In afara de avantajele si dezavantajele comune in shopping-ul online, ideea de comert electronic cu imbracaminte intampina reticenta si din cauza imposibilitatii de a proba hainele cumparate online.
Plusuri
-Economie de timp si bani
-Reduceri uneori substantiale de pret
-Calitatea produselor
Minusuri
-Nevoia de a pipai si proba marfa
-Clienti putini si probleme cu plata
-Teama ca platesti si nu primesti
Salariile din Romania au urcat anul acesta cu 20%, fata de o crestere de 17% anul trecut, a calculat compania de consultanta PricewaterhouseCoopers (PwC), intr-un studiu publicat saptamana trecuta. Pentru anul urmator insa, PwC estimeaza ca salariile vor creste doar cu 12%.
Cel mai mult au urcat anul acesta salariile din IT, cu 20% pentru managerii din domeniu si cu aproape 30% pentru specialisti, arata studiul PwC. Astfel de cresteri inalte, pentru un sector sau altul, raman posibile si la anul, numai ca in nici un caz la nivelul mediei pe economie, conform studiului: un avans mediu al salariilor nete de numai 12% preconizat pentru 2008 ar trebui sa-i linisteasca pe cei ce prevad ca avantajul traditional al fortei de munca romanesti, costul redus, ar fi pe cale de disparitie.
Calculele PwC vorbesc si de o oarecare reducere a decalajului dintre cresterile de lefuri ale managerilor si cele ale specialistilor din fiecare domeniu, ceea ce ar indica o maturizare a pietei muncii. Anul acesta, potrivit studiului, cresteri semnificative au fost inregistrate – in zona de management – in cazul directorilor de productie (18%), al celor financiari, de vânzari si resurse umane (14%), a directorilor de IT (13%) si a celor de marketing (12%). In categoria specialistilor, cel mai mult au crescut salariile programatorilor, cu 29%, si ale generalistilor in resurse umane, cu 19%, in timp ce specialistii in logistica au câstigat mai mult cu 15%.
Se observa o reducere a decalajelor salariale – atat fata de tarile din regiune, cat si in interiorul Romaniei. In cadrul companiilor este o tendinta de atenuare a diferentelor intre salariile managerilor si ale celorlalti angajati. In plus, companiile incep sa practice sisteme de grile salariale care evita diferentele foarte mari intre pozitii, spune Ruxandra Stoian, director human resource services in cadrul PwC Romania. Studiul a fost realizat intr-un esantion de 187 de companii private cu capital majoritar sau integral strain, cu peste 150.000 de angajati in total. Majoritatea companiilor (75%) au o cifra de afaceri de peste zece milioane de euro. Reprezentantii PwC au precizat ca firmele participante la studiu nu reprezinta un esantion reprezentativ pentru intreaga piata, si ca atare analiza nu poate fi extrapolata decat la nivelul companiilor care au structuri similare cu cele analizate.
Tendinta de relativa stabilizare a pietei se poate observa si din raportarea la salariul mediu net pe economie. Astfel, salariile angajatilor din management sunt de 11,4 ori mai mari decât salariul mediu net din România, ajungând la aproximativ 11.700 de lei (peste 3.500 de euro). Se constata o stabilizare a pietei, având in vedere ca in perioada 1997-2000 salariile angajatilor de top management erau de 20 de ori mai mari decât salariul mediu net, explica Ruxandra Stoian. Studiul PwC are la baza date din perioada aprilie 2006-aprilie 2007, iar salariul mediu net raportat de INS pentru luna aprilie 2007 a fost de 1.027 de lei.
In acelasi timp, salariile specialistilor sunt de 3,1 ori mai mari decât câstigul mediu net (fata de trei ori in perioada 2005-2006), in timp ce debutantii cu studii superioare primesc remuneratii de 1,64 ori mai mari ca salariul mediu net (fata de 1,5 ori in perioada 2005-2006). In medie, salariile specialistilor ajung la peste 3.100 de lei (in jur de 1.000 de euro), iar ale debutantilor la peste 1.600 de lei (peste 450 de euro). Având in vedere evolutia salariului mediu net si cresterile mici inregistrate fata de anii anteriori, putem spune ca salariile specialistilor au crescut mai repede decât cele ale managerilor si ca sunt unele dintre cele mai stabile pe ansamblul economiei, spune Ruxandra Stoian.
Tendinta de crestere a salariilor debutantilor va duce pe viitor si la majorarea celorlalte pachete salariale, deoarece, spune Stoian, in companiile care folosesc grilele salariale se va produce o unda de soc – daca salariul de plecare este mai mare, atunci si celelalte se vor mari in lant. De altfel, si pentru anul urmator specialistii in resurse umane se asteapta ca salariile de la baza piramidei, de la nivelurile de executie, sa mai creasca depasind media pietei. Salariile pentru gulerele albastre vor creste mai repede decat cele pentru manageri.
Compania Pluri Consultants Romania, care va lansa in curand pe piata un alt studiu salarial, estimeaza ca fata de anul trecut salariile au crescut mult in sectorul farmaceutic, industrie, servicii financiare (dar nu neaparat in banci), administratie, in domeniul imobiliar si in constructii (la antreprenorii de mari proiecte de dezvoltare). Salariile au crescut cu peste 25% in medie in intreaga piata, cresterea fiind mai accentuata in anumite domenii pentru posturile pe care numarul solicitantilor scade vertiginos (posturile de nivel inalt de specializare), spune Madalina Popescu, general manager al Pluri Consultants.
