.

  • Domeniile coroanei

    Avertismentele ca agricultura noastra nu va mai avea ce cauta in UE i-au vizat mai mult pe micii fermieri, pentru care supravietuirea depinde de o finantare Sapard. Dar ce se intampla cu exploatatiile marilor cultivatori de grau sau de cartofi? Si ei sa se teama oare de integrare?

     

    Adrian Porumboiu este mult mai cunoscut de romani drept fost arbitru international de fotbal sau poate drept tatal regizorului Corneliu Porumboiu – mai putin drept cel mai important cultivator de grau nu numai din Romania, ci si din Europa. „Cultiv 24.000 de hectare de grau, 12.000 de hectare de rapita, floarea-soarelui, soia si porumb. Sunt cel mai mare producator de grau din Europa, ca suprafata cultivata“, sustine Porumboiu.

     

    O anvergura europeana pare a avea si Constantin Stanciu, actionar si director la Leoser, societate ca administreaza 90 de hectare de sere incalzite la Popesti Leordeni. „Este cea mai mare societate de acest tip“, sustine Stanciu.

     

    In comparatie cu ce lucreaza Adrian Porumboiu sau alti mari proprietari agricoli, suprafetele cultivate de Ioan Benea cu cartofi sau de Mihai Petrosu cu legume ii califica pe acestia doar drept fermieri de anvergura mai redusa; de fapt, in cazul celor doi este vorba de atingerea unor praguri de eficienta. Indiferent insa de suprafata cultivata, eroii articolului de fata sunt cei mai importanti producatori de grau, cartofi sau legume din tara.

     

    Cum ajungi regele graului sau al cartofului? In cazul unui cultivator de grau, in tot cazul, trebuie mai intai sa constati ca nu devii capitalist daca detii doar niste spatii goale. „Cand am devenit proprietar la Comcereal Vaslui nu aveam ce sa pun in acele silozuri. Trebuia sa ma ajut singur, pentru ca agricultura romaneasca era toata in faliment, toate societatile de stat erau in faliment. Cine sa-mi umple depozite cu cereale, pentru ca eu am zis ca vreau sa fiu numai depozitar? Sa fac nunti in depozite?“, isi aminteste Adrian Porumboiu. Pasul urmator a fost sa cumpere terenuri abandonate, nelucrate de sase, sapte ani. „Am investit foarte mult in acele terenuri, iar acum suprafetele si fermele vegetale arata la nivel european, nu-i niciun fel de diferenta“, sustine presedintele grupului Racova Com Agro Pan.

     

    In timp, Porumboiu a traversat o serie de etape ale afacerii. „La inceput au fost lucruri hazoase, pentru ca, nefiind agronom de meserie, au fost cateva gafe memorabile pe care le-am facut“ – si o povesteste amuzat pe cea mai memorabila: „In 2003 a fost o seceta cumplita. Te uitai pe cer – nimic, eram innebuniti. Aveam trei elicoptere pe care le foloseam pentru erbicidat. Vazandu-ma atat de trist, comandantul pilotilor vine intr-o seara si-mi spune: stati linistit, ca rezolvam, putem sa stropim cu elicopterele. Eu m-am aprins, la 12 noaptea am chemat directorii, le-am explicat ce mi-a zis comandantul. Acestia s-au uitat lung la mine, la care directorul imi face semn: domnule, sa va spun ceva – nu se poate cu 100 de litri sa stropiti suprafetele pe care le aveti“. Tarziu, Porumboiu si-a dat seama ca cel care-i vanduse un asemenea pont era dupa vreo doua seri de sprit. Acum, inginerii agronomi ii spun ca a devenit „periculos“, fiindca a inceput sa se priceapa.

     

    Miza cea mare jucata de Adrian Porumboiu a fost ca a integrat activitatile holdingului sau agricol. „Daca ramaneam doar pe agricultura, eram jucator de loto. Dar nu putem vorbi de asa ceva, pentru ca eu am toata industria alimentara, de la ferme vegetale, ferme zootehnice, un circuit intreg – putini au reusit asta in Romania si chiar in Europa“, spune el. Exporta doar produse finite, iar graul il foloseste ca materie prima pentru productia interna, ceea ce va face si cu rapita, dupa deschiderea unei fabrici de biodiesel.

     

    „In firma la mine sunt peste 30 de angajati mult mai destepti ca mine. Cei care fac o munca indispensabila mie sunt platiti foarte bine, altii bine si altii mai putin bine. Dar la mine in firma lucreaza oameni care isi au un rost, nu care vin la munca de dragul de a avea un serviciu“, declara fostul arbritru.

