BusinessMagazin

Author: adison

  • Toate incercarile mele, Doamne

    Un cantautor cu destin tragic, prea putin cunoscut, isi cucereste publicul la multi ani dupa moarte gratie unei reclame

     

    Putine lucruri imi displac mai mult pe lumea asta decat sa vad cum melodii care imi plac sunt folosite in reclame. Mi-aduc clar aminte cum, pe cand eram adolescent, am vazut o reclama TV la o anumita companie producatoare de pneuri, ce folosea piesa „Venus in Furs“ a celor de la Velvet Underground. Atat de furios am fost, ca aproape mi-am inghitit limba. Piesa a fost foarte controversata la momentul compunerii ei, deoarece se referea la sex brutal si sado-masochism.

     

    S-o vezi folosita intr-o reclama iti lasa mai mult decat un gust amar. Poate ca e din cauza contrastului izbitor dintre intentia cu care a fost compus cantecul si modul in care este folosit. Poate ca e din cauza modului in care ceva privit candva drept subversiv este cosmetizat pentru un public format din dependentii de tembelizor. Sau poate ca e, de fapt, din cauza geloziei, a gandului ca un lucru atat de pretios si de personal ca o piesa muzicala e transmis unui public mai larg de dependenti de tembelizor, care n-ar fi in stare sa-i recunoasca pe Velvet Underground nici daca le-ar bate la usa sa le ceara bani de droguri.

     

    La fel ca Velvet Underground, cantautorul englez Nick Drake n-a fost nici el popular in timpul scurtei sale vieti, care s-a sfarsit in anul 1974. Au existat valuri succesive de „redescoperire“ prin anii optzeci si nouazeci, desi Nick Drake a intrat cu adevarat in atentia publicului larg abia in anul 2000, atunci cand muzica sa a fost folosita pentru o reclama la Volkswagen. In luna urmatoare difuzarii s-au vandut mai multe discuri cu Nick Drake decat in cei treizeci de ani anteriori.

     

    In mod normal, acest abuz comis impotriva creatiei unui artist mort m-ar face sa iau foc de furie. Totusi, muzica lui Nick Drake are ceva diferit. E o muzica de o frumusete de nedescris, care te face sa simti nevoia s-o impartasesti, sa le arati si altora ceva atat de deosebit. Faptul ca mai multor oameni li s-a prezentat o muzica neglijata atata vreme e cumva un caz de dreptate poetica.

     

    Nick Drake a crescut intr-un mediu englezesc impecabil, provenind dintr-o familie instarita din patura superioara a clasei mijlocii, care avea o proprietate la tara. A fost la scoala cu internat si a studiat literatura engleza la Cambridge. Aceasta viziune idilica si idealizata a Angliei straluceste in cantecele lui.  Totusi, viziunea cu catedrale si sunet de clopote are si o parte  mai sumbra. Pe parcursul vietii sale, Drake s-a luptat cu depresia si a murit din cauza unei supradoze de antidepresive la numai 26 de ani, moarte inregistrata de medicul legist drept sinucidere.

     

    A lasat doar trei albume, care devin din ce in ce mai sumbre. Cel de debut este plin de orchestratii luxuriante de jazz si de acorduri pastorale de coarde. Pana la lansarea ultimului sau album „Pink Moon“, toate instrumentele disparusera, lasand in urma un album „locuit“ numai de o chitara solo acompaniata de vocea fragila a artistului.

     

    Intre timp, au aparut o multime de compilatii si albume de tip „Best Of“. Luna aceasta insa, s-a lansat un nou album Nick Drake. „Family Tree“ este o colectie de piese demo si neterminate, toate datand din perioada dinaintea lansarii albumului sau de debut, „Five Leaves Left“. Toate foarte bune si frumoase, dar prezinta ele interes si pentru altcineva in afara de oamenii obsedati de Nick Drake? Vestea buna este ca da.

     

    Piesele de pe album sunt fie primele versiuni ale unor piese lansate ulterior, fie niste curiozitati in toata regula, cum ar fi un duet intre artist si sora lui, precum si doua cantece scrise si interpretate de catre mama sa. Exista si niste interpretari minunate si memorabile ale unor piese compuse de cantautorul american Jackson C. Frank, el insusi suferind de depresie cronica si care a avut parte si el de un sfarsit tragic, ajungand un vagabond schizofrenic fara un sfant pe strazile New Yorkului. In caz ca trebuie sa va aduc aminte, sa stiti ca lumea cantaretilor de muzica folk nu este foarte vesela.

