Blog

  • Parlez-vous frrrrançais?

    Campania de comunicare a Sommet-ului Francofoniei – desfasurat saptamana trecuta – a fost unul dintre cele mai mari proiecte de gen pe care statul roman le-a tinut vreodata in mana. Cu toate acestea, agentiile de publicitate nu s-au batut pe el.

     

    Nu prea inteleg sensul campaniei… Poate ca vor sa comunice mai bine poporului ca uite ce CV tare are Romania, ca e prima tara est-europeana unde se organizeaza summitul… Dar, pe de alta parte, campania nu comunica asta“, comenta recent Ionut Ilea, administrator de firma, in calitate de consumator expus la avalansa de spoturi TV, radio, de panouri, brosuri si manifestari menite sa sustina unul dintre cele mai de amploare evenimente gazduite vreodata de Romania. E vorba despre cel de-al XI-lea „Sommet al Francofoniei“, primul eveniment de acest fel organizat in Europa intr-o alta tara decat Franta (au fost asteptati sefi de stat si de guvern din cele 63 tari membre ale Organizatiei Internationale a Francofoniei, reprezentanti ai organizatiilor internationale, ministri de externe, parlamentari, reprezentanti mass-media).

     

    Din cele circa 9 mil. euro pe care statul roman spune ca le-a scos de la buget pentru organizarea acestui eveniment, in jur de 600.000 de euro au mers pe comunicare. Un buget pe care nu s-au batut multe agentii – din cele cateva zeci de companii de publicitate existente numai in Bucuresti, doar cinci s-au prezentat „la discutii“ cu Ministerul Afacerilor Externe (MAE), spun oficialii institutiei: Ogilvy & Mather, GMP, Saatchi & Saatchi, Gav/Scholz & Friends si Leo Burnett & Target. „Ogivly & Mather si GMP s-au retras dupa ce au primit brieful, pentru ca nu aveau capabilitati de personal si se intra in perioada vacantelor“, spune Maria Breteanu, director de comunicare al Comisariatului General pentru Francofonie (entitate din cadrul MAE infiintata special pentru summit in iulie 2005). In cele din urma, continua Breteanu, Gav/Scholz & Friends si Leo Burnett au format un consortiu, astfel ca in pitch au ramas cele doua agentii pe de o parte si Saatchi & Saatchi pe de alta – aceasta din urma fiind desemnata si castigatoarea licitatiei (si Saatchi & Saatchi a format un consortiu cu Funky Business, agentie de BTL care nu este integrata operatiunilor Saatchi, dar legata de Saatchi printr-un actionar comun).

     

    De ce nu s-au inghesuit agentiile? Din spusele agentiilor finaliste (Leo Burnett si Saatchi) – dar si din practica – principalul motiv ar fi timingul nefericit: iulie-august (cand a avut loc licitatia) e o perioada nefasta pentru demararea unor proiecte de anvergura. Din cauza concediilor, pe de o parte, dar si pentru ca timpul ramas pana la demararea campaniei este „extrem de scurt“, precizeaza Roxana Dumitru, new business director la Leo Burnett & Target. „Pentru o campanie de o asemenea amploare – putine de altfel in Romania – produsul trebuie foarte bine inteles inainte de a-l comunica. O luna e putin, cu tot cu lucrul efectiv la campanie“, explica ea. Si Cristina Oanta, managing director la Saatchi & Saatchi (agentia castigatoare) spune ca perioada cuprinsa intre licitatie si evenimentul in sine a fost „foarte scurta“.

     

    Comentand bugetul campaniei, 600.000 de euro, Oanta crede ca acesta a fost „modest“ comparativ cu amploarea evenimentului. La randul ei, Roxana Dumitru e de parere ca pentru a crea un „awareness la nivelul maselor“ ar fi fost necesar circa 1 milion de euro (un buget pe care de obicei il consuma o banca pentru o comunicare medie – n.r.). Intrebarea care se pune insa nu tine de numarul banilor publici cheltuiti pentru aceasta campanie, ci de rostul lor. In ce masura si-a atins ea scopul? Adera romanii mai mult la valorile francofoniei acum?

  • Impartirea banilor

    Din bugetul alocat, 39% au mers catre publicitatea neconventionala (BTL). Costurile de media au fost simbolice: in afara de cele alocate panotajului mobil si pentru doua suplimente in presa scrisa, media au oferit gratuit spatii de difuzare.

     

    TITLU: „Parlez-vous frrrrancais?“

    BUGET: ATL: 127.209 de euro; PR: 92.579 de euro; BTL: 234.342 de euro; MEDIA: 121.247 de euro. TOTAL: 600.000 de euro

    OBIECTIVE: Familiarizarea publicului cu spiritul francofoniei si promovarea valorilor acesteia; comunicarea evenimentului.

