BusinessMagazin

Blog

  • Barna: Guvernul nu face negocieri ca la poker. PSD încearcă să facă un balet politic

    „Guvernul nu ia aceste măsuri pentru un confort guvernamental. Este un Guvern care şi-a asumat să ia nişte măsuri profund nepopulare, nimeni nu se bucură, nici măcar Guvernul, de necesitatea acestor măsuri”, spune dan Barna, la RFI.

    Dan Barna spune despre pachetul II de reformă că „este gândit ca un pachet care să readucă percepţia aceasta de echitate în societate, pentru că o mare parte din nemulţumirea, din frustrarea legitimă şi reală pe care o mare parte din cetăţenii români au experimentat-o în ultimii ani a fost exact acest sentiment al unor privilegii nesfârşite pe care statul, instituţional, le-a tot umflat. Această gonflare, această umflare ca omuleţul de la Michelin, ca să folosesc o metaforă cunoscută, la care statul român a ajuns nu s-a întâmplat de azi pe mâine, a fost o constantă. Ştiţi, era şi vorba cunoscută: lasă, se găseşte o slujbă la stat şi eşti bine, mamă. Logica aceasta trebuie să dispară”.

    Eurodeputatul USR crede că pot fi făcute unele concesii către sindicate, însă doar dacă e vorba de „îmbunătăţiri tehnice”: „Nu suntem la o negociere de poker, mai dă-mi mie, mai na-ţi, adică Guvernul nu ia aceste măsuri pentru un confort guvernamental. Este un Guvern care şi-a asumat să ia nişte măsuri profund nepopulare, nimeni nu se bucură, nici măcar Guvernul, de necesitatea acestor măsuri (…). Sigur, anumite ameliorări pot fi discutate şi se pot realiza, îmbunătăţiri tehnice, de exemplu sau dacă vorbim chiar de proiectul de eliminare a pensiilor speciale la magistraţi, trebuie o anumită fazare, sigur, se poate discuta despre asta, dar ideea de principiu şi nu am văzut-o, că domnule, lăsăm totul aşa şi nu ne atingem de nimic nu este fezabilă, nu poate să continue”.

    Dan Barna comentează pe de altă parte nemulţumirile PSD: „A fost o greşeală sau cel puţin o neinspiraţie a liderilor PSD faptul că şi-au împins Congresul în toamnă, pentru că celelalte partide au intrat în coaliţie cu alegerile interne rezolvate (…), PSD-ul nu a mers pe calea aceasta (…). Ca un element interesant, ei participă de fapt la grupurile de lucru unde se discută aceste măsuri, unde se discută variantele necesare de a fi introduse în pachetul II, nu participă însă la şedinţa politică a coaliţiei, tocmai din cauza acestor presiuni interne de poziţionare pe care liderii o au”.

    Eurodeputatul USR crede că social-democraţii „sunt într-o poziţie complicată şi încearcă să facă un balet politic”.

  • Cine este românca ce a construit agenţia media independentă românească cu cea mai rapidă evoluţie în ultimii 10 ani

    100 Cele mai puternice femei din business. Dana Bulat, Director General & Fondator, United Media Services

    MOTTO: „Poartă-te cu ceilalţi aşa cum ţi-ar plăcea să se poarte cu tine.”

    BIO

    Dana Bulat este director general şi fondator al United Media Services, una dintre cele mai dinamice agenţii de media şi digital din România. Cu peste 20 de ani de experienţă, a fost jurat la festivaluri internaţionale şi este membră activă în organizaţiile industriei. Absolventă ASE Bucureşti şi a unor programe de executive leadership la universităţi de top, Dana promovează inovaţia, excelenţa şi un mediu de lucru incluziv.

     

    VISION BOARD, PRINCIPII & MOTIVAŢIE

     Care este imaginea centrală de pe vision boardul tău?

    Imaginea centrală de pe vision boardul meu ar fi o sculptură aflată în proces de modelare. Aceasta simbolizează ideea că dezvoltarea, atât profesională, cât şi personală, este un proces continuu. Nu există un punct final – întotdeauna există loc pentru îmbunătăţire, rafinare şi redefinire.

     Care sunt cele mai importante trei obiective pe care ţi le-ai propus pentru următorii cinci ani în business şi în viaţa personală?

    În business, îmi propun extinderea competenţelor digitale şi consolidarea noastră pe pieţele din Europa Centrală şi de Est, menţinerea poziţiei de lider în zona de digital pe piaţa din România şi dezvoltarea unei culturi organizaţionale care susţine performanţa şi creativitatea. În viaţa personală, vreau să o sprijin pe fiica mea în alegerile academice şi personale, să menţin un echilibru între viaţa profesională şi cea personală şi să descopăr experienţe noi care îmi aduc inspiraţie şi perspectivă.

     Ce te motivează în fiecare dimineaţă să mergi mai departe?

    Motivaţia mea vine din dorinţa de a face lucrurile bine şi de a lăsa în urmă ceva valoros – fie că este vorba despre proiecte, relaţii sau impactul asupra oamenilor alături de care lucrez.

     

    LEADERSHIP & CARIERĂ

     Ce te inspiră cel mai mult atunci când iei decizii importante pentru compania pe care o conduci?

    Când iau decizii importante, mă ghidez după impactul pe termen lung asupra echipei şi partenerilor. Îmi place să privesc dincolo de rezultate imediate şi să construiesc soluţii care aduc valoare reală.

     Cum îţi foloseşti influenţa şi leadershipul pentru a genera un impact social sau pentru a susţine alte femei în business?

    Cred că exemplul personal este cel mai puternic mod de a influenţa şi de a inspira. United Media Services este o companie cu leadership feminin, iar acest lucru se reflectă în modul în care ne conducem echipa şi în cultura organizaţională pe care o construim. Susţinem diversitatea şi echitatea de gen nu doar prin discurs, ci şi prin acţiuni concrete – de la mentorat şi dezvoltarea talentelor, până la crearea unui mediu în care femeile să aibă acces real la oportunităţi de creştere şi leadership. Îmi doresc ca generaţiile următoare de lideri să se dezvolte într-un ecosistem care le oferă susţinere, inspiraţie şi resurse pentru a-şi valorifica întregul potenţial.

     

    HOBBY-URI & INSPIRAŢIE PERSONALĂ

     Care este cea mai mare realizare personală de care eşti mândră, dincolo de cariera profesională?

    Fără îndoială, cea mai mare realizare este fiica mea. A fi mamă şi, în acelaşi timp, a avea o carieră solicitantă a fost o provocare, dar şi cea mai frumoasă lecţie de echilibru, răbdare şi creştere personală.

     Există o carte, un film sau o piesă de artă care te-a influenţat profund?

    Cărţile au avut mereu un impact puternic asupra mea. Una dintre cele mai relevante pentru mine este „The Hard Thing About Hard Things” de Ben Horowitz, care oferă o perspectivă sinceră şi pragmatică asupra leadershipului şi luării deciziilor în momente critice.

