BusinessMagazin

Blog

  • Baietii de la Darden

    Infiintata acum 50 de ani pe langa Universitatea Virginia, Darden School of Business a fost prima scoala de afaceri din sudul Statelor Unite. Plasata de revista Forbes pe locul opt in topul celor mai bune scoli de business din lume, Darden School of Business primeste in fiecare an peste 300 de studenti din peste 40 de tari. Isabella Lynn recunoaste ca a urma un astfel de program era in trecut un imperativ, dar situatia tinde sa se schimbe: „Acum, foarte multe companii prefera sa recruteze tineri absolventi de facultati si apoi sa-i educe in propriile universitati corporatiste. Pe de alta parte, pentru anumite slujbe, in special in consultanta sau in investitii financiare, tinerii au mult de beneficiat de pe urma unui MBA si sunt companii care pun aceasta conditie la angajare“.

  • Prima "stage café". In Moldova

    Pana la jumatatea lunii mai va fi inaugurata prima cafenea „stage café“ din Romania. Conceptul, unic pe piata romaneasca, va fi testat la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamt.

     

    Din sala teatrului din oras, cu o suprafata de circa 4.000 mp, cam o zecime va fi transformata in perioada urmatoare intr-o cafenea cu 160 de locuri. „Initial am dorit sa dezvoltam o retea de cafenele in zonele din preajma magazinelor noastre“, declara pentru BUSINESS Magazin Gabriel Muraru, director general al Dinasty, companie care produce imbracaminte barbateasca. Firma a avut in 2006 o cifra de afaceri de 5,3 milioane de euro si estimeaza pentru anul in curs vanzari de 6,1 milioane de euro, avand in acest moment o retea de 30 de magazine – opt sub brandul Dinasty si 22 sub numele Alb si Negru, in parteneriat cu casa de moda Agnes Toma.

     

    „Ar fi fost foarte dificil sa gasim spatii mai mari, care sa cuprinda atat magazinele, cat si cafenelele“, spune Muraru. Reteaua de cafenele trebuia, prin urmare, „sa se dezvolte separat, sa gaseasca un spatiu legat de concept, nu sa dezvolte conceptul in functie de spatiu“. Din nevoia de a se diferentia, omul de afaceri nemtean mizeaza pe dezvoltarea unui nou tip de cafenea pentru piata din Romania – „stage café“, un mix intre locul traditional in care poti lua o cafea si atmosfera de teatru. Este vorba de niste „spatii semiculturale, in care se pot petrece mici «acting performances», ca scurte piese de teatru, jazz sau teatru alternativ. Un loc in care vii sa consumi nu doar o bautura, ci o atmosfera“.

     

    In urma unei investitii despre care Muraru estimeaza ca se va plasa intre 220.000 si 250.000 de euro, spectatorii teatrului din Piatra-Neamt vor putea sa bea cafele sau cocteiluri in timp ce urmaresc reprezentatii de teatru. Investitia cuprinde toate cheltuielile legate de remodelarea spatiului – de la zugraveli la aparate de aer conditionat si pentru purificarea aerului si pana la achizitia mobilierului si a aparaturii de specialitate.

    Muraru planuieste sa deschida urmatoarele cafenele de acest gen in centre comerciale si mall-uri, fiind „in discutii avansate cu Unirea Shopping Center atat pentru Bucuresti, cat si pentru complexul ce urmeaza sa fie inaugurat la Brasov“. De fapt, spune directorul general al Dinasty, discutii are – in diverse stadii – cu mai multi dezvoltatori de pe piata comerciala, dar proiectele acestora se afla in faze diferite, motiv pentru care deocamdata nu exista un plan concret de actiune. Volumul investitiilor cerute de spatiile din centrele comerciale se plaseaza cam la jumatate din valoarea sumelor cheltuite pentru spatiile din teatre, pentru ca in spatiile comerciale „exista infrastructura si nu trebuie sa ne ocupam si de renovare“, explica Muraru. Pentru cafenelele ce nu vor fi gazduite de teatre – in afara de Piatra-Neamt, Muraru se mai afla in discutii si cu Teatrele Nationale din Iasi si Bucuresti – investitiile se vor ridica la un maxim de 125.000 de euro.

     

    Cu acest volum de investitii, stage café-urile dezvoltate de proprietarul Dinasty rivalizeaza cu cele mai „scumpe“ cafenele din Romania. Pentru fiecare dintre Red & Blue Café plasate in cadrul hipermaketurilor real s-au cheltuit 200.000 de euro, iar investitiile pentru spatiile Turabo sunt, in medie, de 115.000 de euro si pot urca pana la 130.000 de euro in cazul Cremcaffe. Investitia medie intr-o cafenea se plaseaza insa in jurul a 70.000 de euro, bani ce sunt recuperati in maxim doi ani. Gabriel Muraru spune ca acum lucreaza la „retetar“ (la oferta), motiv pentru care nu a stabilit inca preturile la produsele ce-si vor face loc in meniu. Si nici perioada de recuperare a investitiei.

