BusinessMagazin

Author: adison

  • Verdict SNA pentru presa scrisa

    Anul 2004 nu a adus schimbari in clasamentul audientelor, potrivit Studiului National de Audienta pentru perioada 27 octombrie 2003 – 24 octombrie 2004. Cele mai citite publicatii din Romania au ramas cotidianul Libertatea si revistele Practic in bucatarie si ProTV Magazin.

     

    A zecea editie a Studiului National de Audienta (SNA) pentru presa scrisa nu a adus schimbari importante in topul primelor zece publicatii din Romania, indiferent de frecventa. Topul nu ia in calcul suplimentele gratuite ale publicatiilor si este alcatuit pe baza audientelor din SNA pentru perioada 27 octombrie 2003 – 24 octombrie 2004. Astfel, cea mai citita publicatie ramane cotidianul Libertatea (1.124 de mii de cititori pe editie), urmat de revista Practic in bucatarie (1.091 de mii de cititori pe editie) si ghidul TV ProTV Magazin (1.041 de mii de cititori pe editie).

     

    SNA este realizat de Biroul Roman de Audit al Tirajelor (BRAT) si masoara audienta presei scrise in orasele cu mai mult de 50.000 de locuitori, cu varsta intre 14 – 64 de ani. Esantionul utilizat de SNA este aleator, proportional cu marimea oraselor, avand un volum de 15.286 de persoane.

     

    In topul cotidienelor Jurnalul National a inregistrat, la fel ca si la precedentele doua editii cea mai importanta crestere procentuala (aprox. 19%), urcand pe locul trei in clasamentul cotidienelor centrale, in locul cotidianului ProSport, care a coborat pe locul patru.

     

    De la publicarea primelor rezultate SNA in toamna anului 2002, ierarhia primelor trei cotidiene centrale a ramas neschimbata timp de noua editii consecutive: Libertatea, Evenimentul Zilei, ProSport, care in prezent fac parte din portofoliul Ringier. Jurnalul National a urcat pe locul trei, nu atat pe fondul scaderii audientei publicatiilor Ringier, ci datorita relansarii de la inceputul anului 2004.

     

    Un alt segment care merita mentionat este cel al revistelor feminine populare, Ioana, Acasa Magazin si Lumea Femeilor care se afla la a treia livrare consecutiva in care inregistreaza cresteri ale audientei, dupa ce in primele editii ale studiului s-au aflat pe un trend accentuat descendent. Nu este vorba de cresteri spectaculoase, dar avand in vedere ca toate revistele castiga cititori, se poate spune ca piata este in crestere. Mai mult, revistele feminine populare au audienta mai mare decat majoritatea revistelor feminine glossy incluse in studiu.

     

    O alta evolutie demna de mentionat, este cea a ghidului TV, ProTV Magazin, care este saptamanalul cu cele mai mari cresteri in audienta la ultimele doua valuri SNA. In prezent, ProTV Magazin are cu aproape 3% mai multi cititori decat acum un an.

  • Topul publisher-ilor din Romania

    Audienta neta reprezinta numarul de persoane care citesc numar de numar cel putin o publicatie a trustului respectiv (persoanele care citesc mai multe publicatii sunt luate in considerare o singura data).

     

    COMPANIA

    Nr. publicatii in SNA

    Audienta neta (mii pers.)

    Ringier

    14

    3.645

    Publimedia

    10

    1.718

    Casa Lux

    4

    1.567

    Burda

    4

    1.070

    RPG

    6

    1.021

    Sanoma Hearst

    7

    1.009

    Intact

    2

    994

    Acad. Catavencu

    4

    967

     

    SURSA: STUDIUL NATIONAL DE AUDIENTA

    (27 octombrie 2003 – 24 octombrie 2004)

  • Marketingul din inima, gura si minte

    Neamurile arabe au un salut teribil care m-a fascinat intotdeauna: mana dusa la inima, la gura si la frunte, insotita de o usoara si demna plecaciune. Ce-i in inima, e si in minte, iar tot acelasi lucru il vorbeste si gura. Mirajul simbolului nu ma impiedica totusi sa inteleg ca acest „balet gestual“ a fost inventat ca o garantie suprema pentru ceea ce se afirma oral. Si ca el vine dintr-o neincredere pamanteasca fata de vorba volant.

     

    In engleza i se spune „word-of-mouth“. „Cuvantul din gura“, adica. In fapt, el se refera la modalitatea de transmitere „din gura in gura“ a informatiei. Depasindu-si spectaculos conditia, in business-ul de comunicare, „word-of-mouth“ e una dintre cele mai eficiente, dar si cel mai greu de cuantificat tehnici de marketing. Aceeasi strategie aplicata pe Internet se intituleaza viral marketing tocmai din cauza vitezei incredibile de transmitere a vestilor. Singura diferenta dintre raspandirea unei informatii si a unui virus pe Internet ar fi ca nimeni nu doreste sa opreasca informatia. Ea ne parvine de la prieteni si colegi de serviciu, care nu uita niciodata sa ne trimita un e-mail atunci cand primesc o gluma buna, cand Dalai Lama a scris mesajul pentru noul an sau cand afla, dintr-o sursa sigura, ultima barfa la o cafea.

