BusinessMagazin

Author: adison

  • Lupta pentru pastrarea blazonului

    De la statutul de purtatori de steag ai tarilor pe care le reprezentau, TAROM, Malev, CSA si LOT trebuie sa isi gaseasca locul intr-o piata in care nu prea mai exista granite. Au fiecare destule atuuri pentru a ramane in top sau macar pe piata?

     

    In 2003, o decizie politica brusca punea punct istoriei de 37 de ani a zborurilor TAROM peste Atlantic. Desi momentul 11 septembrie 2001 facuse dificil zborul in Statele Unite pentru toata lumea, compania romaneasca a fost printre putinele din lume si singura de traditie (mai precis, ceea ce se cheama „flag airliner“ – companie aeriana nationala, purtatoare de steag national) din estul Europei care a renuntat zborurile lung curier. Acum, la patru ani de la acea decizie, TAROM este singura companie de traditie din estul Europei care are profit. CSA (Czech Airlines), Malev Hungarian Airlines si LOT Polish Airlines au preferat sa fluture steagul tarii lor pe toate aeroporturile importante ale lumii, indiferent daca aceasta le aducea pierderi sau nu.

     

    Asadar, daca ar fi sa facem un clasament dupa situatia financiara, TAROM ar sta pe primul loc in cadrul companiilor din estul Europei. Singura companie care a mai avut in 2006 profit este LOT, dar la polonezi profitul a venit din non-core business: anul trecut compania si-a vandut participatia la hotelul Marriott din Varsovia si activele la banca Pekao, dar a avut profit si din tranzactii cu petrol. Asadar, din zboruri (din core business) a iesit pe plus doar TAROM.

     

    Dar este TAROM cea mai cea companie aeriana din zona? Conform statisticilor Asociatiei Europene a Companiilor Aeriene (AEA), dintre TAROM, CSA, LOT si Malev, TAROM este pe ultimul loc din punctul de vedere al numarului de pasageri transportati. „Principala cauza a acestui ultim loc este faptul ca TAROM se bazeaza pe zboruri regionale si pe piata interna, automat pierzand avantajul curselor de lung curier, care au avantajat pe de alta parte cota de piata a celorlalti operatori prezenti pe piata“, spune Ulrich Schulte-Strauss, secretar general al AEA.

     

    Cu alte cuvinte, TAROM a renuntat intr-adevar la pierderile imense pe care le aduceau cursele de lung curier (20 de milioane de dolari pe an, conform ministrului transporturilor din acea perioada, Miron Mitrea), dar a renuntat si la o cota de piata importanta, pe care si-o impart acum Air France-KLM, British Airways si alti operatori de pe piata, pentru care cursele de lung curier (cu escala in tara de origine) reprezinta mai bine de jumatate din afacerile din Romania.

     

    Faptul ca si-au pastrat cursele de lung curier a facut ca CSA, LOT si Malev sa fie primii trei operatori est-europeni in clasamentul dupa numarul de pasageri. Conform statisticilor AEA, compania cu cel mai mare numar de pasageri transportati este CSA, „flag carrier“-ul ceh infiintat in 1923. 

     

    In spatele acestor clasamente stau insa cateva strategii, pe care companiile aeriene est-europene le-au pus in aplicare in perioada de dupa 1990, cand au plecat la drum cu aceleasi atuuri si aceleasi inconveniente. „Toate au plecat din acelasi punct: companii de stat cu numar mare de pasageri, in lipsa concurentei, dar si cu probleme specifice firmelor de stat, flota invechita, dar si cu un brand rezonant pentru consumatorul local“, spune Madalina Cretu, directorul la Bucuresti al operatorului maghiar Malev.

     

    FLAG CARRIER VS. LOW COST. Spre sfarsitul anilor ‘90, competitia a inceput sa se accelereze, iar companiile aeriene nationale au inceput sa piarda cota de piata, tendinta care s-a accelerat in prima parte a anilor 2000, odata cu intrarea si pe piata estica a companiilor low-cost. Practic, in piata estica a inceput sa se simta curentul deja generalizat in toata lumea, unde doar companiile foarte mari reusesc sa reziste si sa aiba si profit.

     

    „Faptul ca in Europa fiecare tara are un «flag carrier» teoretic nu ar trebui sa mai dureze foarte mult, deoarece conceptul in sine nu mai are loc in contextul disparitiei granitelor dintre tari“, spune Szabolcs Nemes, consultant la Roland Berger. Acesta isi sustine ipoteza exemplificand cu piata nord-americana, unde in jur de 15 companii aeriene deservesc o zona si un numar de pasageri aproximativ egale cu Europa. „Dintre acesti operatori, doar cativa – cei mai buni – vor reusi sa se mentina si sa deserveasca Europa in ansamblu“, considera Nemes.

     

    Pana la a incerca sa devina cei mai buni – tinta destul de greu de atins -, companii precum CSA, LOT, Malev sau TAROM incearca sa gaseasca o nisa de piata care sa le mentina si sa le permita mici cresteri.

     

    Pentru TAROM si mai ales LOT, companii care deservesc tari mari, strategia a fost mai simpla: un cat mai bun control al pietei interne si mizarea pe brand pentru a capta clientii locali.

     

    Strategia TAROM a inceput prin renuntarea la cursele de lung curier, a continuat prin captarea pietei interne si printr-o adaptare la cererea pietei: „Cred ca atuurile noastre au fost faptul ca ne-am adaptat la trafic si am schimbat punctul de vedere care exista mai demult in companie, ca nu trebuie sa facem eforturi pentru a atrage clientii“, spune Gabriel Dumitrescu, directorul general al TAROM. Fiind constient de faptul ca trebuie sa „tina in mana“ clientii romani, TAROM a facut la sfarsitul anului trecut prima campanie de crestere a gradului de ocupare pe cursele interne (de la 19 euro/segment), care s-a soldat cu o crestere generala de 5% a gradului de ocupare. „Compania intrase deja pe profit de un an si principalul urmator pas era castigarea de noi clienti“, explica Gabriel Dumitrescu. Directorul general precizeaza ca efectele acestei campanii inca mai dureaza: „Pentru acest an, estimam ca vom trece de 1,6 milioane de clienti, dar veniturile nu vor creste in acelasi ritm, deoarece vrem sa mentinem preturile jos, pentru a face fata concurentei low-cost“. 

     

    Pe langa cursele interne, Dumitrescu s-a gandit si la o suplimentare a curselor externe care merg foarte bine (Valencia, Londra, Madrid), rute unde va introduce in iunie si iulie cele doua noi Airbus 310 (care au zburat inainte de 2003 la New York).