Previziunile pentru anul urmator sunt mai rezervate. Reprezentantii PwC spun ca anul viitor companiile se asteapta la o crestere generala a salariilor de aproximativ 12%, dar vor fi si unele domenii in care acestea vor creste mai mult – cele aflate in dezvoltare intensa in ultimii doi ani: outsourcing, centre de relatii cu clientii (call centers), centre de prestari servicii (shared service centers). Avand in vedere ca angajatorii din aceste domenii vizeaza aceeasi categorie de angajati – absolventi de limbi straine cu bune abilitati de comunicare si utilizare a calculatorului -, este previzibila aceasta crestere suplimentara, apreciaza Stoian. La randul ei, Madalina Popescu estimeaza ca pentru anul urmator veniturile vor avansa cu 18-20% fata de 2007. Deja sunt posturi cu salarii mult mai mari raportate la contributia angajatului respectiv la rezultatele companiei. Dar piata puternic concurentiala duce la reducerea marjelor, situatie care nu permite o crestere mare a costurilor cu munca, spune Popescu.
Studiul PwC prevede si o tendinta de omogenizare a salariilor intre regiuni. Anul acesta, cresterea salariala a fost aproximativ egala, de 18-20% in toate regiunile, cele mai mari avansuri fiind insa inregistrate tot in Bucuresti si regiunea Banat-Transilvania. Muntenia si Moldova au recuperat din diferentele inregistrate in anii trecuti. Cu toate acestea, salariile din Bucuresti ramân cele mai mari din tara, depasind cu 25-30% media de restul României, a precizat Stoian.
Cresterea salariala din România a fost cea mai importanta din Europa Centrala si de Est, potrivit PwC, salariul mediu ramanand insa cu 29% mai mic decat cel din Cehia si cu 13% mai mic decat cel din Ungaria. Daca la nivelul de top management, salariile autohtone tind sa devina comparabile, cu din tarile din regiune, pentru angajatii aflati la nivel de executie decalajul ramane pronuntat: daca in cazul Romaniei vorbim de un salariu mediu brut de aproximativ 400 de euro, in cazul Ungariei ajungem la 700 de euro, iar in Cehia la aproape 800 de euro.
Dan Mihnea Badiu, senior human resources consultant la Aims Human Capital Romania, remarca diferenta mare dintre salariile persoanelor cu functii de conducere si ale simplilor lucratori. Aceleasi discrepante le putem observa si daca facem o comparatie intre muncitorii din Romania si muncitorii din celelalte tari membre ale UE, explicand foarte clar migrarea in masa a fortei de munca mai mult sau mai putin calificate din Romania catre Europa de Vest, in timp ce acest fenomen nu a fost replicat si la nivel managerial, spune Badiu.
Din punctul de vedere al structurii pachetului salarial, studiul PwC arata mentinerea tendintei de anul trecut de micsorare a ponderii salariului fix (la 69%, fata de 71% in 2006), in favoarea bonusurilor variabile anuale (in functie de performanta individuala si a companiei), care reprezinta 17% din pachetul salarial, si a beneficiilor, care contribuie cu 10%. Cele mai multe beneficii sunt acordate sub forma cadourilor pentru ocazii speciale (79%), a tichetelor de masa (72%) si a activitatilor sociale (70%). Cele mai utilizate bonusuri sunt cele dependente de performanta. De exemplu, comisionul din vanzari poate ajunge la 40% din salariul anual – aproape cinci salarii lunare, spune Stoian.
In cazul managementului se acorda un tip aparte de beneficii – de la planuri de motivare pe termen lung pana la o abordare diferita in cazul beneficiilor clasice: de exemplu, suma aferenta asigurarilor este semnificativ mai mare, fondurile de pensii sunt subventionate integral fara sa fie necesara contributia angajatului. Tot mai multe companii opteaza pentru remunerarea pe baza performantei, constata Ruxandra Stoian, apreciind ca pentru anul viitor probabil ca vom vedea o continuare a cresterii ponderii beneficiilor, odata cu aparitia de noi tipuri de bonificatie, precum tichete de cresa sau pensii private.
Producatorii romani de inghetata au strategii variate de crestere a afacerilor. Pentru unii, incercarea de a exporta s-ar putea dovedi la fel de profitabila ca si canicula din tara; pentru altii, solutia e productia pentru restaurante sau includerea unor arome exotice in oferta. O gelaterie mica, afacere inceputa acum 14 ani intr-un concediu la Botosani, cand Vasile Armenean venea in tara, intors de la munca din Austria, a devenit Betty Ice Cream, companie ce ocupa acum locul al treilea in topul producatorilor de inghetata de pe piata romaneasca. In 2006, cifra de afaceri a companiei a depasit 15 milioane de euro, iar la jumatatea lui 2007 vanzarile erau deja de doua ori mai mari fata de cele din prima jumatate a anului trecut.
Antreprenorul roman se lupta pe aceeasi piata in care grupul international Nestlé vinde, sub marcile Delta, Aloma si Nestlé, inghetata de doar doua ori mai mult decat Betty. In aceeasi liga cu producatorul din Botosani se afla si Alpin 57 Lux, o alta afacere romaneasca, construita de la zero de Ioan si Paraschiva Istrate. Compania ce produce marcile Regal, Delicia si Arlechin a avut anul trecut vanzari de 7,8 milioane de euro si estimeaza pentru 2007 o crestere de circa 20% fata de anul anterior. Aflata acum pe locul al doilea in topul producatorilor, Alpin 57 Lux si-a creionat in planurile de dezvoltare si iesirea pe pietele externe, spune directorul general al companiei, Ioan Istrate.
Aceleasi intentii le are si Top Gel, a patra companie din domeniu, conform cifrei de afaceri ce a ajuns anul trecut la 9,3 milioane de euro. Directorul general al Top Gel, Asan Mic Adriean, declara ca analizam aceasta posibilitate pentru viitorul apropiat. Principalul atu pentru iesirea pe piata de export este intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, ce se traduce practic in disparitia taxelor la granita.
