BusinessMagazin

Blog

  • RusAl isi face fabrica pentru China

    United Company RusAl, cel mai mare producator de aluminiu din lume dupa fuziunea dintre RusAl, SUAL si Glencore, va construi o fabrica de aluminiu si o centrala nucleara in Orientul Indepartat al Rusiei.

     

    Costurile estimate ale proiectului sunt de aproximativ 7,5 mld. euro. Capacitatea anuala a fabricii va fi de 600.000 de tone de aluminiu de inalta calitate. Pentru aprovizionarea acesteia cu energie, centrala va avea patru reactoare nucleare cu o capacitate de 2.000 de megawati. Productia va fi exportata in China, Japonia, dar si in Statele Unite sau in alte tari din Asia. In plus, este posibila si livrarea de energie ce va fi produsa aici in China si Coreea de Sud. Conform unui memorandum semnat de companie cu Agentia Federala Rusa pentru Energia Nucleara, pana la sfarsitul acestui an va fi intocmit un studiu de fezabilitate a proiectului. Abia dupa realizarea acestuia, partile vor anunta cand vor incepe lucrarile de constructie si termenul estimat de finalizare a lor.

  • FRANTA: Cei 12 oameni furiosi si electoratul lor nedumerit

    Pentru locuitorii din Auxerre, orasul etalon pentru sondajele preelectorale franceze, Sarkozy si Royal sunt deopotriva doar niste figuri care nu inspira incredere.

     

    Cu casele lui de lemn, strazile intortocheate si catedrala in stil gotic, pitorescul oras Auxerre din Burgundia arata cam la fel ca in urma cu 500 de ani. Principalii angajatori din oras sunt spitalul si primaria; rata somajului este sub media nationala de 9%, iar atmosfera politica este moderata. Etalon al Frantei obisnuite, Auxerre se considera o oaza de „echilibru si seninatate“, spune primarul orasului, Guy Ferez.

     

    Dar in aceste zile, cu primul tur al alegerilor prezidentiale care bate la usa, orasul de 38.000 de locuitori situat la 150 km sud-est de Paris este stapanit de confuzie, de dezamagire si chiar de un sentiment de tradare. Ceea ce e important, cred votantii de aici, e ca din 1981 incoace, modul in care ei au votat s-a reflectat in rezultatul la nivel national al alegerilor.

     

    „Eu aud multe si oamenii sunt chinuiti de scrutinul asta“, spune Marie-Claude Verrier, care vinde in piata in aer liber a orasului bijuterii ieftine direct din portbagajul masinii. „Avem aceeasi problema cu toti candidatii. Toti vorbesc bine, insa niciunul nu are o solutie ca sa rezolve problemele Frantei.“

     

    Indecizia trece peste clase sociale si granite etnice, unind muncitori, comercianti, lideri sindicali, studenti, birocrati, pe copiii imigrantilor si pe someri. Chiar si cei care si-au ales un candidat recunosc ca sprijinul lor pentru respectivul politician este in cel mai bun caz firav.

     

    „Alegerile astea sunt ca un thriller politist – invaluit in suspans si intr-o mare incordare“, spune Jean-Pierre Soisson, 73 de ani, un deputat de centru-dreapta care a si fost primar vreme de 28 de ani. „Doar ca principalele personaje din poveste sunt politicieni.“

     

    Suspansul are mare legatura cu dilema in crestere daca sa-l alegi pe Nicolas Sarkozy, un justitiar de dreapta care este mai mult temut decat iubit, Ségolcne Royal, o politiciana de stanga care promite cu seninatate sa aiba grija de toata lumea, sau François Bayrou, un om politic de cariera dintr-un partid minuscul, care se promoveaza ca omul de mijloc al celei de-a treia cai.

     

    Auxerre este atat de reprezentativ, incat institutul de sondaje CSA l-a ales ca „orasul mediu“ al Frantei. Potrivit unui sondaj recent facut pentru cotidianul Le Monde si postul de radio France Inter cu 800 de subiecti de aici, cu doar o luna inaintea votului, candidatul de dreapta Sarkozy era pe primul loc, cu 29% din voturile celor care aveau o optiune concreta. El era urmat de candidatul mai apropiat de centru Bayrou, cu 24%, si de Royal, candidata socialistilor, cu 23%. Jean-Marie Le Pen, liderul ultranationalistilor din Frontul National, a carui popularitate a fost dintotdeauna subestimata, era la doar 14%.

     

    Totusi, din cele 701 de interviuri care au fost facute in Auxerre, in plus fata de esalonul de baza de 800 de votanti, 46% dintre respondenti nu se hotarasera sau ezitau, cam la fel ca media nationala. Nu-i vorba ca votantilor de aici nu le pasa. Dimpotriva, ei – ca toata Franta – spun ca urmaresc fiecare intorsatura a situatiei. Absenteismul nu le sta in caracter.

     

    O parte din confuzia lor provine din faptul ca primii doi candidati, Sarkozy si Royal, sunt vazuti ca figuri care nu inspira incredere. Mesajul fiecaruia din ei este privit pe aici mai mult ca un ambalaj lucios, pus la punct in atelierele de la Paris, decat ca o platforma politica functionala care sa poata schimba modul de viata al Frantei. Chiar si Bayrou, lider parlamentar, fermier si crescator de cai, care candideaza ca outsider, este privit cu ceva suspiciune.

     

    „Sarko, Ségo – sunt amandoi la fel“, spune Sébastien Gomard, 32 de ani, care lucreaza intr-o cafenea. „Toti politicienii zambesc si fac promisiuni si apoi dezamagesc. Chiar si Bayrou devine un showman de reclama, ca ei. Spune ca ii place sa-si conduca tractorul si asteapta ca fermierii sa-l voteze pentru asta. Ei bine, lui Sarkozy ii place sa mearga pe bicicleta, ca si mie de altfel, dar asta nu ma face sa vreau sa-l votez.“

     

    Un alt factor este sistemul de vot in doua tururi de scrutin, care cere un balotaj daca niciun candidat nu castiga 50% din primul tur. Iar francezii stiu ca nu-si pot permite sa voteze cu inima din prima. In primul tur de scrutin din aprilie 2002, votul de protest a mers la Le Pen si, spre surprinderea tuturor, acesta l-a detronat atunci pe candidatul socialist si a candidat in al doilea tur impotriva presedintelui Jacques Chirac. Din actualul tablou electoral, cu patru femei si opt barbati, mai fac parte un fermier crescator de oi, luptator impotriva globalizarii si fumator de pipa, liderul unui partid al vanatorilor si pescarilor si o bunicuta comunista. Fiecare are dreptul la timpi de antena egali, iar candidatii mici si nesemnificativi pot scoate chiar si 10-12% din primul tur de scrutin.