     

    Dat fiind ca i-a lasat pe clientii de lung curier competitiei europene si companiei Delta Airlines, care va relansa din aceasta vara zborurile transatlantice din Romania, TAROM a preferat o strategie proprie. „Sunt doua moduri in care putem lupta cu amenintarea low-cost – pentru ca este o amenintare“, spune Dumitrescu: Prima solutie este sa ii contracaram cu oferte de pret comparabile pe undeva cu ale lor si a doua este sa ne pozitionam cu o oferta superioara: „Companiile low-cost ofera un drum pana la destinatie, noi oferim un serviciu, o calatorie in adevaratul sens al cuvantului“.

     

    Pe o idee similara a mers si compania poloneza LOT. Pentru a-si separa clientii, aceasta a infiintat din februarie 2005 o subsidiara low-cost, Central Wings, luand astfel si din potentiala cota de piata construita in Polonia de companii precum EasyJet sau Ryanair, care au intrat in Polonia imediat dupa aderarea tarii la UE si au scazut cu aproape 15% cota de piata a LOT (pana la 42% la inceputul lui 2007, din care 34% este cota de piata a LOT si 8% a Central Wings).

     

    DEZAVANTAJUL PIETELOR MICI. Spre deosebire de TAROM si LOT, companiile tarilor mai mici din regiune nu s-au putut baza pe piata interna. CSA, compania cehilor, neavand piata interna (dat fiind ca in Cehia se ajunge oriunde usor cu masina de la Praga), a trebuit sa gaseasca solutii pentru a se adapta. „CSA are cateva atuuri: sunt mult mai multi cehi care zboara decat romani, de exemplu; compania s-a dezvoltat foarte mult pe frecvente de zboruri charter, a profitat din plin de explozia turismului in Cehia, in special in Praga si incearca sa transforme Praga intr-un hub care sa transporte pasageri din Europa de Est spre Europa de Vest pe curse de lung curier“, explica Szabolcs Nemes, consultant al Roland Berger.

     

    Desi este compania cu cel mai bun grad de ocupare din Europa Centrala si de Est, CSA se lupta sa scape in 2007 de pierderi pentru a putea fi scoasa la privatizare. In acest sens, anul trecut, CSA a lansat „OK 06-08“, care nu este vreun nume de cod, ci strategia companiei de a intra in 2008 cu un profit de 215 milioane de coroane (7,6 milioane de euro), dar si cu aceeasi cota de piata din 2006 (cand a ajuns la 44% dupa caderea de 8,7% suferita in 2005, in urma intrarii pe piata a 19 companii low-cost in primul an dupa aderarea tarii la UE). 

     

    Primele miscari au fost renuntarea la cursa pentru Dubai, vanzarea diviziilor de cargo si de catering, renuntarea la comanda de patru noi Airbus-uri 330 si inchirierea unuia dintre cele patru catre Air India. Datorita acestor miscari, gurile rele (a se citi revistele cehe) vad in acestea semne ca CSA ar putea renunta la cursele lung curier. Pe de alta parte, CSA a extins rutele in tarile din fosta URSS, dar si in tarile baltice si Balcani si se pozitioneaza ca un hub intre aceste zone si rutele de lung curier.

     

    Pe aceeasi strategie mizeaza si Malev, chiar daca pentru compania maghiara efectul low-cost a fost mai dur: a pierdut 24,8% din cota de piata si a ajuns la 30,8%, avantajul fiind ca s-a pastrat in frunte. Malev a reusit sa scape de datorii si de alte probleme prin privatizarea, la a saptea incercare, cu Air Bridge, o companie controlata de miliardarul rus Boris Abramovici, care mai detine in acest domeniu KrasAir si AirUnion. Dupa ce a platit aproape 1 milion de euro pe Malev, oficialii Air Bridge au declarat ca numarul pasagerilor va creste cu 15% in fiecare din urmatorii ani (in 2006 compania a transportat 3 milioane de pasageri) si ca investitiile vor fi mai mari decat cele obligatorii prin contractul de privatizare – 60 de milioane de euro.

     

    Analistii cred ca miliardarul rus a cumparat Malev prin intermediul Air Bridge (companie inregistrata in Lituania), tocmai pentru ca Malev sa nu isi piarda drepturile de operator aerian european (acordurile open-sky), dar si pentru ca operatorul maghiar intrase de curand intr-o alianta pretioasa: oneworld, fiind asociata astfel cu nume top brand precum American Airlines, British Airways sau Finnair. „O optiune pentru noul proprietar ar fi sa  transforme Budapesta intr-un hub intre tarile din fostul bloc URSS si SUA, Japonia si alte destinatii de lung curier – o strategie cu siguranta castigatoare“, spune consultantul de la Roland Berger, care mai considera ca Malev a mai tras o carte castigatoare in ultimul an: cresterea vanzarilor online, ajunse acum cam la acelasi nivel cu vanzarile din agentiile proprii (Internetul are o pondere mai mare in special dinspre clientii veniti din Europa de Vest).

     

    „Aeroportul din Budapesta are intr-adevar o foarte buna structura pentru un hub; aceasta a fost viziunea companiei inca de la inceput si pentru asta s-a investit foarte mult, mai ales in innoirea totala a flotei (pentru a permite zboruri lungi si confortabile)“, afirma Szabolcs Nemes.

     

    Malev este si compania est-europeana ce a atras cei mai multi pasageri romani pe curse de lung curier cu escala la Budapesta. Madalina Cretu spune ca acesta este poate cel mai important segment al vanzarilor Malev in Romania, care este prima piata din Europa de Est pentru compania maghiara. Iar aceasta se vede din cresterea consemnata de zborurile Malev din Romania: de la 14 zboruri pe saptamana in 1994, compania condusa de la Bucuresti de Madalina Cretu va avea din mai 58 de curse saptamanale din Romania la Budapesta. Iar din Romania nu inseamna numai Bucuresti sau Constanta, ci si Cluj sau Timisoara (orase apropiate de Budapesta), unde operatorul maghair lucreaza in parteneriat cu Carpatair. Pe cursele din si spre Romania, Malev a transportat anul trecut 125.000 pasageri si a atras venituri de 11,5 milioane euro.