     

    Cea mai frumoasa piesa de pe album, totusi, cred ca este cantecul traditional de protest „All My Trials“. Pe aceasta piesa inregistrata acasa, Nick si sora sa Gabrielle se armonizeaza cu o tandrete ce pare de pe alta lume si aproape supranaturala. Stiind cum s-a sfarsit scurta viata a lui Drake, e greu sa-i asculti pe cei doi cantand versuri ca „All my trials, Lord, will soon be over“ („Toate incercarile mele, Doamne, se vor sfarsi curand“) fara ca sa iti sune tragic de profetic. Aceasta muzica se cere impartasita. Totusi, daca vreun istet se decide s-o foloseasca pentru vreo reclama la cereale pentru micul dejun, n-o sa fiu prea incantat.

     

    In romaneste de Loredana FrATilA-Cristescu

  • Privind inapoi cu manie

    Poate oare un album fotografic care descrie ramasitele pamantesti ale unor colosi industriali ceausisti sa trezeasca fiori estetici? Sau macar sa aiba un sarm discret?

     

    Volumul bilingv (romana-engleza) „Kombinat“, editat de revista de arhitectura si habitat Igloo, reuseste aceasta performanta. Este o neobisnuita, socanta antologie de fotografii care surprind resturi arhitectonice ale unor combinate (kombinate) cladite in vremea comunismului. Abandonate dupa 1990, pentru ca nu mai reprezentau un punct de interes nici pentru stat, nici pentru investitori, ele au inceput sa arate semnele degradarii, ale maladiei si ale parasirii. Stau in buza oraselor, in coasta mahalalelor sau in mijlocul campurilor, precum scheletele unor monstri, sabotand peisajul. Nimeni nu se incumeta sa le dea o viata noua, sa le repare, dar tot asa, nimeni nu se incumeta sa le darame. Aceste combinate au fost insa aduse in paginile albumului scos de cei de la Igloo cu nostalgia, talentul si profesionalismul (foto Serban Bonciocat) cu care indeobste sunt portretizate ruinele antice si medievale sau duhurile unor vremuri de aur, demult apuse. „Din bube, mucigaiuri si noroi…“, cum ar fi spus Arghezi, artistul fotograf a scos aici „preturi noi“, stiind cum sa aseze lumina, cum sa decupeze detaliul relevant, cum sa patineze oroarea, dandu-i aerul melancoliei.

     

    La fel de importante ca si fotografiile sunt textele insotitoare apartinand arhitectilor Augustin Ioan, Anca Nicoleta Otoiu, Liviu Chelcea, Gabriel Simion si Bruno Andresoiu. Niste eseuri care incearca sa ne explice nu doar dimensiunea dezastrului arhitectural pe care il avem in fata si consecintele lui in plan psihologic, ambiental, social etc., ci si modalitatile de a exorciza demonii pe care ii simbolizeaza. Cum spune Bruno Andresoiu in prefata la aceasta extraordinara carte-document, „Kombinat“ este o „metafora a irecuperabilului, a procentului de irecuperabil pe care mitul industrializarii filtrat de ideologia comunista l-a lasat in urma.

     

    Si totusi, de ce aveam nevoie de aceasta metafora dureroasa? Afirmand ca se indoieste ca aceasta carte va sluji in vreun fel mult discutatului brand de tara si fiind convins ca ipocritii si patriotarzii de serviciu se vor grabi sa dezavueze un astfel de demers, ne raspunde tot Bruno Andresoiu: „Cred in valoarea curativa a sinceritatii, iar fara o expunere lipsita de false pudori a celor mai neplacute zone ale naturii si culturii noastre, nu avem cum sa privim limpede inainte“.

     

    „Kombinat“, igloo media,

    Bucuresti, 2007

  • Noutati

    Despre patriotism, fara prejudecati

     

    Isabel Allende s-a nascut la Lima, in Peru, unde tatal sau ocupa un post diplomatic. Dupa lovitura de stat din 1973 prin care unchiul sau, presedintele Salvador Allende, a fost alungat de la putere si mii de compatrioti de-ai sai au fost ucisi sau incarcerati de catre Augusto Pinochet, Isabel a ales calea exilului. Dupa ce se lanseaza in jurnalistica, incepe sa scrie teatru si povesti pentru copii. Succesul il cunoaste de-abia in 1982, cand romanul „Casa spiritelor“ devine best-seller international. In seria de autor pe care i-a dedicat-o editura Humanitas, dupa alte sapte romane, iata acum o carte autobiografica, la modul larg, in care sunt evocate nu doar crampeie din copilaria si adolescenta autoarei, ci si pagini semnificative din istoria unei tari, Chile, pe care o iubeste cu o pasiune devoratoare. Intr-atat incat cronicarul de la BookPage, dupa ce i-a citit volumul, a exclamat: „Allende isi iubeste atat de mult tara, incat cititorii vor dori sa-si faca bagajele si sa ia avionul pana la Santiago de Chile!“