Dar nu toti producatorii se arata dornici sa-si incerce fortele pe piata externa. Pentru Friesland Foods Romania (Napolact), producatoarea marcii Napoca, pe locul al cincilea dupa cifra de afaceri pe anul trecut (8,5 milioane de euro), exportul nu e acum o prioritate, spune Daniela Dorca, brand managerul Napoca. Investitiile necesare ar fi prea mari, iar compania clujeana mai are inca pe piata interna suficient spatiu de manevra, pentru ca in Romania consumul de inghetata continua sa fie mult sub cel din alte tari europene.
Intr-adevar, companiile producatoare sustin ca in ultimii ani consumul a crescut in fiecare an cu cate 10-20%, ajungand in medie la 1,5-1,6 kg de inghetata anual pe cap de locuitor. Un an cu vara caniculara e mana cereasca: In timp de vara se inregistreaza o crestere a vanzarilor de aproximativ 200%, spune directorul general Alpin 57 Lux. Totusi, statisticile spun ca un neamt cumpara de cinci ori mai multa inghetata decat un roman, in timp ce belgienii ajung chiar la un consum de 10 ori mai mare. Italienii sunt campioni europeni, cu un consum mediu per capita ce depaseste 17 kg intr-un an.
Odata cu trecerea verii, produsele cumparate pentru consum acasa preiau stafeta pentru extrasezon. Si chiar daca 95% din vanzari se inregistreaza in magazinele mici si in super si hipermarketuri, producatorii de inghetata au atacat recent un nou canal de vanzare – HoReCa (hoteluri, restaurante, catering) – pentru care au inceput productia de inghetata vrac. Aceasta varianta, desi se afla la inceput, are potential de crestere in perioada urmatoare, spune Ioan Istrate.
Lupta pentru cote de piata nu se rezuma insa doar la variante de vanzare, ci si la oferte. In ce priveste aromele, producatorii sunt de acord: in topul preferintelor raman traditionalele variante cu vanilie, cacao, capsuni si fructe de padure. Dar producatorii au crescut paleta de oferte, afisand acum la raft si inghetata cu gusturi exotice (maracuja, artar, panna cotta, mascarpone, ice coffee).
Cu zeci de produse in portofoliu (Napoca are 35 de produse, Alpin 57 Lux peste 45 de produse iar Top Gel nu mai putin de 27), companiile de profil asteapta cresteri ale vanzarilor ce merg si pana la 100% pentru anul in curs. Conform ultimelor declaratii, Nestlé estimeaza o cifra de afaceri de 24,8 milioane de euro, Alpin 57 Lux se asteapta la vanzari de 14,5 milioane de euro, in timp ce Betty Ice si-a bugetat vanzari de 14 milioane de euro. Top Gel si Napolact se asteapta la o crestere a vanzarilor de 5% si respectiv 7%, producatorul craiovean estimand 12-14 milioane de euro, iar clujenii – 11 milioane. Iar cresterea pietei ar urma sa continue, Daniela Dorca inclinand sa creada chiar ca in timp, romanii vor inlocui deserturile obisnuite consumate in casa cu sortimente de inghetata.
CONTEXTUL: Fiind singurul berar strain de pe piata romaneasca ce avea sucuri (Orangina) in portofoliu inca din 2005, URBB a identificat o solutie de crestere a vanzarilor prin completarea portofoliului pe segmentul sucurilor naturale si al nectarurilor, segment ce a inregistrat in ultimii 5 ani o medie de crestere de 16% anual, de doua ori mai mare decat al pietei de bauturi racoritoare in general. DECIZIA: In 2006, compania decide sa-si consolideze pozitia pe piata bauturilor racoritoare din Romania, prin includerea in portofoliu a marcii Granini. La momentul lansarii, gama era alcatuita din sapte tipuri de arome de sucuri, carora li s-au adaugat pe parcurs inca patru variante. EFECTELE: Pana la finalul lunii august, vanzarile de Granini au crescut cu 300% in volum fata de aceeasi perioada a anului trecut, marca ajungand sa aiba acum 2% din totalul volumului de vanzari. Compania a inregistrat anul trecut o crestere de 15% in volum a vanzarilor de bere fata de 2005, iar cifra de afaceri a crescut cu 30% fata de 2005, ajungand la aproximativ 100 de milioane de euro. Nu vorbim de o reteta de bere cu arome, asa cum e cazul unor beri belgiene. United Romanian Breweries Bereprod, imbuteliatorul Tuborg in Romania, a adaugat marcilor de bere din portofoliu si sucuri de fructe. Dupa ce a scos pe piata in 2005 Orangina, URBB a inclus in oferta si sucurile Granini, marca pentru care a preluat importul si distributia din vara anului trecut.
Ocupand o pozitie stabila pe piata berii – locul al patrulea in randul producatorilor internationali -, United Romanian Breweries Bereprod a identificat o supapa de crestere: piata bauturilor racoritoare. O solutie la indemana, ce promite ritmuri mai rapide de crestere fata de domeniul berii, in care consumul s-a aliniat deja cu media europeana. In plus, piata berii este una dintre cele mai puternic concurentiale, in care companiile se lupta cu toate armele de marketing, distributie si productie pentru fiecare procent din cota de piata.
Pe piata bauturilor racoritoare situatia este insa cu totul alta, macar prin prisma unui consum net inferior fata de alte tari, dublat de o predilectie pentru bauturile carbogazoase. Exista insa o tendinta de schimbare treptata a stilului de viata si de orientare catre o alimentatie cat mai sanatoasa, declara Catalin Ignat, vicepresedinte responsabil de marketing la URBB & Carlsrom. Fenomenul este vizibil in piata bauturilor racoritoare, prin ritmul de crestere a sucurilor naturale si al nectarurilor, ce au avut in ultimii cinci ani o medie de crestere de 16%, de peste trei ori mai mare decat media de crestere, in acelasi interval, a vanzarilor de bauturi racoritoare in general. In ultimii ani, piata bauturilor racoritoare necarbonatate a crescut sustinut, avand acum un volum de doua ori mai mare decat in 2000. Potentialul de crestere pe segmentul de bauturi necarbonatate este considerabil, crede Ignat, care argumenteaza ca acum media anuala de consum se plaseaza la 5 litri per capita, de zece ori mai putin decat in tari ca Austria, Germania, Polonia sau Ungaria.