    AGENTII: Saatchi&Saatchi (publicitate, PR); Zenith Media (media); Funky Business (BTL).

    EVALUARE:  Din comisia de evaluare a agentiilor de publicitate la licitatie au facut parte: Cristian Preda – secretar de stat pentru Francofonie; Corina Vintan* – director comunicare MAE; Maria Breteanu (director comunicare Comisariatul General pentru Francofonie); Bernard Vershueren (consilier probleme de comunicare).

     

    * Corina Vintan a lucrat timp de 8 ani la Saatchi&Saatchi  (1993-2001)

  • Reorganizare in stil elvetian la Ringier

    Grupul de presa elvetian Ringier a anuntat ca, incepand cu 1 ianuarie 2007, isi va remodela structura organizationala gratie cresterii afacerilor sale in regiune. In Romania au loc doua numiri importante.

     

    Ringier – care in Romania editeaza, printre altele, Evenimentul Zilei, Libertatea, ProSport, Capital, TVmania, Unica – a inceput un proces de remodelare interna al carui „factor decisiv este cresterea substantiala pe care afacerile Ringier din Europa Centrala si de Est au cunoscut-o in ultimii ani“, conform unui comunicat al companiei. Astfel, tarile din aceasta regiune sunt acum mai bine reprezentate in cadrul noii structuri manageriale a grupului, care va fi condusa de catre Martin Werfeli, in calitate de CEO.

     

    In acelasi timp, operatiunile din Elvetia vor fi si ele centralizate intr-o unitate organizationala separata, sub numele Ringier Publishing Switzerland. Aceasta va fi condusa de catre Thomas Landolt, in prezent managing director al Ringier Publishing Romania. Iar Alexander Theobald, pana in prezent directorul departamentului de reviste al Ringier AG, va prelua conducerea operationala pentru Romania si va coordona si Ungaria.

     

    In Romania, pe langa numirea lui Alexander Theobald la managementul grupului, o numire importanta mai este cea a unui nou director executiv de distributie. Este vorba despre Guenther Graml, care de la 1 octombrie a.c. preia managementul activitatilor de distributie (incluzand abonamentele) de la Razvan Corneteanu. O alta schimbare la Ringier in ultima perioada a fost numirea unui nou director executiv in cadrul diviziei de publicatii economice si de referinta – Iulia Dinu, care a preluat aceasta functie de la Oliver Gottstein. Din noul management la nivelul grupului nu va mai face parte Silvia Lepiarczyk, care a condus operatiunile Ringier la nivel regional in Europa Centrala si de Est din martie 2002. Oficialii Ringier spun ca Lepiarczyk a decis sa ia o pauza in cariera sa, timp in care se va dedica infiintarii unei fundatii Ringier in tarile Europei Centrale si de Est. In schimb, Peter Mertus – pana in prezent managing director al operatiunilor Ringier din Slovacia – devine membru in noua structura manageriala a Ringier, preluand totodata responsabilitatile de publishing pentru Slovacia si Republica Ceha.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Minitechnicus

    Client: Interbrew

    Brand: Bergenbier

    Agentie: Leo Burnett & Target (Publicis)

    Canale: TV, POS (locurile de vanzare)

     

    O noua campanie tactica de reamintire a calitatilor ambalajului Q-Pack. Asa califica Leo Burnett & Target campania TV „Minitehnicus“ pentru marca Bergenbier. Prin aceasta, Interbrew isi propune sa readuca in atentia publicului avantajele Q-Pack. Chiar daca este vorba despre o campanie educativa, Leo Burnett readuce si aici pe tapet valorile masculine asociate marcii Bergenbier. „Facem o demonstratie – foarte haioasa si inventiva – a spiritului tehnic care ii defineste pe barbati ca «specie»“, explica ideea spotului Irina Burlan, copywriter Leo Burnett. Spotul a inceput sa ruleze din 6 septembrie si va fi difuzat pana pe 10 octombrie pe principalele posturi de televiziune. Campania TV este sustinuta de materiale publicitare la punctele de vanzare.

  • BUSINESS HI-TECH: <i>Zune</i>tul muzicii de la Microsoft se aude pina la Apple

    Cunoscut mai degraba drept cel mai mare producator de software din lume, Microsoft ataca din nou piata de hardware. A inceput cu Xbox, a continuat cu miniPC-ul UMPC, pentru a intra acum pe segmentul playerelor digitale cu al sau Zune. Adversarul declarat: Apple.