     

    Nu-si face griji in privinta celui care ii va prelua afacerea, pentru ca este deja ajutat de fiul cel mic, care e director in grup, economist la origine ca si Porumboiu si caruia incearca sa-i predea intreaga afacere. Ordinele de marime cu care lucreaza Racova Com Agro Pan cer, intr-adevar, oameni care sa stie sa le administreze. Pe partea de investitii, 35 de milioane de euro se vor duce pe capacitati de productie ce urmeaza sa intre in functiune in urmatoarele luni de zile: doua ferme zootehnice, fabrica de biodiesel (18 milioane de euro), triplarea capacitatii de productie, o fabrica de paine la Barlad.

     

    Daca e sa comparam suprafetele de care dispune Adrian Porumboiu, peste 40.000 de hectare de teren, cu intregul teren de fotbal, atunci Ioan Benea este un jucator de careu de 7 metri: are acum in jur de 600 de hectare de teren, din care cultiva anual, prin rotatie, cate 160 de hectare cu cartofi. Suficient cat sa-l propulseze in top, desi concurenta, societati din Brasov, Harghita si Neamt, cultiva suprafete apropiate, de 150-160 de hectare.

     

    Benea inca mai incearca sa-si recupereze pierderea de jumatate de milion de euro suferita in anul 2000, cand vremea nefavorabila i-a distrus recolta si era cat pe-aci sa-l scoata din joc. Este actionar majoritar la societatea Hibridul din Harman din 1992, dar lucreaza in agricultura de peste 30 de ani. In 2000 a iesit din impas imprumutandu-se la banci, dar a decis sa reduca si suprafata cultivata, de la 1.600 ha teren la 600 de hectare. „Sunt zile in care ma aflu pe camp si la birou de dimineata pana seara. Oricum, acasa petrec foarte putin timp. Lucrez de peste 30 de ani in agricultura, sotia tot aici lucreaza, ne mai completam, merge ea mai devreme acasa si-si mai vede de treburile gospodaresti, pentru ca locuim aici, in Harman. Si fiul meu este aici. Daca nu vezi campul doua zile, in cele doua zile poti pierde banii investiti intr-un an“, spune Ioan Benea.

     

    Investitiile le face in general din profit si, cu exceptia situatiei din 2000 cand a apelat la banca, incearca sa evite aceasta institutie. „Lucrez cu cash si, cu toate ca rulez 7-8 milioane de euro prin banca anual, cand ma duc sa iau un credit, imi zic ca riscul e mare si nu prea…“, spune oarecum dezamagit Benea.  „Noi suntem de vina, producatorii agricoli, recunosc, pentru ca nu suntem organizati cum trebuie. Romanul are oroare de cooperativa, dar asocierile sunt o perspectiva foarte buna pentru a fi competitivi pe piata.“

     

    Managerul Leoser, Constantin Stanciu, vorbeste si el de nevoia de asociere. „Micii producatori nu inteleg ca singura lor sansa este sa se asocieze si sa lucreze cu facturi si cu TVA.“ E vorba de contracararea concurentei neloiale, dar si de faptul ca productiile ar fi mai mari daca cultivatorii ar pune aceeasi samanta si ar folosi aceleasi insecticide – uniformitatea productiei fiind un avantaj si pentru procesatorii de legume pentru industria de conserve. Cele 90 de hectare de sere din Popesti-Leordeni nu mai sunt acum ce-au fost candva, dar mentin totusi societatea printre primele locuri din Europa.

     

    Grabit, Stanciu nu a stiut daca e bine sa isi dezvaluie sau nu povestea de manager. De 36 de ani in domeniul agriculturii, Constantin Stanciu a ajuns sa fie regele cresterii legumelor in sere incalzite, conducand chiar, dupa propria apreciere, „societatea cea mai mare din Europa“. Nu s-a plictisit pentru ca nu face chiar in fiecare zi acelasi lucru, munca de manager alternand cu cea de inginer agronom. „Merg in sere de la un capat la altul la cel putin doua zile“, adauga Constantin Stanciu.

     

    Inainte de 1989 a avut o perioada de cativa ani cand a lucrat in afara tarii. Dupa Revolutie a fost director general al societatii la care in prezent este actionar. Leoser a mai pierdut din hectarele detinute prin divizarea societatii, dar a ramas totusi un brand puternic, pentru ca produce anual peste 45-50.000 de tone de legume in serele pe care le cultiva.

