BusinessMagazin

Author: adison

  • Strategia OTP pana in 2010

    Banca ungara OTP vrea sa-si extinda operatiunile in anii urmatori in Europa de Est, Turcia si Rusia, iar din 2010 ar putea ataca piata asiatica, a spus presedintele bancii, Sandor Csanyi.

     

    In acest an, OTP si-ar putea face incalzirea cu doua-trei banci de mici dimensiuni din Rusia, cu 30-40 de sucursale fiecare, pentru care sa achite cateva zeci de milioane de euro, iar achizitii de dimensiuni mai mari ar urma sa fie realizate in 2008. Banca este interesata de intarirea pozitiei pe piata rusa a creditului ipotecar, in special in orasele de provincie. In ultimii doi ani, OTP a cheltuit peste un miliard de euro pentru achizitia unor banci din Rusia, Ucraina, Serbia si Muntenegru, dar si pentru extinderea puternica a filialei din Romania. Pana in anul 2010, numarul total al sucursalelor detinute de OTP va creste de la 1.360 in prezent la 1.900. 

  • Alo, aici AIG

    Un fond de investitii al grupului american de asigurari AIG va deveni proprietarul a 67% din actiunile principalului operator bulgar de telecomunicatii, BTC, dupa ce la sfarsitul saptamanii trecute a reusit sa achizitioneze optiunea de cumparare a acestui pachet de la actualul proprietar al BTC, omul de afaceri islandez Thor Bjorgolfsson.

     

    Pretul tranzactiei a fost de 1,08 miliarde de euro, ceea ce urca valoarea totala a operatorului bulgar la 1,66 miliarde de euro.  Tot ca urmare a acestei intelegeri, AIG ar urma sa achizitioneze in perioada urmatoare si un alt pachet de 25%. Grupul de asigurari isi poate exercita aceasta optiune pe 11 iunie sau dupa aceasta data, cand expira interdictia de trei ani care a fost impusa asupra tranzactionarii actiunilor BTC, privatizata in 2004 in favoarea fondului de private equity Advent International. BTC a previzionat o scadere cu 16% a profitului net in acest an, pana la 57,1 milioane euro, ca urmare a cresterii competitiei si a scaderii tarifelor.   

  • Noul Twingo vine din Slovenia

    Dupa ce a investit 400 mil. euro si a angajat 700 de persoane, Renault a lansat productia noului Twingo in fabrica Novo Mesto pe care o detine in Slovenia. Pana la initierea acestui proiect, in fabrica se producea exclusiv modelul Clio II.

     

    Capacitatea anuala de productie pentru cele doua modele va fi de 210.000 de unitati. Obiectivul companiei franceze este de a aduce noul Twingo pe primele trei pozitii in segmentul sau in privinta calitatii. Fabrica slovena si-a creat un bun renume in privinta calitatii masinilor care i-au iesit pe poarta. Intr-un studiu realizat anul trecut de JD Power CSI, Clio II, construit din 2005 exclusiv in Slovenia, s-a situat in Franta in primele trei pozitii pe segmentul sau in privinta calitatii. Noul Twingo va fi lansat pe pietele din Franta, Italia si Slovenia din 15 iunie, iar in restul Europei din septembrie.  

  • Inflatia, greu de invins

    Planurile initiale ale Letoniei de a adopta euro in 2008 au fost date peste cap de rata ridicata a inflatiei. Cel mai optimist termen anuntat de ministrul de finante, Oskars Spurdzins, este acum 2011, dar nu este exclusa nici o noua amanare pana in 2013.