     

    Exista companii cu o notorietate de netagaduit pe piata care isi vand de cand se stiu produsele cosmetice folosind doar „word-of-mouth“ si „batutul din poarta-n poarta“. Si fiti sinceri, intre un testimonial pentru un produs X, profesionist regizat intr-o tara occidentala si difuzat pe micul ecran si un produs Y testat pe pielea  unei bune cunostinte, sunteti siguri ca intotdeauna ati alege produsul sofisticat mediatizat?

     

    Teasing-ul inaintea anumitor campanii se construieste de asemenea bazandu-se pe zvonistica intretinuta in jurul unui eveniment ascuns, pentru scurt timp, cu strasnicie. Imi revine chiar acum in memorie o campanie care a fiert, vreme de mai multe saptamani, intreaga presa si show-biz-ul. „Ce le innebuneste pe femei?“, teasing-ul pentru lansarea Axe pe piata, ne urmarea cu inversunare, cu atat mai mult cu cat tema de gandire lansata lasa imaginatia sa zburde in voie, pe imas. In realitate insa, goana dupa ultimele zvonuri era chiar mai interesanta decat misterul in sine. Si pe acest tip de psihologie a consumatorului s-au bazat chiar initiatorii proiectului.

     

    Daca word-of-mouth marketing e de mult timp celebru, marketing-ul din inima, minte si gura nu s-a inventat inca. Pentru ca la inceput a fost singur cuvantul si, la sfarsit, va fi tot el. Salamalecum!

     

    Mihaela Nicola este matematician, Consultant Relatii Publice la Ogilvy Romania si lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice „David Ogilvy“.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Apa „decoreaza“ orasul

    Client: Coca-Cola pentru Dorna

    Agentie: McCann-Erickson Romania

    Numar difuzari TV in perioada 14 – 23 ian. 2005: 166 de difuzari (273.450 de euro – rate card), conform Alfacont Mediatrack.

     

    Pentru ultimul spot de la apa minerala Dorna, peisajul urban devine din nou un tinut fabulos, in care apa este elementul central. De aceasta data eroina spotului ajunge sa se plimbe intr-un oras in care culorile semaforului sunt anemone de mare, pe bulevardul acoperit de apa circula balene, iar fluturii se trasforma in coliere turcoaz. In final, cuplul din spot va plonja in apa care acopera orasul, sarind de pe acoperisul unui bloc foarte inalt. Beatrice Iftimi, group account director la agentia de publicitate McCann-Erickson, explica care este conceptul care sta la baza acestui spot:

     

    „Noua campanie Dorna urmareste sa construiasca un spatiu conceptual al brandului: un oras in care tehnologia si natura coexista armonios in beneficiul oamenilor. Daca in primul spot intalneam o «realitate» in care lifturile erau copaci care cresteau si descresteau cu viteza, iar metroul era un banc imens de pesti, in al doilea spot al campaniei, imaginea acestei lumi supra realiste se intregeste“.

  • Casa desteapta

    Va pregatiti sa plecati de la birou spre casa si verificati ultimele mesaje primite pe e-mail. Unul dintre ele va atrage atentia. E semnat nici mai mult, nici mai putin decat „Washing Machine“. Nu e un spam, ci o notificare primita chiar de la masina de spalat care a ramas fara detergent si va cere sa-i cumparati in drum spre casa.

     

    Mesajul de la banalul utilaj casnic a venit la fix pentru a va reaminti sa dati drumul la instalatia de climatizare din apartament si sa programati cada sa se umple cu apa fierbinte cu trei minute inainte ca dvs. sa ajungeti acasa.

     

    Acesta este visul casei digitale, in parte indeplinit in locuintele de lux chiar si din Romania: toate echipamentele, fie ele utilitati sau de divertisment, de securitate sau de business, sa fie interconectate si, in caz de nevoie, sa poata fi accesate si controlate de la distanta, prin Internet.

     

    Conceptul de „casa inteligenta“ este simplu de imaginat, insa deseori dificil de pus in practica. Toate echipamentele uzuale, de la computer la frigider si de la telefon mobil pana la centrala termica sau aerul conditionat ar urma – daca ii luam in serios pe cei care lucreaza la astfel de proiecte – sa comunice intre ele si impreuna sa poata fi controlate dintr-un singur punct, fie de pe un ecran de computer, fie prin telecomanda universala, fie chiar de la distanta, prin Internet.