     

    Asa incat, de data aceasta, alegatorii trebuie sa faca un calcul mai atent, pentru ca si-au dat seama ca votul din primul tur poate avea consecinte neasteptate. „Mi-ar placea sa votez pentru Besancenot – un postas simplu care vorbeste omului obisnuit – si sunt multi ca mine“, spune Azzedine Hamet, un metalurgist somer in varsta de 25 de ani, referindu-se la Olivier Besancenot, un candidat trotkist. „Dar simt povara lui 2002. Sa votezi ca atunci inseamna sa-ti irosesti votul.“

     

    In cateva sondaje, Bayrou are in al doilea tur o sansa mai mare decat Royal sa-l invinga pe Sarkozy. Aceasta inseamna ca unii alegatori de stanga care sunt decisi sa-l vada infrant pe Sarkozy se gandesc daca sa o sacrifice pe Royal si sa-l sprijine pe Bayrou.

     

    Ceea ce complica si mai mult tot peisajul e ca puterea structurilor traditionale care odinioara modelau deciziile votantilor – partidele, sindicatele, biserica – s-a erodat. Pentru prima data, principalii candidati sunt exponenti ai baby boom-ului de dupa Al Doilea Razboi Mondial. „Acum e fiecare pentru el“, spune François Hibiki, un proprietar de cafenea. „Nu astept absolut nimic de la politicieni. Sindicatele nu mai exista. Bisericile sunt goale. Si nimeni nu mai are incredere in partide.“

     

    Chirac, care a castigat primul mandat in 1995 promitand sa reduca impozitele, sa creeze locuri de munca, sa-i faca pe copii mai fericiti decat parintii si sa vindece „depresia colectiva“ a natiunii, nu si-a indeplinit promisiunile. Locuitorii din Auxerre nu-si fac iluzii ca urmatorul presedinte se va descurca mai bine.

     

    Chiar si cei absolut siguri de alegerea lor sunt pesimisti. Pentru Christopher Labarre, care are impreuna cu sotia lui Sandrine o brutarie pe strada principala, tara va fi condamnata in continuare daca nu se renunta la legislatia muncii care prevede saptamana de lucru limitata la 35 de ore si beneficii generoase. El are de gand sa voteze pentru Sarkozy, dupa cum spune, dar fara tragere de inima. „Toti se lupta pentru putere“, spune el. „E doar o abureala.“

     

    In Sainte-Genevieve, cartierul de locuinte publice de la marginea orasului, locuit in majoritate de etnici arabi, tinerii impartasesc aceeasi viziune. „Alegerile de acum sunt ca un joc de fotbal“, spune Majid Ahammari, 24 de ani, lucrator la un depozit. „Toata lumea alearga dupa minge. Dar nimeni nu se gandeste, spre exemplu, cum sa opreasca firmele franceze sa paraseasca tara. Eu sunt in regula acuma, dar unde-i viitorul meu?“

     

    Muncitorii de la uzina Yoplait impartasesc nevoia de schimbare a Frantei, dar s-au impacat cu ideea ca niciun candidat nu e in stare de asa ceva. „Bayrou si Sarko, nu-mi povestiti mie despre ei“, spune Jean-Pierre Bertin, muncitor la Yoplait. „Sarko – e dictatura. Bayrou – o girueta.“ Cat despre Royal, spune el, „daca ea e aleasa, noi o sa fim in continuare vacile de muls ale sistemului“. Apoi recunoaste ca probabil nu doar politicienii au lipsuri. „Franta se plange intotdeauna“, spune el. „Ne plangem tot timpul. Dar niciodata nu facem nimic.“

     

    Traducere si adaptare: Mihai MitricA

  • De ce ar trebui sa mergem pe Luna?

    „Moama, ce discurs are presedintele, dar cum stie el sa graiasca pre limba vulgului care tare il mai iubeste,… si baile de multime… si valul de simpatie.“ Am tot ascultat diverse variante ale celor de mai sus, in ultimii doi ani, si de o buna bucata de vreme ma tot intreb: „dom’ne, daca-i asa de talentat si patrunzator, de ce nu ne trimite pe Luna?“.

     

    Am intalnit la Thomas Friedman o chestie care mi-a placut: cum ca lumea ar avea nevoie de un club, constituit pe modelul asociatiei alcoolicilor anonimi, al tarilor in curs de dezvoltare anonime. Si cum la prima intalnire a primei asociatii se ridica cate unul in picioare si se prezinta: „Ma numesc X si sunt alcoolic“, asa si la intrunirea statelor cele nou-venite ar trebui sa se prezinte: „Sunt Y si sunt un stat mediocru. Nu m-am dezvoltat la adevaratul meu potential“. Ce vrea sa evidentieze cunoscutul jurnalist american este nevoia de introspectie, de autoanaliza a fiecarui stat, ca tarile care cad din caruta dezvoltarii se aseamana, intr-o oarecare masura, cu betivii care cad din car (a se citi societate) si care, pentru a se urca inapoi, trebuie sa invete sa se vada asa cum sunt in realitate. Introspectia iti arata si punctele tari si pe cele slabe, te ajuta sa afli care este fundamentul dezvoltarii viitoare. Daca te pasioneaza asa ceva. 

     

    Ce treaba au alcoolicii anonimi cu discursurile? Despre discursuri si despre impactul acestora la noi am scris de curand, dar imi asum riscul de a ma repeta un pic. Mai ales ca in ultima vreme se inregistreaza, in zona politicului, o buluceala de mult prea inutile luari de pozitie; ca o paranteza, singurul lucru de luat in seama a fost lamurirea pe care Traian Basescu o aduce, in interviul de saptamana trecuta care a creat atata valva, in privinta urarii „sa traiti bine“. Ceea ce multora ni s-a parut a fi un slogan si o promisiune se dovedeste a fi fost o banala urare pe care numai unii natangi au interpretat-o gresit.