     

    Isabel Allende, „Tara mea inventata“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

     

     

    Casa lui Solomon

     

    Volumul eseistic „Noua Atlantida“ este una dintre ultimele scrieri ale lui Sir Francis Bacon (1561-1626), filozof si om politic, fost lord cancelar al Angliei. Pe o insula invaluita in mister, un grup de marinari europeni aruncati de o furtuna din Pacific descopera o societate perfect ordonata, care cultiva o religie a armoniei, unde se fac experimente nemaivazute si unde o guvernare suverana este pusa in slujba progresului stiintific. Noua Atlantida este insula Bensalem, dar nu ea capteaza in totalitate imaginatia, ci misterioasa Casa a lui Solomon. Ea pastreaza, cumpara si vinde secrete (prin intermediul unor servicii care seamana foarte mult cu cele de spionaj), astfel incat stie in orice moment ce se intampla in lumea cunoscuta, ramanand in acelasi timp invizibila pentru europeni.

     

    „Noua Atlantida“,

    Editura Nemira, Bucuresti, 2007

  • Exoticul Bali

    Insula indoneziana care a aparut pe harta turismului in anii ’30, atunci cand numarul de straini care o vizitau in fiecare luna ajunsese deja la circa 100, Bali primeste in prezent mii de vizitatori pe zi si a redevenit, dupa ce socul atentatelor teroriste din 2002 a trecut, o destinatie exotica foarte atragatoare.

     

    UBUD: Legendarul centru cultural al insulei, un punct obligatoriu pe lista „de vizitat“. Terase de orez, piete pline de oameni, bungalow-uri de lux si altare hinduse.

     

    PURA BESAKIH: Principalul templu din insula, situat pe Muntele Agung, este un complex idilic de altare si gradini sacre.

     

    MUNDUK: Sat destul de putin dezvoltat situat in partea de nord, preferat de artisti, mai ales pictori. Inconjurat de cascade si poteci intortocheate, ofera o imagine a vietii traditionale de tara.

     

    EXCURSII: Sunt disponibile tururi ale insulei cu elicopterul si excursii de o zi la Lombok si insulele inconjuratoare, ce includ si un picnic la care se serveste sampanie. La cerere se poate survola si un crater de vulcan.

     

    CURSURI: Turistii amatori de asemenea distractii se pot inscrie la cursuri de gatit – gastronomie traditionala balineza si asiatica. In orele de curs este inclus si mersul la piata, alaturi de maestrii bucatari care se ocupa de instructia elevilor.

     

    PLAJE: Kuta Beach merita vizitata mai mult pentru distractiile nocturne decat pentru lenevit la soare. Pe insula exista alte locuri mai frumoase pentru facut plaja, cum ar fi tarmul Golfului Jimbaran.

     

    RESTAURANTE: Se poate lua masa la un local elegant, dar pentru o mai buna „documentare“ gastronomica se recomanda micile restaurante simple sau tarabele de pe marginea drumului.

     

    STANCI: Un loc aparte il reprezinta stancile de la Uluwatu, la sud de Golful Jimbaran, care strajuiesc cea mai renumita plaja pentru surferi din Bali. De preferat o vizita la apusul soarelui, dar atentie mare la maimutele puse pe sotii.

     

    VREME: Indonezia are doar doua anotimpuri, cel uscat si cel umed. Anotimpul uscat tine din aprilie pana in septembrie, iar cele mai aglomerate luni din punct de vedere turistic sunt iulie si august.

  • S-a incheiat zodia charter-ului

    2007 va aduce o crestere de aproape 50% a turismului extern fata de anul trecut, estimeaza agentiile. Cresterea se va manifesta insa diferit fata de 2006 – cand a venit in special de pe urma zborurilor charter – si va fi dominata de plecarile individuale, cu masina sau cu zboruri regulate, fie ele ale companiilor traditionale sau ale celor low-cost.

     

    La calculul estimativ al turistilor care isi petrec concediul in strainatate in acest an, lui Dragos Raducan, secretarul general al Federatiei Patronatelor din Turism (FPTR), i-au iesit cu aproximativ 230.000 mai multi fata de anul trecut, cand numarul acestora a fost foarte aproape de 500.000. Cresterea din acest an este asemanatoare cu cea de anul trecut, cand numarul turistilor care au plecat din tara a crescut cu peste 60%.