Odata gasita nisa de piata ce promitea cresteri pe termen lung, URBB a avut de ales produsul pe care sa-l adauge in portofoliu. Granini a obtinut votul, explica Ignat, pentru ca este un produs descris ca 100% natural, care nu contine conservanti, coloranti, arome artificiale sau fructe si legume modificate genetic. Din luna august a anului trecut, URBB a preluat importul si distributia marcii de la De Silva Intermed si Kuki Import Export.
Schimbarea distribuitorului a intervenit dupa infiintarea unei filiale autohtone a companiei Eckes-Granini International, unul din principalii producatori europeni de sucuri naturale. Divizia romaneasca, infiintata pentru a dezvolta pe piata locala marca Granini, a semnat un parteneriat cu Carlsrom Beverage (parte a URBB), cu bataie lunga. Parteneriatul vizeaza atat activitatile de marketing, vanzari si logistica, cu drepturi de distributie exclusiva a marcii nemtesti, dar se refera si la inceperea activitatilor de productie a Granini in fabrica producatorului de bere. Momentan insa accentul cade pe cresterea notorietatii marcii, pentru anul in curs fiind dedicat 1 milion de euro pentru promovare (la valoare de rate-card).
Ca termen de comparatie insa, de la intrarea marcii Orangina pe piata romaneasca, investitiile dedicate capacitatilor de productie si distributie au depasit 12 milioane de dolari (8,5 milioane de euro). In 2006, vanzarile Orangina, prezenta acum la raft in patru variante diferite, au fost cu 70% mai mari in volum fata de anul anterior.
Pentru URBB, intrarea Granini in portofoliu echivaleaza cu cresterea vanzarilor cu cateva milioane de euro. Compania a inregistrat anul trecut o crestere cu 15% in volum a vanzarilor de bere fata de 2005, iar cifra de afaceri a crescut cu 30% fata de 2005, pana la aproape 100 de milioane de euro. Previziunile pentru anul in curs se refera la plusuri de 20% pentru vanzari de bere, iar marca Granini a ajuns sa detina 2% in volum din totalul vanzarilor. Pana la finalul lunii august, volumele de vanzari Granini au inregistrat o crestere de 300% fata de aceeasi perioada a anului trecut, spune Catalin Ignat.
In cresterea vanzarilor, un rol-cheie l-a jucat cresterea ofertei, in momentul in care URBB a inclus marca in portofoliu, Granini fiind disponibila in sapte arome, in doua tipuri de ambalaj – sticla de un litru (cinci arome) si sticla de 0,2 litri (sase arome). Gama cuprinde acum 11 variante la sticla de un litru (noua arome) si 0,2 litri (9 arome). Fiecare dintre tipurile de ambalaj se potriveste mai bine sezonului cald si respectiv celui rece. In timpul perioadei friguroase, in special in timpul sarbatorilor de iarna, cresc vanzarile pentru variantele in ambalaje mai mari – sticla de un litru, spune Ignat. Argumentul, explica el, vine din faptul ca in aceasta perioada consumatorii petrec mai mult timp cu familia, motiv pentru care sunt mai potrivite ambalajele mai mari. Pe perioada verii insa, consumatorii petrec mai mult timp in aer liber – in parcuri, terase, la mare -, sticlele mai mici fiind potrivite pentru aceste ocazii de consum.
Fie la sucuri carbonatate sau nu, producatorul Tuborg din Romania mizeaza pe sporirea consumului de bauturi racoritoare. Pentru ca a prins din mers o sansa de crestere a afacerii: cu o logistica gata pusa la punct si spatiu suficient pentru instalarea noilor linii de productie, sucurile merg practic la pachet cu vanzarea de bere.
Pentru angajatii de peste 35 de ani sistemul de pensii private nu este obligatoriu, participarea lor la un fond fiind optionala. Cat este de atractiv sistemul pentru ei si ce alte tipuri de investitii pot face concurenta fondurilor de pensii?
Cand administratorii de pensii private obligatorii estimeaza o piata potentiala pentru businessurile lor de peste 3 milioane de angajati (ba chiar 3,5 milioane in ochii celor mai optimisti), se bazeaza si pe un procent destul de mare de angajati cu varsta intre 35 si 45 de ani care ar dori sa intre in sistem. Prin lege, doar angajatii sub 35 de ani sunt obligati sa isi aleaga un fond de pensii administrat privat – unul dintre cele 17 care exista in acest moment pe piata. Numarul celor ce intra in aceasta categorie de varsa este de circa 2,5 milioane de angajati. Timpul de gandire pentru ei este limitat la patru luni, incepute pe 17 septembrie, iar cei ce nu vor opta pentru niciun fond in tot acest rastimp vor fi automat redistribuiti spre o companie sau alta. Pentru toti ceilalti, perioada de subscriere nu este limitata – singura constrangere fiind sa nu depaseasca 45 de ani. Pentru cei de peste 45 de ani participarea la un fond de pensii obligatorii nu mai este permisa, acestora fiindu-le insa deschisa optiunea de a participa la un fond de pensii facultative. Pentru aceasta categorie de fonduri, limita superioara a varstei pana la care participantii se pot inrola este de 52,5 ani, in conditiile in care varsta de pensionare este stabilita la 60 de ani si trebuie sa existe un minim de 90 de contributii lunare.
Ce propune insa sistemul pentru cei care, fara a fi obligati prin lege, pot sa participe totusi la un fond de pensii obligatorii? Si ce alte alternative de a economisi pentru pensie au cei ce nu vor sa intre in sistem?