     

    Revin la Luna si la plecatul inspre. La 25 mai 1961 presedintele Kennedy vorbea in plenul congresului american despre programul spatial american, in baza caruia, in cel mult 10 ani, NASA urma sa debarce un om pe Luna. Kennedy vorbea despre acestea intr-o America ranita de succesele spatiale rusesti, Sputnik si Iuri Gagarin, dar ideea de geniu a lui Kennedy sau a echipei sale era nu ajunsul pe Luna, ci energiile pe care programul spatial urma sa le elibereze. In cercetare, in industrie, in recalificari; de altfel, programul spatial a fost insotit de un program national de reconversie a fortei de munca care a antrenat sute bune de mii de muncitori. Contractorii NASA si contractorii contractorilor au tras sume considerabile din cele 135 de miliarde de dolari, cat a fost valoarea totala, in dolari din 2006, a programului Apollo.

     

    Sigur ca a veni acum si a vorbi despre programe spatiale intr-o Romanie care a iesit cu chiu cu vai la liman, si nu pentru mult timp (a se citi „am terminat un fel de reforma, altii apreciaza asta si o dovedesc, dar acum ne chinuim sa reparam ce s-a dereglat“) poate parea o idee de tip cu mintile decolate spre luna. De fapt eu nu vreau decat declansarea energiilor pe care a mizat Kennedy in 1961.

     

    Pentru aceasta, n-ar trebui privit numai spre stele. Sa luam Dubaiul, unde seicii, confruntati cu realitatea epuizarii rezervelor de petrol, incearca sa gasesca si sa impuna lumii, din timp, noi fete ale emiratelor arabe. Si au lansat o serie de proiecte menite sa faca din Dubai un centru important al turismului si comertului mondial.

     

    Sper ca ultimul argument pe care vreau sa-l aduc sa fie bine inteles: baieti, ce-a fost de furat prin Romania s-a furat (a se citi privatizari, comisioane, achizitii de bune oficii) iar acum, pentru a nu fi aglomeratia prea mare pe contracte guvernamentale si altele asemanatoare, poate ar mai trebui creata niscaiva plusvaloare care sa permita ceva sifonari (a se citi ca n-am nimic cu nimeni, doar ca stiu sa interpretez corect teoriile capitalismului modern).

     

    Scenariu: ne comportam asemeni betivului lui Friedman, constatam ca suntem mediocri, vedem unde am gresit, vedem cam ce ne-am pricepe sa facem (a se citi in afara de scandal aiurea), vedem daca putem face intr-adevar si pe urma facem.

     

    Cum actualele surse de energie primara ar putea deveni, cam in doua – trei decenii, energii alternative, nu inteleg de ce nu ne-am putea concentra, de exemplu, pe dezvoltarea de sisteme energetice ale viitorului. Tema ar obtine finantare fara doar si poate, inclusiv de la UE, ar implica cercetatori, companii si talente, ar crea energeticianul roman, echivalentul actualului instalator polonez, al nostru avand si galoane si ar avea si un rol politic major. Adica ar calma, ca sa ma exprim elegant, orice ambitie a Rusiei, Rusie care joaca, pe buna dreptate privind din punctul sau de vedere, cartea petrolului si a gazelor naturale (fara intelepciunea seicilor, as remarca). O simpla tema de cercetare si dezvoltare, si mai sunt alte zeci, care ar face mai mult si ar consuma mai eficient energii desfasurate in fals-alarmiste dezbateri politice.

  • O piata in care dictam si noi

    In timp ce in materie de bunuri de consum distribuitorii straini si retelele de magazine fac regula, in domeniul materialelor de constructii romanii opun rezistenta. Nu numai ca lupta umar la umar cu numele internationale, dar au si aspiratii de companii cu acoperire regionala. Dar nu la nivel de tara, ci de continent.

     

    Arabesque Galati, unul dintre cei mai importanti distribuitori si comercianti de materiale de constructii, vrea sa imprumute 56 de milioane de euro de la International Financial Corporation (IFC) pentru extinderea activitatilor din Romania, Ucraina si Moldova si pentru patrunderea in Serbia si Bulgaria. Suma totala a investitiilor programate de companie este estimata la 90 mil. euro. Dincolo de valoarea investitiilor – nu foarte mari in comparatie cu cele cheltuite pentru deschiderea primului hipermarket Auchan (40 mil. euro), dar uriase in comparatie cu deschiderea unui supermarket (1,5 mil. euro) – cel mai interesant suna tinta (nu neaparat declarata) a companiei: jucator regional la nivel continental. Prezent acum in trei tari, Arabesque vrea sa-si intinda reteaua in alte doua, iar cu cinci tari in portofoliu compania intra deja in capitolul multinationalelor.

     

    Poate nici asta n-ar produce prea mare surpriza, daca n-ar fi vorba de o afacere controlata de un roman – omul de afaceri Cezar Rapotan – caci cumparatorii s-au obisnuit cu invazia numelor internationale, care mai de care mai greu de citit/pronuntat de clienti fara cunostinte de franceza sau germana. Dar cum firmele romanesti din distributie si retail ce-au trecut peste granite se pot numara pe degete, se poate spune ca romanii s-au obisnuit mai degraba sa se lase invadati decat sa invadeze ei. Mobexpert, cel mai jucator de pe piata locala de mobilier, este pana acum printre putinii retaileri ce au pasit peste granite, prin magazine in Bulgaria si Serbia. Insa pasul cel mare, adica deschiderea in strainatate a unui magazin de mari dimensiuni se va intampla in acest an, la Sofia. Planurile grupului prevad o retea de 24 de hipermagazine pana in 2011, dintre care patru in afara granitelor. Acum, Mobexpert are cinci hipermagazine – patru in Bucuresti si unul la Brasov.

     

    In domeniul distributiei insa, extinderea in regiune nu este un fenomen nou. Aquila, una dintre cele mai mari firme locale de distributie de bunuri de larg consum, a iesit peste granite inca din 2003, prin infiintarea firmei Standard AVD in Serbia si Muntenegru. Acum, compania a marcat pe harta si filiale in Bulgaria (Akila) si in Republica Moldova (Trigor ADV). Cifrele de afaceri ale activitatilor de peste hotare au depasit, in 2005, 15 milioane de euro, peste jumatate din aceasta cifra fiind date de operatiunile din Moldova.