     

    Pentru acest an, Dragos Raducan, dar si Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism (ANAT) estimeaza o crestere de aproape jumatate pe segmentul plecarilor in strainatate (outgoing), in conditiile in care nu-marul charterelor nu a crescut foarte mult de anul trecut (in jur de 10-15 curse s-au adaugat celor 60 saptamanale de anul trecut, in special din tara, cu plecari din Cluj, Iasi, Timisoara si Targu-Mures), iar gradul lor de ocupare a ramas asemanator (cu o medie de 75% pe zbor). 

     

    Pana acum, anul acesta principalele cresteri au venit dinspre destinatii traditionale (Grecia – 80%, Turcia – 60%), spre care turistii au plecat cu propria masina: „Anul acesta am avut o crestere a turistilor de charter, dar am constatat ca un numar din ce in ce mai mare din turistii care aleg Turcia merg acolo cu masina, dat fiind ca distanta dintre Bucuresti si Antalya e similara cu cea intre Bucuresti si Grecia continentala“, spune Suliman Selcuk, director al agentiei Ali Baba Tours. Acesta spune ca, din totalul pachetelor vandute in agentia sa, in jur de 8% merg catre turistii individuali (care cumpara doar cazare, fara transport).

     

    Pe Grecia, mai ales in zona continentala, Victoria Lupu, directorul agentiei Grafos, a simtit o diferenta fata de anul trecut, in special la pachetele cu autocar inclus: „A scazut mult interesul pentru acestea, multi dintre turisti s-au orientat catre o excursie cu masina proprie“. Mai exact, e vorba de dorinta de variatie a turistilor, in conditiile in care exista aceleasi destinatii de chartere de mai multi ani, cu cele mai multe zboruri catre Grecia, Turcia si Spania. „Cei care au fost cel putin o data in fiecare din aceste destinatii deja anul acesta au decis sa mearga cu masina undeva sau sa cumpere un pachet cu charter din alta tara sau cu o cursa de linie“, spune Raducan. Iar aceasta dorinta de variatie e sustinuta de o crestere a bugetelor alocate concediilor: de la chartere si autocare la drumuri cu masina sau zboruri regulate e un pas care presupune in mod evident o alta viziune asupra bugetului. In 2006, Tenerife, destinatie noua pe atunci cu charter, a atras un numar mare de turisti – cele doua chartere organizate avand grad de ocupare aproape de 100% toata vara.

     

    Si anul acesta s-a cerut Tenerife, iar pentru insula din Canare zborurile s-au suplimentat, dar nu a aparut altceva nou la fel de atractiv, astfel ca turistii medii au inceput sa se uite dupa altceva. Cele cateva curse organizate catre Sardinia si Sicilia sau Madeira au trezit interesul, dar preturile destul de mari pentru turistul mediu si plecarile neregulate in cazul a doua dintre cele trei chartere organizate au facut ca acestea sa fie preferate in alte variante, cum ar fi plecarea cu zbor charter din Germania. Zborul cu charter din Germania sau cu o cursa de linie spre o destinatie preferata de client are o pondere de pana la 30% din veniturile agentiilor: „In acest segment este inclus practic tot turismul de lux, plus o proportie destul de mare a turistilor cu bugete medii sau mari de vacanta“, spune Roxana Balcescu, director al CMB Travel. Iar cum bugetele turistilor au crescut, un astfel de tip de calatorie a atras mai mult trafic decat anul trecut, cresterea fiind in jur de 40%. Acest tip de calatorie a fost incurajat si de promotiile agresive ale companiilor aeriene traditionale, amenintate de companiile low-cost. Astfel, companii precum Lufthansa sau Malev, dar si TAROM sau Air France-KLM au lansat oferte de vara avantajoase. „Prima parte a lui 2007 a adus o crestere de aproximativ 15% in vanzarile de bilete de avion fata de aceeasi perioada a anului trecut si credem ca in aceasta vara in Romania se vor vinde multe bilete de avion pentru scopuri turistice, care vor sustine cresterea pietei“, spune Roxana Balcescu.