     

    Sa continuam: filmele din hard-disk-ul PC-ului se vad pe televizor, muzica digitala de pe playerul de buzunar se aude pe combina stereo, pozele din camera digitala sunt proiectate pe ecranul cu cristale lichide al frigiderului, iar telecomanda universala nu ajusteaza doar temperatura din casa, ci si nivelul luminii, sonorul aparatelor de divertisment sau temperatura apei de la chiuveta. Internetul adauga la toate acestea posibilitatea de a monitoriza ceea ce se intampla acasa atunci cand suntem la birou sau in vacanta. Iar aceasta tehnologie permite unui om chibzuit sau cu pasiuni ecologice sa reduca la maxim cheltuielile pentru utilitati, pentru ca putem organiza totul astfel incat sa nu consumam curent, apa sau agent termic atunci cand nu este nimeni acasa.

     

    Conceptul de casa inteligenta a capatat consistenta dupa crahul dotcom de la inceputul acestui secol, cand, pentru a combate inerentul val de scepticism – prioritatea tehnologiei a fost sa demonstreze intai de toate ca este „prietenoasa“ cu utilizatorul si, mai ales, absolut utila. Mai marii industriei IT&C, de la hardware – Intel, HP, IBM, software – Microsoft, telefonie – Orange si altii, au investit masiv si au lansat astfel de proiecte pentru a demonstra ca acest vis este perfect realizabil.

     

    Cum s-a ajuns la ideea „casei destepte“? Producatorii de computere, dar si jucatorii din domeniul software au inceput sa promoveze PC-ul drept centru al divertismentului in familie. Computerul, al carui ecran rivaliza deja cu televizorul ca si dimensiuni, era vazut de vizionarii lumii IT ca urmatorul pas in tehnologia muzicii si a filmelor. Urmatorul pas: interconectarea computerului cu sistemul de sunet Hi-Fi, pentru ca filmele si muzica de pe calculator sa aiba o sonorizare pe masura. Apoi a venit moda camerelor digitale si a playerelor de muzica. Incet-incet, toata industria electronicelor a devenit dependenta de PC. Iar acesta este numai inceputul.

     

    Adaugati faptul ca totul incepe sa se invarta in jurul Internetului, inclusiv telefonia, iar majoritatea posesorilor de PC-uri au acasa si o conexiune la reteaua globala. Pe langa cei din industria divertismentului digital, au intrat in joc mai nou si marii producatori de electrocasnice. Electrolux, liderul acestei piete, a lansat mai multe produse „multifunctionale“, iar LG a prezentat la randul sau cateva echipamente cu functionalitati de gen: masina de spalat sau frigiderul care pot fi controlate pe Internet. Alti producatori de electronice pentru bucatarie au prezentat si ei astfel de produse.

     

    Cuptorul Salton se poate conecta la Internet pentru a descarca retete exotice, iar filtrul de cafea poate fi programat sa porneasca in fiecare zi la ora 7:00. Bucataria perfecta trebuie neaparat sa aiba o unitate centrala, de unde toate echipamentele interconectate sunt programate astfel incat plictisitoarele si stupidele activitati gospodaresti sa fie automatizate. O problema ar fi cand plecati intr-o delegatie, iar cafetiera ramane programata in fiecare dimineata…

     

    Avem asa ceva si in Romania? Raspunsul este ferm: da. „Exista si in Romania case in care controlul tuturor aparatelor electronice si electrocasnice se face de la un panou central“, spune Constantin Anghel, project manager al UTI Group. Evident ca, din motive lesne de inteles, nu veti vedea fotografii si nu veti afla adresa acestor locuinte digitalizate decat daca va invita proprietarul.

     

    Anumite proiecte merg pana la controlul jaluzelelor sau al temperaturii din casa prin atingerea unui buton, a explicat el. Sunt cautate in special solutiile de securitate si alarma, insa la fel de mult romanii sunt atrasi si de solutiile multimedia pentru divertismentul digital. Si nu oricum, ci cu playere si echipamente legate intre ele, astfel incat filmele, muzica sau fotografiile digitale sa circule de pe PC pe televizor si pe sistemul Hi-Fi, toate echipamentele colaborand pentru a avea oricand si oriunde in casa entertainment digital de calitate, explica Anghel.

     

    De asemenea, exista programe care permit controlul diverselor echipamente de la distanta, pe Internet. „Avem clienti din domeniul retail care folosesc astfel de sisteme pentru a urmari activitatea din magazin si chiar pentru a controla echipamentele de la distanta“, spune  Anghel, iar aceste solutii pot fi adaptate pentru locuinte particulare. De la distanta, printr-o interfata relativ simpla, utilizatorul poate controla inclusiv usile sau poarta de acces, centrala termica si alte asemenea echipamente.

     

    Nu exista o oferta batuta in cuie pentru a va putea face o idee cat ar costa o astfel de casa, deoarece fiecare proiect este personalizat. Oricum, cheltuielile raman de ordinul zecilor de mii de euro. „Noi putem oferi inclusiv solutii pentru monitorizarea bunurilor din casa sau monitorizarea sistemelor de acces in locuinta sau sediul companiei“, explica specialistul UTI. De pilda, cu un click, clientul poate verifica de la distanta, via Internet, daca a intrat cineva in curtea casei sale sau ce numar avea masina  care s-a oprit in fata portii.