     

    Atat retailerii, cat si distribuitorii romani sunt insa mai activi intre hotare. Si daca strainii domina clar segmente precum cash & carry (Metro si Selgros), hipermarket (Carrefour, real, Cora, Kaufland, Auchan) si supermarket (Mega Image, La Fourmi), in domeniul bricolajului lucrurile se schimba radical. „Indiferenta“ retelelor internationale, vreme de ani buni, fata de piata romaneasca, a dat ragaz romanilor sa actioneze. Asa ca romanii de la Ambient si Dedeman lupta de la egal la egal cu nemtii de la Praktiker si francezii de la Bricostore, chiar daca piata se aglomereaza prin intrarea (deja sau in pregatire) si a altor actori cu nume straine, ca Mr. Bricolage, Baumax sau Hornbach. Reteaua Ambient, dezvoltata de sibianul Ioan Ciolan, numara acum 35 de magazine si 11 centre comerciale. Dupa 13 ani de existenta compania a depasit, in 2006, cifra de afaceri de 120 de milioane de euro, vanzarile fiind mai mici decat ale Praktiker (153,6 mil. euro), dar mai mari decat ale Bricostore (circa 90 mil. euro).

     

    La capitolul intentii se inscriu insa antreprenori romani ce si-au fixat drept tinta sa-si scoata produsele – si chiar retelele – in tari vecine. Planurile creionate de cel mai mare retailer roman din domeniul vestimentar, Dinasty, vizeaza ca pasul peste granitele tarii sa fie facut in trei ani. Compania doreste ca la orizontul lui 2017 sa opereze o retea cu peste 50 de magazine, in conditiile in care acum are 30 de puncte de vanzare, din care opt sub brandul Dinasty si 22 poarta numele Alb si Negru (in parteneriat cu casa de moda Agnes Toma).

    Cu un pas mai inaintea altor afaceri romanesti – cu filiale in alte doua tari, Arabesque si-a batut in cuie programul de investitii pentru urmatorii trei ani in perspectiva obtinerii creditarii de la IFC, care va veni in doua transe egale, atat in mod direct, cat si printr-un imprumut sindicalizat.

     

    Interesant este ca Arabesque a intrat discret si pe piata de bricolaj, prin primul magazin deschis pe piata romaneasca in franciza sub brandul francez Mr. Bricolage, in ultima parte a anului trecut.

     

    Compania a fost evaluata in Topul celor mai valoroase companii din Romania, editat in cursul anului trecut de ZF si compania de consultanta Capital Partners, la 139 de milioane de euro. Arabesque are acum o retea de peste 30 de centre de distributie in Romania, Ucraina si Republica Moldova si a realizat in 2005 o cifra de afaceri de 734,4 milioane de lei (204 mil. euro), avand aproximativ 3.000 de angajati.

     

    Pe piata romaneasca companiile internationale de comert se afla intr-o cursa contra cronometru pentru a-si extinde si, dupa caz, consolida afacerile, dar ofensiva romanilor se profileaza tot mai clar. Intr-un peisaj din ce in ce mai aglomerat, supapa de crestere a afacerilor romanesti este extinderea peste hotare.

  • Revine moda SIF?

    SIF-urile au revenit in prim-plan pe Bursa in ultima luna, inregistrand o crestere de aproape 15% in perioada 14 martie – 12 aprilie, dupa ce s-au aflat mai mult in dizgratia investitorilor in primele doua luni ale anului. Deocamdata brokerii sustin ca nu se poate vorbi despre un trend semnificativ de crestere.

     

    Precedentul trend de crestere pe SIF-uri a inceput in iulie 2006 si s-a incheiat la inceputul acestui an, perioada in care SIF-urile au crescut cu aproape 100%.

     

    Cresterea s-a produs pe fondul unei evolutii mai slabe a restului pietei, indicele BET-C, care urmareste evolutia tuturor companiilor de la BVB minus SIF-urile, reusind in aceasta perioada o crestere de doar 5,4%, in timp ce indicele BET, al primelor zece companii de la Bursa, a inregistrat oscilatii nesemnificative.

     

    Paradoxal, insa, cresterile au venit dupa doua stiri negative: avizul negativ dat de Comisia de buget-finante din Senat pentru proiectul de majorare a pragului de detinere si publicarea in Monitorul Oficial a ordonantei CNVM care obliga investitorii sa publice detinerile concertate care depasesc 1% din capitalul SIF-urilor. Mai multi investitori au raportat deja depasiri concertate ale pragului de detinere, printre acestia numarandu-se investitori institutionali, precum fondul american Julius Baer, olandezii de la ING Bank si Banca Transilvania.

     

    Printre motivele posibile pentru cresterile din ultima perioada de pe SIF-uri se numara asteptarile investitorilor privind realizarea majorarii de capital cu actiuni gratuite de la SIF Transilvania, care a condus plutonul SIF-urilor in ultima luna. Unii brokeri vorbesc si de o reorientare a investitorilor dinspre piata RASDAQ, unde s-au inregistrat cresteri puternice in ultimele luni, catre actiunile lichide de la Bursa. Unii investitori au inceput sa-si marcheze din profiturile obtinute pe RASDAQ investind banii pe Bursa si, in special, pe SIF-uri. „Numarul de investitori pe SIF-uri a crescut in ultima perioada, in conditiile in care tot mai multi investitori au inceput sa creada ca majorarea pragului de detinere poate fi realizata“, este de parere Adrian Bica, trader la EFG Eurobank Securities. Proiectul de lege privind ridicarea pragului maxim de detinere la SIF-uri de la 1% la 5% a fost discutat in comisiile Senatului la finele lunii martie. Comisia de buget-finante a dat aviz negativ asupra continutului proiectului, insa verdictul final va fi dat dupa dezbaterea acestuia in plenul Parlamentului. Proiectul a fost promovat de Ionut Popescu, fost ministru de finante, actualmente senator PLD, el insusi investitor pe SIF-uri, potrivit ultimei declaratii de avere. „O alta explicatie este faptul ca tot mai multi investitori se asteapta ca majorarea de capital la SIF Transilvania sa se realizeze si cred ca unii investitori incearca o acumulare agresiva pe fondul dezorientarii pietei“, mai spune Bica.