     

    De cand Steve Jobs, directorul executiv al Apple, a scos din maneca asul castigator – iPod Mini – piata muzicii in format digital s-a schimbat radical, compania reinventand practic modul in care utilizatorii consuma melodiile preferate. Acum, la a sasea generatie de playere, Apple detine peste 50% din piata mondiala si s-ar putea spune ca zarurile sunt in mana lui Steve Jobs & Co. Ba mai mult, playerele iPod reprezinta mai bine de 70% din piata americana de playere digitale, iar magazinul online de melodii digitale al Apple – iTunes, este sursa a peste 75% din totalul melodiilor descarcate de pe Internet in SUA, conform unui studiu realizat de compania americana de cercetare a pietei NPD Group.

     

    Si totusi, lucrurile se misca. La mijlocul lunii trecute, oficialii Microsoft au anuntat lansarea pe piata, in preajma sarbatorilor de iarna, a gamei de produse Zune – un media player digital si un serviciu de cumparaturi online echivalent al popularului iTunes – Zune Marketplace -, punand astfel capat speculatiilor din piata. La vremea anuntului, player-ul Zune era insa deja cunoscut gratie unor fotografii destul de neclare, publicate pe Internet, se pare, dupa ce Microsoft ar fi depus documentatia necesara la US Federal Communications Commission.

     

    La o prima impresie, Zune nu este foarte diferit de playerele iPod Video. Are aceeasi forma dreptunghiulara, usor rotunjita la colturi, aceeasi consola de navigare prin meniurile playerului, la care se adauga, in stanga si in dreapta, doua butoane pentru schimbarea melodiilor. Un prim atu: ecranul cu diagonala de 3 inchi, fata de cei 2,5 ai playerelor iPod. Un alt plus vine pe partea de culoare, pe langa traditionalele alb si negru, Microsoft pregatind si o versiune pe maro. Dar ceea ce va oferi intr-adevar un avantaj competitiv asupra playerelor dezvoltate de Apple este faptul ca Microsoft Zune le va permite utilizatorilor sa descarce melodii si clipuri video de pe Internet, fara o conectare prealabila la un computer.

     

    Zune dispune de conectivitate 802.11b/g Wi-Fi gratie careia utilizatorii pot transfera intre ei melodii descarcate de Microsoft Zune, pe care insa le vor putea asculta doar de trei ori, intr-o perioada de trei zile, dupa care vor fi sterse automat. „Zune nu este un simplu echipament portabil. Odata cu playerul, Microsoft introduce pe piata o noua platforma prin care utilizatorii sa faca schimb de melodii si sa socializeze in acelasi timp“, declara recent J Allard, vicepresedinte al diviziei de design a Microsoft.

     

    Compania nu a anuntat inca oficial pretul la care va fi comercializat Zune, insa pe site-ul retailer-ului american Wal-Mart playerul a fost deja anuntat la un pret de 285 de dolari. Pe de alta parte, oficialii Wal-Mart au anuntat cateva zile mai tarziu ca pretul in cauza a fost postat accidental pe site-ul companiei, dispunand retragerea acestuia fara a face vreun alt comentariu.

     

    Mai mult, se pare ca lansarea la mijlocul lunii trecute a noii generatii de iPod i-a luat prin surprindere pe cei de la Microsoft. Conform www.betanews.com, o serie de persoane din interiorul Microsoft au declarat neoficial ca toata strategia de lansare a Zune a fost data peste cap, fiind necesara o abordare radical modificata. Microsoft ar putea opta pentru fixarea unor preturi mai mici decat cele de productie pentru a-si respecta promisiunea pretului mai mic decat al celor de la Apple. Numai ca acesta ar fi deja cel de-al doilea caz in care s-ar recurge la o subventionare interna a unui produs, dupa cel al consolei Xbox, care se vinde cu aproximativ 150 de dolari sub pretul real.

     

    Daca pretul final ar putea reprezenta o surpriza, nu mai este pentru nimeni o surpriza faptul ca Microsoft Zune va fi produs de catre cei de la Toshiba, companie care va realiza si extensia HD DVD pentru Xbox360.

    Parteneriatul dintre Toshiba si Microsoft a fost facut public la sfarsitul lunii iunie, cand cele doua companii si alti parteneri din Japonia au anuntat formarea unei aliante al carei scop este lansarea unor produse care sa concureze direct Apple. Practic, Bill Gates vrea nu doar sa acopere intreg segmentul digital pe care este prezent Apple, dar si-a propus chiar sa faca un pas inaintea lui Steve Jobs prin lansarea unui telefon mobil marca Zune. (In piata se vorbeste de mai bine de doi ani despre iPhone, insa pana acum nu exista nici o informatie oficiala. Pe de alta parte, unii analisti spun ca momentul in care Apple ar fi putut avea succes cu un astfel de gadget a cam trecut.)