     

    Daca telefonul mobil va fi sau nu o „cheie universala“ in casa viitorului, asa cum sustin unii, ramane de vazut. Tehnologiile noi au nevoie de timp pentru a fi asimilate de  utilizatori, iar aducerea lor in Romania se va face in functie de cererea din piata, au apreciat responsabili ai Orange.

    Operatorul de telefonie mobila s-a implicat in acest gen de proiecte, in special pentru cei care vor sa transforme celularul in telecomanda viitorului. „Orange a incercat sa aduca in Romania tehnologii inedite, drept primii pasi pentru a ajunge la ideea de casa digitala“, spun oficialii operatorului de telefonie mobila.

    Deocamdata, operatorul a lansat cu succes doua servicii care fac parte din proiectul casei digitale: Wirefree Broadband, care ofera acces la Internetul de mare viteza, fara fir, pentru utilizatorii casnici, si Orange Monitor, un serviciu de supraveghere a locuintei cu ajutorul telefonului mobil care receptioneaza imagini si sunete de la camere video amplasate la indicatia abonatului.

     

    Alti pasi pe drumul spre casa digitala a viitorului sunt facuti cu ajutorul unor companii care furnizeaza echipamente si solutii pentru automatizarea unor segmente din locuinta. Ideea principala este sporirea confortului clientului, spune Alexandru Galceava, account manager la Cosmica, una dintre companiile implicate in astfel de proiecte.

     

    Compania ofera doua tipuri de solutii, pentru automatizari complexe, cu alte cuvinte transformarea locuintei intr-un spatiu cu adevarat inteligent, precum si solutii pentru automatizarea unor segmente de activitate: lumina si sistemele de ventilatie, centrala termica etc. Cosmica ofera de asemenea posibilitatea ca acest control sa fie realizat cu telefonul mobil sau cu o telecomanda universala, dupa cum doresc utilizatorii. O interfata simpla permite extinderea controlului pe orice echipament conectat la Internet, a explicat Alexandru Galceava.

     

    „Solutia Cosmica propune si simularea prezentei unui personaj in apartament, in lipsa proprietarului, ceea ce ii poate descuraja pe hoti“, a explicat el. Exista si posibilitatea ca intreaga aparatura inteligenta din casa sa fie controlata prin linia telefonica fixa. „In Romania a aparut o cerere tot mai mare de echipamente sofisticate, din ce in ce mai aproape de conceptul de casa digitala“, a apreciat la randul sau Andreea Mihai, marketing manager al companiei IT Avitech. Sistemele ofera in plus capacitati noi, precum alarma in caz de inundatie, scurgeri de gaze etc. Pe langa confortul sporit, se adauga astfel si siguranta ca totul este in regula acasa. Avitech propune si o tehnologie care are la baza eficientizarea consumului de energie electrica sau de apa menajera sau agent termic.

     

    Ajustarea acestor parametri se face printr-o interfata grafica, in functie de orele cand proprietarul se afla acasa si asa mai departe. „In plus, noi proiectam si instalam sisteme Home Cinema, pentru a le adapta cerintelor spatiului din locuinta“, explica Andreea Mihai. Nici o tehnologie nu este 100% functionala sau 100% sigura. Asta o stim inca de pe vremea ceasului cu sapte melodii. Insa specialistii sunt de acord: de la software pornesc cele mai multe probleme ale acestor sisteme. Ce se va intampla daca sistemul de control al casei digitale va fi virusat? Dar daca ramanem fara curent? Ori daca alarma locuintei o ia razna? Specialistii in domeniu spun ca riscurile nu sunt deloc asa de mari.

     

    O parte dintre problemele inerente ale tehnologiei pot fi rezolvate si in general sunt prevazute in contractele de acest gen, afirma responsabilul UTI. De exemplu, problema intreruperii curentului, pentru care exista solutii pentru durata mai mica sau mai mare de timp. „Este doar o problema de cost suplimentar, dar se rezolva“, se arata el increzator.

     

    Unii sunt deja patiti.  „Hotarasem sa-mi cumpar o casa si, culmea, o gasisem in apropierea Bucurestiului. Locatia era  perfecta iar casa dotata dupa ultimul standard tehnologic“, a declarat pentru BUSINESS Magazin unul dintre romanii care, dupa Revolutie, a reusit sa isi construiasca un imperiu dintr-o afacere de apartament, dar care doreste de aceasta data sa-si pastreze anonimatul. „E visul oricui… Vezi pe Internet de la distanta ce se intampla in casa, poti regla camerele video, frigiderul, alarmele, jaluzelele, aprinzi luminile in interior sau in gradina. In casa, poti sa pornesti televizorul folosindu-te de calculator, sunetul te urmareste peste tot, cu ajutorul televizorului poti trimite mesaje unor prieteni… Usile se deschid/inchid automat… Ce mai… totul ca in povesti“, spune el.