     

    Actiunile SIF Transilvania au crescut cu aproape 22% in ultima luna, dupa ce societatea a propus actionarilor realizarea unei majorari de capital prin incorporarea profitului net obtinut in 2006 si distribuirea de actiuni gratuite. Pentru dezbaterea majorarii de capital este necesar un cvorum de 50% din capitalul social, pe care SIF-urile nu au reusit sa-l intruneasca de multi ani, insa reprezentantii SIF Transilvania au declarat de mai multe ori in ultima perioada ca exista sanse mari sa se reuneasca acest cvorum.

     

    „In general investitorii crediteaza cu sanse mari de reusita realizarea majorarii de capital. Acesta este principalul motiv pentru cresterea actiunilor SIF Transilvania si a influentat pozitiv si celelalte SIF-uri“, sustine Nicolae Pascu, presedintele societatii de administrare a investitiilor STK Financial din Cluj.

     

    „Majorarea cu actiuni gratuite nu este un factor care sa sustina o crestere atat de puternica a actiunilor, in conditiile in care nu determina o redistribuire a averii si o schimbare a raportului de forte in cadrul societatii, cum s-ar intampla in cazul unei majorari cu aport de numerar“, mai spune Pascu. El considera ca actualele niveluri de pret de la SIF-uri sunt peste valoarea data de analiza financiara si, din acest motiv, sunt greu de sustinut pe termen mediu.

     

    „Cred ca potentialul de crestere a SIF-urilor pe termen scurt este limitat. Este posibil ca in spatele acestui minitrend de crestere sa se afle informatii pe care noi nu le stim. Daca nu apar insa informatii pozitive pe piata in perioada urmatoare, cred ca vom asista la scaderi pe SIF-uri“, conchide Pascu.

  • Ce-i al tau e al lor de fapt

    Saptamana aceasta, Connex GSM aniverseaza 10 ani de operare in Romania, iar aniversarea Dialog mai are de asteptat doar doua luni. Cum care Connex si Dialog? Sunt numele vechi ale brandurilor de acum.

     

    Recent am urcat intr-un taxi si am dat ca reper cladirea Vodafone. In cateva minute de trafic bucurestean mi-am dat seama ca soferul conducea spre Nerva Traian, spre locul unde isi avea pe vremuri operatorul de telefonie mobila sediul central, mutat intre timp in Piata Charles de Gaulle – o zona mai cocheta si o cladire mai inalta, cu mai multa sticla. Cativa lei, cat a marcat aparatul de taxat in plus, a costat deci o constatare usor de facut si fara astfel de cheltuieli. Imaginea unor marci in care s-a investit zeci de milioane de euro nu se uita deci usor si e nevoie de sume similare pentru a le face uitate.

     

    Pe site-urile oficiale se poate ajunge si acum tastand Dialog, Connex sau numele unor oferte ale acestora, celebre la vremea lor, desi paginile de Internet nu mai aduc aminte cu nimic de cele doua marci. Arhiva online a comunicatelor de presa duce pana la inceputurile anilor 2000 in ambele cazuri. In 2002, Dialog anunta ca aduce in premiera in Romania posibilitatea de a trimite mesaje multimedia care contin imagini si sunete (Cosmote a avut un anunt similar abia acum cateva luni). Connex se lauda in aceeasi rubrica de site, dar doi ani mai devreme, ca aduce in premiera in Romania „una dintre cele mai noi tehnologii mondiale“, referindu-se la WAP, un protocol de comunicatii de date, considerat acum de nivel minim.

     

    Peste doua luni, Orange sarbatoreste si el 10 ani de existenta in Romania, asa cum Vodafone o face acum (cu 9 ani de Connex si unul de Vodafone). Putine tehnologii au avut un atat de mare impact ca telefonia mobila asupra vietii cotidiene. Un studiu de acum doi ani al agentiei de publicitate Graffiti BBDO arata ca majoritatea celor care au un telefon mobil s-ar intoarce din drum daca l-ar uita acasa si ca nu il inchid nici macar atunci cand dorm. Si putine oferte de angajare mai mentioneaza acum ca postul vine cu avantajul unui telefon mobil de serviciu: e acum natural ca angajatul sa fie nu rasfatat cu aceasta metoda de motivare, ci indreptatit de la sine sa primeasca un bun care sa il ajute in comunicarea pe care o presupune postul.

     

    E imposibil de exprimat in vreo unitate de masura ce a insemnat pana acum telefonia mobila pentru economia Romaniei. Un indicator ar fi ca oamenii vorbesc acum mai multe minute in retelele mobile decat in cele fixe. Este insa mult mai usor de vazut ce a adus Romania pentru cele doua companii. Le-a adus venituri in vecinatatea sumei de 10 miliarde de euro, parte importanta din aceasta reprezentand profituri, dupa ce la randul lor au facut investitii deloc de ignorat in cresterea acoperirii. Si au platit publicitate pentru a-si comunica ofertele. Anunturile de pe site amintite mai devreme ale celor doi operatori si-au pierdut de mult relevanta, dar publicarea lor in mass-media si achizitia de spatii publicitare in toate mediile posibile au intiparit in mintea majoritatii romanilor doua nume care inca au relevanta pentru o parte a clientilor. Intr-unul dintre cele mai recente subiecte pe forumul Softpedia, site-ul romanesc cu cel mai mare numar de vizitatori, fanii marcii Connex isi aduc aminte de campanii si oferte trecute. Unul dintre ei spune ca este client de acum 9 ani. „Bune vremuri au fost Connex Start si Connex Clasic, ce sa mai vorbim de cartela Cent pe vremea studentiei… sincer sa fiu, sunt prins sufleteste de ei si nu cred ca as renunta nici daca ar mari tarifele“, spune un vizitator cu pseudonimul George_Catean. Un altul spune ca pastreaza in continuare cartela Kamarad, cu toate ca tariful de 60 de centi in orele de varf nu mai este de mult timp printre cele mai avantajoase.

     

    Pentru a scapa de vechea marca si a impune brandul Orange in loc de Dialog dupa ce a fost preluat de grupul France Télécom, se spune ca la vremea respectiva compania a cheltuit intr-un an 20 de milioane de euro pentru comunicare. La randul sau, Vodafone are anul acesta un buget estimat de surse din industria publicitatii la 24 de milioane de euro. E adevarat, vechile marci au fost inlocuite in mintea majoritatii cu brandurile noi si probabil ca si Orange si Vodafone au studii de piata care sa confirme reusita rebrandingului. Dar o categorie de public a ramas atasata de vechile nume, care au contat pentru multi ca repere cotidiene de-a lungul ultimilor ani. N-ati mai vazut pe nimeni care sa-si dicteze la repezeala numarul de telefon incepand cu prefixul 094 sau 092 sau, pana acum cativa ani, sa arboreze imbracaminte „vintage“ – hanorace MyX sau tricouri Alo?