     

    Economia letona a avut anul trecut o crestere de 11,9%, cel mai inalt ritm din statele Uniunii Europene, ceea ce a facut extrem de dificila mentinerea inflatiei sub control. Inflatia anualizata in ianuarie a fost de 7,1%, in februarie de 7,3%, iar in martie de 8,5%. In privinta celorlalti indicatori, nivelul deficitului bugetar si ponderea gradului de indatorare in PIB, Letonia nu are nici o problema in a-i indeplini. Pentru stoparea inflatiei, guvernul a pregatit un plan ambitios prin care doreste reducerea acesteia la 2-3% pe an pana in 2010-2011. Planul prevede restrictii la contractarea de imprumuturi personale sau ipotecare, in scopul diminuarii cheltuielilor de consum, taxe suplimentare pe tranzactiile imobiliare si limitarea cresterii cheltuielilor salariale in sectorul public. 

  • Opt pe un loc

    Pentru preluarea Aluminij Mostar, singura fabrica de aluminiu din Bosnia, s-au inscris la licitatie opt firme. Cele mai mari sanse de castig le are consortiul format din UKIO Bank Investment Group din Lituania si Aluminium Konin-Impexmetal din Polonia.

     

    Pentru pachetul de 88% din actiuni, pretul oferit a fost de 141,5 milioane de euro, fata de 76,8 milioane, suma minima pe care a impus-o guvernul bosniac. In plus, investitiile asumate in urmatorii cinci ani sunt de 360,6 mil. euro, a anuntat Alnija Brusokiene, reprezentanta UKIO, citata de Reuters. Pretul oferit este doar unul initial, putand creste in conditiile in care consortiul va fi selectat pe lista scurta cu firmele care vor continua negocierile pentru preluarea fabricii, a precizat Brusokiene. Celelalte companii care au depus oferte neangajante sunt Glencore International AG din Elvetia, grupul elen Mytilineos, Hindalco Industries si Vedanta Resources din India, En/Group din Marea Britanie si un consortiu format din producatorul german de aluminiu Trimet si firma britanica International Mineral Resources. 

  • Piedici tarzii pentru marii retaileri

    Intr-o incercare de a proteja comerciantii locali, parlamentul polonez este pe cale de a adopta o lege care sa restrictioneze expansiunea magazinelor de mari dimensiuni. Astfel, pentru ridicarea unei unitati cu o suprafata mai mare de 400 de metri patrati va fi nevoie de obtinerea unor aprobari speciale.

     

    Asemenea reglementari sunt in vigoare in mai multe state membre ale Uniunii Europene, relateaza publicatia Puls Biznesu. Krzysztof Gradecki, CEO al Eko Holding, un lant polonez de supermarketuri, spune ca o astfel de lege ar fi fost binevenita in urma cu zece ani. „Ar fi incetinit expansiunea marilor retaileri, iar companiile poloneze ar fi crescut mai mult si ar fi putut sa reprezinte o concurenta mai puternica“, a explicat Gradecki. In plus, majoritatea zonelor atractive pentru magazine au fost deja luate de marile lanturi de retail, iar legea nu le va putea impiedica sa construiasca magazine acolo. Nici Malgorzata Machnicka, analist la firma poloneza de consultanta PMR, nu crede ca legea va avea un impact semnificativ asupra sectorului de retail. „Piata hipermarketurilor din Polonia este deja saturata, iar marile companii investesc in magazine de dimensiuni mai reduse“, spune Machnicka. Tesco si Carrefour au anuntat recent ca vor lansa supermarketuri cu o suprafata sub 400 de metri patrati. Waldemar Nowakowski, fondatorul Lewiatan, cea mai mare retea de retail polonez si membru al partidului populist Samoobrona, considera ca marii jucatori vor reusi sa evite restrictiile impuse de noua lege. In opinia lui Nowakowski, care supravegheaza procesul de adoptare a legii in Parlament, aceasta nu va garanta supravietuirea celor cateva zeci de mii de magazine cu capital autohton, care vor fi obligate sa formeze aliante sau sa se lase cumparate de firme straine.