Trebuie spus de la bun inceput ca nici pensia obligatorie (asa-numitul pilon II) si nici cea facultativa (pilonul III) nu sunt mijloace de inavutire – ele sunt, pur si simplu, instrumente prin care la varsta pensionarii fostul angajat isi poate asigura un grad mai mare de inlocuire pentru veniturile obtinute ca angajat. Sistemul isi propune doar ca, prin transferul in administrare privata a unei cote din pensie, sa asigure o rata superioara de inlocuire a salariului prin pensie. Contribuind doar la sistemul public de pensii (cel clasic, de stat), aceasta rata medie de inlocuire este de mai putin de 30%. Contribuind si la un fond de pensii facultativ (la care participarea se poate face cu un maxim de 15% din venitul brut, iar in limita a 200 de euro pe an contributia este deductibila), rata de inlocuire poate creste, conform calculelor prezentate de companiile de profil, cu inca 20%. Sistemul pensiilor private obligatorii mai contribuie la cresterea acestei rate cu inca 20% si, pentru cei care vor sa isi suplimenteze acest raport pana la 100%, piata financiara romaneasca pune la dispozitie instrumente suficient de variate.
Revenind insa la angajatii care, optional, pot participa in pilonul II al sistemului de pensii – ce motive ar avea sa faca o astfel de alegere? Un argument in favoarea participarii la un astfel de fond ar fi ca, pentru angajat, aceasta contributie nu reprezinta o cheltuiala in plus. Practic, participarea la un fond de pensii obligatoriu presupune doar virarea unei parti a contributiilor de pensii (CAS) deja platite in sistemul public catre un administrator privat. In 2008, contributia care merge spre fondul de pensii privat va fi de 2% din salariul brut, procent ce va creste progresiv cu 0,5% in fiecare an si va ajunge in 2013 la 6%. Sunt bani care, practic, ies din administrarea statului si sunt investiti de catre o companie privata. In sistemul public nu are loc o investire a acestor contributii, ci doar o redistribuire a lor – din acest punct de vedere optiunea pentru o companie privata are un plus. Pe de alta parte, ea presupune si o serie de costuri – comisioane percepute de catre administratori, care la stat nu se platesc.
In privinta fondurilor de pensii facultative, posibilitatea de a opta pentru participare (sau nu) este general valabila, indiferent de varsta angajatului. Mai mult decat in cazul pensiei din pilonul II, aici se pune intrebarea daca o astfel de investitie merita sau nu facuta. Cel putin pentru moment, pe piata financiara romaneasca exista plasamente ce pot aduce un randament ceva mai mare decat un astfel de fond de pensii, cel putin in teorie.
Pe piata romaneasca functioneaza in prezent patru administratori de pensii facultative (Allianz-Tiriac, Aviva, BCR Asigurari de Viata si ING) care gestioneaza sase fonduri (cate doua administrate de ING Viata si respectiv Allianz-Tiriac Pensii Private, unul administrat de Aviva si unul de BCR Asigurari de Viata). In plus, fondul administrat de catre OTP (OTP Strateg) a primit saptamana trecuta autorizatia CSSPP, in timp ce Raiffeisen Asset Management are deja autorizat prospectul unui fond, Raiffeisen Acumulare. Fie ca este vorba despre un fond de pensii facultativ sau de unul obligatoriu, investitiile pe piata de capital sunt limitate la maxim 50% din activele din administrare. O investitie directa pe Bursa a aceleiasi sume de bani inseamna practic un castig potential dublu, in acest scenariu.
Trebuie totusi spus ca sistemul de pensii private este singurul construit pentru a garanta in proportie de 100% o pensie suplimentara la batranete (prin sistemul de garantii impuse, prin reglementarile specifice, prin supravegherea stricta, prin imposibilitatea de a cheltui acesti bani inainte de varsta pensionarii). Faptul ca banii nu pot fi retrasi din sistem sub nicio forma (in conditii normale) pana la varsta pensionarii ar putea fi pana la urma unul dintre cele mai importante argumente in ochii unui contributor obisnuit.
S-A DAT STARTUL. Pe 17 septembrie a inceput oficial campania de vanzare pentru pensiile private obligatorii, care va continua pe parcursul urmatoarelor patru luni. 14 administratori si tot atatea fonduri, peste 150.000 de agenti de vanzare vor incerca sa convinga circa 2,5-3 milioane de contributori sa intre in sistem; cei care nu isi exprima optiunea vor fi automat redistributi in luna ianuarie a anului viitor. Cu exceptia unei companii, toti administratorii ofera fonduri de pensii obligatorii cu risc moderat, respectiv fonduri care aloca aproximativ 20%-30% din active in actiuni listate si restul in instrumente mai sigure (titluri de stat, obligatiuni, instrumente de piata monetara). Generali a anuntat, in mod singular, ca va administra un fond cu risc ridicat.
CONTRACTUL. Aderarea la un fond de pensii administrat privat este o optiune individuala a participantului si se face din propria initiativa sau in urma repartizarii sale aleatorii de catre Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS). Procedura e simpla: o persoana care indeplineste conditiile necesare dobandeste calitatea de participant la un fond de pensii administrat privat daca a semnat un act individual de aderare (sau a fost repartizat aleatoriu de catre CNPAS). Apartenenta la un fond este valabila doar dupa ce actul individual de aderare este validat de catre CNPAS si a fost efectuata plata unei contributii la fondul de pensii administrat privat ales. Actul individual de aderare trebuie sa includa obligatoriu o serie si un numar unic alocat de catre CSSPP, sigla, logo-ul si datele de contact ale administratorului.
