Author: adison

Marea Neagra nu e buricul pamantului. Dar e una dintre regiunile „la moda“ – atat datorita potentialitatii sale strategice si petrolului caspic cat si din cauza numeroaselor retele criminale care o strabat. Iar faptul ca Rusia isi pierde pe zi ce trece influenta in zona, in favoarea Statelor Unite si a aliatilor sai, ofera inca o perspectiva interesanta asupra peisajului. Pentru Romania, faptul ca multe din jocurile mondiale se fac aici, la doi pasi, constituie un prilej. Acela de a conta. Asta daca isi joaca bine cartile.

In urma cu cativa ani, Ion Iliescu spunea ca Romania a avut, de-a lungul istoriei, doar doi vecini buni, prieteni constanti: Iugoslavia si Marea Neagra. Acum, Iugoslavia s-a faramitat si, daca ar fi un teritoriu locuit, nici Marea Neagra nu s-ar simti prea bine. Pentru ca interesele in zona au fost, mereu, foarte mari. 

„Timp de doua secole, Marea Neagra a fost lac turcesc“, a declarat pentru BUSINESS Magazin istoricul Armand Gosu, conferentiar la Facultatea de Stiinte Politice. Dupa caderea Imperiului Otoman, zona a fost controlata de Moscova, prin Imperiul Tarist si prin cel al Uniunii Sovietice. Dupa destramarea URSS, in zona a inceput sa se afirme, ca putere principala, Turcia, aliatul traditional al Statelor Unite. Asa ca, acum, Marea Neagra e o poveste intre SUA si Rusia. „Cu mentiunea ca rusii doar din inertie mai sunt importanti“, precizeaza Gosu. De altfel, dupa schimbarile din Ucraina, Rusia incearca acum sa-si mute bazele militare din Crimeea (locul cel mai important din zona Marii Negre) in Novorossiisk, adauga el.

De ce e atat de importanta zona Marii Negre? Pe de o parte, pentru ceea ce ofera: resurse, zona de tranzit, pozitie geostrategica intre Europa si Asia. Pe de alta parte, pentru ceea ce poate pricinui: risca sa devina un „pod al terorismului, al drogurilor si al traficului de persoane catre Europa Occidentala, lucru care afecteaza atat statele NATO si UE cat si pe cele din regiune“. Aceasta este, de altfel, una dintre ideile pe care si-a fundamentat presedintele Traian Basescu teoria euxina, una dintre prioritatile politicii sale externe. O alta componenta a acestei teorii: Romania poate sa devina, prin diplomatie, o tara care sa genereze stabilitate in zona. Discutiile despre Marea Neagra si afirmarea Romaniei ca putere in zona nu sunt deloc o inventie a noii puteri de la Bucuresti. Acest lucru i-a preocupat si pe fostii presedinti Emil Constantinescu si Ion Iliescu. 

Noi sunt tonul presedintelui si contextul. Implicarea directa si activa a Romaniei in regiune pare sa devina tot mai mult o politica de stat. Mai ales dupa ce seful statului a propus schimbarea strategiei de securitate nationala, in sensul introducerii notiunii de „atacuri preventive“, indreptate impotriva terorismului structurat, doctrina lansata in 2002 de George W. Bush. Adoptarea acestei idei de catre seful statului roman a socat deja destul de multa lume. Deocamdata, vizibil, doar la Bucuresti. Prima intrebare: exista amenintari privind un atac iminent asupra Romaniei? Nu, raspunde ministrul apararii, Teodor Athanasiu. A doua intrebare: are Romania capacitatea de a trece la astfel de actiuni? Are, raspunde tot ministrul apararii. 

Criticii cei mai inversunati, provenind in special din randul fostei puteri, nu sunt multumiti cu aceste raspunsuri laconice. „A ne juca cu asemenea concepte este neserios. Este o schimbare atat de radicala si de brutala in problema sigurantei nationale incat am decis sa cerem audieri la Parlament“, a declarat fostul ministru de externe, Mircea Geoana. 

Pana una alta, ramane important un lucru: Bucurestiul vrea sa se implice. Iar componenta militara a ecuatiei Marii Negre e printre cele mai importante. Vecinatatea cu Asia de Vest e unul dintre motive. Existenta in zona a numeroase focare de conflict e altul. „Faptul ca avem sute de kilometri de litoral ne da dreptul la o prezenta in Marea Neagra, la participarea la structurile de securitate ale Marii Negre, la construirea unui bazin pontic solid“, a declarat, saptamana trecuta, ministrul de externe Mihai Razvan Ungureanu. „UE foloseste Varsovia ca vector pentru a-si atinge interesul in spatiul ex-sovietic. Interesul nostru e sa devenim vectorul de interes al NATO“, a mai spus ministrul Ungureanu.