     

    PRIVATIZAREA, O SOLUTIE? Dupa 1990, fiecare tara din fostul bloc comunist a luat in calcul vanzarea flag carrier-ului, pentru ca acesta genera foarte multe cheltuieli si, atunci, foarte putini bani. Unii au facut-o chiar, altii nu au incercat, altii se pregatesc. Sunt trei mari dezavantaje pe care le are o companie aeriana de stat, spune acelasi Nemes: „deficientele generale ale oricarei companii de stat, marketingul nepotrivit si interventia statului, care de multe ori trebuie sa gaseasca un compromis intre brandul national si banii pe care ii poate inghiti o astfel de companie“. Astfel, achizitiile de avioane si disponibilitatea redusa de a taia din costuri, inclusiv din cele de personal, fac deseori parte din procesul decizional dificil din companiile de stat.

     

    Toate aceste societati aeriene de stat au structuri mari, iar in ultimii ani au tot incercat sa le reduca. Gabriel Dumitrescu, directorul TAROM, a inceput reducerile de personal prin inchiderea agentiilor in unele orase de unde vindea foarte putin, de exemplu Arad. La randul sau, dincolo de faptul ca este pe pierdere, CSA are probleme cu cei 5.000 de angajati ce revendica frecvent mariri salariale si nu sunt de acord cu reducerile de personal; or, compania ceha vrea sa rezolve mai intai aceste probleme pentru a putea sa se lanseze apoi la privatizare.

     

    Dar este privatizarea o solutie pentru aceste companii? „Poate fi o solutie, mai ales daca ar fi cumparata de un investitor strategic (o alta companie aeriana), nu de un investitor financiar“, crede Nemes.  „Faptul ca industria aeronautica e in continua schimbare, in conditiile in care toate companiile au probleme mai mici sau mai mari, ma face sa cred ca orice potential investitor strategic va trebui sa raspunda la intrebarea daca prefera preluarea companiei sau se multumeste sa foloseasca  reteaua acelei companii intrand in aceeasi alianta, pastrand astfel banii pentru investitii in propriul brand si flota“, mai spune Szabolcs Nemes.

     

    La inceputul anilor ‘90 au fost cateva tentative de privatizare a companiilor aeriene, cand Alitalia a cumparat 40% din Malev si Hemus Air a cumparat Balkan Air. Privatizarile au fost atat de nefericit facute, incat statul ungar a rascumparat actiunile de la Alitalia, mult mai scump, iar Balkan Air a disparut, statul bulgar fiind nevoit sa isi infiinteze o alta companie, Bulgarian Airlines, care are acum 25% cota de piata in Bulgaria. Directorul TAROM spune ca acestea s-au intamplat deoarece companiile erau in schimbare de structura si ca maturizarea companiilor ar putea sa le faca acum mai atractive, respectiv mai puternice pentru privatizare. 

  • Strategiile

    Fiecare dintre companiile nationale est-europene de traditie (infiintate toate in anii ‘50 sau chiar mai devreme) se bucura de avantajul unui brand bine asezat in constiinta clientilor. Pe langa acesta, care le asigura inca o buna parte din cota de piata, fiecare companie si-a cautat un mod in care sa se diferentieze de ceilalti in contextul globalizarii pietei.

     

    CSA. Conform statisticilor dupa numarul de bilete vandute, CSA este primul operator din Europa Centrala si de Est. Acesta a castigat cota de piata facand din Praga un hub, dar si din cresterea turismului in si din Cehia, precum si din lipsa unei competitii acerbe low-cost.

     

    MALEV. Desi a atins razant falimentul, compania ungara se bazeaza pe transformarea Budapestei intr-un punct de legatura intre Est (Rusia si Eurasia) si Vest (Europa de Vest si rutele transatlantice).

     

    LOT. Avantajele companiei nationale poloneze sunt piata interna dezvoltata (numarul mare de locuitori si faptul ca sapte aeroporturi interne raporteaza peste 100.000 de pasageri anual) si strategia: si-a creat propria divizie low-cost pentru a contracara competitia.

     

    TAROM. Cu cei mai putini pasageri transportati, TAROM se bazeaza pe puterea brandului si pe o piata interna cu o crestere buna.

  • Clasamente 2006

    Zicala cu „cine risca castiga“ nu prea se verifica in cazul rezultatelor companiilor aeriene. Companiile care au preferat sa gandeasca pe termen lung au avut pierderi in ultimii ani, iar TAROM, cu cei mai putini pasageri transportati si cu zborurile profitabile in portofoliu, e pe profit, chiar daca foarte mic.

     

    Companie

    numar pasageri transportati (mil.)

    grad ocupare (%)

    Czech Airlines (CSA)

    4,3

    70,3

    LOT

    3,4

    74,4

    Malev Airlines

    2,7

    67,1

    Croatia Airlines

    1,3

    61,1

    TAROM

    1,1

    62,1

    JAT (Serbia Airlines)

    1,0

    57,0

     

    Companie

    Profit

    Cifra afaceri

    TAROM

    2,3 mil. euro

    224 mil. euro

    LOT

    – 3,4 mil. euro*

    723 mil. euro (2,7 mld. zloti polonezi)

    CSA

    – 40 mil. euro

    805 mil. euro (23 mld. coroane cehe)

    Malev

    N/A**

    N/A**

     

    *   Din non-core business, profitul LOT a fost anul trecut de 141 mil. euro.

    ** Malev nu a publicat datele financiare pentru 2006. Acestea vor fi anuntate la sfarsitul acestei luni.

  • TURISM: Cum s-ar putea "caza" un fond de investitii la Continental

    Dupa 16 ani de constructie a lantului Continental, timp in care s-a ocupat doar de afaceri cu hoteluri, fiind actionar majoritar si manager, omul de afaceri Radu Enache se va asocia cu un fond de investitii pentru a-si diversifica portofoliul. Tinta? Bineinteles, dezvoltari imobiliare.

     

    Cu doar cateva saptamani in urma, Radu Enache anunta ca va investi in urmatorii trei-patru ani 130 de milioane de euro pentru a dezvolta 11 noi hoteluri, dintre care sapte vor fi afiliate Ibis si patru sub brandul Continental. Noua investitie va transforma radical structura Continental Hotels, dat fiind ca, practic, numarul de camere se va dubla (cele sapte hoteluri Ibis aducand 1.005 camere in plus, cele patru Continental minim alte 400 de camere, care se vor adauga celor 1.490 existente).

     

    Odata cu acest anunt, se parea ca omul de afaceri va fi absorbit de constructia si lansarea celor 11 hoteluri si ca, pana la lansarea primelor hoteluri, programate unul pentru 2007 si trei pentru 2008, nu va mai avea si alte proiecte.