     

    Daca promotiile companiilor aeriene traditionale servesc in special pentru crearea pachetelor de lux, un alt segment important conturat in acest an este reprezentat de turistii care au ales sa cumpere din timp bilete la cursele low-cost in special spre destinatiile apropiate de mare: Barcelona, Malaga, Lisabona, Roma sau Napoli. „Turistii vor reprezenta in aceasta vara aproape jumatate dintre pasagerii nostri, in conditiile in care in timpul anului acestia sunt undeva la o treime“, spune Florentina Ivan, director de marketing la Blue Air. Acest segment prefera sa isi cumpere cazarea de pe Internet, astfel ca practic nu sunt contorizati in bugetele agentiilor de turism. Cu toate acestea, companiile aeriene ii „miros“ dupa durata sejurului (intre 6,5 zile si 14,5 zile), iar agentiile spera sa ii aiba drept clienti cand bugetul lor de concediu va mai creste. Sau cand dezvoltarea pietei turistice locale va oferi suficient oricarui client, atat ca varietate a destinatiilor, cat si ca pret.

  • Creste si infloreste

    Numarul turistilor care se duc in concediu in afara tarii a avut primul boom in 2004. Atunci au inceput sa se vanda serios pachetele cu charter, iar segmentele de clienti s-au diversificat. Pentru 2005 si 2006, Grecia, Turcia si Spania au avut cresteri din ce in ce mai bune pe chartere. In acest an, cresterile vor fi tot de doua cifre, dar numarul celor care vor alege chartere va fi aproximativ la fel.

     

    2004

    2005

    2006

    Total turisti*

    168.566

    291.477

    495.500

    Europa

    145.383

    260.229

    452.800

    – Grecia

    37.326

    71.865

    129.357

    – Turcia

    24.116

    25.876

    46.100

    – Spania

    3.975

    28.225

    39.800

    – Germania

    3.954

    9.881

    11.800

    – Italia

    21.753

    31.487

    53.200

     

    * Numarul turistilor care au petrecut vacanta in strainatate                     

    Sursa: Federatia Patronatelor din Turism

  • Un MBA in limba germana, bitte schön

    Piata locala a programelor MBA creste si va depasi anul acesta valoarea de 2,5 milioane de euro. Si oferta de astfel de programe se diversifica – au aparut programe care se sustin si in alte limbi straine decat engleza. Anul acesta a absolvit prima promotie de studenti ai programului de MBA Romano-German „Management Antreprenorial“.

     

    Pentru Florenta Rantz-Voicu, proaspata absolventa a primului MBA in limba germana organizat in Romania, un astfel de program a fost o continuare naturala a studiilor si pregatirii sale – a absolvit scoala germana si apoi sectia in limba germana a Academiei de Studii Economice.

     

    „Comunitatea de business germano-austriaca reprezinta cumulat cel mai puternic investitor in Romania, iar limba germana mi-a adus multe beneficii la primul meu loc de munca, o banca cu capital german. O pregatire economica de nivel MBA in aceasta limba imi va deschide cu siguranta si alte usi si voi avea acces la mai multe zone de business, nefiind limitata doar la limba engleza ca sursa de informatii“, spera absolventa. Odata cu absolvirea MBA a acceptat si functia de marketing coordinator la compania de consultanta Deloitte. „Personal consider ca acest MBA este o investitie pe termen lung, ale carei efecte substantiale se vor simti cel mai devreme peste cinci ani“, spune Florenta Rantz-Voicu.

     

    La randul sau, Andrei Iovita a ales acest program datorita profesorilor. „Pentru mine era esential ca MBA sa fie in limba germana, cu profesori din Germania. Principalii clienti ai firmei la care lucrez sunt din Germania, de aceea am considerat ca este foarte important sa studiez cu profesori care fac parte din aceeasi cultura si traiesc in acelasi mediu organizational cu clientii nostri“, spune Iovita, care din 2002 are propria afacere, o companie in domeniul traducerilor.

     

    In cazul sau, absolvirea acestui program a insemnat o crestere a cifrei de afaceri. „Planul nostru pentru urmatorii trei ani include dublarea cifrei de afaceri a firmei, iar cunostintele acumulate in timpul cursurilor MBA m-au ajutat la dezvoltarea acestui plan“, spune antreprenorul.

     

    Programul MBA in germana este organizat de Universitatea de Stiinte Aplicate Gelsenkirchen din Germania impreuna cu Facultatea de Administrare a Afacerilor din cadrul Academiei de Studii Economice Bucuresti. Cursurile se desfasoara pe parcursul a doi ani (patru semestre) si sunt sustinute de profesori germani din Gelsenkirchen, Bochum si Köln si profesori romani, precum si de catre specialisti din mediul de afaceri roman si german. Primele trei semestre reprezinta activitate efectiva de curs, iar cel de-al patrulea cuprinde activitate practica necesara pentru elaborarea lucrarii de disertatie.