  • SOARTA ESTULUI

    Conform studiului European Housing Review 2007, coordonat de agentia britanica Savills (cea pe care Guvernul a fost pe punctul s-o angajeze drept consultant pentru Fondul Proprietatea), pe ansamblul continentului, cea mai mare crestere a preturilor pe segmentul rezidential continua s-o aiba pietele din Est – tarile baltice, Polonia, Bulgaria si Romania. Si aceasta dupa un an 2006 in care tot ele au avut cele mai inalte cresteri de pe continent: Polonia – peste 30%, Bulgaria – peste 20%, Lituania, Estonia si Romania – in marja de 15-20%, in timp ce in restul Europei, cele mai apropiate rate comparabile le-au avut Danemarca – peste 20% si Norvegia – in marja de 15-20%. In schimb, in Cehia, Croatia si Ungaria, scumpirile au fost aproape neglijabile.

     

    UCRAINA: Kievul se confrunta cu un dezechilibru intre cerere si oferta, inclusiv in privinta spatiilor disponibile, care a dus la scumpirea continua a locuintelor. Numai preturile terenurilor s-au triplat in ultimii doi ani si din acest motiv dezvoltatorii prefera proiectele pe verticala, iar expertii locali cred ca preturile vor continua sa urce in anii urmatori. Odessa, unde preturile la locuinte aproape s-au triplat anul trecut, vine tare din urma; dar Kievul ramane un oras cu rate de scumpire impresionante (50% anual din 2004 incoace, cea mai ieftina garsoniera ajungand aproape de 53.000 de euro). Conform publicatiei de afaceri Delo, pretul mediu al proprietatilor rezidentiale era la sfarsitul lui 2006 de circa 1.900 euro/mp in Kiev si de aproape 1.400 in Odessa.

     

    CEHIA: Cresterea pietei rezidentiale, desi mai putin spectaculoasa decat in alte tari, este favorizata de conditiile permisive de creditare (in ultimii trei ani, valoarea creditelor ipotecare acordate a crescut cu 40% anual), dar limitata de incertitudinea ce planeaza asupra posibilei cresteri a TVA la constructia de locuinte de la 5 la 19% din 2008. Unele estimari sustin ca in urmatorii cinci ani preturile locuintelor din Cehia vor creste cu o medie de 7,5% pe an. Din 2009, ca urmare a eliminarii restrictiilor privind dreptul strainilor de a cumpara locuinte, dar si a inflatiei asteptate dupa adoptarea euro, este previzibila o crestere mai accentuata a preturilor.

     

    BULGARIA: Preturile locuintelor din cele mai mari 28 de orase au crescut cu 7,5% in primul trimestru al anului fata de trimestrul trecut, potrivit Institutului National de Statistica din Bulgaria. Cel mai scump oras este Varna, cu un pret mediu de 765 euro/mp, in crestere cu 16%, in timp ce la Sofia locuintele se vand in medie cu 726 euro/mp – un avans de 14%. Bulgaria este atractiva pentru strainii in cautare de locuinte de vacanta, in 2006 peste 29% din tranzactii vizand locuinte in statiuni. Valoarea medie a unei proprietati pe litoral a ajuns la 46.900 de euro, iar a uneia in statiunile montane la 90.000 de euro (fata de 30.000-80.000 un apartament la Sofia).

     

    UNGARIA: Piata ungara este printre putinele in stagnare din Europa Centrala, dupa un boom in perioada 2000-2003 si un declin in 2004 in urma cresterii dobanzilor. De atunci, cresterile de preturi s-au mentinut la 5-7% pentru locuintele noi si mai jos pentru cele deja construite, deoarece in Ungaria n-a existat un decalaj mare intre cerere si oferta ca in tarile vecine. Acum, opiniile sunt impartite, potrivit presei ungare, din cauza masurilor de austeritate luate de Guvern. Constructorii spun ca preturile vor creste, pe fondul majorarii costurilor, in timp ce unele institutii financiare au estimat o scadere cu 5% in Budapesta si cu peste 10% in alte orase.