  • Una dintre cele mai cunoscute cabane din România, Cabana Babele, aflată în apropiere de Sfinx, a fost scoasă la vânzare pentru 1,6 milioane de euro

    Una dintre cele mai cunoscute cabane din România, Cabana Babele, aflată în apropiere de Sfinx, a fost scoasă la vânzare pe platforma Imobiliare.ro pentru 1,6 milioane de euro.

    “Cabana Babele este amplasată în inima Masivului Bucegi, într-o zonă de o frumuseţe naturală rară, recunoscută la nivel naţional şi internaţional. (…) Accesul este facil atât prin telecabina din Buşteni, care oferă o experienţă spectaculoasă de călătorie, cât şi rutier, pe traseul Transbucegi, ceea ce garantează un flux constant de vizitatori în toate anotimpurile”, se explică în anunţul de vânzare. 

    Potrivit agenţiei imobiliare care are în portofoliu această proprietate, există deja o autorizaţie pentru modernizarea construcţiei existente, iar suprafaţa de teren aferentă cabanei permite realizarea unor reconfigurări şi optimizări ale funcţionalităţilor actuale.

    Cabana Babele este situată la o altitudine de 2.206 metri, pe platoul Munţilor Bucegi. Aceasta a fost construită în anul 1937, după proiectul arhitectului Octav Doicescu. Construcţia are o capacitate de 108 locuri în camere de la 2 la 12 paturi.

    Cabana a mai fost scoasă la vânzare şi spre finele anului 2022. Atunci, preţul solicitat era de 1,15 milioane de euro.

     

  • Analiză: Putin nu poate cuceri Ucraina prin forţă, dar caută să o primească la masa negocierilor

    Preşedintele Rusiei cere o garanţie fermă că Ucraina nu va fi acceptată în NATO, ceea ce ar echivala cu o asigurare că poate reveni pentru noi teritorii mai târziu.

    Informaţiile serviciilor de apărare britanice au estimat marţi că, în ritmul actual, forţelor lui Putin le-ar trebui peste patru ani şi aproape două milioane de victime în plus, morţi sau răniţi, pentru a cuceri aceste regiuni prin forţă. Asta pe lângă peste un milion de victime pe care Rusia le-a suferit deja, inclusiv 250.000 de soldaţi ucişi sau dispăruţi, consideraţi morţi. Pentru a-şi îndeplini cererile pe câmpul de luptă, Putin ar trebui să supună Rusia la o suferinţă de două ori mai mare decât până acum, riscând totodată o revoltă internă.

    Un set de cereri atât de îndrăzneţ şi, în alte circumstanţe, nerealist arată că Putin, fost agent KGB şi negociator experimentat, crede că îl poate păcăli pe preşedintele Donald Trump, scrie colonelul Tim Collins, fost ofiţer al armatei britanice.

    Istoria arată că acest război de agresiune, parte a ambiţiilor mai mari ale lui Putin de a restaura vechiul imperiu rus şi de a domina Europa, nu poate fi încheiat decât printr-o înfrângere a Rusiei care să ducă la o descurajare reală. Dar asta nu este ceea ce se negociază acum.

    Viitoarea înfrângere a Occidentului, care ar putea rezulta dintr-un acord de pace incorect, nu ar însemna o repetare a Holocaustului, ci apariţia unei Europe dominate de Rusia. Cei mai ameninţaţi ar fi protestatarii tineri din campusuri şi de pe străzi, precum şi comunitatea LGBTQ+, care ar dispărea complet.

  • Bloomberg: După ce a discutat cu Zelenski şi liderii europeni, preşedintele Trump l-a sunat direct pe Viktor Orban, premierul Ungariei, pentru a-l întreba de ce blochează aderarea Ucrainei la UE

    Preşedintele Donald Trump l-a sunat luni pe Viktor Orban, după discuţiile cu preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski şi liderii europeni, pentru a aborda motivul pentru care premierul ungar blochează negocierile de aderare ale Ucrainei la Uniunea Europeană, potrivit unor persoane familiare cu situaţia.

    Apelul a rezultat din discuţiile purtate de Trump şi un grup de lideri europeni reuniţi la Casa Albă pentru a găsi modalităţi de a pune capăt războiului Rusiei împotriva Ucrainei. La un moment dat, aceştia i-au cerut lui Trump să îşi folosească influenţa asupra lui Orban pentru a-l convinge pe populistul de dreapta să renunţe la opoziţia faţă de candidatura Ucrainei la UE, au spus sursele.

    Ucraina încearcă să adere la blocul politic şi economic ca parte a unui pachet de garanţii de securitate menit să prevină noi agresiuni teritoriale ale Rusiei, în cazul în care va fi implementat un armistiţiu pentru a încheia războiul, care durează de peste trei ani.

    În cadrul apelului cu Trump, Ungaria şi-a exprimat şi interesul de a găzdui o nouă rundă de discuţii între preşedintele rus Vladimir Putin şi Zelenski. După discuţiile de luni, preşedintele SUA a anunţat că urmăreşte organizarea unui summit la nivel de lideri între Rusia şi Ucraina, urmat de o întâlnire trilaterală la care să participe şi el. Momentul şi locul rămân însă neclare.

    Persoanele care au relatat detaliile conversaţiei dintre Trump şi Orban au solicitat anonimatul, invocând caracterul privat al deliberărilor.

    Orban, un apropiat al lui Trump, este considerat pe scară largă o sursă de inspiraţie pentru mişcarea „Make America Great Again” şi pentru populiştii de dreapta din întreaga lume. El a fost o prezenţă constant incomodă pentru UE, conducând Ungaria pe o cale autoritară. Budapesta a oferit în mod repetat Rusiei protecţie diplomatică împotriva sancţiunilor UE şi a obstrucţionat ajutorul pentru Ucraina.

    Purtătorul de cuvânt al biroului lui Orban nu a răspuns imediat solicitării de comentarii.

    Apelul a avut loc după ore întregi de discuţii între Trump, Zelenski şi o jumătate de duzină de lideri europeni care au venit de urgenţă la Washington alături de liderul ucrainean pentru a pleda pentru o abordare unitară a procesului de pace. Întâlnirea a avut loc la câteva zile după întrevederea lui Trump cu Putin, săptămâna trecută, în Alaska.

  • Gara de Nord, între promisiuni de regenerare şi oportunităţi ratate: În loc să mergem spre capitalism, rămânem blocaţi în socialism. În loc să atragem investiţii de miliarde, acccelerăm spre incompetenţă şi creştem taxele pentru omul de rând, în timp ce specialii rămân şi mai speciali

    În ultimii zece ani dezvoltatorii imobiliari din România, în special multinaţionalele, au subliniat potenţialul Gării de Nord pentru a deveni un centru de interes pentru România dar şi un pol economic care poate atrage uşor investiţii de sute de milioane de euro şi genera venituri uriaşe pentru bugetul Bucureştiului şi al României. Dar deşi poate genera aceste venituri, propunerea PMB este de a pune iarbă pe un acoperiş. 