     

    „Spatiul german, atat prin semnificatia economica, dar si prin radacinile sale din Romania, este unul dintre cele mai bine conturate. Investitiile cu capital austriac si german sunt cele mai importante. In plus, avem in tara un contingent de buni cunoscatori ai limbii germane, inclusiv etnici sau din familii mixte. Toate acestea creeaza premisele unui potential puternic pentru o instruire in aceasta limba“, comenteaza prof. univ. dr. Nicolae Alexandru Pop, codirector al MBA romano-german si decan al Facultatii de Administrare a Afacerilor cu predare in limbi straine de la ASE.

     

    MBA se adreseaza managerilor actuali si potentiali, dar doar celor care au realizat deja contactul cu mediul de afaceri, pentru ca se cer minim doi ani de experienta practica. La interviul de selectie, candidatii trebuie sa convinga juriul ca au o motivatie reala pentru a urma MBA si ca stapanesc limba principala de comunicare, deoarece 18 module din 20 sunt in limba germana. Si trebuie sa aiba si resursele financiare pentru a acoperi costurile programului, de  2.600 de euro pe an (5.200 de euro in total).

     

    „Diferenta de pret in minus fata de celelalte programe de pe piata este semnificativa. Pe de o parte se explica prin costuri de personal ceva mai coborate, dar nu neaparat discriminatorii, pentru ca profesorii sunt platiti in raport cu performanta, nu cu salariile autohtone. In plus, suntem la inceput, iar profesorii din Germania au lucrat in regim de voluntariat“, spune Pop.

     

    Din cei 40 de studenti inscrisi acum doi ani, 30 si-au sustinut in acest an lucrarile de disertatie. Jumatate dintre ei sunt economisti, iar cealalta jumatate sunt de formatie ingineri, juristi, medici, filologi, istorici. In seria intai, un sfert dintre candidati au avut programul platit de companiile unde lucrau, iar in seria a doua, o treime au fost in aceasta situatie. „Pentru programul ce incepe anul acesta, cererea va fi mult mai mare si ideal ar fi sa avem tot mai multe companii dispuse sa-si sustina financiar angajatii“, afirma Pop, adaugand ca a obtinut deja trei burse din partea unei companii, care acopera integral costurile programului, dar care implica un angajament din partea beneficiarilor – fie sa lucreze part-time la compania respectiva, fie sa se angajeze acolo dupa absolvire.

     

    Pentru prima generatie de absolventi, beneficiile au fost diverse. Unii si-au schimbat locul de munca sau au avansat pe o pozitie mai buna in cadrul aceleiasi companii, iar cei ce aveau propria afacere au capatat o premisa in plus sa intre intr-un alt nivel de dezvoltare. „Oricum, toti si-au creat o retea de contacte profesionale, dublata de cunoastere personala si uneori chiar de relatii de prietenie“, spune Nicolae Pop.

  • Oferta de MBA

    In fiecare an, aproximativ 300 de romani termina cursuri MBA (Master of Business Administration), iar reprezentantii acestor programe spun ca in general cererea evolueaza mult mai rapid decat oferta.

    • BSM ofera programul MBA Romano-Canadian, care are 95 de locuri pe an si a fost dezvoltat in doua variante: de un an (Intensive) si de doi ani (In Action). Programul Intensive costa 5.000 de euro, iar In Action 9.000 de euro.
    • Programul MBA Open University Business School este organizat in Romania prin intermediul fundatiei CODECS. Este un program modular, pe o durata de minim 2,5 ani, care include doua etape: treapta de intrare, reprezentata de „Diploma Profesionala in Management“ – varianta in limba romana, sau cursul „Fundamentals of Senior Management“ – varianta in limba engleza, si treapta finala reprezentata de programul MBA propriu-zis. Costul programului este de aproximativ 14.200 de euro.
    • Institutul de Administratie Publica si a Afacerilor din Bucuresti ASEBUSS organizeaza in colaborare cu universitatea americana Kennesaw State University din Atlanta programul Executive MBA. Acesta are o durata de doi ani si este sustinut in limba engleza. Taxa de scolarizare este de 9.000 de euro pe an.
    • Central European University (CEU) Business School de la Budapesta a intrat pe piata romaneasca anul trecut. Aceasta accepta din Romania intre 30 si 40 de studenti pe an. Programul Weekend MBA are o durata de doi ani si costa in jur de 14.000 de euro.
    • Universitatea Sheffield, prin institutia afiliata City College, este a doua universitate straina care a intrat in Romania anul trecut. Sheffield ofera un program de EMBA cu o durata de doi ani, care costa in jur de 12.800 de euro.