     

    POLONIA: Declinul economic din 2001-2002 in cea mai mare economie est-europeana a fost urmat, inclusiv pe piata imobiliara, de o redresare rapida, Polonia fiind acum tara europeana cu cele mai mari cresteri de preturi la locuinte. Pe piata rezidentiala din Varsovia, cererea a depasit vizibil oferta din 2003 incoace, iar decalajul s-a accelerat din 2005. Conform Jones Lang LaSalle, preturile locuintelor au urcat in medie cu peste 30% pe parcursul anului trecut, depasind 1.500 euro/mp (in 2001 era cam la jumatate). Chiar si in conditiile unor credite ipotecare mai avantajoase, cea mai mare parte a populatiei nu-si poate permite procurarea unei locuinte.

     

    TARILE BALTICE: Pretul locuintelor a crescut cu 15% in medie in ultimii cinci ani in tarile baltice, dar reprezinta totusi doar un sfert din valoarea celor din capitalele vest-europene, afirma analistii Ober-Haus Property Advisors. Acestia estimeaza ca apartamentele se vor scumpi in continuare, din cauza spatiului redus disponibil si ca efect al accesului mai usor la credite ipotecare. Pentru capitala letona Riga, de pilda, Ober-Haus a constatat in 2006 o crestere de 50% a preturilor la locuintele din blocurile de prefabricate, la 1.350-1.650 euro/mp, in timp ce pentru un apartament nou intr-o zona centrala, pretul variaza intre 2.000 si 6.000 euro/mp. Scumpirile vor continua, cred analistii Ober-Haus, nu atat din cauza ofertei reduse, cat a costului in crestere al unei forte de munca tot mai greu de gasit pentru sectorul de constructii. In capitala estona Tallinn, anul trecut locuintele s-au scumpit doar cu 24%, iar pentru blocurile din era sovietica, preturile chiar s-au redus cu 10%. La Vilnius, Lituania, preturile au crescut mai ales in 2005 si inceputul lui 2006, de atunci preturile urcand doar cu 5-10% pentru apartamentele noi.

  • Inca o retea de mall-uri

    Immofinanz, principalul fond austriac de investitii in domeniul imobiliar, va cheltui in urmatorii ani 163 de milioane de euro pentru constructia a 11 mall-uri „Stop.Shop.“ in Ungaria.

     

    Primele vor fi deschise in orasele Miskolc (in vara) si Debrecen (in noiembrie), iar urmatoarele in a doua jumatate a anului viitor in Gödölli si Kaposvár, relateaza cotidianul de afaceri Napi Gazdaság. In anii urmatori, compania intentioneaza sa dezvolte aproape 100 de astfel de centre in tarile care au aderat la Uniunea Europeana, printre care si Romania, dar si in Ucraina. Formatul standard prevede o suprafata cuprinsa intre 5.000 si 15.000 de metri patrati.

  • Euro-Est 2012

    Pentru Ucraina si Polonia, Campionatul European de Fotbal din 2012 poate aduce cea mai spectaculoasa evolutie din ultimele decenii: investitii majore in infrastructura, turism si venituri pe masura. Insa Euro 2012 poate fi si pentru intregul Est un pariu pus cu cei mai mari jucatori ai economiei mondiale: va putea scapa de eticheta de alternativa ieftina pentru investitiile straine de nivel mediu? 

     

    Now time has come for us/ Footballists of class!“ („Acum a venit vremea noastra/ Fotbalisti de clasa“); asa suna, pe site-ul oficial, ritmata melodie de prezentare a candidaturii comune a Poloniei si Ucrainei pentru organizarea Campionatului European de Fotbal din 2012. Sub filmuletul de prezentare, un banner simplu cu imaginea celor doua drapele nationale, trei cuvinte si trei semne de exclamare: „we have won !!!“ („am castigat!!!“).