     

    Momentan, Microsoft se afla in discutii cu mai multe televiziuni importante si studiouri de filme in vederea incheierii de parteneriate pentru distributia de fisiere video prin intermediul Zune Marketplace. „Avem in plan sa le oferim utilizatorilor o intreaga suita de produse sub marca Zune, iar primele dintre ele vor fi disponibile incepand cu anul acesta“, a declarat Chris Stephenson, managerul departamentului responsabil pentru piata produselor de divertisment si a serviciilor.

     

    Investitiile in noua afacere si in promovarea brand-ului Zune se ridica la cateva sute de milioane de dolari. Compania se asteapta insa ca rezultatul investitiilor sa fie vizibil de-abia peste cativa ani. Mai putin clar e insa faptul daca Bill Gates este dispus sa accepte intr-o prima faza pierderi financiare pe segmentul de hardware. Totusi, analistii sunt optimisti, intrucat Microsoft le poate compensa prin vanzarea de melodii, filme si eventual jocuri video, strategie pe care compania a adoptat-o si in cazul consolei de jocuri Xbox.

     

    Cum era de asteptat, reactiile nu au intarziat sa apara. „Microsoft va avea de infruntat o concurenta puternica. Va fi dificil pentru ei sa creeze un dispozitiv cu acelasi grad de distinctie cum s-a intamplat in cazul Apple cu iPod“, spune Michael Gartenberg, director de cercetare in cadrul companiei Jupiter Research. In paranteza spus, alti producatori de hardware, printre care Creative Technology, Samsung Electronics si Toshiba, ofera playere portabile care incorporeaza aplicatii Microsoft, dar nu au inregistrat un succes notabil de piata in fata Apple. Notorie  este insa tentativa esuata a Dell Inc. de a musca din marul lui Jobs.

     

    Producatorul si distribuitorul american de computere a renuntat in luna august la comercializarea player-ului DJ Ditty, anuntand ca a stopat si proiectele de dezvoltare a altor playere proprii. Cand Dj Ditty a fost anuntat in septembrie 2005, Dell a sperat ca display-ul monocrom al player-ului si compatibilitatea acestuia cu fisierele WMA, precum si capacitatea dubla de stocare vor fi tot atatea atuuri in fata iPod Shuffle. Cu toate acestea, player-ul de 99 USD nu a avut succes, ba chiar a fost criticat pentru unele dificultati de utilizare.

     

    „Miza este foarte mare. Microsoft trebuie sa depuna eforturi serioase pentru a avea succes, dar compania detine resurse financiare importante si este foarte perseverenta“, considera si Toan Tran, analist la Morningstar. O miza cu atat mare cu cat cererea de playere digitale este tot mai mare. Numai in SUA, bunaoara, una din cinci persoane  cu varsta de peste 12 ani detine un player portabil, iar unul din 20 de utilizatori au mai mult de un player, conform unui studiu realizat de compania de cercetare Ipsos.

     

    Practic, peste 54% dintre adolescenti detin un player de melodii, in timp ce procentul printre utilizatorii cu varsta cuprinsa intre 18 si 34 de ani este de 30%. „Zune nu va distruge iPodul“, este de parere Michael Gartenberg, analist la firma JupiterResearch. Dar, daca nu-l va distruge, are macar sanse sa-l devanseze?

  • Specificatii tehnice

    Cativa bloggeri din industria muzicala americana au fost invitati recent la Seattle pentru un test al gadget-ului. Verdictul a fost unul pozitiv, cu exceptia unor critici legate de greutatea si, mai ales, de autonomia Zune, la mare distanta de cea a iPod.

     

    Zune

    • MEMORIE: Hard disk 30GB – poate stoca 7.500 de melodii, 100 de ore de video sau 25.000 de fotografii digitale
    • ECRAN: LCD cu diagonala de 3 inchi (7,62 cm) si rezolutie de 320 x 240
    • SUPORT: Audio – MP3, AAC, WMA; Video – MPEG4, WMV, H.264; Foto – JPEG
    • SISTEM: Windows 2000, XP, Vista; USB 2.0.
    • DIMENSIUNI: Lungime – 11,1 cm; Latime – 6,1 cm; Grosime – 1,4 cm
    • Autonomie: 12 ore de redare audio si trei ore si jumatate video