     

    Un mic amanunt: in timpul vizitei la casa respectiva a cazut curentul. Se mai intampla. Doar ca a fost cam greu pentru potentialul cumparator sa mai iasa din casa, din cauza usilor nazdravane, carora le lipsea ceva: posibilitatea de a se descuia din interior, fara computer. Un „amanunt“ uitat de programatori.

    Ceea ce demonstreaza ca in Romania, in lipsa unei infrastructuri sigure (in cazul nostru reteaua de electricitate, dar putem vorbi si de Internet sau autostrazi) casa digitala poate fi uneori echivalentul tichiei de margaritar pe teasta chelului.

  • PARINTII CASEI DIGITALE

    In proiectul „casei digitale“ s-au facut deja investitii de sute de milioane de dolari. Marii jucatori din industria IT, de la Intel la Apple, cred deja ca viitorul este al casei digitale si finanteaza deja proiecte din care se vor naste, foarte probabil, viitoarele afaceri.

     

    INTEL: A fost printre primii promotori ai conceptului de casa digitala si a cheltuit prin divizia sa de investitii strategice, Intel Capital, peste 200 de milioane de dolari pentru proiecte. Prin „Digital Home Fund“, a sprijinit companii care produceau tehnologii pentru casa viitorului.

     

    IBM: A inceput inca din 2003 sa lucreze la adevarate „cartiere digitale“. In zona Village at Tinker Creek, in statul american Virginia, compania a participat la construirea unor case dotate cu tehnologii avansate, conectate la Internet printr-o retea fara fir (WiFi). O astfel de casa costa in jur de 200.000 de dolari.

     

    MICROSOFT: Este, prin fondatorul sau, Bill Gates, unul dintre promotorii acestui concept. Gates a fost de altfel printre primii care au observat ca integrarea echipamentelor din casa incepuse deja in domeniul divertismentului si ca oamenii se chinuiau sa lege intre ele PC-ul, televizorul, combina stereo si playerul de DVD sau casete video prin diverse improvizatii. Bill Gates a mers mai departe, mizand pe transformarea computerului in centrul divertismentului din living room.

     

    APPLE: Jucator de nisa pe piata computerelor, Apple a prins de la inceput trenul „digitalizarii“ divertismentului. Iar generatia de fani ai celebrului player iPod va trece cu mult mai multa usurinta la solutiile Apple pentru entertainmentul specific casei digitale.

     

    HEWLETT-PACKARD (HP): A lansat la inceputul acestui an un adevarat asalt pe segmentul multimedia al casei inteligente. Una dintre ideile de baza: continutul digital – filme, muzica, fotografii, jocuri – trebuie sa migreze fara probleme pe diverse echipamente astfel incat sa avem acces facil la el tot timpul.

  • In cautarea lui E.T.

    Proiectul SETI@home ruleaza pe mai mult de 5 milioane de computere ale voluntarilor din intreaga lume. Micile contributii voluntare la cautarea lui E.T. au intrat astfel in cartea recordurilor ca cel mai mare calcul din istorie.

     

    Astazi pare aproape de necrezut. Primele computere comerciale cantareau cateva tone si aveau o putere de calcul infima. Memoria lor abia putea stoca vreo cateva mii de cifre zecimale, iar preturile erau de sute de mii de dolari. La asemenea performante si costuri era absolut normal ca aceste calculatoare sa fie folosite doar pentru calcule extrem de complexe, care inlocuiau sute sau mii de oameni dotati cu rigle de calcul. De altfel, printre primele „aplicatii de succes“ erau cele militare: spargerea codurilor secrete si calcule balistice.

     

    Ca o curiozitate, prima unitate de disc magnetic a fost realizata de IBM in 1956 iar stramosul hard-disk-ului de azi era de fapt o „pila“ formata de 50 de discuri cu diametrul de 24 de toli (circa 60 de cm). Monstrul era capabil sa stocheze circa 4,4 MB iar costul per megabyte era cam de 10.000 de dolari.

     

    Cu aproape zece ani mai tarziu, un inginer pe nume Gordon Moore – unul dintre fondatorii firmei Intel – a remarcat ca dezvoltarea tehnologica are un ritm relativ constant: la fiecare 18 luni complexitatea circuitelor integrate se dubleaza. Desi absolut empirica, aceasta observatie a fost numita „legea lui Moore“. Si nu doar ca legea s-a dovedit valabila pana in zilele noastre, dar s-a vadit ca se aplica si altor masuri legate de computere.

     

    Rezultatul acestei dezvoltari exponentiale este ca astazi pe birourile noastre stau niste PC-uri de cateva sute de dolari care depasesc in putere de calcul un supercomputer de cateva milioane de dolari de acum 20 de ani. Si toata aceasta putere – imensa este aproape tot timpul nefolosita sau folosita la o fractiune din capacitate.