     

    Toata lumea e de acord ca fotbalistii polonezi si cei ucraineni vor avea cea mai relaxata agenda pentru Euro 2012 (ca organizatoare, cele doua nationale de fotbal sunt calificate automat intre cele 16 participante): adevarata munca, aflata de-abia la inceput, cade in sarcina politicienilor si, mai ales, a oamenilor de afaceri. Pentru ca dosarul pe baza caruia UEFA le-a acordat Kievului si Varsoviei, la 18 aprilie 2007, dreptul de a organiza Euro 2012 era plin nu de realizari, ci de promisiuni ca doua tari cu o infrastructura modesta (Polonia – cea mai mare economie din Europa Centrala) spre dezastruoasa (Ucraina) pot fi transformate intr-un perimetru demn de a-i primi peste cinci ani pe cei cateva sute de mii de suporteri si pe vedetele marilor echipe ale Europei.

     

    Pentru a vedea exact cum stau lucrurile: daca  maine competitia ar incepe, un suporter care vrea sa parcurga cei 2.000 de km de drum de la stadionul polonez din Gdansk (cel mai nordic punct de pe harta Euro 2012) pana la arena ucraineana din Donetk (aflata in extremitatea sudica) ar trebui sa fie inarmat cu foarte multa rabdare. Fara a socoti lungile cozi de la frontiera de 530 de kilometri dintre cele doua state (care pot insemna chiar si cateva zile pierdute), calatoria in sine dureaza 22 de ore si se desfasoara in principal pe sosele cu o singura banda – doar 23 de kilometri fiind pe autostrada care leaga Kievul de aeroport. Nici cu trenul nu ar fi mai usor: in cel mai fericit caz, distanta ar fi parcursa in nu mai putin de 43 de ore, in conditiile actuale. 

     

    Nu doar infrastructura de transport este modesta si poate ca nu intamplator, pe site-ul oficial al tandemului Ucraina-Polonia, niciun stadion ucrainean nu beneficiaza de prezentare, iar spotul pentru stadionul din Varsovia – care va gazdui meciul de deschidere a Euro 2012 – cuprinde in principal machete si simulari pe calculator. Somptuoasa arena cu 70.000 de locuri ar trebui sa fie gata abia in 2009, dupa ce va fi inghitit in total 400 de milioane de euro. Pare mult? Comparati-i atunci cu cele 50 de miliarde de euro (estimare KPMG) necesari pentru ca tara sa poata gazdui la standarde onorabile competitia europeana de fotbal. Aceasta inseamna, potrivit KPMG, infrastructura de transport – sosele, autostrazi, aeroporturi -, 180 de noi hoteluri si peste 21.000 de locuri de cazare pentru cel putin 500.000 de suporteri, cati se asteapta sa vina doar in Polonia.

     

    Si inca despre polonezi se poate spune ca stau chiar bine – din 1989 incoace, fondurile europene au intrat masiv in tara, iar autoritatile de la Varsovia au anuntat ca au alocat deja 26 de miliarde de euro, majoritatea fonduri europene, pentru lucrari de infrastructura necesare organizarii Euro 2012. Ucraina, in schimb, trebuie sa se reinventeze in proportie de aproape 100%: „In cinci ani o sa construim o tara noua“, a spus si magnatul Grigori Surkis, presedintele federatiei ucrainene de fotbal, „creierul“ candidaturii comune a Poloniei si Ucrainei si, dupa cum spun gurile rele, unul dintre principalii beneficiari – financiar, dar nu numai – ai castigarii potului Euro 2012.

     

    Desi cheltuielile se intrevad a fi imense, cele doua state par sa fie inca in euforia adjudecarii surprinzatoare a dreptului de a organiza competitia, in dauna mult mai bine plasatei Italii si a unui alt tandem estic, Croatia-Ungaria. Spre exemplu, ministrul ucrainean al sportului, Viktor Korj, si-a manifestat recent optimismul, pentru ca ar fi descoperit deja „investitori seriosi care sunt gata sa investeasca pana la 5,7 miliarde de euro in constructia de aeroporturi, drumuri, hoteluri si pentru imbunatatirea infrastructurii sportive“. Adica putin peste 10% din necesarul estimat de KPMG pentru Polonia, care, spre exemplu, din 1989 incoace a reusit sa construiasca aproape 500 de km de autostrada, de 20 de ori mai mult decat Ucraina!