     

    Insa, saptamana trecuta, un comunicat al Consiliului Concurentei a adus stirea ca omul de afaceri mai pregateste si altceva, insa nu cu actualii coactionari, ci cu un fond de investitii,  fiind in negocieri cu cehii de la PPF pentru inceperea unor noi afaceri. Negocierea Continental cu PPF aparea saptamana trecuta si in portofoliul firmei de avocatura Musat & Asociatii, nefiind insa mentionate alte detalii privind stadiul acestor negocieri.

     

    Consiliul Concurentei analiza saptamana trecuta natura modului in care omul de afaceri a decis sa administreze aceste noi proiecte: „Operatiunea vizeaza obtinerea controlului in comun indirect asupra firmei Continental Hotels Investments Bucuresti, prin intermediul Conti Hotels Investments, de catre companiile Moonbright Limited, controlata de fondul ceh de investitii PPF, si Crossbrook Limited din Cipru, infiintata de familia Enache“, preciza Consiliul Concurentei.

     

    Firma Conti Hotels Investments va prelua, prin intermediul Crossbrook (o societate vehicul apartinand familiei Enache, care actioneaza ca o societate de investitii), activele familiei Enache, in special pachetul de 71% din RED Group, companie care detine lantul hotelier Continental Hotels. „M-a interesat sa imi consolidez intr-o singura companie toate investitiile personale, iar acest lucru se va intampla in compania Conti Hotels Investments“, explica Radu  Enache. In compania nou-infiintata, Crossbrook Limited detine 71,83% din actiuni, iar societatea vehicul controlata de PPF detine restul de 28,14% din portofoliul de actiuni, dupa cum arata datele Registrului Comertului.

     

    Conform omului de afaceri, PPF nu este singurul fond de investitii cu care este negociata o viitoare asociere. Alte doua fonduri  – Capital Investments si Colony Capital – sunt in negocieri cu Radu Enache, iar rezultatul si anuntul asocierii cu un fond de investitii va fi facut la mijlocul lunii iunie, odata cu Adunarea Generala a Asociatilor.

     

    Scopul asocierii este intrarea familiei Enache intr-o noua afacere, din care sa rezulte noi investitii: „Ne gandim la investitii in imobiliare sau tot hoteluri care sa fie operate de Continental Hotels sau de un alt operator ales de grupul nou format“, spune Radu Enache, precizand ca mai multe detalii despre viitoarele investitii vor iesi pe piata odata cu semnarea asocierii, din luna iunie. Mai exact, omul de afaceri spune ca finalizarea discutiilor cu fondul de investitii ales va da atat masura, cat va influenta si portofoliul de investitii care va urma acestei asocieri.

     

    Mutarea actiunilor familiei Enache intr-o singura entitate are loc la mai putin de un an de cand Radu Enache a cumparat cateva pachete de actiuni ale altor actionari ai Continental Hotels, pentru a ajunge la o participatie de aproape 71%. 

     

    In toamna anului trecut, Fondul Roman Post-Privatizare (FRPP) a iesit din actionariatul companiei Continental Hotels, dupa ce si-a vandut pachetul de actiuni de 20% firmei RED Group, controlata de Radu Enache. Tranzactia a fost finantata, partial, printr-un credit de circa zece milioane de euro contractat de RED Group de la Raiffeisen Bank.

     

    Pachetul de actiuni detinut de FRPP era controlat indirect de Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), Fundatia Post-Privatizare si GED Capital  Fund I. FRPP ar fi trebuit sa iasa din actionariatul Continental Hotels odata cu listarea la bursa a companiei, care era anuntata inca de la inceputul anului trecut, dar care a fost amanata de doua ori si pentru care nu este momentan stabilit un deadline.

     

    Odata cu preluarea pachetului de la FRPP, RED Group a preluat si actiunile detinute individual de Radu Enache, de catre fiul sau, Daniel Enache si inca un membru al familiei sale, Ioan Mirea, ajungand la o participatie de 70,8% din capitalul Continental Hotels. Actionarii ramasi sunt SIF Transilvania (cu 8,7%), Academia Romana-Fundatia Familiei Menachem H. Elias (cu 7,5%), Andrei Pop (cu 1,9%), SIF Banat-Crisana (cu 1,2%) si alti actionari (care detin sub 1%).

     

    La acel moment, omul de afaceri declara ca deocamdata nu mai este interesat de alte pachete de actiuni, ci doar de investitii si de constructia mai multor hoteluri.

  • Cifre Continental

    Lantul hotelier controlat de Radu Enache detine atat hotelurile Continental, cat si cele trei hoteluri Ibis existente momentan pe piata romaneasca.

     

    AFACERI. Cifra de afaceri a Continental Hotels a avut o crestere de peste 15 mil. euro din 2000 incoace, atat prin adaugarea de noi hoteluri, cat si din extinderea afacerilor celor existente (in special pe sectorul de evenimente). Cifra de afaceri a urcat de la 8,7 mil. euro (2000) la 24,3 mil. euro (2006).

     

    CAMERE. Cifra de afaceri din 2006 a fost mai mare decat cea din 2005 (cu 2 mil. euro), desi numarul de camere a scazut (de la 1.544 la 1.490, prin inchiderea pentru renovare a hotelului din Bucuresti).

     

    PLANURI. Cel mai ambitios proiect anuntat de Radu Enache este parteneriatul cu Accor semnat cu cateva saptamani in urma care prevede constructia de hoteluri ce vor fi afiliate Ibis la Timisoara, Targu Mures si Sibiu (cu deschidere in 2008), Bucuresti, Cluj si Brasov (in 2009) si Iasi (in mai 2010). 

  • Barbatii cuceresc piata cosmeticelor

    Cand vorbesc despre cresterea nivelului de trai si a educatiei consumatorilor, producatorii si distribuitorii de cosmetice din Romania au in vedere si un segment de la care au asteptari tot mai mari: barbatii care folosesc cosmetice. Pentru unele companii, vanzarile de creme, geluri sau lotiuni destinate barbatilor au ajuns sa reprezinte deja 30% din cifra de afaceri.

     

    Oare barbatii devin din ce in ce mai mult femei?, se intreba jurnalista Carrie Bradshaw in „Totul despre sex“. Daca uzul cosmeticelor si preocuparea pentru infrumusetare sunt considerate atribute exclusiv feminine, probabil ca intrebarea ar avea sens; producatorii de cosmetice ar nega insa cu tarie o asemenea ipoteza, recunoscand insa cu placere ca barbatii folosesc cosmetice masculine – un segment care, conform acelorasi producatori, creste la nivel local cu cel putin 10% pe an.