PENSII FACULTATIVE. Puse in umbra de lansarea pilonului II (al pensiilor obligatorii, unde perioada de subscriere este limitata), pensiile facultative sunt disponibile pentru moment in oferta a sase administratori autorizati. Destul de probabil, de anul viitor si aceasta piata va fi mult mai animata
ALTERNATIVE. Pentru cei care doresc sa isi suplimenteze economiile in vederea pensionarii exista si alte instrumente de pe piata financiara, asa cum sunt investitiile directe pe piata de capital, in fonduri mutuale, asigurari de viata cu componenta investitionala sau depozite bancare.
Semnarea saptamana trecuta, la Salonul Auto de la Frankfurt,
a acordului de preluare a fabricii de la Craiova de catre Ford
trebuia sa dea evenimentului o dimensiune care sa iasa din spatiul
european. BUSINESS Magazin a incercat sa afle cum vad
viitorul industriei auto romanesti gigantii
care produc aici (Renault si mai nou Ford), dar si cei care tocmai
au renuntat la Romania in favoarea Poloniei (General
Motors).
Cei care se gandesc ca s-ar putea sa nu mearga sau ce vom face
daca nu vom avea succes nu au ce le trebuie sa fie oameni de
afaceri. Daca este doar 1% sansa de succes, un adevarat om de
afaceri vede acest procent ca pe o scanteie care poate aprinde
focul. Creditat cu aceste reflectii nu este flamboaiantul Donald
Trump si nici Richard Branson sau Steve Jobs, doua dintre
personajele de business ale caror vorbe de duh alimenteaza zi de zi
visele oricaror studenti management sau marketing. Autorul
citatului era cel care il convingea la jumatatea anilor 90 pe
Nicolae Vacaroiu ca fabrica de la Craiova, alaturi de cea de la
Varsovia vor reprezenta pilonii pe care se va sustine extinderea
grupului Daewoo in Europa.
Aflat acum in inchisoare, Kim Woo Chung,
fondatorul Daewoo, caci lui ii apartine discursul de mai sus, se
gandeste poate ca perlele coroanei sale din Europa de Est,
fabricile din Craiova si Varsovia, au ajuns in mai putin de o
saptamana pe mana americanilor. Daca pentru 72% din Daewoo Craiova,
Ford a oferit 57 de milioane de euro, General Motors ar putea plati
pentru 40% din fabrica FSO din Polonia, potrivit Reuters, mai mult
de 254 de milioane de dolari (aproximativ 183 de milioane de euro).
Nu trebuie sa fii un expert in matematica pentru a remarca faptul
ca sumele obtinute de cele doua state sunt complet diferite,
polonezii facand o afacere mult mai buna. Dar, dupa mina
premierului Calin Popescu-Tariceanu la salonul de la Frankfurt
saptamana trecuta, s-ar spune ca vanzarea fabricii de la Craiova a
fost mai degraba o corvoada decat o oportunitate de a face bani.
Avand in vedere situatia fabricii si mai
ales cat au durat discutiile, cred ca si daca nu s-ar fi luat
niciun leu era o afacere buna pentru Romania, crede Marius Carp,
analist al pietei auto. El estima in urma cu cateva luni pentru
BUSINESS Magazin ca statul roman nu va reusi sa incaseze de la Ford
cu mult peste suma pe care o platise catre Daewoo pentru
rascumpararea pachetului de 51% din actiuni (mai putin de 50 de
milioane de euro). Important este ca Ford are un plan de
investitii important, si fabrica va putea sa ajunga rapid la
capacitatea pentru care a fost proiectata initial, adauga Carp,
fost membru al echipei care negocia la inceputul anilor ’90 vanzarea fabricii catre Daewoo.
In ziua semnarii contractului, in hala 4 a
complexului expozitional din Frankfurt, presedintele Ford Europe se
folosea tot de situatia viitoare a fabricii de la Craiova in
incercarea de a evita politicos intrebarile legate de suma modica
platita statului pentru pachetul de actiuni majoritar. Constructia
unei fabrici de la zero ar fi durat mult mai mult decat a durat
achizitia uzinei de la Craiova si modernizarea acesteia, explica
John Fleming. Practic, adauga el, costurile unei fabrici de la zero
ar fi fost similare cu cele legate de achizitia (cu 57 de milioane
de euro) si modernizarea Automobile Craiova
(estimate la 675 de milioane de euro).
Dar de unde are Ford bani de achizitii, in
conditiile in care pierderile inregistrate in ultimii ani l-au
determinat pe Bill Ford, stranepotul fondatorului Henry Ford, sa
demareze cel mai ambitios plan de restructurare din ultimii 100 de
ani? Ford a vandut in prima parte a anului divizia sa de lux Aston
Martin pentru o suma apropiata de cea a investitiilor anuntate la
Craiova si recent a anuntat ca a decis sa vanda si alte doua
branduri importante – Jaguar si Land Rover. Sa fie oare Romania mai
atractiva pentru americani decat brandurile de lux? Este evident
ca Ford a ajuns la concluzia ca profiturile pe care le-ar putea
obtine pe termen mediu si lung din Romania sunt mai mari decat
le-ar putea aduce marcile de lux Aston Martin sau Jaguar, este de
parere Marius Carp. Cu alte cuvinte, Ford descopera acum ceea ce
Louis Schweitzer, fostul presedinte al grupului francez Renault, a
sesizat inca dinainte de anul 2000 – Romania este o tara unde se
pot fabrica masini ieftine la un pret care sa asigure o marja de
profit cu mult peste media industriei. De altfel, foarte putini
sunt cei care isi amintesc ca Renault a fost unul dintre primii si
cei mai interesati producatori auto de fabrica de la Craiova, dupa
ce colaborarea dintre statul roman si Citroën (celebrul
joint-venture Oltcit) s-a incheiat. Numai ca francezii traversau la
acea vreme – inceputul anilor ’90 – o perioada mai putin fasta din
existenta de peste 100 de ani a grupului, iar discutiile cu statul
roman au cazut.