     

    Stanciu considera ca ia deciziile de afaceri in cunostinta de cauza si cauta mereu sa adopte noutatile. „Nu putem ramane la informatiile de acum zece ani, nici macar la cele de anul trecut. Producatorii de legume de sera trebuie sa-si schimbe mentalitatea. Ei trebuie nu numai sa accepte, ci sa caute ei insisi cele mai noi tehnologii“, mai spune managerul Leoser. Pentru compania pe care o conduce a  investit peste un milion de euro intr-un sistem performant de irigare prin picurare. „Am fost in principalele tari producatoare de legume din Europa si am vazut ce tehnologii se utilizeaza si ce productii se obtin acolo. Fara investitii si tehnologii moderne nu vom putea sa ne batem la productii cu tarile din UE.“ Pentru Constantin Stanciu, anul 2000 al lui Ioan Benea a cazut in 2004, cand grindina a distrus 62 de hectare in totalitate si 28 de hectare in proportie de aproape 60%. Recuperarea pagubelor s-a facut intr-un an de zile, dupa multe nopti nedormite si multe calcule. Culturile de tomate fusesera distruse complet, iar cele de castraveti, ardei gras si vinete au avut si ele pagube mari. Valoarea totala a pierderilor, incluzand investitiile in noi culturi de legume, s-a ridicat la 4 milioane de euro, acoperite in parte printr-un credit bancar.

     

    Spre deosebire de Constantin Stanciu, braileanul Mihai Petrosu prefera spatiile deschise. Sa ajungi sa cultivi 500 de ha in camp cu legume inseamna un mare curaj, pentru ca esti la discretia fenomenelor naturii, spune Petrosu. Absolvent de horticultura, Petrosu a ajuns in Braila dupa repartitia primita de la facultate, la statiunea legumicola. Din 1990 pana in 1995 a fost sef la o ferma din zona, dupa care a hotarat sa arendeze pamantul si asa a venit si constituirea societatii sale. „O afacere de familie, la care eu detin 80% din actiuni, sotia 10%, iar cei doi baieti ai mei cate 5%“. Si baietii sai sunt studenti la horticultura, urmand sa extinda afacerea de familie in domenii conexe actualei societati. „Baiatul cel mare si-a infiintat in primavara societatea Petrosu Serv, care se ocupa cu distributia de rasaduri si de pesticide, luandu-mi mie o grija si o parte din atributii“, mai spune Petrosu.

     

    Suprafata cultivata de societate a crescut de la an la an, incepand cu 190 de hectare si ajungand in anul 2000 la 750 ha de legume. Din cele 500 ha detinute in prezent, 100 sunt proprietate personala, restul sunt in arenda sau in asociere in participatiune, iar inca 10 ha apartin Institutului de Legumicultura de la Vidra, cu care are un parteneriat pentru producerea de seminte autohtone. De ce a renuntat la 250 de hectare? „Pentru ca era mai mult decat puteam duce. Si acum, suprafata pe care o cultiv este enorma pentru legume“, adauga Petrosu. Faptul ca produce 7-8.000 de tone de legume proaspete anual este pe undeva si un dezavantaj, pentru ca nu mai poate colabora cu segmentul de retail: acestia cer cantitati mici, periodic, iar Petrosu produce mult si in functie de ciclul de cultivare a legumelor respective. A colaborat pana in 2005 cu Metro, Cora, Billa, dar spera ca astfel de colaborari vor fi reluate de unul din baietii sai, pentru ca momentan nu are personal pe care sa il aloce exclusiv acestui segment de piata.

     

    Cea mai mare parte din productie se duce catre fabricile de conserve. Cifra de afaceri a companiei a crescut de la an la an si a ajuns la 1,5 mil. euro in 2006, comparativ cu 1 mil. euro in 2005. „Nu stiu nici daca e mult, nici daca e putin pentru un cultivator de legume, pentru ca pe mine nu ma intereseaza ce fac altii. Eu vreau sa imi fac treaba bine la mine si stiu ca mai mult de-atat nu se poate“, spune Petrosu.