     

    Conform datelor Euromonitor, volumul pietei romanesti a cosmeticelor (care include nu numai creme si lotiuni, ci si servicii de chirurgie estetica, produse de fitness si dieta) s-a ridicat in 2006 la 600–700 mil. euro, iar pentru anii care urmeaza, corpul de statistica economica al UE estimeaza o crestere in total de pana la 60% in intervalul 2006-2010. Iar produsele pentru uz masculin si-au castigat deja o felie buna din aceasta piata, potrivit lui Dan Zloteanu, director de marketing la Beiersdorf, care detine brandul Nivea. „Ponderea produselor pentru barbati ajunge la 30% din totalul vanzarilor Nivea in Romania“, precizeaza Zloteanu, estimand ca anul acesta piata cosmeticelor masculine va inregistra o crestere de 10-15%.

     

    Reprezentantul Beiersdorf recunoaste ca „barbatul roman este interesat de aspectul sau, insa nu e suficient de convins ca merita sa foloseasca zilnic acest tip de produse“. Conform lui Zloteanu, publicul-tinta al cosmeticelor barbatesti este format din tineri cu varsta intre 25 si 35 de ani, care locuiesc la oras, sunt in pas cu noile tendinte in moda, design sau decoratiuni si au venituri peste medie. In plus, consumatorul tipic „este interesat de aspectul sau exterior si foloseste crema de fata la indemnul partenerei sale“.

     

    La toate acestea, George Popescu, directorul Amway Romania, adauga faptul ca din ce in ce mai multi tineri incep sa foloseasca, inca din adolescenta, produse de ingrijire a tenului. Inca cel putin cinci ani de acum inainte, crede Popescu, categoria cosmeticelor masculine va continua sa creasca, pe baza unei sofisticari a cererii si a actualizarii tot mai rapide a ofertei in functie de tendinte. Nisa produselor destinate barbatilor, de genul cremelor de fata cu factor de protectie solara, al celor pentru ochi sau al lotiunilor, este in plina dezvoltare la noi, in opinia lui Popescu, care sustine ca „barbatii mileniului trei, inclusiv in Romania, nu mai trateaza cu indiferenta conceptul de regim de infrumusetare“. Compania a inregistrat anul trecut cresteri de 50% la vanzarile pentru aceste produse, iar in 2006 a realizat o cifra de afaceri de 102,8 milioane de lei (30,7 mil. euro). In 2007 se asteapta la o crestere de aproximativ 20-25% a cifrei de afaceri. Si pentru Beiersdorf, cosmeticele dedicate barbatilor sunt un segment important. Potrivit companiei, care citeaza agentia de cercetare de piata ACNielsen, pe acest segment Beiersdorf are o cota de piata de 88%, iar pe piata totala a cosmeticelor si a produselor de ingrijire, compania detine 14,6%. Beiersdorf vinde cosmetice barbatesti sub marca Nivea, Atrix si 8X4 si comercializeaza pe segmentul de ingrijire a tenului pentru barbati creme si lotiuni de curatare ce concureaza pe piata locala cu cele de la Avon si Oriflame.

     

    Pentru Oriflame, care concureaza cu Avon, Amway si Forever Living Products pe piata cosmeticelor prin vanzari directe, cresterile pe acest segment nu sunt inca la nivelul asteptarilor. Totusi, vanzarile de produse destinate barbatilor au crescut anul trecut cu 11%, iar peste o treime (35%) din volumul total al vanzarilor Oriflame se datoreaza produselor cosmetice pentru barbati. Cota de piata detinuta de Oriflame a fost de 16% anul trecut, iar cifra de afaceri a depasit 30 mil. euro, in crestere cu 17% fata de 2005. „Cresterea a fost determinata de innoirea accelerata a gamei de produse, cresterea fortei de distributie, plus utilizarea mediului online pentru plasarea comenzilor“, declara Monica Tatoiu, director general la Oriflame. Printre gamele de produse Oriflame pentru barbati se numara Glacier, S8, Eclat, Midsummer Man sau Rebel.

     

    Conform ultimei cercetari a Institutului National de Statistica, realizata la nivelul anului 2005, o gospodarie din mediul urban cheltuia in medie 23,38 lei pe luna pentru produse cosmetice si de ingrijire personala, in timp ce una din mediul rural doar 8,53 lei. Discrepanta s-a manifestat si intre categoriile sociale, cel mai mult cheltuind patronii (46,39 lei), iar cel mai putin lucratorii din agricultura (6,85 lei). Din cercetare lipseste segmentarea pe sexe, insa Monica Tatoiu de la Oriflame considera ca „vanzarile de cosmetice masculine tin de nivelul de civilizatie al unei societati si mai ales de educatia pietei romanesti in aceasta directie. Si mai e de munca pentru educarea si informarea barbatului“. Una peste alta insa, importanta pe care consumatorii, mai ales din zonele urbane, o aloca modului in care arata „va duce la o crestere semnificativa a vanzarilor de produse de ingrijire a pielii, a parfumurilor si a produselor de ingrijire pentru barbati“, apreciaza Ramona Brad, director de relatii externe la Procter & Gamble Romania. Compania are acum, conform declaratiilor proprii, o cota de piata de aproximativ 40% pentru produsele de infrumusetare. Cel mai mare potential de crestere, pe ansamblul pietei, conform reprezentantei P&G, il vor avea in continuare, ca si pana acum, articolele relativ noi – produsele lichide pentru baie, balsamurile pentru par si produsele de ingrijire a pielii (creme si lotiuni cosmetice). Si, adauga Brad, „sporirea puterii de cumparare si stilul de viata imbunatatit vor duce la o sofisticare a consumatorilor si la o preferinta pentru produse de calitate ridicata si mai scumpe“. Adica exact factorii care stimuleaza si cresterea vanzarilor de cosmetice pentru barbati.

  • Dezvoltator de meserie

    Dupa ce a construit doua cladiri de birouri, Marius Ivan pregateste un proiect de jumatate de miliard de euro in nordul Bucurestiului. Dar ambitiile investitorului in real estate depasesc deja granitele Romaniei.

     

    Intr-o discutie cu Marius Ivan, expresia „am inceput“ revine atat de des, incat ai impresia ca este aproape un tic verbal. Cel care a condus in Romania business-urile Düfa si Henkel se considera un constructor de afaceri. Acum construieste cladiri si nu crede ca va renunta prea curand la investitiile in real estate.