     

    Si totusi, exista domenii in care capacitatea de calcul este in continuare o resursa critica. Oarecum paradoxal, unele dintre aceste domenii sunt tocmai acelea in care computerul trebuie sa rivalizeze cu mintea omeneasca. De pilda, jocul de sah, unde salvarea vine dinspre calculul efectuat in paralel de mai multe procesoare, adesea specializate. Pentru a-l invinge pe Garry Kasparov, IBM a construit un calculator masiv-paralel, cu 30 de noduri si nu mai putin de 480 de circuite specializate pentru jocul de sah. Botezat Deep Blue, acest calculator a reusit sa-l invinga prin „forta bruta“ pe Kasparov abia dupa ce inginerii au intervenit in codul programelor intre partide.

     

    Exista insa domenii extrem de complexe, in care puterea de calcul necesara este de-a dreptul uriasa si, in plus, modelele de finantare nu permit achizitionarea unor supercomputere. Este cazul unor studii stiintifice la scara foarte mare, cum ar fi studiul ecosistemelor planetare. Din fericire, s-a gasit si aici o solutie: „ciorchini“ (clusters) de calculatoare ieftine care muncesc in paralel la aceeasi problema. In aceste configuratii suportul software este extrem de important si au fost dezvoltate sisteme extrem de performante si, mai ales, extensibile.

     

    La Universitatea Vrije din Amsterdam, un sistem format din 80 de computere SPARC este coordonat prin intermediul unui sistem de operare numit Amoeba. In lumea Linux, exista varianta Beowulf, care permite realizarea unor clustere folosind PC-uri obisnuite. Sistemul Avalon a fost realizat prin conectarea a 140 de computere si a reusit sa se claseze pe pozitia 113 in topul celor mai performante supercomputere din lume.

     

    Poate fi nevoie de mai mult? Se pare ca da. Proiectul SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence) isi propune sa analizeze datele provenind de la cel mai mare radiotelescop din lume (Arecibo, in Puerto Rico) cautand dovezi ale unor transmisii radio provenind de la o civilizatie extraterestra. Pentru a obtine puterea de calcul necesara, Universitatea Berkekey a dezvoltat un sistem care permite divizarea procesarii, distribuind prin Internet programe specializate care sa fie rulate pe calculatoarele voluntarilor atunci cand nu sunt folosite (de regula in regim de screensaver).

     

    Proiectul SETI@home a fost initiat in 1999 si ruleaza la ora actuala pe mai mult de 5 milioane de computere din intreaga lume. In total, s-a realizat astfel echivalentul a peste doua milioane de ani de calcul. Micile noastre contributii voluntare la cautarea lui E.T. au intrat astfel in cartea recordurilor ca cel mai mare calcul din istorie. Si e doar inceputul.

  • Semnatura electronica

    Asa cum unii poarta in geanta o stampila cu tus pentru a autentifica documente pe suport de hartie, altii poarta in buzunar un gen de card bancar cu care semneaza – prin intermediul computerului – documentele electronice.

     

    Cum putem fi siguri ca un e-mail vine intr-adevar de la persoana care apare in campul „de la“? Mai ales ca a trimite un mesaj fals, in numele altuia, nu e foarte greu. Pe de alta parte, in timpul transmiterii e-mailului prin Internet, acesta poate fi modificat de catre persoane rau intentionate si sa ajunga la destinatie sub o alta forma. Va dati seama ce scandal se poate isca! Aceste pericole pot fi inlaturate prin semnatura electronica.

     

    Semnatura electronica reprezinta amprenta (certificatul de autenticitate) a unui document electronic, criptata cu o cheie privata care se gaseste doar la persoana care semneaza. Semnatura electronica este atasata documentului si este verificata prin procese de decriptare la destinatar. Un document semnat electronic este protejat impotriva modificarilor; o eventuala modificare elimina automat semnatura electronica de pe acel document.

     

    Semnatura electronica este mai sigura decat semnatura clasica pentru ca aceasta ne asigura ca: documentul electronic a fost intocmit sau aprobat de persoana care a semnat electronic, persoana care a semnat nu poate nega ca a semnat acel document si ca documentul nu a fost modificat dupa ce a fost semnat. Pentru a semna electronic un document sunt necesare un certificat digital (care include cheia publica) si o cheie privata (un cod sub forma unui sir de biti) care sunt emise de o autoritate de certificare, in fapt o companie specializata in astfel de certificari.

     

    Autoritatile de certificare difera intre ele prin gradul de incredere pe care il au (la nivel international, nivel national, nivel de companie etc.) si prin modul in care respecta legile in vigoare. Odata obtinut certificatul digital impreuna cu cheia privata, proprietarul acestora poate semna electronic un document electronic folosind aplicatii care au inclusa aceasta facilitate. De exemplu, in aplicatia cu care trimitem e-mailuri avem posibilitatea sa le semnam electronic.

     

    Foarte importanta este pastrarea cheii private intr-un loc sigur. O metoda foarte folosita este stocarea cheii private pe un smart card, protejata de un cod PIN care trebuie introdus de fiecare data cand aceasta este folosita. Smart card-ul este de fapt un microcomputer de marimea unei carti de credit care stocheaza cheia privata si certificatul digital. Pentru a obtine informatiile de pe smart card exista cititoare ce pot fi integrate in tastatura sau dispozitive separate.