Cele „cateva sute de kilometri“ de litoral romanesc (circa 225 km) nu sunt, in sine, un argument. Raportat la acest criteriu, Romania este abia a sasea tara euxina, dupa Turcia, Ucraina, Rusia, Bulgaria si Georgia. In afara de Turcia, toate au facut parte din fostul bloc comunist si se confrunta inca cu problemele tranzitiei. Nici Turcia nu e scutita de probleme. Pentru ca geostrategic inseamna, cel putin in aceasta parte de lume, sa te afli intr-o zona delicata, in care se intalnesc numeroase interese, oficiale si neoficiale.

In acest context, apartenenta la NATO ii ofera Romaniei un atu. Pe care il „imparte“ cu Turcia si Bulgaria. In orice caz, Bucurestiul are locul sau in toate calculele facute de aliati. Saptamana trecuta, generalul James Jones, comandantul fortelor NATO si americane in Europa vorbea despre intarirea flancului NATO la Marea Neagra, o data cu instalarea bazelor militare din Dobrogea. Iar Romania si SUA se consulta reciproc in privinta rezolvarii conflictelor din zona, Bucurestiul putand avea, ca membru al NATO, un rol mai important in regiunea Marii Negre, declara la sfarsitul anului trecut ambasadorul SUA in Romania, Jack Dyer Crouch II. 

Orice ai face, insa, discutiile despre Marea Neagra ajung pana la urma, la Rusia. Tara care nu pare prea incantata de perspectiva redesenarii Marii Negre. Pe fondul schimbarilor din Georgia si Ucraina, la Moscova se discuta tot mai mult despre teama ca Rusia sa fie izolata in spatele unei „cortine portocalii“. Chiar daca la recenta intalnire Bush-Putin n-au iesit scantei, este citata cu subinteles o declaratie a secretarului de stat american, Condoleezza Rice, potrivit careia  „SUA doresc sa acorde sustinere societatii civile din Rusia prin intermediul organizatiilor neguvernamentale, in vederea progresului democratiei in aceasta tara“. E un semn ca ni se poate intampla „ceva portocaliu“ si noua, se tem analistii de la Kremlin.

In acelasi timp ei sunt tot mai preocupati de pozitiile adoptate de fostii „sateliti“. Rusii, explica Nicolae Chirtoaca, director al Centrului Euro-Atlantic din Moldova, au un complex postimperial. 

„Ei vor sa fie tratati ca lideri regionali, ca superputere. Dar sunt, in prezent, un stat slab care are tupeul sa vrea sa joace rolul de superputere“, sustine Chirtoaca.

Ultimele declaratii ale „satelitilor“, voalate si nu prea, au fost facute saptamana trecuta, la Chisinau, de presedintii Moldovei si Georgiei. Ei au condamnat miscarile separatiste din propriile republici si de pe intregul teritoriu al fostei URSS, aratand ca liderii acestora au creat „o alianta criminala internationala“, fiind la originea traficului ilegal de arme, de droguri si de persoane. Presedintii moldovean si georgian, Voronin si Saakasvili au vorbit, cum o fac tot mai insistent in ultima vreme, despre aspiratiile europene ale tarilor lor.  

Analistul de la Chisinau explica de ce Statele Unite sunt foarte interesate de stabilitate in zona si de o influenta cat mai mare: „SUA au interes in Marea Neagra pentru a avea acces la resurse, la petrolul si gazele naturale din Marea Caspica“. Caci aici trebuie cautata cheia importantei pe care o are zona Marii Negre la inceputul mileniului III, la petrolul si gazele naturale din nordul Caucazului. 

„Importanta creste mai ales in contextul in care lucrurile nu sunt deloc clare in privinta Iranului, spre exemplu. E posibil ca o mare parte a intereselor americane sa se concentreze pe sudul Caucazului“, crede si istoricul Armand Gosu. S-ar putea contura o axa Europa-Orientul Mijlociu, via Marea Neagra, ceea ce ar face din litoralul romanesc un punct important pentru conexiunea cu Europa Centrala. 

Insa, adauga Armand Gosu, pentru magistralele de petrol exista solutia mai simpla a bypass-ului prin Turcia, care va incepe oricum sa functioneze in acest an, pe ruta Baku – Cihan, apoi cu vapoarele la Trieste. 