    iPOD

    • MEMORIE: Hard Disk 30GB – poate stoca 7.500 de melodii, 25.000 de fotografii si 40 de ore de format video
    • ECRAN: LCD cu diagonala de 2,5 inchi (6,35 cm) si rezolutie 320 x 240
    • SUPORT: Audio – AAC, MP3, MP3 VBR, AIFF, WAV; Video – MPEG-4, H.264; Foto:  JPG, BMP, GIF, TIFF, PSD, PNG
    • SISTEM: Mac OS X; Windows 2000, XP, Vista; USB 2.0
    • DIMENSIUNI: Lungime – 10,41 cm; Latime – 6.09 cm; Grosime – 1,39 cm
    • AUTONOMIE: Peste 20 de ore de redare audio si sase ore si jumatate video

    Familia Zune

    • Pe langa Zune si Zune Marketplace, Microsoft va oferi si o gama de accesorii:
    • ZUNE CAR PACK: va include un tuner FM, cu AudioSeek si Zune Car Charger
    • ZUNE HOME A/V: include cinci produse care integreaza televiziunea si speakere de muzica: Zune AV Output Cable, Zune Dock, Zune Sync Cable, Zune AC Adapter si telecomanda wireless Zune pentru Zune Dock
    • ZUNE TRAVEL: ofera cinci produse de calatorie cu dispozitiv Zune: castile Zune Premium, telecomanda Zune Dual Connect, geanta Zune Gear, Zune Sync Cable si Zune AC Adapter

  • Folksonomie si agregare

    Milioanele de utilizatori ai internetului care adauga scurte descrieri ale resurselor pe care le descopera sau pe care le creeaza contribuie la o opera sociala cu o imensa valoare: cartografierea internetului.

     

    Un serviciu web pe care l-am remarcat in urma cu cateva luni ca fiind interesant din perspectiva socializarii pe net se cheama 43Things.com si este extrem de simplu ca idee: utilizatorii pot enunta pana la 43 de „obiective“ pe care le au in vedere. Ca ar vrea sa invete chineza, ca vor sa aiba mai mult succes in viata amoroasa… Orice. Mecanismele sitului ii ajuta apoi sa intre in legatura cu alti oameni cu obiective similare, cu care pot sa discute, sa creeze o relatie. De curand am descoperit ca au mai aparut doua situri „surori“: 43People.com  si 43Places.com – bazate pe acelasi mecanism. Navigand putin pe acesta din urma am ajuns la Vama Veche si nu mica mi-a fost mirarea ca locul era ilustrat printr-o poza… a fiicei mele! Un clic pe poza mi-a adus detaliile: fotografie de Mircea Sarbu, preluata de pe Flickr.

     

    Aceasta este opera asa-numitelor „tags“, adica etichete. In tot mai multe situri suntem invitati sa etichetam continutul, adica sa indicam cateva cuvinte descriptive cu privire la continut. Si Flickr – cel mai mare sit de partajare de poze din internet – procedeaza la fel, asa ca printre cuvintele cu care am etichetat anumite poze am mentionat si locul unde au fost facute. Astfel, 43Places.com a putut sa caute poze pe Flickr pentru a ilustra un loc. Alaturi de eticheta a mai contat si faptul ca poza era licentiata Creative Commons, deci putea fi utilizata cu mentionarea creditelor aferente. De fapt, toate siturile „43“ folosesc la randul lor etichete, asa ca gasirea resurselor (poze, carti, post-uri din bloguri etc.) se reduce la „potrivirea“ tag-urilor. Mai exista si alte servicii web in care etichetarea joaca un rol important, atat pentru utilizator cat si pentru comunitate. Del.icio.us si Furl.net sunt un fel de repertorii personale de referinte in web. Cand gasesc o pagina interesanta in web, salvez referinta la Del.icio.us (Furl salveaza chiar o copie a paginii) si o etichetez pentru a o grupa impreuna cu alte referinte si pentru a o putea regasi. Magia abia aici incepe, pentru ca serviciul imi pune imediat la dispozitie o lista a celorlalti utilizatori care au memorat referinta respectiva si, in combinatie cu tag-urile, se creeaza mecanisme de navigare care imi sporesc semnificativ sansele sa gasesc alte resurse semnificative pe subiectul care ma intereseaza sau alti utilizatori cu interese similare cu ale mele. Dupa ce am utilizat o vreme serviciul, am constatat ca o etichetare neglijenta si lipsa frazei descriptive referitoare la fiecare referinta nu fac decat sa-mi reduca posibilitatile de relationare. De indata ce am devenit mai atent la aceste aspecte, Del.icio.us a devenit o resursa mult mai valoroasa.