  • La toamna numaram si pensiile private

    Autoritatile au decis ca startul vanzarilor de pensii private obligatorii sa fie amanat cu mai bine de o luna, pana pe 17 septembrie. Decizia, despre care cei implicati au variante destul de diferite, lasa loc (cel putin teoretic) si pentru alte schimbari. Mai e posibila insa o alta amanare?

     

    Aproape toti administratorii care au depus dosare pentru a se autoriza in sistemul de pensii private obligatorii sunt acum intr-o faza „destul de avansata“ a procesului, declara pentru BUSINESS Magazin Mircea Oancea, presedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Motivul pentru care nu a fost obtinuta inca nicio licenta de administrator (obligatorie pentru a intra pe aceasta piata), desi la linia de start s-au aliniat deja 15 companii, tine de strategia Comisiei, adauga Oancea: „Cel mai bine ar fi ca administratorii sa primeasca deciziile intr-un termen oarecum apropiat“. Pe de alta parte, chiar din saptamana aceasta CSSPP va incepe sa emita primele decizii de licentiere pentru administratori.

     

    Hotararea de a amana startul pentru pilonul II al sistemului de pensii private obligatorii, de la 1 august pana pe 17 septembrie, a fost justificata initial prin nevoia de a le lasa viitorilor contributori mai mult timp de gandire si posibilitatea de a alege intre mai multe fonduri. Dar daca, asa cum spune Oancea, aproape toti administratorii sunt inca de pe acum in faze avansate de autorizare – ceea ce, teoretic macar, ar fi pus in fata potentialilor clienti o plaja larga de fonduri de pensii obligatorii -, de ce a fost totusi intarziat startul?

     

    Explicatia presedintelui CSSPP este ca 17 septembrie este o data de start „care multumeste pe toata lumea“. Si pe reprezentantii companiilor, care vor sa inceapa cat mai curand, dar si pe cei ai sindicatelor, nemultumiti de forma actuala a legii de reglementare a pensiilor private. „Consideram ca CSSPP nu si-a facut treaba bine, iar sistemul nu poate porni daca macar problemele esentiale semnalate de noi nu sunt rezolvate“, declara pentru BUSINESS Magazin Petru Dandea, vicepresedinte al Confederatiei Nationale Sindicale Cartel Alfa, organizatie la care sunt afiliate 38 de federatii profesionale. La 16 iulie, sindicalistii au depus la Guvern un text cu mai multe articole ce ar trebui sa modifice legea pensiilor private obligatorii, intrata in vigoare in ianuarie. „Propunerile sindicatelor sunt inca in lucru“, sustine Paul Pacuraru, ministrul muncii, care alaturi de Sebastian Vladescu, secretarul de stat din Ministerul Economiei si Finantelor, a fost desemnat de premier sa analizeze propunerile sindicalistilor.

     

    Una dintre problemele de pe lista sindicalistilor este sistemul informatic prin care va fi coordonata redistribuirea contributiilor facute de salariati din sistemul public de pensii catre cel privat. Acest sistem ar trebui sa lege baza de date de la Casa Nationala de Pensii (CNPAS) cu cea de la Fisc, sa asigure legatura cu bancile care vor depozita banii din contributii si sa transmita informatiile catre administratorii privati. Acum sistemul nu exista, dar grupul de lucru care a fost creat pentru a-l pune la punct „a definitivat deja procedurile de colectare“, spune Oancea, adaugand ca aplicatia necesara „va fi gata cand se va incepe colectarea“. Daca pensiile private vor incepe la 17 septembrie, primele contributii ar trebui sa fie colectate in martie-aprilie anul viitor, cand fiecare angajat sub 35 de ani si, optional, salariatii intre 36 si 45 de ani vor vira 2% din salariul brut catre pensia privata obligatorie.

     

    Reprezentantii companiilor ce vor sa administreze pensii private spun ca „realizarea sistemului de colectare este, fara indoiala, in interesul nostru, dar problema poate fi rezolvata“, conform lui Adrian Allott, directorul Aviva Pensii Private. Totusi, adauga el, o schimbare majora a legislatiei in acest moment „ar fi tare neplacuta“, pentru ca Romania si-a creat deja un cadru legal pentru pensiile private, aprobat de Parlament, iar toti administratorii si-au facut business plan-urile pe aceasta legislatie. „O schimbare ar fi nedreapta si, in plus, ar dauna reputatiei Romaniei ca destinatie de investitii“, crede directorul Aviva Pensii Private.