Dupa incheierea restructurarii si
privatizarea sa in a doua jumatate a deceniului trecut, Renault nu
a uitat Romania, dar cum intre timp Daewoo pusese mana pe fabrica
de la Craiova (platind in 1994 peste 150 de milioane de dolari
pentru 51% din actiuni), francezii a trebuit sa se multumeasca cu
Dacia Pitesti, aflata din punct de vedere tehnologic cu mult sub
cea de la Craiova.
Sigur ca si pretul de aproximativ 50 de
milioane de dolari pentru pachetul majoritar de actiuni, alaturi de
facilitatile fiscale acordate dupa modelul Legii Daewoo
(destinata investitiilor de peste 50 de milioane de dolari) au avut
un rol important in venirea Renault la Pitesti. Numai ca intre
timp, evolutia celor doua fabrici de masini din Romania a fost
diametral opusa. Daca Daewoo Craiova a inceput cu dreptul – modelul
Daewoo Cielo produs in Oltenia fiind considerat la fel de bun ca o
masina de import, comparativ cu Daciile carora le cadeau tot timpul
piesele -, Renault se confrunta an de an cu vanzari mai mici si
pierderi cu mult peste estimarile initiale.
Dupa intrarea in faliment a coreenilor de
la Daewoo Motor si lansarea pe piata a modelului Solenza – un
hibrid bazat pe Dacia 1310, care trebuia sa faca trecerea la masina
de 5.000 de euro, botezata Logan – evolutia celor doua fabrici
romanesti s-a inversat. Problema de acum cu fabrica de la Pitesti
este ca deja lucreaza la capacitate maxima. Am vrea sa putem
produce mai multe masini, dar din pacate nu avem cum, se plangea
saptamana trecuta, tot la Salonul Auto de la Frankfurt, Carlos
Ghosn, actualul presedinte al grupului Renault.
Supranumit cost-killer ca urmare a
succeselor repurtate in redresarea activitatilor din America ale
grupului Michelin, dar mai ales pentru transformarea Nissan
dintr-un grup aflat in colaps intr-unul dintre cele mai profitabile
din lume, Ghosn este unul dintre cei mai in voga directori
executivi din lume si a venit la conducerea Renault cu obiectivul
clar de a tripla marja operationala (calculata ca raport intre
profitul din activitatea de baza si cifra de afaceri) de la 2% anul
trecut la 6% in 2009.
Considerat aproape un cosmar pentru
subalterni, prin obiectivele foarte indraznete pe care le
stabileste si faptul ca solicita ca orice element legat de
activitatea firmei, incluzand aici reclama in reviste sau spoturi
TV, sa fie urmarit cu exactitate si efectul sau sa fie cuantificat,
Carlos Ghosn schimba tonul cand vorbeste de Dacia sau de fabrica
grupului din Turcia de la Bursa. In Romania am ajuns acum cel mai
mare angajator (din industria auto – n. red.). Avem fabrica Dacia,
avem un centru de export foarte important in regiune si un centru
tehnologic (Renault Technologie Roumanie – n. red.). Activitatea
din Romania se va extinde si pe termen mediu si lung, sustine
Ghosn.
De altfel, Romania si proiectul Logan au
fost cele mai folosite exemple de catre Ghosn pe parcursul
discutiei de 45 de minute pe care a avut-o la Frankfurt cu
jurnalisti din tarile unde Renault are fabrici si la care a
participat si BUSINESS Magazin.
Ar fi si normal sa fie multumit seful
Renault de proiectul Logan si de fabrica de la Pitesti, avand in
vedere ca numai in 2006 Dacia a contribuit cu mai mult de 100 de
milioane de euro (aproximativ 10%) la profitul operational al
grupului. In plus, modelul Logan a insemnat vanzari de aproape
250.000 de unitati in 2006 (dintr-un total de peste 2 milioane de
masini realizat de marcile Renault, Dacia si Samsung), valoarea
urmand sa creasca exponential in urmatoarea perioada, pe fondul
inceperii productiei in tot mai multe fabrici din lume.
Tot la Frankfurt, Ghosn a lasat sa se
inteleaga ca planurile de extindere a productiei din Romania se
bazeaza pe introducerea de anul viitor pe liniile de la Pitesti, pe
langa variantele sedan (in trei volume), break, camioneta si
pick-up bazate pe platforma Logan, si a celui de-al cincilea
derivat – un model hatchback (in doua volume). Sandero era dedicat
initial pietei sud-americane (si produs la fabrica din Curitiba,
Brazilia – n. red.), dar va fi
comercializat si in Europa sub brandul Dacia. Este normal insa ca
modelul destinat Europei sa fie produs in Europa, iar Romania era
singura tara low-cost din regiune, si in plus produce deja variante
derivate din gama Logan, a motivat Ghosn.
Viitorul uzinei Dacia va fi completat de
intrarea in productie pana in anul 2009 a unui al saselea model
derivat din platforma Logan, cel mai probabil o masina cu tractiune
integrala bazata pe varianta in doua volume sau varianta break,
potrivit analistilor.
Cu atat mai importante par in acest
context planurile Ford pentru Craiova, deoarece Romania va avea
posibilitatea sa se transforme intr-un pol regional al industriei
auto. La orizontul anului 2010 ar putea fi produse aici peste
650.000 de masini, constata Constantin Stroe, presedintele
Asociatiei Constructorilor de Automobile din Romania (ACAROM) si
vicepresedinte al Dacia. Pentru comparatie, anul 2006, cel mai bun
de pana acum pentru piata locala, a insemnat o productie de 214.000
de automobile.
In plus, preluarea Craiova de catre
americani va fi urmata in conditii normale de o avalansa de
investitii directe ale unora dintre furnizorii sai traditionali,
asa cum s-a intamplat la Pitesti. In industria componentelor si
accesoriilor auto lucreaza in prezent peste 100.000 de oameni,
investitiile totale realizate fiind de ordinul miliardelor de euro.