     

    Puterea ordonatoare a etichetelor se releva si in serviciul MyFeedz, un „ziar social“ dezvoltat de firma romaneasca InterAKT, recent cumparata de Adobe. Si in MyFeedz, preferintele personale ale utilizatorului se intersecteaza cu cele ale comunitatii pentru a genera o selectie personalizata a stirilor, pe domeniile de interes ale fiecaruia, cu posibilitati multiple de a naviga si in zone adiacente. De fapt, ca si in cazul siturilor din gama „43“ sau a celor din categoria „social bookmarking“, ca si in cazul altor servicii de stiri cu contributie sociala (cum sunt Reddit sau Digg), valoarea serviciului este sporita de contributia fiecarui utilizator prin etichetare si furnizare de resurse. E o ecuatie „win-win“ tipica pentru ceea ce se numeste astazi Web 2.0.

     

    Se poate pune pe buna dreptate problema rigorii acestui sistem „popular“ de etichetare a web-ului. In contrast cu metodele academice bazate pe taxonomii riguroase si pe vocabulare controlate, acest efort colectiv a fost numit „folksonomy“ – la inceput in gluma, pentru ca apoi sa devina o caracteristica larg acceptata a paradigmei Web 2.0. Fara indoiala ca nu rigoarea este trasatura definitorie a folksonomiei, ci eficienta si este cert ca in combinatie cu tehnicile de agregare (o alta caracteristica a noului web) obtinem un web mai personal, mai „domestic“. Imaginea globala mi s-a relevat abia cand am inceput sa folosesc serviciul de agregare NetVibes, care mi-a permis sa adun la un loc toate resursele informationale uzuale, incepand cu motoarele de cautare si casutele postale, trecand prin fluxurile de stiri si blogurile preferate, pana la monitorizarea anumitor utilizatori sau etichete din Del.icio.us. sau Flickr.

  • Dialoguri auto

    Producatorul japonez Nissan a anuntat ca are in plan testarea „unui sistem inteligent de transport“, care trimite mesaje wireless masinilor aflate in trafic.

     

    Unele inventii nu aduc chiar atat de multe noutati. De pilda, sistemul de comunicatii intre doua vehicule in miscare este folosit de mult timp in navigatie. Nu se poate spune insa ca sistemul propus de Nissan nu imbunatateste siguranta sofatului.

     

    Intr-un experiment care va incepe pe 1 octombrie si va avea o durata de 30 de luni, in care vor fi implicati 10.000 de soferi si masinile lor, mesajele emise de o masina vor fi reflectate de parapetii de pe marginea autostrazilor japoneze si reflectate apoi catre alti participanti la trafic. De pilda, un mesaj primit de computerul de bord al autoturismelor ar putea alerta soferii asupra conditiilor de trafic.

     

    Oficialii Nissan au anuntat ca, daca rezultatele experimentului se dovedesc incurajatoare, sistemul va incepe sa fie folosit la scara larga, incepand cu 2010. Iar analistii sunt de parere ca, daca exista un loc unde sa aiba succes un astfel de sistem, acesta nu poate fi altul decat Japonia. Mai mult de jumatate dintre masinile existente sunt prevazute cu computer de bord si echipamente de localizare prin satelit.

     

    Pentru comparatie, mai putin de 10% dintre soferii europeni sau americani au masini cu computer de bord. Oficialii Nissan au spus ca experimentul va testa mai multe functii, printre care una de atentionare asupra soferilor care ajung cu o viteza prea mare in intersectii. In acest caz, aparatul din masina va emite un mesaj scurt, spunand „masina se apropie din partea dreapta“. Echipamentele vor contine si un „ghid geografic dinamic“, care-i va informa pe soferi despre cel mai scurt drum posibil, folosind informatiile primite de la alte masini.

  • Roiuri de sms-uri

    Swarmteams este un serviciu de comunicatii in grup. Cei care l-au lansat spun ca s-au inspirat din lumea animalelor, insa e greu de crezut ca ar putea tenta pe altcineva decat „homini GTS“.

     

    Odata ce ti-ai facut un cont cu nume de utilizator si parola si ti-ai convins si persoanele cunoscute sa faca la fel, apar mai multe dileme cand trebuie sa comunici ceva. Pentru ca ai la dispozitie sms-ul, mesageria instant prin MSN, Skype sau ICQ, feed-uri RSS pentru cei care au programe de citire ale acestui format si chiar verbal, prin VoIP. Sau, de ce nu, toate la un loc, bifand inainte de a trimite mesajul toate casutele cu modalitati de expediere.