    Primarul general interimar al Bucureştiului, Stelian Bujduveanu, a anunţat ieri un amplu proiect de regenerare urbană pentru zona Gării de Nord, în parteneriat cu Ministerul Transporturilor şi Primăria Sectorului 1. Planul sună frumos pe hârtie: transformarea zonei într-un nod intermodal modern, construirea unei parcări subterane park & ride, realizarea unei zone de agrement suspendate între clădirea gării şi Pasajul Basarab – un parc urban verde cu alei pietonale şi spaţii de joacă – plus modernizarea arterelor adiacente. La întâlnire nu a participat niciun expert în urbanism, nimeni care să fi gestionat vreodată un proiect de regenerare urbană.

    Proiectul va fi lansat prin concurs internaţional de soluţii, o formulă care de obicei înseamnă ani buni de aşteptare până la implementare. În timp ce autorităţile vorbesc despre parcuri suspendate şi zone verzi, ignoră complet elefantul din cameră: potenţialul economic uriaş al zonei, care ar putea genera investiţii de peste un miliard de euro şi venituri substanţiale la bugetul Capitalei.

     

    Viziunea lui Tatian Diaconu: Un centru urban de referinţă

    În 2017, Tatian Diaconu, omul din spatele celei mai mari regenerări urbane din Europa – proiectul Coresi din Braşov, de peste 100 de hectare – avea o viziune complet diferită pentru Gara de Nord. „Dacă ar exista mecanismele legale, şi mâine am demara un proiect care să o transforme într-un centru urban de referinţă”, spunea la acea vreme CEO Immochan România, compania transformată în Ceetrus România. 

    Tatian Diaconu înţelegea că statul trebuie să permită realizarea de investiţii private în imobilele care îi aparţin, astfel încât acestea să fie revitalizate şi utilizate la întregul lor potenţial. El vedea Gara de Nord, un loc tranzitat zilnic de 15.000 de persoane, nu ca pe o simplă staţie feroviară cu un parc deasupra, ci ca pe un potenţial hub economic. 

    Deşi considera că ideea unui mall nu este fezabilă din cauza proximităţii cu Orhideea sau AFI Cotroceni, Diaconu propunea un proiect de birouri alături de o activitate comercială, după modelul din Londra, Frankfurt sau Leipzig. Un asemenea proiect ar fi atras investiţii de până la un miliard de euro şi ar fi curăţat zona, transformând-o dintr-un loc pe care „nimeni nu îşi doreşte să întâmpine pe altcineva” într-un centru urban vibrant.

    De la ce plecăm – ce scria ZF într-un reportaj realitat luna trecută: În ce ţară trăim! Un simbol al neputinţei de a întreţine. Gara de Nord din Bucureşti, un loc prins între reclame la alcool şi sucuri pline de zahăr, un bazar improvizat, oameni ai străzii care dorm pe scaunele puţine şi un amestec de mirosuri greu de suportat. 

    Ce au făcut alţii: în Europa, marile gări au fost tratate ca proiecte de regenerare urbană, nu doar ca infrastructură. La Londra, St Pancras–King’s Cross a fost reconfigurată cu birouri, retail şi spaţii culturale, devenind un centru pentru un nou cartier. Berlin Hauptbahnhof a integrat fluxurile regionale, naţionale şi internaţionale într-un nod multimodal cu galerii comerciale. La Paris, Saint-Lazare şi Gare du Nord au primit investiţii în eficienţă energetică şi zone comerciale curate, crescând siguranţa şi timpul petrecut în staţie. Madrid Atocha a combinat muzeificarea patrimoniului cu un atrium-grădină, transformând aşteptarea în experienţă. Viena şi Rotterdam au legat noile gări de dezvoltări mixte (locuinţe, birouri, hoteluri), iar Antwerpen-Centraal a fost restaurată ca reper turistic. Modelul comun: finanţare public-privată, funcţiuni mixte, intermodalitate, orientare spre cetăţean, plus digitalizare—rezultatul fiind gări-destinaţie care ridică valoarea zonelor adiacente şi disciplinează mobilitatea urbană.

     

    Cristian Hostiuc şi critica sistemului: „Nu mai bine mărim taxele?”

    Directorul editorial al Ziarului Financiar, Cristian Hostiuc, a fost poate cel mai vocal critic al modului în care statul român gestionează această oportunitate. În 2023, el descria realitatea crudă a Gării de Nord: „Când te duci cu trenul, tragi aer în piept când traversezi Gara de Nord până ajungi la linie. Nu vrei să ai de-a face cu nimeni, nu vrei să te atingi cu nimeni, nu vrei să vezi mizeria din jur.”

    Cristian Hostiuc punea degetul pe rană când întreaba retoric dacă miniştrii, premierul sau preşedintele au trecut vreodată prin Gara de Nord în ultimii ani. „Unul dintre principalele repere ale Capitalei şi ale României, o ţară care şi-a dublat PIB-ul în ultimul deceniu ajungând la 300 de miliarde de euro, este un dezastru total.”

    În timp ce investitorii privaţi ridică România cu mall-uri cu toalete curate, cu clădiri de birouri unde tinerii vin să lucreze îmbrăcaţi frumos, statul român cu Gara de Nord „te aruncă în mizerie”. „Gara de Nord trebuie transformată complet într-un mall, cu magazine, cu restaurante şi cafenele în care să îţi dai loc de întâlnire, cu clădiri de birouri în care tinerii să vină să lucreze.” Poate un acoperiş cu iarbă să facă asta? Doar ca exemplu când vine vorba de astfel de proiecte, în 2017 Gabriela Firea, atunci primar general al Capitalei, participa la inaugurarea unui acoperiş de staţie de tramvai care a fost învelit cu un strat de iarbă. Acoperiş care s-a uscat săptămânile ce au urmat. 

     

    Istoria promisiunilor neîmplinite

    Ideea transformării Gării de Nord nu este nouă. Încă de la începutul anilor 2000, în timpul guvernării PSD, Miron Mitrea punea pe masă această idee. În 2006, ministrul Radu Berceanu a reluat-o, dar doar în declaraţii. În 2012, Relu Fenechiu vorbea despre modelul Gării Centrale din Bruxelles, dar a ajuns în închisoare înainte să facă ceva concret.

     

    Mentalitatea socialistă versus gândirea capitalistă

    Problema fundamentală pe care o evidenţiază toate aceste perspective este refuzul autorităţilor de a îmbrăţişa o abordare capitalistă care să monetizeze proiectele pentru binele comunităţii. În loc să gândească în termeni de parteneriate public-privat care ar putea genera venituri substanţiale, autorităţile preferă să cheltuiască banii pe subvenţii şi proiecte cosmetice.