     

    Polonia si Ucraina, ale caror state nu numai ca n-au gazduit niciodata o asemenea competitie, dar nici nu au participat in ultimii ani la vreun campionat european, au insa acum o sansa economica imensa care va avea cu siguranta impact si asupra vietii politice. Ambele tari au cunoscut dupa 2004 perioade de crize politice prelungite, care in cazul Ucrainei au coincis si cu reducerea cresterii economice, de la 12,1% in 2004, la 2,4% in 2006. Analistii spun ca o competitie europeana de asemenea nivel organizata intr-o Ucraina care este disputata de o jumatate prorusa si o alta prooccidentala ar putea inclina definitiv balanta in favoarea unui destin european, proclamat de presedintele Iuscenko inca din 2004. La urma urmei, nici Iugoslavia nu a mai fost privita cu aceiasi ochi dupa ce a organizat in 1976 aceeasi competitie, chiar daca tocmai diferenta fata de restul blocului comunist o ajutase sa castige aceasta nominalizare. Ca sa nu mai vorbim ca Ucraina ar putea specula victoria de la UEFA chiar la sfarsitul lunii urmatoare, cand presedintele Iuscenko a convocat un scrutin legislativ anticipat, in urma neintelegerilor cu un Parlament dominat de o majoritate prorusa. In fond, Iuscenko a ajuns probabil pentru prima oara de aceeasi parte a baricadei cu oligarhii: momentul de sarbatoare dupa castigarea nominalizarii i-a reunit la Kiev, in acelasi comitet de organizare pentru Euro 2012, pe prooccidentalul presedinte Viktor Iuscenko si pe magnatii Grigori Surkis (apropiat al fostului presedinte prorus Leonid Kucima) si Rinat Ahmetov (patronul echipei Sahtior Donetk, eterna rivala a lui Dinamo Kiev, condusa de Igor Surkis, fratele lui Grigori).

     

    La randul sau, Polonia – care din 2004, dupa integrarea in Uniunea Europeana, nu a mai avut niciun obiectiv politic asupra caruia sa se concentreze – ar putea gasi in Euro 2012 tinta atat de necesara dupa aproape doi ani de scandaluri din coalitia de guvernare a populistilor frati Kaczynski (Lech, presedintele, si Jaroslav, premierul). Fiecare dintre actorii politici este constient de capitalul electoral pe care gestionarea unui pariu de dimensiunea Euro 2012 il poate avea la urmatoarele alegeri, din 2010.

     

    Cum de totusi cele doua state slave au castigat o competitie asa de ravnita, despre care insusi presedintele ucrainean Viktor Iuscenko a estimat ca le-ar putea aduce venituri de 2,2 miliarde de euro? Pentru multi, raspunsul este deja un cliseu si releva, dupa cum scria si International Herald Tribune, influenta crescuta a politicului si a comercialului asupra lumii sportului. Ucraina si Polonia au plecat cu ultima sansa dupa Croatia-Ungaria si la mare distanta de Italia (spre exemplu, inainte de votul din Comitetul Executiv al UEFA, casa de pariuri William Hill din Londra oferea o cota de 10 la 1 pentru varianta slava, 3 la 1 pentru varianta croato-ungara si 1 la 3 pentru cea italiana). In primul tur de scrutin, Ucraina si Polonia au obtinut 4 voturi, fata de cele 3 care au descalificat Croatia si Ungaria si cu unul mai putin decat cele obtinute de Italia; in al doilea tur de scrutin, rezultatul a fost zdrobitor – opt voturi pentru tandemul Kiev-Varsovia (sustinut de la cateva zeci de metri de cei doi presedinti, Viktor Iuscenko si Lech Kaczynski) fata de doar patru ale Italiei.