     

    Creativ Global Property, firma al carei presedinte este, a finalizat recent dezvoltarea North Gate, un imobil de birouri din zona Pipera. Acum, Marius Ivan este cu gandul deja la urmatorul proiect, care va fi lansat in toamna. „Mai multe nu pot sa va spun, decat ca investitia va fi de 20 de ori mai mare decat la North Gate – in jur de 500-600 mil. euro“, afirma Marius Ivan. El crede ca proiectul se va derula pe o perioada de 3-5 ani – „depinde de cat de repede ne miscam“. Este vorba de un complex multifunctional, cu birouri, spatii rezidentiale si comerciale, pe un teren de 18 hectare.

     

    „Pana in toamna lucram si la alte achizitii de terenuri“, spune Ivan. Potrivit datelor Creativ, pana acum compania a investit circa 70 milioane de euro in total, in proiectul North Gate si in cumpararea de terenuri. „Ne extindem si in tara“, spune el: firma a pornit achizitia de terenuri in marile orase, dar inca nu a stabilit in ce sectoare va investi. „Depinde de ce terenuri gasim, de ce e nevoie pe piata respectiva.“

     

    Insa planurile lui Ivan nu se limiteaza la Romania. „Ne uitam si pe alte piete, dar deocamdata pe pietele limitrofe Romaniei – Ucraina, Moldova, Turcia.“ Motivul principal nu il reprezinta numai castigurile potential superioare, cat dispersia riscului. „Ca investitor in real estate trebuie sa te concentrezi pe mai multe piete. Sa ai ouale in mai multe cosuri, cum se spune. Sa diminuezi riscul“, comenteaza Ivan. El considera ca piata imobiliara are si castigurile cele mai mari, dar si riscuri pe masura: „Cand ea cade, se produc crahurile economice“.

     

    Marius Ivan, acum in varsta de 49 de ani, este atras de mai multi ani de piata imobiliara, inca de cand lucra la Düfa si Henkel. De fapt, cam in perioada in care conducea cele doua afaceri a prins gustul investitiilor imobiliare: „Am construit cinci fabrici – doua pentru Düfa si trei pentru Henkel – investitii care au ajuns pe la 15-16 milioane de euro“. Asa ca vanzarea celor doua afaceri pe care le ridicase impreuna cu partenerii sai germani nu l-a prins nepregatit, ba chiar dimpotriva, era dornic sa-si plaseze banii in alt domeniu. „Imi placeau investitiile imobiliare si doream sa ma implic in aceasta piata.“

     

    De altfel, pe langa cele cinci fabrici, Marius Ivan a mai cochetat cu piata imobiliara cand a construit sediul Düfa, o cladire de 5.000 mp din nordul Bucurestiului. Cand fondul american de investitii Advent a cumparat producatorul de vopsele de la fondatorul companiei si de la germanii de la Meffert, imobilul de birouri nu a intrat in tranzactie. Dar tot in 2005, Ivan l-a vandut unor investitori irlandezi. Atunci, omul de afaceri si-a cunoscut si viitorul partener in dezvoltarile ulterioare – irlandezul alaturi de care este implicat acum in Creativ Global Property.

     

    In acelasi imobil se intersecteaza o buna parte din activitatea din ultimul deceniu a lui Marius Ivan. Biroul sau de la etajul patru, din cladirea Düfa, este inca legat de birourile Henkel – afacere pe care a condus-o pana in urma cu un an si jumatate. La vremea respectiva, activitatea din domeniul materialelor de constructii se numea Henkel Bautechnik, iar in acest an grupul german si-a reunit toate afacerile din Romania sub un singur nume – Henkel.

     

    Ivan, care a intrat in afaceri din 1990 la Craiova cu o firma de comert, a pornit de jos, ocupandu-se timp de aproape zece ani de productia de materiale de constructii. Din 1995 a inceput afacerea Düfa cu cateva sute de mii de dolari; la inceput, afacerea era doar de import. In anii urmatori s-a asociat cu un partener german, grupul Meffert, detinatorul marcii, iar in 1997 a pornit productia de vopsele in Romania. „Am inceput apoi in paralel cu Henkel, care ma curta de ceva timp, mie placandu-mi produsele lor“, isi aminteste Ivan. Traseul a fost similar. Mai intai – prin 1999 – au inceput activitatile de import si distributie, urmate de crearea unui joint-venture – Henkel Bautechnik Romania -, iar in 2000 a fost construita prima fabrica de adezivi pentru gresie si faianta Ceresit. In 2005, numarul fabricilor Henkel din Romania a ajuns la trei.

     

    Pentru el, Düfa si Henkel au fost afacerile cele mai vizibile si, sustine el, „niste povesti de succes, pentru ca fiecare a ajuns numarul unu in piata“.

     

    Anul 2005 a adus despartirea de ambele afaceri. Mai intai, Advent a cumparat Düfa intr-o tranzactie de circa 18 mil. euro, Ivan incasand peste 7 mil. euro pentru 40% din actiunile companiei. Mai apoi s-a retras si din Henkel Bautechnik Romania, vanzandu-si catre grupul german Henkel partea sa, pentru 13 mil. euro. Alaturi de vanzarea fostului sediu Düfa, cu 6,5 mil. euro, tranzactiile i-au oferit lui Ivan timpul si capitalul necesar pentru a se implica mai puternic in real estate.

     

    „A fost exact la timp pentru a ma putea ocupa de celelalte businessuri pe care deja incepusem sa le dezvolt“. Pe langa afacerile de dezvoltare imobiliara, Ivan mai are – in parteneriat cu concernul german Interpares Mobau Interbaustoff – afacerea Global Real Invest, care se ocupa de dezvoltarea unei retele de centre comerciale pentru materiale de constructii si decoratiuni.