    Bucureşti are patru proiecte mari imobiliare blocate de stat: Romexpo (2-4 miliarde euro), Esplanada (1-2 miliarde euro), Casa Radio (2-3 miliarde euro) şi Gara de Nord (peste 1 miliard euro). În total, vorbim despre investiţii potenţiale de 6-10 miliarde de euro care stau îngropate de peste un deceniu.

    „De unde să aibă bugetul bani mai mulţi, venituri mai mari, de unde să ia statul taxe şi impozite dacă aceste proiecte stau îngropate?”, se întreba Cristian Hostiuc. „Nu mai bine măreşte statul taxele şi impozitele decât să facă aceste proiecte?” Nu la fel procedează şi astăzi? De ce nu sunt valorificate corect astfel de proiecte, iar pentru pensii speciale, terenuri de fotbal în sate fără infrastructură plătea tot cetăţeanul de rând, deşi nimeni nu l-a întrebat dacă vrea stadion sau canalizare, apă sau gaze?

    Modelele internaţionale ignorate

    În timp ce Bucureşti pune iarbă pe acoperiş, alte capitale europene au transformat gările în centre urbane moderne şi profitabile. Gara Centrală din Bruxelles, St. Pancras din Londra, Hauptbahnhof din Frankfurt sau Leipzig – toate sunt exemple de cum transportul feroviar poate fi integrat cu succes în complexe comerciale şi de birouri moderne.

    Aceste proiecte nu doar că au revitalizat zonele respective, dar generează venituri importante pentru administraţiile locale şi oferă servicii de calitate călătorilor. Un mall sau un complex de birouri deasupra gării nu înseamnă distrugerea patrimoniului – clădirea istorică poate fi foarte bine conservată şi integrată în dezvoltarea modernă.

     

    Costul real al „modernizărilor” de suprafaţă

    Modernizarea anunţată recent reprezintă doar o nouă cârpeală care nu va schimba fundamental situaţia. În loc să investească în lucrări cosmetice, statul ar putea facilita o investiţie privată de peste 1 miliard de euro care să transforme radical zona. Diferenţa dintre cele două abordări este diferenţa dintre a cheltui bani publici fără rezultate durabile şi a atrage capital privat care generează venituri şi dezvoltare pe termen lung.

    Cum arată o investiţie privată, coordonată de experţi şi cum arată orice proiect realizat de statul român? Una este realizată la timp, în buget, cu un impact major asupra comunităţii în timp orice proiect realizat de statul român este de o necesitate discutabilă, întârziat, mult peste buget, cu un plan nerealist şi pentru nevoi care nu există. 

     

    O oportunitate care se pierde cu fiecare zi

    Proiectul anunţat de primarul interimar reprezintă încă o dovadă a incapacităţii autorităţilor de a gândi dincolo de paradigma socialistă a cheltuielilor publice fără rentabilitate. În timp ce vorbim despre parcuri suspendate şi zone verzi, pierdem oportunitatea de a transforma Gara de Nord într-un motor economic pentru Capitală.

    Tinerii continuă să plece din România nu doar din motive financiare, ci din cauza mizeriei şi a lipsei de viziune. Cum spunea Hostiuc, „dacă Iulian Dascălu nu ar fi făcut complexul Palas din Iaşi, aproape toţi tinerii care lucrează astăzi în clădirile de acolo ar fi lucrat în altă parte, dar în afara României.”

    Gara de Nord va rămâne probabil în aceeaşi stare pentru încă un deceniu, în timp ce autorităţile vor continua să anunţe proiecte de „regenerare” care ignoră esenţa problemei: refuzul de a permite capitalului privat să transforme un spaţiu public degradat într-un centru urban modern şi profitabil. Până când mentalitatea nu se va schimba, Bucureşti va continua să piardă oportunităţi de miliarde în favoarea unor soluţii cosmetice finanţate din bani publici care nu rezolvă nimic fundamental.

     

     

  • Opinie Bogdan Alecu: Gara de Nord, între promisiuni de regenerare şi oportunităţi ratate: În loc să mergem spre capitalism, rămânem blocaţi în socialism. În loc să atragem investiţii de miliarde, acccelerăm spre incompetenţă şi creştem taxele pentru omul de rând, în timp ce specialii rămân şi mai speciali

    În ultimii zece ani dezvoltatorii imobiliari din România, în special multinaţionalele, au subliniat potenţialul Gării de Nord pentru a deveni un centru de interes pentru România dar şi un pol economic care poate atrage uşor investiţii de sute de milioane de euro şi genera venituri uriaşe pentru bugetul Bucureştiului şi al României. Dar deşi poate genera aceste venituri, propunerea PMB este de a pune iarbă pe un acoperiş.

    Primarul general interimar al Bucureştiului, Stelian Bujduveanu, a anunţat ieri un amplu proiect de regenerare urbană pentru zona Gării de Nord, în parteneriat cu Ministerul Transporturilor şi Primăria Sectorului 1. Planul sună frumos pe hârtie: transformarea zonei într-un nod intermodal modern, construirea unei parcări subterane park & ride, realizarea unei zone de agrement suspendate între clădirea gării şi Pasajul Basarab – un parc urban verde cu alei pietonale şi spaţii de joacă – plus modernizarea arterelor adiacente. La întâlnire nu a participat niciun expert în urbanism, nimeni care să fi gestionat vreodată un proiect de regenerare urbană.

    Proiectul va fi lansat prin concurs internaţional de soluţii, o formulă care de obicei înseamnă ani buni de aşteptare până la implementare. În timp ce autorităţile vorbesc despre parcuri suspendate şi zone verzi, ignoră complet elefantul din cameră: potenţialul economic uriaş al zonei, care ar putea genera investiţii de peste un miliard de euro şi venituri substanţiale la bugetul Capitalei.

    Viziunea lui Tatian Diaconu: Un centru urban de referinţă

    În 2017, Tatian Diaconu, omul din spatele celei mai mari regenerări urbane din Europa – proiectul Coresi din Braşov, de peste 100 de hectare – avea o viziune complet diferită pentru Gara de Nord. „Dacă ar exista mecanismele legale, şi mâine am demara un proiect care să o transforme într-un centru urban de referinţă”, spunea la acea vreme CEO Immochan România, compania transformată în Ceetrus România.

    Tatian Diaconu înţelegea că statul trebuie să permită realizarea de investiţii private în imobilele care îi aparţin, astfel încât acestea să fie revitalizate şi utilizate la întregul lor potenţial. El vedea Gara de Nord, un loc tranzitat zilnic de 15.000 de persoane, nu ca pe o simplă staţie feroviară cu un parc deasupra, ci ca pe un potenţial hub economic.

    Deşi considera că ideea unui mall nu este fezabilă din cauza proximităţii cu Orhideea sau AFI Cotroceni, Diaconu propunea un proiect de birouri alături de o activitate comercială, după modelul din Londra, Frankfurt sau Leipzig. Un asemenea proiect ar fi atras investiţii de până la un miliard de euro şi ar fi curăţat zona, transformând-o dintr-un loc pe care „nimeni nu îşi doreşte să întâmpine pe altcineva” într-un centru urban vibrant.