Sau un traseu prin Burgas, mai ales ca Bulgaria, apreciaza analistii, are o pozitie mai maleabila fata de Rusia, ceea ce ar putea sa-i aduca un avantaj imediat. 

Cele doua tari se pregatesc sa semneze un acord privind construirea unui gazoduct de tranzit si a unei linii de feribot. Intr-adevar, se pune intrebarea de ce ar fi utila o conducta prin Constanta si apoi prin regiunea atat de framantata a Balcanilor, pe un traseu lung, costisitor si nesigur? 

Deocamdata, stim ca la intalnirea Basescu-Putin de luna trecuta, unul dintre subiectele abordate a fost tocmai acesta. 

„Din punctul de vedere al resurselor energetice, traseul conductelor va trebui sa fie determinat in functie de rentabilitatea ofertelor“, a precizat purtatorul de cuvant al presedintelui Traian Basescu, Adriana Saftoiu.

„Miza e mare, dar nu e suficient de clar, deocamdata, cat de mare va fi rolul Romaniei“, ne-a mai declarat Gosu. Din pacate, nu Romania scrie partiturile, adauga el. Vom afla mai multe dupa intalnirea Basescu-Bush care va avea loc la Washington. 

„Sa nu cumva sa nu fie totul un bluff. De genul celui al lui Emil Constantinescu, care se aruncase puternic in problema coridoarelor si, pana la urma, n-a iesit nimic“, avertizeaza Armand Gosu. 

Daca e sa primeasca un rol, Romania trebuie sa aiba ceva de oferit. Atat celor din NATO si din UE cat si tarilor din regiune. Oferim stabilitate intr-o zona cu multe probleme, spune Traian Basescu. 

„Ideea e ca, pentru natiunile de la marginea Europei, Europa sa fim noi“, explica rolul Bucurestiului Alina Mungiu-Pippidi, presedintele Societatii Academice din Romania. „Oferim informatii si expertiza atat Uniunii Europene cat si NATO. Ambasada Romaniei la Chisinau este, de exemplu, punctul de contact al NATO in Republica Moldova. Iar in sens invers, le oferim basarabenilor contactele noastre de la Bruxelles, de la Washington, le dam numerele de telefon la care sigur le raspunde cineva. Si le spunem cam ce probleme am avut noi“, afirma ministrul roman de externe. 

Seful diplomatiei romanesti se refera si la conflictele inghetate din regiune: „Conflictele inghetate sunt bombe cu ceas. Cu cat e mai vizibil, cu atat un conflict e mai rezolvabil. Internationalizare, spun unii. Sensibilizare, spun eu“. Ajutorul pe care Romania il poate acorda tarilor care privesc inca de departe la Uniunea Europeana si la NATO e un alt atu al Bucurestiului. Traian Basescu a fost criticat de unii analisti politici romani ca promite de-a lungul Marii Negre integrari in NATO si in UE, desi intrarea in Uniunea Europeana e inca incerta. Critici asemanatoare sunt facute si dinspre Moscova: „Pretentiile tarilor din Europa de Est la un rol aparte in promovarea politicii estice a UE se explica prin acumularea, timp de cateva secole, a unei tendinte antirusesti, prin inertia de a percepe Rusia ca pe o amenintare“, este de parere un editorialist al revistei moscovite „Profili“. In ciuda acestui tip de declaratii, important ar fi ca Bucurestiul chiar sa fie un sprijin pentru aspirantele la candidaturi europene si euro-atlantice. Si nu e vorba doar despre ideea pragmatica de a avea tari-tampon, de a parasi „marginea“. Ajutand, devii tu insuti mai puternic. 

Deocamdata, Traian Basescu si-a asumat un oarecare rol de avocat al celor de mai departe. El a vorbit la Bruxelles despre Moldova si despre Georgia si, probabil, o va face si la Washington. 

De altfel, chiar saptamana trecuta au avut loc convorbiri intre presedintii Romaniei si Georgiei. Mihail Saakasvili i-a cerut lui Traian Basescu sa-i transmita lui George W. Bush ca doreste integrarea in structurile euro-atlantice.

Deocamdata, spune analistul Iulian Chifu, conferentiar la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, Marea Neagra e una inchisa, spre deosebire de Marea Baltica, de exemplu, unde navele NATO contribuie, alaturi de Rusia, la securitate. „Pentru noi, important e ca NATO si UE sunt actori la Marea Neagra, prin Romania, Bulgaria si Turcia. Iar Bucurestiul trebuie sa sustina deschiderea Marii Negre“, spune Chifu. Ceea ce face parte din teoria euxina pe care merge in prezent Bucurestiul.