  • Garçon, inca un bere, te rog!“

    Recentele sarbatori pascale au adus o linistire a spiritelor politice, cel putin la nivel public. Romanii s-au obisnuit deja cu baile de multime ale diversilor potentati ai zilei, care incearca astfel sa mai puna o caramida la soclul propriei credibilitati.

     

    Declaratiile politice au scazut in intensitate, cel putin dupa o perioada de maxima agitatie in Saptamana Mare. Atunci, in bunul spirit al moralei crestine, unii s-au plasat in postura de „tradatori“, facand curatenie in guvern, altii „au intors si celalalt obraz“ – scuipand pe obrazul fostului partener, iar cei din urma au inceput sa se bucure de necazul primilor doi si sa-i atate unul impotriva celuilalt.

     

    Nici „simplii“ cetateni nu s-au mai agitat prea tare in prima saptamana dupa Pasti, bulevardele marilor orase stand marturie in acest sens. Probabil ca multi nu si-au terminat inca „liberele“, iar altii s-au detasat voluntar de agitatia cotidiana. Dupa ce au cheltuit aproape toti banii in supermarketuri sau pe vacante la vecini, probabil ca acum adie vantul prin buzunare si nici macar de un bilet de tramvai nu a mai ramas nimic. Asta in ciuda faptului ca mai zilele trecute un articol dintr-un ziar englezesc preciza suprarealist ca bucurestenii au un salariu mediu de 1.000 de lire sterline.

     

    Politicienii nu prea s-au omorat nici ei cu firea. Astenia de primavara pare sa-i fi afectat deopotriva pe actorii din toate taberele. Ar fi putin cam riscant sa te apuci sa strigi de nebun intr-un loc in care fiecare isi savureaza clipele de liniste. Dar, cu siguranta, nimeni nu sta degeaba. Acum e perioada in care intra in actiune creierele politice care gandesc variantele de desfasurare a actiunii in perioada urmatoare. Situatia este inca departe de a fi clara, iar linistea actuala pare a semnala tocmai reizbucnirea violenta a conflictelor aparent rezolvate. Ne aflam, de fapt, intr-o perioada de armistitiu. Toata lumea isi reface fortele pentru lansarea unei noi sarje prin care sa-si suprime adversarii.

     

    De altfel, primele semnale ale violentelor care vor urma au fost date de unii suporteri, care nu au facut decat sa puna in practica educatia pe care au primit-o in ultimii ani. Sau sa retraiasca scene din vasta lor experienta de „adevarati sustinatori“ ai idealurilor propriei echipe. Ca de obicei, nimeni nu si-a asumat vinovatia. Iar daca nimeni nu a gresit, inseamna ca asa a fost destinul sau „mana lui Dumnezeu“. Micile greseli fac deliciul vietii, iar intr-o tara latina, aflata permanent la intersectie de imperii, savoarea vietii reprezinta ultima varianta de supravietuire. In fapt, politicienii nu sunt atat de diferiti de noi, simplii alegatori, nu-i asa? Ei au in plus stiinta de a specula dorintele si obisnuintele noastre pentru a genera un minim de ordine in viata publica, astfel incat nici sa nu ne deranjeze prea tare, dar nici sa nu ne lase impresia ca tara asta nu e condusa de nimeni. Forta de a construi le este sleita de permanentele scandaluri cu miza de moment. Dar se descurca si ei cum pot, avand un nivel de vointa politica similar cu nivelul de trai al majoritatii romanilor. Doar nu vom avea pretentii mai mari de la ei, cand noi nu reusim sa rezolvam problemele cu care ne confruntam. Oricum, capitalul nostru de legitimitate este mult mai scazut decat, spre exemplu, al unui ales care are in spate, in functie de postul detinut, zeci, sute de mii de voturi sau chiar milioane.

     

    Sa revenim la armistitiul de pe scena politica. Toate partidele dau semnale de mobilizare in randul propriilor razboinici. Lupta cea mare se apropie, iar propriile atuuri trebuie folosite la maximum. In acest moment nimeni nu s-a desprins in castigator, dar fiecare are avantaje. Liberalii au pus stapanire pe resurse si acum, desi par a se afla intr-un declin electoral, pot incerca o ofensiva de imagine pe perioada ramasa din actuala legislatura. Democratii au pierdut in plan politic prin inlaturarea de la guvernare, dar se afla intr-o ofensiva de imagine cu dublu rol: atat pro-prezidential, cat si anti-restul lumii. Social-democratii par a nu fi inregistrat un succes major din confruntarea violenta dintre PNL si PD, dar au inceput sa-si foloseasca rolul de arbitru parlamentar pentru negocierea majoritatilor. Asta pana cand alegerile vor reprezenta o noua reasezare a fortelor.

     

    Dupa ce romanii s-au infruptat din bucatele puse pe masa de sarbatori, cu siguranta va urma o noua repriza de circ gratuit pe care in ultima vreme il ofera cel mai bine politicienii. Conteaza doar cine striga mai tare. Autoritatile competente sunt gata sa intervina doar pentru sanctionarea vinovatilor iar nu pentru prevenirea varsarii de sange. Dupa aderarea la UE ne-am vazut cu totii cu sacii in caruta si am inceput sa revenim la vechile obiceiuri ale pamantului. Iobagii au fost dezlegati de glie, iar micilor vinovati le sunt aplicate pedepse exemplare. Dar mai putem sa si iertam pentru ca, nu-i asa, toti suntem oameni, avem o viata si ea trebuie traita.

     

    Garçon, inca un (sic!) bere, te rog!

  • MEDIA: Outdoor-ul isi vede de treaba si continua sa creasca

    Spatiile rezervate inainte reclamelor la tigari in outdoor au fost preluate, instantaneu, de alti clienti. Spaima firmelor ca publicitatea outdoor decade s-a dovedit deci nefondata. Nu numai ca afacerile lor nu sunt in regres, ci continua sa creasca.