    De la ce plecăm – ce scria ZF într-un reportaj realitat luna trecută: În ce ţară trăim! Un simbol al neputinţei de a întreţine. Gara de Nord din Bucureşti, un loc prins între reclame la alcool şi sucuri pline de zahăr, un bazar improvizat, oameni ai străzii care dorm pe scaunele puţine şi un amestec de mirosuri greu de suportat.

    Ce au făcut alţii: în Europa, marile gări au fost tratate ca proiecte de regenerare urbană, nu doar ca infrastructură. La Londra, St Pancras–King’s Cross a fost reconfigurată cu birouri, retail şi spaţii culturale, devenind un centru pentru un nou cartier. Berlin Hauptbahnhof a integrat fluxurile regionale, naţionale şi internaţionale într-un nod multimodal cu galerii comerciale. La Paris, Saint-Lazare şi Gare du Nord au primit investiţii în eficienţă energetică şi zone comerciale curate, crescând siguranţa şi timpul petrecut în staţie. Madrid Atocha a combinat muzeificarea patrimoniului cu un atrium-grădină, transformând aşteptarea în experienţă. Viena şi Rotterdam au legat noile gări de dezvoltări mixte (locuinţe, birouri, hoteluri), iar Antwerpen-Centraal a fost restaurată ca reper turistic. Modelul comun: finanţare public-privată, funcţiuni mixte, intermodalitate, orientare spre cetăţean, plus digitalizare—rezultatul fiind gări-destinaţie care ridică valoarea zonelor adiacente şi disciplinează mobilitatea urbană.

    Cristian Hostiuc şi critica sistemului: „Nu mai bine mărim taxele?”

    Directorul editorial al Ziarului Financiar, Cristian Hostiuc, a fost poate cel mai vocal critic al modului în care statul român gestionează această oportunitate. În 2023, el descria realitatea crudă a Gării de Nord: „Când te duci cu trenul, tragi aer în piept când traversezi Gara de Nord până ajungi la linie. Nu vrei să ai de-a face cu nimeni, nu vrei să te atingi cu nimeni, nu vrei să vezi mizeria din jur.”

    Cristian Hostiuc punea degetul pe rană când întreaba retoric dacă miniştrii, premierul sau preşedintele au trecut vreodată prin Gara de Nord în ultimii ani. „Unul dintre principalele repere ale Capitalei şi ale României, o ţară care şi-a dublat PIB-ul în ultimul deceniu ajungând la 300 de miliarde de euro, este un dezastru total.”

    În timp ce investitorii privaţi ridică România cu mall-uri cu toalete curate, cu clădiri de birouri unde tinerii vin să lucreze îmbrăcaţi frumos, statul român cu Gara de Nord „te aruncă în mizerie”. „Gara de Nord trebuie transformată complet într-un mall, cu magazine, cu restaurante şi cafenele în care să îţi dai loc de întâlnire, cu clădiri de birouri în care tinerii să vină să lucreze.” Poate un acoperiş cu iarbă să facă asta? Doar ca exemplu când vine vorba de astfel de proiecte, în 2017 Gabriela Firea, atunci primar general al Capitalei, participa la inaugurarea unui acoperiş de staţie de tramvai care a fost învelit cu un strat de iarbă. Acoperiş care s-a uscat săptămânile ce au urmat.

    Istoria promisiunilor neîmplinite

    Ideea transformării Gării de Nord nu este nouă. Încă de la începutul anilor 2000, în timpul guvernării PSD, Miron Mitrea punea pe masă această idee. În 2006, ministrul Radu Berceanu a reluat-o, dar doar în declaraţii. În 2012, Relu Fenechiu vorbea despre modelul Gării Centrale din Bruxelles, dar a ajuns în închisoare înainte să facă ceva concret.

    Mentalitatea socialistă versus gândirea capitalistă

    Problema fundamentală pe care o evidenţiază toate aceste perspective este refuzul autorităţilor de a îmbrăţişa o abordare capitalistă care să monetizeze proiectele pentru binele comunităţii. În loc să gândească în termeni de parteneriate public-privat care ar putea genera venituri substanţiale, autorităţile preferă să cheltuiască banii pe subvenţii şi proiecte cosmetice.

    Bucureşti are patru proiecte mari imobiliare blocate de stat: Romexpo (2-4 miliarde euro), Esplanada (1-2 miliarde euro), Casa Radio (2-3 miliarde euro) şi Gara de Nord (peste 1 miliard euro). În total, vorbim despre investiţii potenţiale de 6-10 miliarde de euro care stau îngropate de peste un deceniu.

    „De unde să aibă bugetul bani mai mulţi, venituri mai mari, de unde să ia statul taxe şi impozite dacă aceste proiecte stau îngropate?”, se întreba Cristian Hostiuc. „Nu mai bine măreşte statul taxele şi impozitele decât să facă aceste proiecte?” Nu la fel procedează şi astăzi? De ce nu sunt valorificate corect astfel de proiecte, iar pentru pensii speciale, terenuri de fotbal în sate fără infrastructură plătea tot cetăţeanul de rând, deşi nimeni nu l-a întrebat dacă vrea stadion sau canalizare, apă sau gaze?

    Modelele internaţionale ignorate

    În timp ce Bucureşti pune iarbă pe acoperiş, alte capitale europene au transformat gările în centre urbane moderne şi profitabile. Gara Centrală din Bruxelles, St. Pancras din Londra, Hauptbahnhof din Frankfurt sau Leipzig – toate sunt exemple de cum transportul feroviar poate fi integrat cu succes în complexe comerciale şi de birouri moderne.

    Aceste proiecte nu doar că au revitalizat zonele respective, dar generează venituri importante pentru administraţiile locale şi oferă servicii de calitate călătorilor. Un mall sau un complex de birouri deasupra gării nu înseamnă distrugerea patrimoniului – clădirea istorică poate fi foarte bine conservată şi integrată în dezvoltarea modernă.

    Costul real al „modernizărilor” de suprafaţă

    Modernizarea anunţată recent reprezintă doar o nouă cârpeală care nu va schimba fundamental situaţia. În loc să investească în lucrări cosmetice, statul ar putea facilita o investiţie privată de peste 1 miliard de euro care să transforme radical zona. Diferenţa dintre cele două abordări este diferenţa dintre a cheltui bani publici fără rezultate durabile şi a atrage capital privat care generează venituri şi dezvoltare pe termen lung.

    Cum arată o investiţie privată, coordonată de experţi şi cum arată orice proiect realizat de statul român? Una este realizată la timp, în buget, cu un impact major asupra comunităţii în timp orice proiect realizat de statul român este de o necesitate discutabilă, întârziat, mult peste buget, cu un plan nerealist şi pentru nevoi care nu există.