     

    Ivan spune ca nu era atras neaparat de randamentele mari din piata imobiliara, desi in ultimii ani multi antreprenori cu afaceri in cu totul alte domenii au investit in real estate, avand in vedere boom-ul din acest sector. „Eu voiam sa incep un proiect imobiliar in SUA“, declara investitorul, explicand ca el se implica intr-o afacere nu neaparat atunci cand exista o oportunitate clara in piata. „Sa poti sa faci businessul acesta oriunde in lume, sa fie replicabil“, exprima Ivan idealul sau, recunoscand ca, in functie de vulnerabilitatile si oportunitatile pietelor respective, profiturile sunt mai mari sau mai mici – „dar daca esti profesionist, vizionar si organizat tu trebuie sa vii cu produsul de care este nevoie in piata respectiva“. Mai ales ca, la fel ca in toate proiectele sale, si in Creativ Global Property este asociat cu un partener strain. „Toate afacerile mele au fost facute cu un partener puternic din afara. Ma simt mult mai confortabil, plus ca invat permanent“, recunoaste Ivan. El a fost intotdeauna promotorul local, dar partenerii sai au adus experienta in domeniu si know-how. E o strategie similara celei adoptate si de omul de afaceri Ion Tiriac, care a fost si este asociat in mai toate afacerile sale cu companii de anvergura din Europa, in special din Germania.

     

    Daca va ajunge sau nu sa construiasca ceva in Statele Unite inca nu stie, dar se vede in afaceri si peste cinci ani, „tot in real estate probabil“, pentru ca planurile sale sunt pe termen lung deja. Si daca, uitandu-se in spate, Ivan calculeaza ca s-a ocupat in 15 ani de proiecte in valoare totala de 60 mil. euro, viitorul pare, dupa el, si mai promitator. „Peste cinci ani o sa depasim 500 mil. euro. De fapt s-ar putea sa fie 700-800 de milioane. Sau chiar un miliard.“

  • Oracolul pregateste o surpriza

    Numarul 3 in ierarhia celor mai bogati oameni din lume, Warren Buffett, CEO si director de investitii al holdingului american Berkshire Hathaway, vrea sa faca o achizitie cu valoarea cuprinsa intre 40 si 60 de miliarde de dolari. Miliardarul in varsta de 76 de ani este dispus sa vanda actiuni ale unor companii din portofoliul sau pentru a-si finanta achizitia.
    Singura problema este ca oportunitatile de afaceri sunt sarace in opinia magnatului, in comparatie cu nivelul la care ar trebui sa se ridice achizitia vietii lui. “Oracolul din Omaha”, asa cum este supranumit Buffett, a cerut unui numar impresionant de investitori straini sa ii faca recomandari privind posibilele plasamente.
    Buffett a construit imperiul Berkshire de-a lungul a patru decenii, in care a cumparat actiuni si companii pentru a transforma producatorul de textile de atunci in holdingul cu o valoare de 168 de miliarde de dolari (124 de miliarde de euro) de astazi. Berkshire Hathaway are operatiuni intr-o gama larga de industrii, pornind de la asigurari si terminand cu inghetata si electricitate, iar disponibilitatea pentru achizitia imediata a unei companii mari este data de cele 46 de miliarde de dolari cash pe care le detine.
    Pe langa planul de achizitii, magnatul asigurarilor doreste si separarea rolurilor de CEO si director de investitii pe viitor. Astfel, a gasit trei candidati interni pentru pozitia de Chief Executive Officer si se afla inca in cautarea unor candidati pentru functia de director de investitii.

    Printre planurile de viitor ale lui Warren Buffett:
    achizitii de zeci de miliarde de dolari
    separarea rolurilor de CEO si director de investitii in cadrul holdingului pe care il conduce

  • Obrazul subtire

    Fermitatea pielii si reducerea ridurilor costa acum mai mult ca niciodata. In 2006 produsele premium pentru ingrijirea pielii au generat vanzari de 475 de milioane de dolari, in crestere fata de cele 325 de milioane de dolari obtinute in 2005. Analistii atribuie cel mai mare merit pentru rezultatele pozitive din industrie produselor cu preturi de peste 150 de dolari, ale caror incasari s-au triplat anul trecut, atingand pragul de 59 de milioane de dolari. Topul celor mai scumpe cosmetice este deschis de La Mer Essence, care promite o piele ca noua in trei saptamani. La un pret de 2.100 de dolari pentru o sticluta de 15 mililitri, calculele se reduc, practic, la 100 de dolari pe zi pentru un plus de tinerete si sanatate. Explicatia pentru preturile exorbitante consta in tehnologia de ultima ora si ingredientele inovatoare si de obicei foarte rare, folosite pentru fiecare mililitru de frumusete. Majoritatea producatorilor de cosmetice de lux investesc milioane de dolari in ani de studii, pentru a obtine lotiuni ce aduc rezultate extreme in cel mult trei luni. Un alt produs de top, Peau Magnifique Youth Recruit, menit sa intinereasca pielea cu cinci ani, se vinde la 1.500 de dolari pentru 30 de grame.
    Acestea sunt doar doua exemple de produse care folosesc ingrediente de lux cum ar fi algele brune, extract de caviar din Marea Caspica sau factori de crestere patentati ce asigura o piele cu 45% mai fina. Trendul este ascendent si un numar din ce in ce mai mare de consumatori, chiar si din alte clase sociale decat cea cu venituri ridicate, considera acceptabil sa cheltuiasca 339 de dolari pentru 15 grame de crema anti-rid de la Elemis decat 20.000 de dolari pentru o geanta Hermes Birkin, de exemplu.

  • Asa mai stam de vorba

    Telefoanele mobile, organizatoarele de tip PDA sau automobilele sunt capabile sa execute diferite actiuni la o simpla comanda vocala a posesorului prin intermediul unei tehnologii de recunoastere vocala sau “voice recognition”, cum este recunoscuta pe plan international. Noutatea este ca, desi tehnologia a inceput sa fie incorporata in diverse echipamente electronice de cativa ani deja, spre deosebire de acea perioada, voice recognition este acum intr-un stadiu mult mai avansat si lasa loc de o dezvoltare mai ampla, putand fi incorporata in tot mai multe echipamente.

    Astfel, jucatorii deja consolidati in piata, precum si potentialele companii care ar putea intra pe acest segment, mizeaza pe oportunitatile oferite de piata pentru a putea obtine o cota cat mai ridicata din acest segment. Un exemplu al utilitatii tehnologiei de recunoastere vocala pare a fi, la o prima vedere, usurinta si rapiditatea cu care un utilizator poate “scrie” un mesaj sau un mail pe telefonul sau mobil.

    Pe de alta parte, tehnologia voice recognition poate insemna eliminarea necesitatii telecomenzilor sau butoanelor in plus ale diferitelor echipamente electronice si IT uzuale. Si, nu in ultimul rand, poate facilita mult condusul, mai ales avand in vedere ca atentia nu va fi distrasa pentru diferite actiuni, acestea fiind facute automat, in urma unei comenzi vocale.