     

    Presa, inclusiv cea de la noi, a speculat ca alegerea castigatorului a primit un impuls cu cateva luni inainte, intr-o intalnire de la hotelul Intercontinental din Bucuresti. La inceputul lui decembrie 2006, reprezentantii a 17 federatii central si est-europene s-au reunit aici sub patronajul lui Mircea Sandu, presedintele Federatiei Romane de Fotbal, si au transat atat viitoarea componenta a Comitetului Executiv al UEFA, cat si alegerea lui Michel Platini in functia de presedinte al forului fotbalistic european, in fata mult mai rigidului si profund prooccidentalului Lennart Johansson. „Este o lupta Vest contra Est, in care noi am decis sa fim uniti“, spunea la vremea respectiva Sandu. Rezultatul? Peste o luna, la Düsseldorf, Mircea Sandu si Grigori Surkis (omologul sau ucrainean) erau alesi in premiera in Comitetul Executiv al UEFA. Iar legendarul capitan al nationalei Frantei, Michel Platini (51 de ani) era ales presedintele UEFA, dupa ce promisese sa mute busola marilor competitii europene mai spre Estul care in ultimii ani a reintrat cu pasi marunti in liga fotbalului la nivel inalt, din care iesise imediat dupa prabusirea comunismului.

     

    S-ar parea ca a invins puterea celor mici, si intr-o oarecare masura acest lucru este adevarat. Insa oricat de puternici ar fi fost cei mici, mai mult ca sigur ca UEFA nu ar fi decis organizarea Euro 2012 in Ucraina si Polonia daca nu ar fi avut in spate calculele unei a 17-a echipe, participanta activa la competitie chiar daca nu in disputa directa cu celelalte 16 din grupele Euro 2012; in ordinea numerelor de pe tricou, cei 11 sunt Adidas, BenQ, Carlsberg, Castrol, Coca-Cola, Continental, Kia, Hyundai, JVC, MasterCard, McDonald’s, adica principalii sponsori ai forului fotbalistic european. Fiindca, in luarea unei decizii de o asemenea importanta, cuvantul decisiv nu il are o intelegere a celor mari sau mici, ci un calcul economic simplu: cati spectatori, respectiv ce beneficii de publicitate poate atrage tara X daca organizeaza o asemenea manifestare. Pe masura ce se poate conta pe o audienta – fizica si virtuala – din ce in ce mai mare, candidaturile la organizarea marilor competitii se diversifica si nu mai sunt limitate geografic la tarile ai caror locuitori, prin traditie, erau clientii preferati ai advertiserilor. Asa s-a ajuns si la organizarea Cupei Mondiale din 2010 in Africa de Sud, dupa ce in 2004 Asia a gazduit in premiera competitia in Japonia si Coreea de Sud.

     

    Acum, toate socotelile le dau dreptate celor ce au ales Polonia si Ucraina. Italia, o piata evident saturata, nu mai e atractiva pentru sponsori, ca sa nu mai vorbim de recentele incidente cu huligani si de coruptia din campionat, care au facut inclusiv presa peninsulara sa comenteze cum ca „Nu meritam noi Euro 2012“.

     

    Cat priveste Ungaria, aici sprijinul popular pentru organizarea competitiei a fost din capul locului slab – doar 60% dintre locuitori si-au declarat aprobarea fata de un Euro 2012 ungaro-croat, in timp ce in Ucraina si Polonia, adepti ai gazduirii evenimentului sunt aproape 90% din locuitori. Pe urma, chiar daca distanta intre stadioanele din tarile castigatoare e mare, suporterii oricum se deplaseaza cu avionul – si, cum a zis Michal Nykowski, presedintele comitetului polonez de candidatura, „oricum Euro 2012 este in principal un spectacol de televiziune“ – cel mai important vehicul de marketing pe care mizeaza sponsorii. Cel mai recent eveniment fotbalistic international – Cupa Mondiala din Germania din 2006 – a atras 3,35 milioane de spectatori (potrivit BBC) si o audienta TV cumulata de 26,29 miliarde de telespectatori (estimare FIFA).