     

    Beneficiile aduse de semnatura electronica sunt multiple: eliminarea necesitatii folosirii documentelor pe suport de hartie, colaborare electronica intr-un mod securizat, tranzactii electronice prin Internet.

    Daca semnarea electronica se face conform legii in vigoare, documentul semnat electronic este recunoscut si din punct de vedere juridic.

     

    George Onofrei – IT Consultant, Deloitte & Touche

  • Interesat de valute? Incearca pe Oanda.com!

    Un dolar american este egal cu fix 8.230 lei. Suna bine, nu-i asa? Nu e vorba insa de vreo minune intamplata in economia romaneasca, ci de cursul de schimb din ianuarie 1998. Daca te intereseaza si alte momente speciale din istoria cursului leu-dolar, nu e greu sa le afli pe site-ul www.oanda.com. Unde, bineinteles, gasesti si cursul la zi.

     

    Iar daca ai chef de valute mai exotice, tot aici poti alege intre 164 de monede diferite si cursurile lor de schimb de-a lungul timpului. Ce parere ai de lira din Gibraltar, ouguiya din Mauritania sau leonele, de unde altundeva decat din Sierra Leone?

     

    Site-ul este impartit in trei categorii, in functie de ocupatia pe care o ai. Esti om de afaceri? Oanda.com iti ofera cateva unelte software pe care le poti integra in site-ul companiei pentru a calcula ratele de schimb valutar mult mai usor. Esti investitor? Pe site ai la dispozitie grafice cu evolutia diverselor valute de-a lungul timpului, analize si previziuni, stiri si comentarii. Sau, daca te incadrezi mai degraba in categoria „calator“, site-ul iti ofera posibilitatea sa printezi fise cu diversele rate de schimb ale tarilor catre care te indrepti sau sa afli unde este cel mai apropiat bancomat intr-o anumita zona.

  • Transplant de frumusete

    Chirurgia plastica devine pe zi ce trece mai curand un domeniu extrem al industriei cosmetice decat o ramura a medicinei, al carei scop a fost intotdeauna acela de a ameliora consecintele devastatoare ale unor boli sau accidente.

     

    Exista cateva elemente la nivel global care indica clar evolutia chirurgiei plastice catre industria de lifestyle (care mai include moda si divertismentul). Pentru o anumita elita s-a inventat conceptul de „vacanta de infrumusetare“. Africa de Sud, Rio de Janiero si Bangkok sunt destinatiile preferate ale domnilor si doamnelor care doresc un face lift, o liposuctie sau orice alta operatie mai complicata – departe de ochii indiscreti ai mediului din care provin – contra unor onorarii modice.

     

    Cum functioneaza conceptul? Pacientul turist se programeaza pentru operatie la Johanesburg sau Cape Town, beneficiind de serviciile medicale ale unor spitale care au in acelasi timp statutul unor hoteluri de lux. In perioada post-operatorie, agentia de turism organizeaza expeditii de vanatoare in savana sau vilegiaturi la malul marii, pentru „rodajul“ noilor imbunatatiri corporale. Acest tip de turism a capatat deja denumirea de „scalpel safari“.

     

    Chirurgia plastica braziliana are o reputatie bine stabilita in lume. De curand, un chirurg brazilian a castigat premiul pentru cel mai frumos transplant de par din lume (nu se acorda un premiu pentru cea mai reusita operatie de acest gen). Mania chirurgiei plastice a prins atat de bine la Rio incat pana si muncitorii din fabrici economisesc pentru urmatoarea interventie de acest gen. Unul dintre cele mai de succes produse bancare in Brazilia este creditul de consum pentru „frumusetea corpului si a sufletului.“

     

    Spitalul Bumrungrad din Bangkok are faima celui mai bun spital dedicat exclusiv chirurgiei plastice – toti pacientii si doctorii sunt „importati“ din tarile vestice. Thailanda a reusit recent sa distruga avantajul competitiv absolut pe care il detinea Suedia in materie de schimbare de sex printr-un artificiu de marketing: asocierea turismului de placere cu medicina de placere.

     

    Africa de Sud, Turcia si Costa Rica sunt recunoscute pentru competentele stomatologilor specializati in „estetica dentara“. In cercurile inalte ale Londrei s-a impus chiar ideea ca stomatologii sud-africani sunt singurii care au expertiza necesara unor astfel de operatii. Cu toate acestea, nota de plata la Londra este de zece ori mai mare decat la Cape Town, unde totul incepe cu o expeditie la minele de diamante si la atelierele de prelucrare De Beers. Turistul-pacient este invitat sa-si aleaga singur bucata bruta de diamant din care i se va slefui inimioara-diamant de pe incisiv, cam in acelasi mod in care intr-un restaurant ne alegem pestele din acvariu pentru cina. Pacientul primeste un film personalizat, un mini-documentar de tip Discovery despre implantul de diamant, de la mina pana la dentina.