    Ultrarapid
    La finalul anului trecut, specialistii din industria tehnologiei voice recognition s-au gandit sa supuna unei incercari simple utilitatea si functionalitatea tehnologiei. Astfel, au hotarat sa testeze rapiditatea cu care poate fi scris un mesaj scurt pe telefonul mobil, prin comanda vocala, comparativ cu scrisul obisnuit, prin intermediul tastelor celularului.

    Si pentru a putea exista un grad aproximativ egal de competitivitate, sistemul de recunoastere vocala ales de specialisti din portofoliul companiei Nuance Communications a fost pus la intrecere cu Ben Cook, un adolescent in varsta de 17 ani care anul trecut a castigat recordul mondial pentru rapiditatea cu care scrie un SMS.
    In ceea ce priveste fraza care trebuia scrisa pe telefonul mobil, specialistii au ales ceva mai elaborat – “Pestii piranhas din genele Serrasalmus si Pygocentrus sunt cei mai feroce pesti de apa dulce din intreaga lume. In realitate insa, acestia rareori ataca oameni”.

    In momentul in care s-a dat startul, Cook incepuse sa scrie nervos si cat mai rapid cu putinta textul dat, in timp ce un angajat al companiei Nuance dicta calm si rar acelasi text telefonului mobil. Rezultatul? Ben Cook a reusit sa tasteze intreaga fraza in 48 de secunde, in timp ce aplicatia software de recunoastere vocala Nuance Mobile Dictation a scris fraza, fara nicio eroare, in 16 secunde. “Nu inteleg cum faceti asta”, spunea Cook printre dinti in urma acestei incercari.

    Acum mergem pe strada…
    Cercetatorii de la DaimlerChrysler lucreaza la un sistem de navigatie care sa fie incorporat in masinile produse de companie si care sa poata fi operat cu ajutorul comenzilor vocale. Producatorul german a pornit de la premisa ca numai in Germania sunt peste 74.000 de orase si 970.000 de strazi si ca dintre acestea, majoritatea nu sunt corect diferentiate. Astfel, sistemele de navigare prin comanda vocala pot “interpreta” gresit uneori adresa la care trebuie sa directioneze soferul, motiv pentru care sistemul de navigare trebuie sa poata face diferenta intre “Berlin” si “Bellin” spre exemplu, care se pronunta aproape la fel.

    Astfel ca sistemul gandit de DaimlerChrysler va intreba care este numele celui mai apropiat oras sau rau in cazul in care are neclaritati vizavi de adresa unde trebuie sa ajunga soferul, mai ales avand in vedere ca se intampla ca doua localitati diferite sa poarte acelasi nume. Neustadt spre exemplu este numele a 29 de orase diferite din Germania, iar sistemul de navigare trebuie sa determine care anume este cel catre care ar trebui sa-si indrume utilizatorul, in functie de raspunsurile la aceste intrebari aditionale.

    Iar compania nu este singura care abordeaza metoda de navigare prin intermediul comenzilor vocale. Cel mai frecvent, posibilitatea de a cauta pe sistemul de navigare incorporat al automobilului o adresa prin comanda vocala este intalnita in cazul masinilor din gama de lux, adresate in principal corporatiilor si clientilor din mediul de business.

    Dublu in doi ani
    La nivel mondial, piata tehnologiei voice recognition a depasit anul trecut, pentru prima data, valoarea de un miliard de dolari (aproximativ 735.000 de euro). Cu alte cuvinte, piata s-a dublat comparativ cu anul 2004, iar explicatia analistilor si a specialistilor in domeniu este una singura, si a anume evolutia tehnologica tradusa printr-o putere de procesare mai mare, aplicatii software de recunoastere vocala mai performante si, de ce nu, microfoane mai puternice incorporate in echipamentele electronice.

    Piata este impartita in mai multe segmente, in functie de domeniul de aplicare a tehnologiei. Dintre acestea, cel mai important este segmentul tehnologiei voice recognition pentru serverele dintr-un call center spre exemplu, piata care s-a cifrat anul trecut la 600 de milioane de dolari (peste 440 de milioane de euro) si care se va dubla pana in 2009, conform analistilor companiei de cercetare a pietei Opus Research.

    In ceea ce priveste tehnologia de recunoastere vocala destinata telefoanelor mobile sau automobilelor, companiile din toata lumea care activeaza pe acest segment au generat anul trecut o piata de 125 de milioane de dolari (aproximativ 92 de milioane de euro), conform companiei de cercetare Datamonitor. Aici, cresterea in urmatorii ani va fi mult mai mare, intrucat numarul potentialilor utilizatori este enorm, iar companiile din domeniu lanseaza tot mai multe aplicatii de voice recognition pentru telefoanele mobile si pentru diferite echipamente aflate la bordul unui automobil, de la playere de muzica si pana la navigatoare.

    In fond, cine nu ar renunta la scris mesaje sau mail-uri pe calea traditionala sau la tastatul unei adrese pe sistemul de navigare al unei masini in favoarea comenzilor vocale? Acest segment de piata este estimat sa depaseasca valoarea de 500 de milioane de dolari (370 de milioane de euro) pana in 2010.

    Niciun gadget fara voice recognition
    Expertii in acest domeniu sustin ca in cativa ani, tehnologia voice recognition va fi nelipsita din aproape orice gadget, echipament electronic sau automobil aflat in casa unui utilizator.
    Iar aceasta perspectiva reprezinta un catalizator al investitiilor companiilor care produc aplicatii software pentru voice recognition. Anul trecut, Nuance Communications a achizitionat compania Dictaphone pentru a putea introduce aplicatiile software de recunoastere a vocii si in industria sanatatii, chiar si in conditiile in care vanzarile companiei au crescut cu 20% comparativ cu anul 2005, la 300 de milioane de dolari (220 de milioane de euro).

    De asemenea, cel mai mare producator de software din lume, Microsoft, a introdus tehnologia voice recognition in cel mai recent lansat sistem de operare, Windows Vista. Google pregateste un sistem mai avansat de cautare pe telefonul mobil, prin intermediul comenzilor vocale. Iar Yahoo!, competitorul acestuia, a declarat ca nu exclude posibilitatea introducerii comenzilor vocale in cadrul serviciului sau de cautare pe mobil prin SMS.

    “Tehnologia voice recognition nu mai este doar o tehnologie la moda. Deja devine o solutie de business care se traduce in venituri de milioane de dolari pentru jucatorii din domeniu”, conchide Daniel Hong, analist in cadrul companiei de cercetare a pietei Datamonitor.