     

    Swarmteams este probabil cel mai ambitios serviciu ce foloseste internetul, iar proprietarii companiei spun ca sursa de inspiratie a conceptului a fost „comportamentul de grup al animalelor“. Totusi, serviciul e proaspat lansat si se observa locuri in care ar mai putea fi imbunatatit. Dar, odata depasiti pasii dificili, serviciul functioneaza fara probleme, chiar si pentru Romania. Iar in cazul sms-urilor, limita creditului lunar gratuit este de 50. Altfel, orice client poate cumpara credit pentru a-l folosi cu sms-uri suplimentare, taxate cu 10 centi/mesaj. Un alt avantaj ar fi acela ca serviciul nu necesita instalare si poate fi folosit prin intermediul unui calculator cu o conexiune la internet.

     

    Avand sediul la Belfast, cei sase din echipa „swarmteams“ tocmai au inceput sa accepte metode de plata pentru clientii serviciului, numarul celor care se vor putea inscrie pentru varianta gratuita fiind limitat.

     

    Swarmteams a fost dezvoltat cu gandul la unele cercetari in biologie care au avut ca obiect de studiu sistemele de comunicare intre membrii unor comunitati mari cum sunt micro-organismele, furnicile sau albinele. Facand o analogie putin fortata, oamenii dintr-un grup format pe swarmteams comunica toti unul cu celalalt, mesajele fiind vazute „by default“ de toti membrii.

     

    Ceea ce ar putea pune pe ganduri un posibil abonat al serviciului este faptul ca pe site, in spatele rubricii de contact cu administratorii portalului, se ascunde o simpla interfata de trimis e-mail-uri, lipsita de telefon sau ID-uri de messenger. Dar, in fond, discretia e o mare calitate. 100% umana.

  • Tot zbor

    Zeci de minute de asteptare la cozile din aeroporturi, restrictii tot mai severe in ceea ce priveste obiectele permise la bord si verificari de securitate la sange – cam asa arata ziua unui om de afaceri care isi imparte viata intre aeroport si birou. Dar exista si alternative.

     

    Dupa amenintarile teroriste de la Londra, aeroporturile lumii au impus reguli mai stricte, la care trebuie sa se supuna oricine, fie ca este vorba despre un VIP, un om de afaceri sau un simplu turist. Controalele lungesc minutele petrecute in aeroport, transformandu-le in ore. Si pentru ca nimeni nu stie mai bine decat un om de afaceri ca „timpul inseamna bani“, nu putini sunt cei care au inceput sa ia in calcul solutiile alternative. Astfel, interesul pentru zborul cu un avion mai mic, cu proceduri rapide de check in si adesea un terminal privat la finalul zborului a crescut semnificativ.

     

    In prezent, in Europa exista 1.000 de operatori de chartere, plus o armata de brokeri care ofera o gama variata de pachete personalizate. Desi companiile specializate pe segmentul zborurilor de business sunt foarte raspandite pe plan international, afacerea a debutat relativ tarziu in Romania. 

     

    „Am observat ca oamenii de afaceri isi pretuiesc tot mai mult timpul. Trendul in ceea ce priveste cererea pentru zborurile noastre este pozitiv – apar doi, trei, pana la cinci clienti noi in fiecare luna“, povesteste Dana Glavan, reprezentantul companiei Eurojet, care opereaza chartere private. Eurojet Romania, membra a Grupului Rompetrol, a aparut pe piata in 2003, cand compania-mama a achizitionat o aeronava de tipul Jetstream 32 de la compania britanica British Aerospace. Despre un trend pozitiv vorbeste si Paul Gurau, directorul general de la Tiriac Air. „In Romania exista clar o tendinta care arata cresterea cererii pentru zborurile de tip charter, mai ales ca piata nu este foarte dezvoltata“, spune Gurau. Tiriac Air, parte a grupului Ion Tiriac, organizeaza zboruri de business, incepand din 1997, in toata lumea.

     

    Principalele atuuri pe care mizeaza companiile sunt economia de timp si confortul sporit. „Pasagerul trebuie sa vina la imbarcare cu 10 sau 15 minute inainte, comparativ cu un zbor obisnuit pentru care asteptarea poate fi si de zece ori mai lunga. La o cursa sunt in medie 8 sau 10 pasageri si va imaginati ca formalitatile dureaza mult mai putin decat in cazul unui zbor normal, unde sunt 100 de pasageri sau chiar mai mult“, explica Gurau. „Calatoria cu o companie charter exact asta inseamna, iar faptul ca nu se mai sta la cozi la imbarcare reprezinta, pana la urma, economie de bani“, il completeaza Glavan de la Eurojet. Companiile aeriene de business se lauda si cu un program flexibil de zbor. „In mod normal, pentru a obtine toate aprobarile necesare decolarii, zborul trebuie anuntat cu 24 de ore inainte. In cazuri extreme, exista totusi sansa ca acestea sa fie acordate si intr-un timp mai scurt“, spune Gurau. Asa ca,  indiferent de momentul in care apare un eveniment neanuntat, omul de afaceri nu mai trebuie sa isi faca probleme in ceea ce priveste biletele de avion.