     

    Concentrarea pe un produs sau domeniu aleasa de Ioan Benea, Constantin Stanciu sau Mihai Petrosu nu este proprie marilor investitori din agricultura, ei fiind, intr-un fel, doar regii cei mici – care concureaza cu imparatii, mari proprietari de terenuri de talia lui Adrian Porumboiu, a lui Stefan Poenaru (Agrofam Holding Fetesti), Mihai Anghel (Cerealcom Dolj) sau Ioan Niculae (InterAgro). Acestia au mers pe structuri integrate, pe diversificarea culturilor, unitati de prelucrare si de vanzare. Ceilalti, cum o dovedesc povestile afacerilor lor, raman dependenti de vremea nefavorabila si constransi la eforturi financiare uneori eroice pentru a izbuti sa faca investitiile in tehnologie de care au nevoie pentru a rezista in fata concurentei din UE. Si chiar cei mai mari fermieri ai tarii recunosc ca Romania nu ofera unui intreprinzator sansele unui business stabil. Vorba lui Adrian Porumboiu: „Daca ramaneam doar pe agricultura, eram jucator de loto“.

  • Cartoful lor si cartofii nostri

    Chiar si marii cultivatori de cartofi din Romania au de intampinat, in raport cu piata comunitara, o concurenta unde, in afara de eficienta mai mare a exploatarilor occidentale, isi spun cuvantul si subventiile incomparabil mai mari pe care le incaseaza fermierii din aceste tari.

     

    Indicator

    UE

    Romania

    Subventia/ha

    400-600 euro

    50 euro*

    Productia medie/ha

    39 tone

    12 tone

    Productie pentru industrie

    40-50%

    4-5%

    Samanta certificata/ha

    2.200**

    200

     

    *Estimare pentru 2007

    ** Date valabile pentru Olanda

    Sursa: Federatia Cultivatorilor de Cartof

  • Studiu de caz: InterAgro

    Holdingul ajunge, numai in sectorul vegetal, la afaceri de circa 30 mil. euro anual, spune Sorin Dogaru, directorul departamentului agricol de la InterAgro. Aflat de la inceput in companie (din 1997), Dogaru a asistat, conform propriilor afirmatii, la fiecare achizitie de tractoare sau de parcele de teren. Societatea a crescut de la 1.290 ha cat avea acum zece ani la 46.000 ha, din care 10.000 ha sunt in proprietate, 29.000 ha in arenda si 7.000 ha in concesiune.

     

    AparTinand omului de afaceri Ioan Niculae, holdingul InterAgro detine in sectorul agricol terenuri (in zona Zimnicea, Fetesti, Rosiori si altele), patru firme de depozitare (silozuri), o fabrica de ulei, un complex de crestere a porcilor si o fabrica de conserve, o ferma de vaci si o fabrica de produse lactate. „Nu stiu in Europa o firma de talia noastra, cu afaceri astfel integrate“, spune Dogaru.

     

    Cei mai buni ani au fost pentru companie 1997-2000, cand au avut si castiguri de 200%. „Cine facea agricultura bine facea si bani. Pe o scadere generala a agriculturii romanesti din acei ani, noi am crescut“, confirma directorul companiei. Acesta preconizeaza ca societatea va creste si dupa integrarea europeana. „Credeti ca putem vorbi de un producator agricol european care are maxim 300 ha si seamana tot timpul in afara perioadei optime sau nu fertilizeaza conform tehnologiei?“ Dogaru considera ca in agricultura vor rezista doar cei care vor face investitii. „Producatorul agricol va trebui sa-si schimbe mentalitatea: decat sa cultive 2.000 ha prost, mai bine cultiva 1.000 ha bine, fiindca va ajunge la aceleasi productii.“

     

    Ultima culturA intrata in productie sunt trandafirii, intr-o sera situata la Zimnicea, si care a costat 2,5 mil. euro. Cultivand soiuri olandeze, productia serei va ajunge la 2 milioane de fire pe an si la un profit de peste un milion de euro. Altfel spus, este cea mai profitabila investitie a grupului, daca luam in considerare ca are doar un hectar. Pentru a-si asigura viitorul viticol, InterAgro si-a extins suprafata de vita-de-vie de la 180 la 280 ha. „E clar ca daca ai vita de vie, trebuie sa vinifici ceea ce produci. In 2007 vom investi 3 mil. euro intr-o crama noua cu o capacitate de 2,5 milioane de litri pe an.“

  • Cei mai mari dintre cei mici

    Cei mai mari fermieri din tara oscileaza intre orgoliu si temeri atunci cand privesc spre concurenta din Uniunea Europeana. Deocamdata, argumentele in favoarea lor tin de suprafetele cultivate si de veniturile scoase de pe ele. 