    O oportunitate care se pierde cu fiecare zi

    Proiectul anunţat de primarul interimar reprezintă încă o dovadă a incapacităţii autorităţilor de a gândi dincolo de paradigma socialistă a cheltuielilor publice fără rentabilitate. În timp ce vorbim despre parcuri suspendate şi zone verzi, pierdem oportunitatea de a transforma Gara de Nord într-un motor economic pentru Capitală.

    Tinerii continuă să plece din România nu doar din motive financiare, ci din cauza mizeriei şi a lipsei de viziune. Cum spunea Hostiuc, „dacă Iulian Dascălu nu ar fi făcut complexul Palas din Iaşi, aproape toţi tinerii care lucrează astăzi în clădirile de acolo ar fi lucrat în altă parte, dar în afara României.”

    Gara de Nord va rămâne probabil în aceeaşi stare pentru încă un deceniu, în timp ce autorităţile vor continua să anunţe proiecte de „regenerare” care ignoră esenţa problemei: refuzul de a permite capitalului privat să transforme un spaţiu public degradat într-un centru urban modern şi profitabil. Până când mentalitatea nu se va schimba, Bucureşti va continua să piardă oportunităţi de miliarde în favoarea unor soluţii cosmetice finanţate din bani publici care nu rezolvă nimic fundamental.

     

     

  • 800.000 de oameni rămân fără loc de muncă după ce mai multe companii din cea mai mare economie a lumii anunţă concedieri masive

    Un raport recent al companiei globale de reconversie profesională şi coaching executiv Challenger, Gray & Christmas arată că, până la finalul lunii iulie, angajatorii din SUA au anunţat peste 800.000 de eliminări de posturi în 2025, scrie platforma fastcompany.com. 

    Este cel mai mare număr de locuri de muncă pierdute în aceeaşi perioadă din 2020 încoace, când pandemia globală a dus la pierderea a peste 1,8 milioane de locuri de muncă până la sfârşitul lui iulie.

    Şi mai grav este faptul că totalul de 806.383 de locuri de muncă pierdute în primele şapte luni din 2025 depăşeşte cu mult numărul din aceeaşi perioadă a anului trecut. În 2024, până la sfârşitul lui iulie, în Statele Unite fuseseră tăiate 460.530 de locuri de muncă. Asta înseamnă că în 2025 au fost cu 75% mai multe concedieri decât în aceeaşi perioadă a anului precedent.

    Şi mai alarmant, arată datele, este faptul că SUA depăşise deja, până în iulie anul acesta, numărul total al concedierilor din tot anul 2024. Care sunt cauzele acestor tăieri? Pe baza anunţurilor companiilor, există trei factori principali.

    1. Impactul „DOGE”

    Raportul Challenger, Gray & Christmas evidenţiază că principalul factor din spatele majorităţii concedierilor din 2025 este „Impactul DOGE”.

    Reducerea cheltuielilor guvernamentale federale, condusă de Departamentul pentru Eficienţa Guvernului (DOGE) – anterior aflat sub controlul CEO-ului Tesla şi miliardarului Elon Musk – este responsabilă pentru cea mai mare parte a pierderilor de locuri de muncă din acest an.

    Impactul direct al reducerilor DOGE a fost invocat în 289.679 dintre concedierile planificate până acum, incluzând „reduceri directe în cadrul forţei de muncă federale şi al contractorilor săi”.

    Pe lângă acestea, a existat şi un „Impact DOGE secundar” asupra locurilor de muncă, cauzat de reducerea finanţării pentru organizaţii nonprofit private şi alte entităţi afiliate. Mai puţină finanţare înseamnă o capacitate redusă de a păstra angajaţii, ceea ce a dus la încă 13.056 concedieri.

    2. Tarife vamale şi condiţii de piaţă

    Al doilea factor ţine de condiţiile economice şi de piaţă. Un element major este incertitudinea economică generată de tarifele vamale impuse de preşedintele Trump. Aceste tarife cresc costurile pentru companiile americane care importă bunuri şi componente esenţiale pentru activitatea lor, afectându-le profitabilitatea.

    Pe lângă preţurile mai mari, peisajul tarifar în continuă schimbare aduce incertitudine: companiile nu pot şti dacă un tarif anunţat va rămâne la acelaşi nivel, va creşte sau va scădea, ceea ce face dificilă planificarea şi bugetarea.

    Retailul a fost lovit în mod deosebit – doar în luna iulie s-au pierdut 80.487 de locuri de muncă în acest sector. În total, condiţiile economice şi de piaţă au dus la 171.083 de concedieri până la sfârşitul lunii iulie.

    3. Inteligenţa artificială

    Ultimul factor major ţine de tehnologie şi AI. Actualizările tehnologice, inclusiv implementarea inteligenţei artificiale şi automatizarea, au fost responsabile pentru 20.219 locuri de muncă pierdute în 2025.

    Alte 10.375 concedieri au fost „atribuite explicit” inteligenţei artificiale, ceea ce sugerează „o accelerare semnificativă a restructurărilor legate de AI”.

    În sectorul tehnologic propriu-zis, s-au pierdut 89.251 de locuri de muncă până în iulie 2025 – o creştere de 36% faţă de aceeaşi perioadă din 2024. Raportul arată că industria tech „este remodelată de avansul inteligenţei artificiale”.

     

     

  • Povestea unei tinere care a creat un imperiu din nimic: ideea ei a fost refuzată de investitori de peste 100 de ori, dar, cu toate acestea, a reuşit să îşi construiască propria afacere, cu care acum câştigă miliarde

    Melanie Perkins a pornit la drum vânzând eşarfe lucrate de mână şi s-a lovit de peste 100 de respingeri înainte ca ideea Canva să prindă contur. Astăzi, compania pe care a fondat-o este evaluată la aproape 50 de miliarde de dolari şi a schimbat modul în care milioane de oameni lucrează cu designul. Povestea ei clar nu are de-a face cu norocul, ci cu o perseveranţă dusă la nivel de încăpăţânare. 

    Melanie Perkins (n. 1987, Perth, Australia) a debutat încă de tânără în afaceri, vânzând eşarfe handmade ca adolescentă. Mai târziu, a lucrat ca profesor de design grafic la Universitatea din Western Australia şi a observat dificultăţile cu care se confruntau studenţii la utilizarea sofisticatelor programe precum Photoshop. Ideea fundamentală: de ce designul să nu fie la fel de uşor de folosit ca Google Docs? În 2007, împreună cu partenerul său Cliff Obrecht, a lansat Fusion Books: o platformă online de creare a anuarilor şcolare cu interfaţă drag and drop, utilizată în Australia, Noua Zeelandă şi Franţa, dezvoltată din livingul mamei lui Melanie.