     

    Dupa cum nu trebuie sa-si faca griji nici in privinta aeronavelor in care urmeaza sa se imbarce. Tiriac Air, de exemplu, are in dotare doua avioane Gulfstream 200 cu noua locuri, 2 elicoptere si un Boeing 737 cu 44 de locuri. Cat despre serviciile de la bord, directorul general al Tiriac Air spune ca acestea sunt la nivel de first class.

     

    „Paharele pentru bauturi sunt din cristal, iar meniul se realizeaza in functie de ceea ce doreste clientul.“ In plus, avionul se poate transforma foarte usor intr-un birou pentru executivi. „Boeing-ul 737 este configurat astfel incat sa fie numai 44 de locuri, fata de 100 cat are in mod normal. Exista o zona in care este amenajat un spatiu de conferinte, unde se pot organiza intalniri“, mai spune Paul Gurau. Legat de destinatii, Gurau spune ca, in cazul Tiriac Air, clientii prefera zborurile scurte, astfel incat „90% dintre zborurile noastre sunt pe curse externe, in special in Europa“. Raportat la statisticile operatorilor autohtoni, s-ar putea spune ca romanii au prins din ce in ce mai mult gustul zborurilor de business. Daca in urma cu doi ani atat reprezentantii Eurojet, cat si cei ai Tiriac Air spuneau ca majoritatea clientilor sunt straini, acum romanii au ridicat balanta in favoarea lor. „90% dintre firmele cu care avem contracte sunt companii romanesti, cu toate ca in cadrul acestora calatoresc si expati“, spune directorul de la Tiriac Air. Potrivit lui Gurau, pretul pentru un astfel de tratament personalizat se calculeaza in functie de ora de zbor. „Pretul pentru o ora de zbor porneste de la trei sau patru mii de euro si poate ajunge si la 10.000 de euro. In cazul elicopterelor pretul variaza intre 500 si 1.500 de euro.“ In plus fata de zborurile propriu-zise, compania are grija de toate detaliile care usureaza viata pasagerilor, precum inchirieri de masini si limuzine, sali de conferinta sau salon de protocol VIP la destinatie.

     

    Zilnic, numai in Europa se opereaza aproximativ 1.000 de zboruri cu avioane private, iar popularitatea acestui gen de curse este in continua crestere. Pe de alta parte, nici unul dintre greii industriei nu se poate lauda cu progrese spectaculoase. Chiar si NetJets, liderul pietei, care detine sute de avioane Gulfstream, Dassault Falcons si Raytheon Hawkers si care este controlat de mogulul Warren Buffett, s-a luptat sa reediteze succesul din SUA. Reprezentantii companiei se plang ca inchirierea unui avion privat este inca privita ca un lux. De altfel, Warren Buffett spunea, cu sase ani in urma, cand a fost intrebat de ce lanseaza NetJets in Europa, ca „exista la fel de multi oameni bogati in Europa ca si in America“. Pentru cei care considera ca un avion privat reprezinta un lux prea mare, exista varianta companiilor specializate pe business class, al caror numar a devenit tot mai mare in ultima perioada. Iar rutele transatlantice, care se numara printre cele mai profitabile, au fost tinta lor predilecta. Compania franceza Elysair planuieste sa opereze zboruri exclusive de business class intre Paris si New York, pana la finalul anului, cu un Boeing 757 cu 100 de locuri executive. Ruta s-a dovedit profitabila si pentru companiile cu mai multa experienta, precum Maxjet Airways, care opereaza intre Londra si New York sau Washington. Aceasta din urma nu doar ca a decis sa isi extinda flota de la trei la cinci avioane, dar a si introdus o ruta intre Londra si Las Vegas la pretul de 1.900 de dolari, tarif comparabil cu clasa business de la liniile consacrate.

     

    Asadar, alternativele exista. Iar viata unui om de afaceri care isi imparte viata intre aeroport si birou poate arata si altfel decat zeci de minute de asteptare la cozile din aeroporturi, restrictii tot mai severe in ceea ce priveste obiectele permise la bord sau verificari de securitate la sange.