     

    IOAN NICULAE – InterAgro

    TEREN: o suprafata de 46.000 ha, cu mai multe culturi

    CIFRA DE AFACERI: aproximativ 30 mil. euro numai pe sectorul vegetal

     

    ADRIAN PORUMBOIU – SC Racova Com Agro Pan

    TEREN: 40.000 ha, din care 24.000 ha sunt numai cu grau

    CIFRA DE AFACERI: depaseste 220 mil. euro (2006)

     

    mihai petrosu  – SC Petrosu SA

    TEREN: 500 ha – cea mai mare suprafata de cultivare a legumelor in camp

    strategie: mizeaza pe terenuri proprietate personala, dar si pe asocieri

     

    constantin stanciu – Leoser

    TEREN: detine 90 ha sere de legume

    EvoluTie: in 2004 grindina i-a distrus 62 ha in totalitate si 28 ha in proportie de 60%

     

    Ioan benea – SC Hibridul Harman

    TEREN: 600 ha, din care 150 cultivate cu cartof

    RESTANTE: inca mai incearca sa recupereze pierderea de jumatate de milion de euro din 2000

  • Tinte de preluare

    Asirom Se afla pe locul al doilea in topul asiguratorilor si este detinuta de omul de afaceri Ioan Niculae (peste 50% din actiuni), prin intermediul Interagro. Restul actionarilor sunt fondurile de investitii Broadhurst, cu circa 15%, si QVT Fund, cu 12%.

     

    Ardaf Plasata pe locul 10 in topul asiguratorilor, compania Ardaf este controlata de compania Tender cu 56,19% din actiuni, un investitor individual cu 15,87%, Raiffeisen cu 7,67%, fondul Clairmont cu 3,9%.

     

    Asiban Ocupa locul al patrulea in topul asiguratorilor. Asiban este detinuta in proportii egale, de cate 25%, de catre patru banci mari din sistem: BCR, BRD SocGen, CEC si Banca Transilvania.

     

    Asitrans Actionarii Asitrans sunt Uniunea Nationala a Transportatorilor Rutieri din Romania cu 37,58%, Cristiana Basgan cu 17,65%, Banca Romaneasca cu 10,75% si alti actionari. Societatea este plasata pe locul 16 in topul asiguratorilor.

  • ASIGURARI: Tineti-va bine de cota de piata; vin jucatorii grei!

    Nume sonore se pregatesc sa intre in acest an pe piata asigurarilor din Romania, estimata la peste 2 miliarde de euro. Intre tintele de preluare avute in vizor se inscriu societati precum Asirom sau Ardaf, care traverseaza perioade mai putin faste, dar si Asitrans, care incepe sa se extinda in regiune.

     

    Potentialul de crestere anual de minim 25% al pietei de asigurari din Romania si lansarea afacerilor cu pensii private reprezinta miza pentru care asiguratori de talie mare isi pregatesc intrarea in 2007.

     

    „Dupa 1 ianuarie, grupul QBE (numarul unu in Australia, intre primii 25 din lume – n.red.) va intra in Romania pe segmentul asigurarilor non-viata. Cred ca vor veni si francezii de la AXA (unul dintre primii trei mari asiguratori din Europa – n. red.)“, comenteaza Bogdan Andriescu, presedinte al Uniunii Nationale a Societatilor de Intermediere si Consultanta in Asigurari din Romania (UNISCAR).

     

    Potrivit presedintelui UNISCAR, marii asiguratori prefera in general sa cumpere o companie activa in mai multe tari. Afirmatia este confirmata de anuntul facut la finele anului trecut de AXA, care a anuntat ca a ajuns la un acord pentru a cumpara divizia de asigurari a Alpha Bank, pentru 255 de milioane de euro. In Romania, compania Alpha Insurance a fost vanduta in 2005 companiei elene Ethniki Asfalistiki, detinuta de grupul National Bank of Greece. In acest context, AXA ar putea patrunde in Romania atat printr-o achizitie, cat si printr-o investitie greenfield, potrivit lui Christophe Dufraux, purtatorul de cuvant al AXA.

     

    Si grupul QBE este interesat de expansiune, potrivit informatiilor disponibile pana acum. „Expansiunea prin achizitie este una dintre strategiile de crestere ale grupului QBE Insurance, existand in prezent o serie de oportunitati in Europa, inclusiv din Romania“, subliniaza Helena Christopher, director de marketing pentru operatiunile QBE Europa.

     

    La aceste nume se adauga si Cardif Insurance, divizia de asigurari de viata a BNP Paribas, care a infiintat inca de anul trecut o companie pe piata locala si urmeaza sa vanda primele polite in 2007.