    În cursul a 5 ani, ajung lideri în domeniu, ceea ce i-a determinat pe cei doi să-şi extindă viziunea într-un proiect mult mai ambiţios. În efortul de a lansa Canva, Melanie şi Cliff Obrecht au dus la capăt o călătorie de aproape trei ani, în care au fost refuzaţi de peste 100 de investitori. Au trăit pe podeaua apartamentului fratelui în San Francisco, făcând pitching în mall-uri şi Wi Fi public, exasperaţi frecvent de răspunsuri negative. „We just kept getting rejected…” povesteşte Melanie, completând: „I remember thinking, ‘why is this so hard?’”. Refuz după refuz, ea a înţeles că problema nu era ideea, ci pitch ul: a revizuit deck-ul de peste 100 de ori, punând accent pe narativul care explica frustrarea utilizatorilor înainte de a prezenta soluţia Canva.

    Momentul de viraj a venit la un eveniment MaiTai în Maui, unde a învăţat kitesurfing pentru a impresiona investitorul Bill Tai şi a câştigat acces la reţeaua lui, ceea ce a dus la prima rundă seed de finanţare, ce i-a adus trei milioane de dolari. În 2011, după numeroase respingeri locale (peste 100), Melanie şi Cliff îl întâlnesc pe investitorul Bill Tai. Tai le recomandă să găsească un cofondator tehnic. În urma acestei relaţii, se întâlnesc cu Cameron Adams, fost Google, care devine al treilea cofondator şi expert tehnic Canva.

    Oficial, Canva se lansează oficial la 1 ianuarie 2013, iar în primul an adună peste 750.000 utilizatori activi şi devine profitabilă în 2017. Platforma ajunge rapid la o evaluare de 1 2 miliarde USD în 2018–2019, după runde de finanţare conduse de Sequoia Capital, Blackbird Ventures şi Felicis Ventures. În 2021, Canva atinge o evaluare de aproximativ 40 de miliarde de dolari, cu peste 170 milioane utilizatori activi lunar, continuând să crească profitabil.  Deşi evaluarea s a temperat după vârful din 2021 (≈ 26 de miliarde de dolari), compania continuă să genereze venituri de miliarde şi să-şi extindă portofoliul enterprise. 


    Traducere şi adaptare: Ioana Matei

  • Universul în care Crăciunul nu se termină niciodată: povestea unui brand care spune poveşti cu flori, panglici şi detalii delicate

    Ada a transformat un gest simplu, făcut în plină pandemie, într-un brand care spune poveşti cu flori, panglici şi detalii delicate. Bloom Craft Deco by Ada nu este doar un atelier de decoraţiuni – este o formă de terapie creativă, de emoţie transmisă prin texturi şi atmosferă. Un brand crescut cu răbdare, grijă şi un strop de magie.

     

    Un univers al florilor care vorbesc, al culorilor care simt. Un echilibru între forţă şi fragilitate, între feminitate asumată şi emoţie vizuală.” Aşa îşi descrie Ada, fondatoarea Bloom Craft Deco by Ada, lumea creată din flori, texturi şi poveste. Pentru ea, acest atelier nu e doar un business, ci o extensie a sufletului. Povestea a început în pandemie, într-un timp în care „griul părea dominant”. Era în preajma Crăciunului şi, simţind nevoia de lumină şi căldură, Ada a început să creeze decoraţiuni pentru cei dragi. A ales materiale naturale – conuri, iută, bumbac, panglici fine – şi le-a transformat în obiecte care emanau tandreţe şi rafinament. „A fost un gest simplu, dar profund – o formă de alinare şi de reconectare cu ceea ce iubesc cel mai mult: frumuseţea lucrurilor făcute cu suflet.” Din acel moment, hobby-ul s-a transformat treptat într-un vis conturat tot mai clar: acela de a construi un brand care să transmită emoţie prin fiecare aranjament, prin fiecare detaliu atent gândit. Numele brandului nu este ales întâmplător. „Ada” are o semnificaţie personală: „În copilărie, fratele meu nu putea rosti prenumele meu întreg şi m-a numit aşa. Am păstrat acest nume ca parte din identitatea brandului.” Pe reţelele de socializare, numele apare sub forma BloomCraftDeco, mai compact şi armonios vizual. Dar în esenţă, rămâne Bloom Craft Deco by Ada – o semnătură care poartă cu ea o poveste. Astăzi, fiecare creaţie din atelierul Adei îmbină emoţia Crăciunului cu eleganţa atemporală a lucrurilor făcute cu grijă. E un brand care trăieşte la graniţa dintre estetic şi afectiv, între artizanat şi ritual. Pentru că, aşa cum spune chiar Ada, „în acest univers, Crăciunul nu se sfârşeşte niciodată, iar detaliile au parfum de poveste.”

    Primul obiect creat sub semnătura Bloom Craft Deco by Ada a fost, de altfel, o coroniţă de Crăciun, realizată din materiale naturale. Însă primul gest cu adevărat revelator a fost un buchet de flori supradimensionate – nouă maci roşii, făcuţi cu drag pentru aniversarea mamei sale. „Am vrut să-i ofer ceva simbolic şi viu – o declaraţie vizuală de iubire”, povesteşte Ada. Fără să ştie atunci, acel buchet aniversar avea să traseze direcţia artistică a întregului brand. Macii, cu delicateţea lor vibrantă, au devenit un simbol-recunoaştere al Bloom Craft Deco by Ada, regăsindu-se azi în decoruri de eveniment, spaţii culturale, recepţii diplomatice şi gale de business. „De la acel prim buchet cu nouă maci, florile s-au multiplicat şi şi-au găsit locul în decoruri tot mai vizibile.” A fost o evoluţie firească, în care emoţia personală a crescut odată cu încrederea primită din partea celor care i-au descoperit creaţiile. Unul dintre momentele definitorii a fost expunerea lucrărilor sale în cadrul Galei tineri manageri de top, organizată de BUSINESS Magazin. „Mă inspiră emoţia oamenilor”, spune simplu Ada, atunci când e întrebată de unde îşi extrage energia creativă. Florile reale sunt o sursă importantă de inspiraţie, dar nu singura. „Uneori, o culoare sau un detaliu simplu poate declanşa o întreagă scenografie florală. Alteori, un vis nespus, o amintire, o poveste de familie.” Universul ei nu e doar estetic, ci şi profund emoţional. Fiecare floare creată manual spune o poveste. Iar această poveste prinde viaţă pas cu pas, printr-un proces minuţios şi plin de sens. „Fiecare decor începe cu o emoţie şi cu atmosfera pe care îmi doresc să o transmit”, explică Ada. Alegerea materialelor nu este niciodată întâmplătoare: hârtie floristică premium, organza, mătase, panglici, perle. Fiecare cu un rol bine definit, într-o compoziţie care îmbină eleganţa cu expresivitatea. Etapele tehnice – decuparea, crearea petalelor, asamblarea, finisajele – sunt realizate cu precizie şi răbdare. Totul este 100% handmade, iar timpul de lucru reflectă acest angajament faţă de calitate: „Un decor complet poate necesita între 10 şi 20 de zile sau chiar mai mult, în funcţie de spaţiu, tematică şi numărul elementelor implicate”.

    Am făcut sacrificii reale: siguranţă financiară, stabilitate, predictibilitate. În schimb, am primit libertatea de a simţi, de a crea, de a mă exprima cu autenticitate. Mai mult decât o afacere de suflet, Bloom Craft Deco by Ada este şi o afacere de familie.