     

    Ritmul minim de crestere al industriei de publicitate outdoor pentru anul in curs este de 15%, a declarat Dierk Zeigert, director general al News Outdoor Romania, compania ce ocupa locul al doilea pe acest segment din piata romaneasca. Parte a trustului media News Corporation, compania a realizat anul trecut o cifra de afaceri de 6 milioane de euro, in crestere cu 50% fata de anul precedent. Valoarea anuala a pietei de outdoor a ajuns la 32 de milioane de euro, in conditiile in care anul trecut au fost cheltuite in toate formele de publicitate bugete de 400 de milioane de euro. Piata de publicitate profita din plin de pe urma cresterii economiei romanesti si a investitiilor straine, iar companiile din domeniu isi vad afacerile crescand alert.

     

    Pentru anul in curs, in ciuda faptului ca interdictia la reclamele outdoor pentru tigari a facut ca producatorii de tigari sa dispara din portofoliul de clienti al firmelor din domeniul outdoor, piata va continua sa creasca. Spatiile ocupate pana in prima zi a acestui an de reclame la Kent sau Marlboro au fost preluate de clientii din telecomunicatii, retail, bunuri de larg consum, divertisment si automobile.

     

    „Am investit in constructii moderne de outdoor, desi perioada pe care sunt incheiate acum contracte cu clientii nu este suficient de lunga pentru a asigura amortizarea investitiei“, spune Dierk Zeigert. El crede totusi ca acest fenomen, caracteristic pietei romanesti, tine nu de reticenta clientilor de a cumpara spatiu destinat reclamei, ci de obisnuinta acestora de a incheia contracte doar pe termen scurt pentru publicitatea outdoor.

     

    Pentru investitii din 2007, News Outdoor si-a bugetat aproape 1,5 milioane de euro, in conditiile in care in ultimii trei ani valoarea investitiilor a fost de aproximativ doua milioane de euro. Mai mult de jumatate din aceasta suma este destinata nu numai achizitiei de noi constructii, ci si modernizarii structurilor instalate in ultimii ani. Compania, ce are in prezent aproximativ 4.000 de fete publicitare pe intreg teritoriul tarii, detine o retea de zece birouri in orasele-cheie. Prezenta pe piata romaneasca din 2000, compania are filiale in alte noua tari.

  • Joaca de-a supercalculatorul

    Cel mai puternic calculator actual nu mai este un supercomputer. Poate fi calculatorul oricui se poate lipsi de cativa MHz ai procesorului pentru a face parte dintr-o retea globala, gratie conceptului de virtualizare.

     

    Consolele de jocuri produse de Sony, Microsoft sau Nintendo fac si lucruri foarte serioase, nu doar ofera divertisment celor care le utilizeaza: ajuta la gasirea unui leac pentru cancer, Alzheimer sau Parkinson. Conform teoriei de acum patru ani a unui medic, cum ca la originea acestor boli ar sta formarea gresita a unor proteine in organism, cu ajutorul calculelor s-ar putea observa care sunt mutatiile periculoase si cum pot fi ele corectate. Avand un model geometric al felului cum reactioneaza proteinele, compusi medicamentosi pot fi testati rand pe rand pentru a observa care dintre ei au sanse mai mari in lupta maladiilor. Doar ca, in loc de nenumarate si costisitoare teste de laborator, cei de la Universitatea Stanford din Statele Unite au venit cu ideea utilizarii unor modele simulate de computer. A unor infinitati de modele simulate.

     

    In acest scop nu au recurs la ajutorul vreunui supercalculator, unul din acele echipamente compuse din mii de procesoare intr-o carcasa, care ocupa cateva camere si consuma tot atat de multa electricitate ca un cartier intreg. Au preferat puterea de procesare nefolosita de milioane de persoane conectate la Internet. Folding@home, numele dat proiectului Stanford, presupune instalarea unui mic program pe calculatoarele unor voluntari, calculatoare care aloca o parte a puterii procesorului pentru rularea calculelor de modele geometrice ale reactiei proteinelor la compusi chimici. Inca nu s-a ajuns la vreun succes notabil, dar daca exista un leac, aceasta este una dintre variantele cele mai probabile de gasire a lui. Vijay Pande, unul dintre medicii de la Stanford, spune ca rezultatele de pana acum sunt promitatoare: „Am ajuns in punctul in care companiile farmaceutice incep sa fie interesate“.

     

    Principiul de impartire a nevoii de putere de procesare intre mai multe calculatoare a fost aplicat de companiile care au introdus tehnologia virtualizarii. Cu software-ul de virtualizare si cu hardware pe masura se poate imparti orice sarcina, fie ea de procesare sau de stocare. De aici apar avantaje legate de costuri, eficienta si siguranta. Cea din urma, pentru ca un singur fisier, de exemplu, care contine informatii pretioase pentru companie, este impartit intre toate filialele din tara. O bresa in securitatea uneia dintre ele nu duce automat la pierderea de informatii, pentru ca acei cativa biti sunt de nefolosit fara restul fisierului.

     

    VMware, o companie americana, a introdus la sfarsitul anilor ‘90 software pentru virtualizare pentru orice calculator. Acum, din ce in ce mai multe companii descopera ca pot face mai multe cu aceleasi calculatoare pe care le au, fara noi achizitii costisitoare. Servere care in mod obisnuit sunt dedicate unui singur proces nu vor avea in permanenta acelasi grad de solicitare si de aici rezulta putere neutilizata. Puterea neutilizata este preluata din mai multe calculatoare de catre software-ul de virtualizare si folosit pentru mai multe aplicatii. Se ajunge astfel in situatia in care un singur server este folosit pentru zeci de aplicatii simultan, alaturi de alte servere. Imediat dupa VMware, marii producatori de software sau hardware au lansat la randul lor solutii de virtualizare. Acum lista lor e completata de Hewlett-Packard, Microsoft, IBM, Sun Microsystems si Novell. Toti acestia au produsele disponibile si pentru companiile din Romania.