Practic, un loc de munca intr-o uzina de automobile inseamna alte
patru in industria furnizoare de componente, dupa cum spunea
prim-ministrul Calin Popescu-Tariceanu la semnarea contractului de
vanzare.
Iar daca in cazul Dacia furnizorii au avut
la dispozitie aproape 5 ani pana la aparitia pe piata a Logan, la
Craiova lucrurile trebuie sa se miste mult mai repede. Producatorul
american spune ca anul viitor va iesi de pe liniile de fabricatie
de la Craiova primul Ford produs in Romania dupa aproape 70 de ani
de pauza (in perioada interbelica, Ford a detinut in Bucuresti
prima linie de asamblare din Europa Centrala si de Est).
Numai ca americanii afirma ca au o reteta
diferita de cea pe care au aplicat-o cu succes francezii – nu vor
face un automobil low-cost. Chiar asa sa fie? Ford va incepe sa
produca un model de clasa mica, potrivit lui John Fleming,
analistii industriei dand ca sigura noua generatie a modelului
Fiesta. Numai ca, desi nu e vorba de un model low-cost, Fiesta este
tot un model de masina ieftina. In prezent, pretul unui model
Fiesta incepe pe piata europeana la aproximativ 10.000 de euro
(inclusiv TVA), valoarea fiind comparabila cu cea pe care o au
versiunile cu echipare superioara ale modelului Logan.
Dar avantajul fortei de munca ieftine,
care pentru moment permite atat Renault, cat si Ford sa produca
masini cu pret mic, dar cu profituri mari, s-ar putea intoarce
impotriva Romaniei. O analiza recenta a ACEA (Asociatia
Constructorilor Europeni de Automobile) sustinea ca atractivitatea
Romaniei in segmentul componentelor auto va scadea treptat in
urmatorii trei-patru ani, pe masura ce costurile cu forta de munca
vor creste.
Acelasi lucru l-a sustinut la Frankfurt si
seful Renault, care a avertizat ca ar putea aparea alte destinatii
mai atractive pentru investitii. Locurile de munca se muta in
functie de infrastructura low-cost, in functie de facilitati.
Trebuie sa fii si low-cost, dar si competitiv, a spus Ghosn.
Dar Romania mai are inca un atu important,
potrivit grupurilor auto prezente la Frankfurt. Toata lumea
vorbeste de China, Rusia, India, dar exista si Romania si intreaga
zona din Europa Centrala si de Est, care inregistreaza cresteri
importante ale vanzarilor si devin tot mai atractive pentru orice
producator, considera Andreas Meurer, group communications manager
la Volkswagen, cel mai mare producator auto european.
Intr-adevar, afacerile Porsche Romania,
importatorul grupului german, au ajuns anul trecut la 750 de
milioane de euro, iar compania pornita de la zero in urma cu
aproximativ zece ani a generat numai in 2006 un profit net de peste
62 de milioane de euro. Cu toate acestea, Meurer spune ca
Volkswagen nu are in vedere deschiderea unei fabrici pe piata
romaneasca. Tari care justifica deschiderea unei fabrici fie si
numai pentru a deservi piata interna raman China, India si Rusia
(unde germanii produc sau urmeaza sa produca diferite modele).
Aceeasi strategie, de a fi prezent pe
piata romaneasca doar cu activitati de comert, a ales-o si grupul
General Motors, chiar daca pana in vara acestui an era interesat si
de fabrica de la Craiova. Am hotarat sa ne concentram pe pietele
care inregistreaza un ritm de crestere mai accelerat fata de cel
din Romania, explica Rick Wagoner, directorul executiv al General
Motors, decizia de a renunta la Craiova.
Cu alte cuvinte, General Motors, aflat in
puternica ofensiva pe piata central si est-europeana cu marca
Chevrolet, avea nevoie de o fabrica unde sa poata produce masini
care sa nu mai poarte taxe vamale de 10%, asa cum se intampla cu
cele importate din Coreea de Sud. Pe lista scurta erau, alaturi de
Craiova, si fosta fabrica Daewoo din Polonia (unde americanii
trebuia sa inceapa productia modelului Chevrolet Aveo in
parteneriat cu statul polonez) si chiar si investitiile greenfield,
unul dintre amplasamentele vehiculate fiind Cluj.
Decizia de a opta pentru fabrica poloneza
pare in aceste conditii perfect intemeiata, iar dupa inchiderea
completa si definitiva a afacerilor Aro Campulung, singurele nume
din industria auto romaneasca vor ramane Dacia-Renault si Ford.
Fiecare pe drumul lui, dar impreuna pentru export. Iar atunci, un
volum al productiei de masini si componente auto de opt-noua
miliarde de euro anual, asa cum estima cu mult optimism fostul sef
al Dacia, Constantin Stroe, nu mai pare chiar asa de greu de
atins.
Macedonia a fost condamnata de catre Curtea Internationala de Arbitraj de la Paris la plata unor despagubiri in valoare de 38,3 milioane de euro catre compania greceasca Hellenic Petroleum, pentru incalcarea clauzelor din contractul de privatizare a singurei rafinarii din tara, OKTA, incheiat in 1999.
La acea vreme, tranzactia a fost contestata din cauza lipsei de transparenta. Guvernul din acea perioada a vandut rafinaria pentru 32 de milioane de dolari fara licitatie publica, iar legea privind privatizarea acesteia a fost prezentata in Parlament in forma incompleta, fara anexele-cheie. Conform contractului, Macedonia se obliga sa cumpere anual de la OKTA, in urmatorii 20 de ani, 500.000 de tone de petrol. In plus, Hellenic Petroleum a primit si dreptul de a importa derivate petroliere fara plata taxelor vamale. Purtatorul de cuvant al guvernului de la Skopje a declarat ca decizia Curtii de la Paris nu este finala si ca statul macedonean va face apel.