    Ada, fondatoare, Bloom Craft Deco BY ADA

    Când vine vorba despre comenzile primite, Ada observă cum să creezi „la comandă” nu înseamnă doar să execuţi o cerinţă, ci să deschizi un spaţiu de dialog între lumi – cea artistică şi cea emoţională. Ada numeşte acest proces „o întâlnire între două viziuni”: „Îmi place să ascult, să înţeleg, să transform idei vagi în emoţii vizuale clare”. Fiecare colaborare începe cu o discuţie sinceră, în care sunt analizate stilul, culorile, spaţiul şi – mai presus de toate – atmosfera care trebuie transmisă. Pentru fiecare proiect personalizat,  lucrează cu schiţe, mostre de materiale, fotografii de inspiraţie şi… multă răbdare. „Cele mai frumoase creaţii se nasc atunci când celălalt se simte înţeles şi implicat în povestea care prinde formă.” În spatele acestei delicateţi vizuale se află o autodisciplină impresionantă. Ada este autodidactă, nu a urmat cursuri formale, ci a învăţat din ore lungi de muncă, experiment, greşeli şi reconfigurări. „Fiecare material are «vocea» lui: hârtia cere precizie, organza – delicateţe, mătasea – respect. Am învăţat să simt ritmul fiecărui material şi să lucrez doar cu cele de cea mai bună calitate. Asta este regula mea de aur.” De altfel, întreaga lume Bloom Craft Deco by Ada se naşte din acest respect pentru detaliu. Iar dacă ar exista o sărbătoare care să concentreze toate aceste valori, aceea ar fi Crăciunul. „Crăciunul este inima creaţiei mele. E momentul în care am început totul şi este, de departe, sărbătoarea mea preferată. Pentru mine, Crăciunul nu durează doar câteva zile – e o stare care se prelungeşte până în primăvară.”

    Lucrul la o colecţie sezonieră e comparabil cu montarea unei scenografii: totul trebuie să urmeze o linie vizuală coerentă, în care piesele se susţin reciproc. În schimb, comenzile personalizate vin cu provocări unice şi libertate creativă: „Colecţiile îmi permit să-mi exprim viziunea artistică, iar comenzile mă apropie de oameni şi poveştile lor”. În timp, universul Adei a fost remarcat în contexte tot mai diverse – de la cafenele şi saloane de lux, până la evenimente corporate sau spaţii expoziţionale. „Am avut bucuria să creez pentru şcoli, grădiniţe, cafenele, cofetării, evenimente private, recepţii oficiale, spaţii expoziţionale şi saloane beauty luxury din România şi din afara ţării. Una dintre colaborările de suflet este cu The Grand Avenue – JW Marriott Bucharest Grand Hotel, unde decorurile mele sunt expuse constant.” Stilul său rămâne recognoscibil, însă fiecare decor e adaptat locului în care ajunge – compoziţia, cromatica şi textura sunt gândite în funcţie de mesajul spaţiului. „Dincolo de flori şi design, cele mai frumoase experienţe s-au născut din întâlniri autentice şi încredere reciprocă.” Cât despre viitor, Ada nu face planuri grăbite. Însă visul există: „Visez să ajung cu acest brand acolo unde mă cheamă inima – într-un loc drag mie, dincolo de graniţele României, unde florile, lumina şi liniştea au un alt ritm”. A primit deja semnale de încurajare din partea unor oameni care i-au spus, simplu şi sincer, că ceea ce creează „merită să fie cunoscut mai departe”. Lucrează deja la noi colecţii – în linişte, fără presiune. „Fiecare piesă creată păstrează o parte din visul acesta – un vis care se construieşte cu răbdare, fidelitate faţă de sine şi dorinţa de a dărui emoţie vizuală celor care o primesc.”   

    Cinci întrebări şi răspunsuri din interviul cu Ligia Adriana Duţan (ADA), fondatoarea Bloom Craft Deco by ADA

    1. Ce ţi-ai dori ca oamenii să simtă când văd pentru prima dată o floare sau un decor creat de tine?

    Să simtă că se opreşte timpul. Să respire frumosul. Să zâmbească fără să ştie de ce. Să simtă că acea floare a fost creată pentru ei.

    2. Care a fost comanda care a adus cele mai multe provocări? Dar cea mai emoţionantă?

    Cea mai emoţionantă a fost, cu siguranţă, buchetul de maci creat pentru mama mea – nu doar pentru că era prima creaţie florală de acest gen, ci pentru că a fost dăruită cu toată iubirea mea. Cea mai provocatoare a fost, fără îndoială, decorul cu flori din organza realizat pentru un salon beauty din afara ţării. A presupus multă migală şi precizie – organza se lucrează cu grijă extremă, cu un adeziv special şi detalii minuscule care trebuie finisate perfect. Am folosit perle şi texturi glam, în nuanţe elegante, iar fiecare petală a fost creată ca o piesă de bijuterie. Faptul că acel proiect a depăşit graniţele României mi-a adus o bucurie aparte.

    3. Cum gestionezi partea de business – promovare, vânzări, organizare – alături de munca artistică?

    Cu disciplină şi pasiune. Îmi creez singură conţinutul vizual, îmi scriu textele, administrez site-ul, răspund la mesaje. Nu am investit încă în publicitate, pentru că toate resursele le direcţionez către materiale de calitate. Am ales să construiesc încet, dar temeinic.

    4. Ce sfat i-ai da cuiva care vrea să transforme o pasiune într-o afacere, dar se teme să facă pasul?

    Să se întrebe sincer: „Ce mi-ar părea rău să nu fi încercat niciodată?” Şi apoi să înceapă. Fiecare pas, chiar mic, aduce claritate şi curaj. Iar lucrurile făcute cu suflet se aşază exact cum trebuie.

    5. Ce înseamnă pentru tine să ai o afacere „de suflet”? Ce sacrificii a implicat şi ce ţi-a oferit în schimb?

    Pentru mine, această afacere nu este doar un proiect profesional, ci o extensie firească a sufletului meu. Este o formă de a dărui emoţie, tăcere frumoasă şi echilibru vizual — prin flori, forme şi poveste. Am lăsat în urmă o profesie care m-a definit mulţi ani — profesia de avocat — şi un parcurs profesional într-un sistem militar, pentru a urma acest drum imprevizibil, dar profund personal. Am făcut sacrificii reale: siguranţă financiară, stabilitate, predictibilitate. În schimb, am primit libertatea de a simţi, de a crea, de a mă exprima cu autenticitate. Mai mult decât o afacere de suflet, este şi o afacere de familie. Brandul sub care creez a crescut cu sprijinul discret al părinţilor mei, care mi-au fost alături cu toată încrederea. Tot ce construiesc astăzi poartă valorile acestei susţineri — liniştea, răbdarea, credinţa în lucrurile făcute cu sens.