     

    Impreuna, Polonia si Ucraina au o populatie de aproape 85 de milioane de locuitori – putin peste cei 82 de milioane pe care-i avea Germania cand a organizat Cupa Mondiala din 2006. Si chiar daca audienta TV a unui campionat mondial nu este chiar cat a celui european, precedentul Euro 2004 din Portugalia – cu 7,9 miliarde de telespectatori din 200 de tari – le poate da Poloniei si Ucrainei dreptul sa spere la un succes de casa.

  • Nu va bucurati prea devreme

    Castigarea dreptului de a organiza Euro 2012 de catre Polonia si Ucraina ar trebui sa insemne un boom in industria constructiilor din ambele tari in perioada imediat urmatoare, datorita investitiilor obligatorii in infrastructura.

     

    INSTALATORUL POLONEZ SE INTOARCE. Dupa ce in ultimii 17 ani au parasit tara in numar destul de mare (estimarile cu privire la emigrantii polonezi trec de 3 milioane) in cautarea unor salarii mai bune, polonezii ar putea sa se intoarca din statele in care au plecat – in special Germania si Marea Britanie – pentru a lucra pe santierele de acasa. Aceste santiere ar urma sa includa, potrivit unei estimari a ziarului The Warsaw Voice, constructia a circa 3.300 de km de drumuri moderne, reabilitarea a 1.500 de km de cale ferata, a 12 aeroporturi, a cinci stadioane si a peste 100 de hoteluri si pensiuni. Exista insa si un revers al medaliei: volumul mare de investitii si cresterea PIB de 4-5% pe care o anticipeaza analistii de pe urma competitiei ar putea face si rau, nu numai bine. „Economia incepe sa evolueze mai putin conform tiparelor“, a declarat ministrul polonez de finante, Zyta Gilowska, atragand atentia ca 2012 – primul termen de adoptare a monedei euro de catre Varsovia – nu este lipsit de riscuri de supraincalzire economica. Dupa ce anul trecut a avut o crestere de 5,8% (consecinta a investitiilor straine directe duble fata de 2005, de 11 miliarde de euro), economia Poloniei a crescut cu 7% in primul trimestru al lui 2007 si are toate sansele sa mentina acelasi ritm si in perioada urmatoare.  

     

    ALT FEL DE ECONOMIE. Ucrainenii plecati la munca in strainatate (aproximativ 5 milioane de muncitori, in special in constructii, au migrat in Grecia, Italia, Portugalia si Spania) ar putea gasi la randul lor in Euro 2012 un motiv bun de a reveni in tara. Deocamdata, ca si ceilalti lucratori est-europeni din constructii plecati in Vest, e posibil ca ucrainenii sa abandoneze una din destinatiile lor traditionale, Spania, unde analistii prevestesc un recul serios al pietei imobiliare, din cauza supraofertei. Pana la repatrierea celor 5 milioane de ucraineni mai este insa cale lunga, pentru simplul motiv ca nimeni n-are garantia ca statul sau antreprenorii din tara lor le vor oferi lefuri mai bune decat actualii lor angajatori occidentali. In plus, pentru Ucraina, o problema la capitolul proiectelor de infrastructura ar putea fi disensiunile dintre gruparile economico-politice rivale. Stadionul Olimpic din Kiev, pe care ar trebui sa se desfasoare finala Euro 2012, inca nu a primit acreditarea UEFA tocmai din cauza unui razboi surd dus de doua grupari economice rivale: chiar in fata stadionului, pe locul unde ar trebui sa fie parcarea, o grupare rivala celei care detine controlul asupra stadionului a inceput constructia unui centru comercial. Lucrarile la stadion au fost oprite de aproape un an si tot de atunci inspectorii guvernamentali au interzis desfasurarea unor evenimente de amploare pe stadion, pentru ca in cazul unui incident nu ar exista posibilitatea evacuarii spectatorilor in timp util.