     

    VMware este reprezentat in Romania de catre compania SmartData. Ionut Preda, development manager la Smart Data, spune ca a furnizat anul trecut solutii de virtualizare pentru Petrom si UPC, iar grupul RTC se afla in perioada de teste ale aplicatiilor. Cu toate acestea, Preda spune ca rezultatele sunt inca modeste: „Am avut cateva contracte mari pe virtualizare, dar aceasta tehnologie nu se raspandeste atat de repede pe cat ne asteptam“. El spune ca, din testele facute, reducerile de costuri generate oscileaza intre 29% si 64% din economia activitatilor de intretinere si de achizitii ulterioare. „Solutiile de virtualizare sunt potrivite oricarui sector de activitate, dar preponderente sunt sectoarele care implica un grad ridicat de tehnologizare – financiar, telecom si utilitati“, spune reprezentantul SmartData, adaugand ca pana acum cele mai interesate au fost filiale ale unor companii multinationale, care se aliniaza cu standardul intern.

     

    Compania UPC a platit 80.000 de euro pe solutia de virtualizare pe platforma VMware si echipamente HP. Orice nou serviciu este dezvoltat si testat pe aceasta structura. „Atunci cand dorim ca un nou serviciu sa devina functional, folosind infrastructura virtuala diminuam timpul necesar, deoarece reducem din intervalul alocat achizitiei de hardware, nu mai trebuie sa instalam solutiile hardware in Datacenter si toate actiunile le facem dand un click din mouse“, declara Adrian Ciocildau, IT infrastructure manager la UPC. Tot cu ajutorul virtualizarii, in Bucuresti serverele pot simula, la o scala mai mica, infrastructura IT care in realitate este prezenta in toata tara. „Testam toate schimbarile in mediul virtual, inainte de a le implementa in mediul real“, afirma managerul UPC.

     

    Poate cel mai mare si mai cunoscut beneficiar al acestei tehnologii este Google. Desi date exacte despre infrastructura informatica a companiei sunt tinute secrete, este sigur ca Google foloseste tehnologia virtualizarii. Campuri din apropierea unor centrale electrice au fost ocupate de cladiri Google care adapostesc mii de servere. In loc sa foloseasca un megacomputer, motorul de cautare se bazeaza pe PC-uri care se gasesc si in comert. De aceea, disponibilitatea serviciilor de la infiintare pana acum a fost aproape neintrerupta, iar cele cateva accidente au fost provocate in majoritate de pene de curent, nu de suprasolicitari ale infrastructurii hardware. Daca ar fi folosit un model clasic, un centru de date chiar si cu o putere de procesare mare, ar fi fost nevoiti sa faca adaugiri complexe si costisitoare pentru a face fata cresterii accelerate a utilizarii motorului de cautare. Folosind virtualizarea, e suficient sa adauge periodic cateva zeci de calculatoare obisnuite. In cazul in care unul dintre ele nu mai functioneaza, poate fi inlocuit in scurt timp cu un altul, fara a afecta activitatea curenta.

     

    Marele avantaj este ca virtualizarea reduce costurile departamentelor de IT ale companiilor, din moment ce calculatoarele sunt folosite mai eficient. Si mai aduce un beneficiu important, libertatea de a alege orice producator de hardware. Dupa modelul clasic, odata achizitionat un echipament de calcul puternic, urmatorul va fi aproape obligatoriu de la acelasi producator, din ratiuni de compatibilitate. Tehnologia virtualizarii face mai usoara trecerea de la un producator la altul.

     

    Reprezentantul VMware spera ca anii viitori vor aduce o crestere de popularitate a acestei solutii si in Romania. „In maxim 2-3 ani, piata solutiilor de virtualizare in Romania va creste exponential, ceva de genul de la 10 la 100“, estimeaza Ionut Preda.

     

    Acelasi principiu a fost folosit si in cea mai de succes tentativa de pana acum pentru calcularea constantei „pi“. In anul 2000, dupa doi ani in care puterea de calcul nefolosita a PC-urilor a 2.000 de voluntari din mai multe tari a fost utilizata in comun pentru calcule complexe, proiectul PiHex, destinat sa determine valoarea constantei „pi“, a luat sfarsit. Dupa ce in cursul calculelor au aparut trei zerouri dupa un sir de 50 de zecimale (3,14…), matematicienii au conchis ca trebuie gasit un alt algoritm de cautare. Dar chiar si pana in zilele noastre, cea mai exacta apreciere a constantei „pi“ a fost cea realizata prin colaborarea unor calculatoare cu o configuratie medie de tipul Pentium III si 450 Mhz. Pentru un singur computer, timpul necesar spre a face aceleasi calcule ar fi fost de 148 de ani.

     

    Acum, noile console de jocuri par sa fie mult mai potrivite pentru calcule matematice complexe. Recent lansate, noile generatii de console vin cu o putere de procesare suficient de mare incat sa nu fie depasite tehnologic prea curand. In cadrul proiectului folding@home, cele mai mult de 200.000 de console PlayStation 3 inscrise au reusit sa aduca aduca aceeasi contributie cu echivalentul a pana la de 30 de ori mai multe PC-uri obisnuite cu sistem de operare Windows. „Calculele pe care le facem sunt foarte complexe si nu am reusi sa obtinem aceleasi rezultate nici daca am folosi toate supercalculatoarele din Statele Unite“, remarca Vijay Pande. Gamerii sunt atrasi astfel prin faptul ca pot contribui, jucandu-se, la gasirea unui tratament pentru boli incurabile. Inca un motiv pe care l-ar putea invoca pustii care isi doresc o consola de jocuri: pentru binele omenirii.

  • Voluntari cu procesoare

    Proiectul folding@home, dezvoltat de Universitatea Stanford, incearca sa gaseasca tratamente pentru boli incurabile urmarind pe calculator dezvoltarea unor proteine. Calculele complexe sunt facute impartind sarcini intre doua milioane de proprietari de calculatoare ce pun la dispozitie o parte a puterii procesorului.

     

    Sistem de operare

    Terraflopi

    Procesoare active

    Total procesoare

    Windows

    169

    177.586

    1.650.312

    Mac OS X/IBM

    8

    9.745

    96.671

    Mac OS X/Intel

    13

    4.320

    9.464

    Linux

    45

    26.684

    219.187

    Placi grafice ATI

    58

    989

    2.597

    PlayStation 3

    290

    22.136

    71.572

    Total

    583

    241.460

    2.049.803

     

    Cel mai mare supercalculator, Blue Gene/L, are o putere de 360 de teraflopi

     

    1 terraflop # 1 trilion de flopi, unitate de masura a performantei de calcul exprimata in operatiuni realizate de procesor intr-o secunda.