     

    Insa de anul acesta, formalitatile pentru intrarea pe piata a asiguratorilor europeni sunt mult simplificate, pentru vanzarea produselor fiind de ajuns o simpla notificare a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA). In aceste conditii, Angela Toncescu, presedintele CSA, se asteapta la o avalansa de notificari – „circa 300, daca avem in vedere experienta statelor care au aderat in 2004“.

     

    Practic, ceea ce se va intampla la noi va repeta evolutia din celelalte tari noi membre ale UE: dupa primul an si jumatate de la integrare, in Ungaria si Slovacia si-au notificat intentia de a vinde produse peste 300 de noi asiguratori, alti 220 manifestandu-si interesul pentru piata slovena.

     

    Insa nu doar strainii ar putea beneficia de pe urma reducerii formalitatilor, ci si asiguratorii locali. Pana acum, compania Asitrans si-a manifestat intentia de a opera pe pietele din Ungaria si Bulgaria prin intermediul brokerilor de asigurari. „Vom investi 200.000 de euro pentru dezvoltarea de afaceri in Ungaria si Bulgaria din 2007“, declara Bogdan Stan, directorul general al companiei.  El estimeaza ca activitatea derulata prin intermediul brokerilor din Ungaria si Bulgaria ar urma sa reprezinte 10% in cifra de afaceri totala pentru acest an.

     

    Cea mai mare lupta se va da insa pe piata locala, unde potentiala intrare a asiguratorilor straini va dinamiza piata, fie ca va fi vorba de fuziuni si achizitii sau de un razboi al preturilor.

     

    „Tintele de preluare ar fi: Asirom, insa aici problema este pretul; Asiban, insa problema este ca sunt multi actionari; la capitolul societatilor tentante de talie mica se inscriu Asitrans si RAI Asigurari“, considera presedintele UNISCAR.

     

    Parerea este sustinuta si de presedintele BCR Asigurari, Mihai Tecau, care nu exclude ca pe lista cumparatorilor sa se afle companii active pe piata locala. „Sunt cateva companii tentante in piata, dar deocamdata nu exista o tinta pe care sa le-o propun actionarilor spre aprobare“, puncteaza Tecau.

     

    Cele patru societati care ar putea face obiectul unor tranzactii detin peste un sfert din piata de asigurari din Romania. Trei dintre acestea, respectiv Asirom, Ardaf si Asiban, au facut recent obiectul unor proceduri de redresare financiara impuse de CSA. Daca pentru Asirom si Asiban, „carantina“ s-a incheiat intr-un timp relativ scurt, Ardaf a ramas in administrare speciala. 

     

    Curtata constant de numeroase companii internationale, compania plasata pe locul al doilea in topul asiguratorilor – Asirom – ar putea suferi curand modificari in structura actionariatului. Detinatorul a jumatate din actiunile companiei de asigurari, prin societatea Interagro, Ioan Niculae nu exclude posibilitatea de a vinde participatia detinuta in urmatorii ani, insa pentru acest an vrea sa vanda doar un pachet mai mic. „M-ar tenta vanzarea in 2007 a 7-10% din actiunile Asirom. Compania olandeza Eureko (unul dintre cele mai mari grupuri financiare din Europa si actionarul majoritar al companiei Interamerican – n.red.) este una din cele mai serioase si determinate in negocieri“, comenteaza Niculae. Pe langa compania olandeza, alte doua societati de asigurari austriece sunt interesate de achizitia Asirom, care a inregistrat in ultimii ani o reducere drastica a cotei de piata.

     

    La Ardaf, regimul de supraveghere speciala instituita de CSA a blocat practic orice intentie de vanzare a companiei. „S-au purtat discutii pentru preluarea Ardaf si cu companii locale, si cu companii internationale, insa dupa suspendarea de la tranzactionare (iulie 2006 – n. red.) nu a mai fost cazul“, precizeaza Radu Cocea, administratorul special al companiei. Resuscitata recent printr-o majorare de capital suprascrisa cu 7 mil. euro, peste nivelul de 29,5 mil. euro, societatea este insa acum o tinta pentru asiguratorii internationali. Majorarea de capital a adus o schimbare importanta in actionariat: avocatul Daniel Voicu a cumparat 15,87% din Ardaf, de la o detinere initiala de doar 0,01%. Administratorul special al companiei considera ca dupa finalizarea majorarii de capital, actionarii nu vor mai fi tentati sa vanda, insa nu exclude aceasta varianta. „Tranzactia s-ar putea efectua pe piata Rasdaq a Bursei de Valori, unde compania este listata, dar in prezent suspendata de la tranzactionare“, puncteaza Cocea. Potrivit ultimelor informatii, actionarul majoritar Ovidiu Tender (cu 56,19% din actiunile Ardaf) intentioneaza sa isi vanda participatia, pentru un „pret corect“.