     

    O alta solicitare a sindicatelor priveste introducerea in lege a unui articol referitor la garantarea contributiilor platite pana la valoarea reala a acestora, minus comisioanele de administrare. „Nu-i normal sa-i spui unui om ca ia doar ce da“, spune Petru Dandea. Ar accepta insa sindicatele o astfel de garantie daca ea ar implica un cost mai mare, asa cum spun companiile ca s-ar intampla? In opinia lui Dandea, nici nu este vorba despre o crestere a costurilor, dat fiind ca aceste costuri suplimentare vin primordial din constituirea provizioanelor. Or, argumenteaza el, investitiile majoritar in titluri de stat (instrumente foarte sigure, pentru care, spune el, nu e nevoie de constituirea unor provizioane pe masura celor ce se fac, spre exemplu, pentru investitiile in actiuni) nu vor aduce costuri suplimentare. Da ca exemplu Polonia, unde „la opt ani de la lansarea sistemului de pensii private peste 75% din bani sunt inca plasati in bonduri“. Tot la capitolul garantii, Dandea crede ca Guvernul ar trebui sa garanteze contribuabililor „macar acoperirea pierderii pe care o au la pensia de stat, pentru ca isi redistribuie o parte din bani catre acest sistem privat“.

     

    In privinta lipsei unei campanii publice de informare din partea CSSPP, vicepresedintele Cartel Alfa sustine ca data aderarii la un fond nu poate sa fie „in niciun caz inainte de campania de informare“ si nici „vara, cand oamenii sunt in concedii“. Daca insa aceasta campanie s-ar derula in toamna (presupunand ca solicitarea sindicalistilor va fi acceptata) startul sistemului ar fi iarasi amanat. In replica, presedintele CSSPP spune ca aceasta campanie, finan-tata cu fonduri de la Banca Mondiala, „este in faza finala“ si va dura in jur de o luna si jumatate, inainte de lansarea campaniilor facute de administratorii de fonduri. Acestia au voie sa porneasca informarea doar dupa momentul de start, adica 17 septembrie.

     

    In opinia lui Bram Boon, directorul general al ING Asigurari de Viata, problemele legislative pe care sindicatele le ridica in momentul de fata au fost deja discutate si respinse in Parlament in momentul in care a fost adoptata legea. Aproape toate companiile ce vor sa administreze pensii se plang ca o amanare le aduce pierderi, din cauza investitiilor mari pe care trebuie sa le faca si, evident, sa le recupereze in timp. „Pentru noi orice intarziere este neproductiva“, sustine Boon, adaugand ca la ING aceste pierderi sunt in curs de evaluare. Nemultumirea administratorilor fata de intarzierea deja stabilita depaseste insa aspectul pierderilor efective. „Singurii care au de castigat sunt cei care nu s-au pregatit la timp pentru implementarea acestui sistem“, afirma Boon.

     

    Autoritatile sustin ca o noua amanare nu va mai exista, „iar daca cineva la nivel politic vrea sa mai intervina, trebuie sa modifice legea“, spune Mircea Oancea – o procedura greoaie, mai ales in conditii de vacanta parlamentara. Pe de alta parte, reprezentantii sindicatelor sustin ca daca legea nu va fi schimbata, vor continua sa conteste startul campaniei si, potrivit lui Dandea, „daca nu vom fi luati in seama, ne vom sfatui membrii de peste 35 de ani (in cazul carora nu exista obligativitatea pensiei private – n.red.) sa nu participe in niciun chip la sistem“.

  • Pe lista sindicatelor

    • Logistica. Punerea la punct a sistemului care sa asigure circuitele financiare intre salariati, societatile de pensii private si Agentia Nationala de Administratie Fiscala.
    • Garantii de la stat. Contributiile platite de participantii la fonduri ar trebui sa fie garantate pana la valoarea reala a sumelor, minus comisioanele de administrare catre societatile de pensii private.
    • Reducerea rolului CSSPP. Parlamentul si nu Comisia ar trebui sa stabileasca nivelul comisionului si formula de calcul a ratei de rentabilitate a fondurilor de pensii private. Legea ar trebui sa fixeze un plafon al ratei minime de rentabilitate a fondurilor
    • Eliminarea discriminarii. Legea ar trebui sa elimine actualul calcul al pensiilor diferentiat pe sexe, ca sa nu existe riscul ca femeile sa primeasca pensii mai mici pe motiv ca traiesc in medie mai mult ca barbatii. Legea ar urma sa prevada plata de la bugetul de stat a contributiilor pentru persoanele in concediu de maternitate sau parental.
    • Informare. Inceperea din toamna a campaniei de informare a publicului si pornirea sistemului de pensii private abia dupa derularea acesteia.