     

    Incastrarea diamantelor in incisivii laterali nu este o noutate radicala, in schimb inglobarea acestora in globul ocular este o tehnica de ultima ora. O clinica specializata din Rotterdam a pus la punct un procedeu de mare acuratete prin care a implantat de curand stelute de diamant in sase colturi in membrana mucoasa a ochilor. Fiecare implant are diametrul de circa 0,13 inci si costa intre 620 si 1.232 de dolari. Operatia a reusit in toate cele sase cazuri pilot. Clinica sustine ca ar avea o lista de asteptare de circa doua sute de persoane. Operatia dureaza 15 minute si foloseste, printre altele, un microscop steril.

     

    Pentru gusturi mai sofisticate, exista posibilitatea chirurgiei plastice in scopuri artistice. Cel putin asa declara Orlan, o frantuzoaica ce trece drept autoritate incontestabila in materie de „arta corporala“. „Arta trebuie sa socheze ca sa-si justifice existenta“ – cam asa suna este crezul ei artistic. Orlan a inceput prin a imita femeile tribului Ndebele din Africa, cunoscute pentru gaturile lor de tip girafa, lungite din pricina inelelor de metal care li se pun inca de la nastere. Cel mai recent, Orlan si-a expus cele doua implanturi de silicon de deasupra sprancenelor, in incercarea de a contesta tiparele sociale occidentale asupra frumusetii corporale. La operatiile lui Orlan se pot cumpara bilete, in aceeasi maniera in care cineva isi cumpara bilete pentru a asista la un concert. Revenind la forme mai putin excentrice, dar nu mai putin spectaculoase ale chirurgiei plastice, se poate spune ca in domeniu se petrece o revolutie chiar sub ochii nostri.

     

    The Royal College of Surgeons, prestigioasa organizatie britanica omologa Consiliului Medicilor din Romania, a dat publicitatii un comunicat prin care a recunoscut fezabilitatea tehnica a transplanturilor totale de chip (fizionomie faciala). Exista persoane care au suferit mutilari grave ireversibile ale fetei. Oficialii organizatiei britanice sustin ca un transplant „de fata“ este chiar mai usor decat lipirea unui deget taiat, pentru ca vasele fetei au un diametru mai mare, iar manevrele microchirurgicale sunt mult mai usor de executat.

     

    Cu toate acestea, este necesar sa se gaseasca un donator (decedat) iar pacientul trebuie sa accepte riscul de 50% de esec al operatiei la care se supune din cauza reactiilor de respingere a grefei complexe de tesut. Oponentii acestui tip de operatie chirugicala sustin ca este inuman sa supui pacientul la un regim neintrerupt de medicatie cu imunosupresive, care impiedica declansarea reactiei de respingere si care dau o predispozitie pentru cancer. John Barker, chirurg principal la spitalul universitar din Louisville, Kentucky, incearca sa demonteze o convingere raspandita – aceea ca persoana care primeste „transplantul de fata“ ar urma sa arate identic ca fizionomie faciala cu donatorul decedat – lucru care ar complica infinit lucrurile, daca ar fi adevarat. Suntem totusi departe de procedeele din filme precum „Face Off“ („Fata in fata“).

     

    Pana una-alta, cele mai raspandite operatii de chirurgie plastica raman cele care implica venerabilul, de acum, silicon (augmentare de sani sau buze), liposuctia si injectiile cu botox pentru indepartarea ridurilor. Insa aria lor de raspandire incepe sa tinda catre proportii de masa. La Londra, unul dintre cele mai la moda cadouri pentru Craciunul trecut a fost bonul de chirurgie plastica. Unele dintre angajatele firmelor din City au primit din partea companiilor lor aceste bonuri preplatite care pot fi folosite pentru injectii cu botox, mariri de buze ori alte interventii plastice minore. Sloganul campaniei de marketing pentru popularizarea acestor bonuri a fost: „Chirurgia cosmetica e pentru o viata, nu doar de Craciun“.

     

    S-a constatat de asemenea o crestere subita si aparent ireversibila a numarului de barbati care recurg la operatii de chirurgie plastica. American Academy of Facial and Plastic Reconstructive Surgery a publicat un studiu care arata ca anul trecut numarul barbatilor care au apelat la macar o interventie de acest gen a crescut cu 497%, in timp ce numarul femeilor a crescut cu numai 36%. In timp ce varsta medie a femeilor care fac operatii estetice este de 31-40 de ani, cea a barbatilor este de 40-59 de ani. Barbatii prefera, in mod bizar, in proportie covarsitoare, operatiile de modificare a formei nasului. Pe locul al doilea vin injectiile cu botox pentru netezirea ridurilor.

     

    Motivele invocate de barbati pentru aceste interventii tin de imbunatatirea imaginii in afaceri, de dorinta de a parea mai tineri, in timp de femeile raspund in mod consecvent si in bloc ca fac acest lucru „pentru a fi frumoase“. Dar indiferent de raspunsurile sondajelor, oamenii par tot mai convinsi ca tineretea fara batranete ori frumusetea stau in varful bisturiului chirurgului plastician.