     

    Nici Asitrans nu duce lipsa de petitori, desi cota de piata detinuta de companie se plaseaza la aproximativ 1,5%. „Nu este exclus sa luam decizia de a vinde in 2007 in cazul in care vom ajunge la o intelegere interesanta cu un grup din afara“, sustine Bogdan Stan.

  • Baneasa se sufoca de low-cost

    Companiile low-cost care vor incepe curand sa opereze zboruri de pe Baneasa vor urca gradul de ocupare spre 100%. Daca aeroportul nu isi va mari capacitatea, doritorii de low-cost au trei variante: sa zboare de pe Otopeni (mai scump), de pe aeroporturile din tara sau sa astepte.

     

    In 2001, dupa ce TAROM si-a mutat toate cursele pe aeroportul de la Otopeni, pe aeroportul Baneasa mai aterizau doar ocazional avioane, erau cam 20-30 de pasageri pe luna“, isi aminteste Stefan Mladin, oficial al Aeroportului Baneasa.

     

    Aeroportul s-a sustinut o perioada din cursele cargo, curierat, business (avioane personale) si, sporadic, din zborurile charter si low-cost pana in 2004, cand doua companii low-cost au inceput sa zboare regulat de pe Baneasa (Blue Air si My Air) si aeroportul s-a redresat. In 2006, aeroportul utilizat odinioara doar pentru curse interne a operat exclusiv curse externe (low-cost si charter), iar veniturile obtinute (6 milioane de euro) l-au scos de pe lista de obiective subventionate de Ministerul Transporturilor, care trebuia pana atunci sa dea aeroportului aproximativ 700.000 de euro pe an.

     

    Anul trecut numarul de pasageri care au zburat de pe sau spre Baneasa a ajuns la 700.000, iar numarul curselor a fost de aproximativ 8.000. „Practic, s-a dublat traficul comparativ cu 2005, cand numarul de pasageri a fost de 385.000“, spune Stefan Mladin. Zborurile comerciale reprezinta 90% din trafic, iar cele de curierat (UPS are doua curse zilnice catre Budapesta), de cargo si charter reprezinta 10%.

     

    Pentru 2007, oficialii aeroportului prognozeaza o crestere la fel de sustinuta a numarului de pasageri, pana la un milion. Cresterea va veni atat din dezvoltarea companiilor care opereaza si acum de pe Baneasa (Blue Air, Sky Europe, My Air), dar si din intrarea a inca doua companii (Wizz Air si German Wings). Wizz Air va incepe operarea din februarie, cu zboruri catre Barcelona, Londra, Roma si Budapesta, iar German Wings va incepe din martie zborurile catre Bonn (trei curse pe saptamana).

     

    „Daca la sfarsitul anului, cursele existente pe Baneasa ocupau 90% din sloturile existente (permisiunea data de o autoritate competenta pentru utilizarea tuturor elementelor infrastructurii unui aeroport, n.red.), din martie acestea vor fi acoperite in proportie de aproape 100%“, spune Stefan Mladin, care precizeaza ca deja operatorii existenti se cearta pe sloturi: „Multi vor sa zboare la ore de varf, precum dimineata sau seara, iar atunci cand sunt zboruri la un sfert de ora distanta, check-in-ul e depasit“. Odata cu apropierea de saturatie a sloturilor, oficialii se gandesc la situatia care se va crea la vara, odata cu inceperea perioadelor de concediu si, implicit, a zborurilor charter. Vara trecuta de pe Baneasa au zburat saptamanal, in medie, 50 de curse charter, iar piata este asteptata sa creasca in acest an. Anul trecut, in medie, 1.500 de pasageri au trecut in fiecare zi prin aeroportul din Baneasa, iar maximul pe care il poate realiza aeroportul la infrastructura actuala este de 2.000 de pasageri pe zi, cifra ce va fi atinsa la inceputul celui de-al doilea trimestru, dupa cum estimeaza autoritatile aeroportului.

     

    Ca la orele de varf pe Baneasa nu se poate nici respira o stiu prea bine mai ales pasagerii, dar si operatorii care zboara de acolo. Blue Air, compania cu cele mai multe zboruri de pe aeroportul secundar al Bucurestiului, spune ca are o colaborare buna cu aeroportul, dar ca impedimentele apar cand vine vorba de partea tehnica: „Lipsa proiectelor pentru dezvoltarea infrastructurii, in special in procesele legate de pasageri si refacerea pistei au creat o serie de probleme de-a lungul timpului, dar deocamdata nu ne gandim sa operam din alta parte, desi ramanem deschisi la alte posibile variante“, spune Raluca Pauna, reprezentant al operatorului roman low-cost.

     

    Conform Ministerului Transporturilor si reprezentantilor aeroportului, proiectele exista si o parte din ele se vor realiza in acest an. Primul proiect si, cel mai probabil, singurul care se va realiza in acest an este renovarea pistei. Dupa cum spun oficialii din minister, proiectul este lansat, iar pista va fi total renovata pana la sfarsitul acestui an. Stefan Mladin spune ca acum proiectul se afla in faza semnarii de contracte, iar investitia va totaliza 20 de milioane de euro, bani care vor veni printr-un credit de la Raiffeisen Bank. Inainte de efectuarea imprumutului, aeroportul Baneasa a comandat o evaluare pentru a o folosi la contractare. Evaluatorul, Elite Consulting, a estimat aeroportul din Baneasa la 800 de milioane de euro, luand in calcul nu numai aeroportul si functionalitatile lui, ci si valoarea de piata a celor 180 de hectare de teren aferente aeroportului.

     

    O alta investitie, la fel de importanta – cresterea capacitatii aerogarii pentru a facilita cresterea gradului de procesare a pasagerilor – este inca in varianta de aprobari. „Aceasta investitie ar presupune largirea salilor de venire, respectiv de sosire, ar costa cam 2 milioane de euro si ar creste capacitatea pana la aproape 3.500 de pasageri“, spune Stefan Mladin. Deocamdata, aceasta investitie – care s-ar putea face din surse proprii – nu este aprobata de Ministerul Transporturilor. Adrian Ionescu, purtator de cuvant al ministerului, spune ca acest proiect este in curs de aprobari.

     

    Daca nu mai este loc pe Baneasa, de ce nu se zboara de pe Henri Coanda (Otopeni)? Companiile aeriene au aceasta optiune, dar principalul impediment il reprezinta taxele de zbor, mai mari cu 30-40%. Cu toate acestea, sunt trei companii low-cost implantate acolo: una spaniola, care nu are deocamdata niciun zbor activ, Air Europa (cunoscuta in Romania deoarece opereaza vara multe din charterele de vacanta Romania-Spania) si doua italiene, Wind Jet (care zboara de trei ori pe saptamana la Forli, de unde face conexiune cu Catania si Palermo) si Alpi Eagles (care are trei zboruri pe saptamana la Venetia).

     

    Cele doua companii italiene sunt prezente in Romania printr-un parteneriat cu Globe Ground, una din companiile care asigura handlingul in aeroportul Otopeni si care opereaza si o agentie de turism. Globe Ground este detinuta in proportie de 50% de Penauille Servisair (care apartine integral companiei franceze Penauille Group) si 50% de Aeroportul International Henri Coanda si compania TAROM.

     

    Uniformizarea taxelor in cele doua aeroporturi va deveni posibila odata cu unificarea aeroporturilor Otopeni si Baneasa, proiect care ar urma sa fie aprobat (sau nu) luna viitoare. O eventuala unire a celor doua aeroporturi ar putea sa afecteze businessul devenit profitabil al Baneasa, deoarece, la aceleasi taxe, aeroportul din Otopeni are conditii mult mai bune, atuul Baneasa fiind in schimb apropierea de oras.

  • Asa s-au inmultit

    Numarul pasagerilor care au aterizat sau au decolat de pe aeroportul din Baneasa a crescut cu procente de doua sau chiar trei cifre de la an la an. Pe aeroportul Henri Coanda, cresterea a fost si este la fel de mare, doar ca baza de plecare a fost diferita.

     

    An

    Numar pasageri / aeroport

     

    Baneasa
    (Aurel Vlaicu)

    Henri Coanda
    (Otopeni)

    2002

    30.000

    1.100.000

    2003

    170.000

    1.900.000

    2004

    210.000

    2.600.000

    2005

    385.000

    3.000.000

    2006

    700.000

    3.500.000

    2007

    1.000.000

    4.500.000

     

    Sursa: INS