  • De la Frankfurt rasare euro

    Pana in decembrie 2005, cand a inceput seria cresterilor de dobanda, sedintele de politica monetara ale Bancii Centrale Europene nu emotionau pe nimeni la Bucuresti. Situatia s-a schimbat insa, iar acum romanii cu credite in valuta sunt obligati sa tina cont de nuantele declaratiilor domnului Jean-Claude Trichet.

     

    Pe parcursul lui 2006, romanii cu credite in euro, mai ales ipotecare, au ajuns sa vada ca dupa ce presedintele Bancii Centrale Europene (BCE) ridica dobanda, aceasta se simtea rapid si in costul creditului lor si inca mult mai repede decat atunci cand BNR majora sau reducea dobanda sa de referinta. E drept ca si pozitia celor doua banci in sistemele in care functioneaza este complet diferita, BNR fiind in continuare debitor net fata de bancile comerciale, ceea ce ii face mult mai dificile tentativele de influentare a dobanzilor folosite de banci in relatia cu clientii.

     

    Jean-Claude Trichet, bancherul de la Frankfurt care are puterea sa scumpeasca la Bucuresti creditele in euro, conteaza mult pe conferintele de presa cand vine vorba sa explice politica BCE. Dupa sedintele lunare de politica monetara ale Consiliului Guvernatorilor BCE, Trichet merge intotdeauna in sala presei sa citeasca el insusi comunicatul, care se intinde pe mai mult de trei pagini scrise marunt. Desigur, in engleza cu accent frantuzesc. Iar miza evenimentului este cat se poate de mare, avand in vedere ca un simplu cuvant al presedintelui BCE poate muta din loc cursul euro.

     

    Ritualul comunicarii la BCE incepe cu o depesa care ajunge in sala presei cu o jumatate de ora inaintea conferintei de presa: trei randuri in care este enuntata hotararea Consiliului Guvernatorilor in privinta ratei dobanzii de referinta a euro. Sedintele de politica monetara au loc la inceputul fiecarei luni, joia, incep de dimineata in jur de ora 9:00 si dureaza cam pana la ora 14:00. Decizia celor 19 guvernatori care se ingrijesc de stabilitatea preturilor din zona euro este anuntata practic imediat, chiar daca pietele financiare sunt in plina activitate si de-abia asteapta anuntul de la Frankfurt pentru a-si ajusta pozitiile in consecinta.

     

    Aproape de ora inceperii conferintei de presa, cameramanii televiziunilor ocupa pozitii la capatul holului pe care urmeaza sa vina Jean-Claude Trichet, sub privirile atente ale oamenilor de la securitate. Cu doar patru minute intarziere, fostul inginer convertit la economie isi face intrarea in sala cu un zambet schitat. Ia loc la o masa in spatele careia pe un panou alb este scris cu litere albastre numele bancii centrale a zonei euro in toate limbile tarilor membre ale Uniunii Europene. Adica scrie si „Banca Centrala Europeana“, spre multumirea comisarului european pentru multilingvism, Leonard Orban. De altfel, de la 1 ianuarie 2007, la intrarea in sediul BCE este arborat si drapelul Romaniei, dupa ce Banca Nationala a Romaniei a devenit membra a Sistemului European al Bancilor Centrale, odata ce Romania a intrat in Uniunea Europeana.

     

    Sedinta de politica monetara a BCE de la inceputul lunii aprilie s-a incheiat fara o decizie de modificare a dobanzii, in ciuda asteptarilor unor analisti privind perspectiva unei noi majorari. De fapt, precedenta marire avusese loc cu doar o luna in urma, iar de cand a inceput seria majorarilor, la sfarsit de 2005, BCE a mentinut o cadenta de 0,25 puncte la fiecare trei luni, ducand dobanda la euro la 3,75%. In acelasi timp, nici macar BCE sau cu atat mai putin BCE, nu ignora evolutia cursului de schimb, intarirea spectaculoasa a euro oferind argumente pentru o eventuala temperare a cresterilor de dobanda. Asa incat Trichet nu are de explicat de aceasta data decat mentinerea conditiilor de politica monetara existente, iar jurnalistii sunt la randul lor destul de relaxati, avand in vedere ca informatia in sine a ajuns deja pe piete si ei stiu ca probabil nu vor avea de transmis relatari cu impact emotional pentru investitori.

     

    Trichet incepe lectura rapida a comunicatului: citeste fara ochelari, ridicand privirea din cand in cand, cu aerul ca formularile ii sunt cat se poate de familiare. Rezuma procesul analitic parcurs mai devreme de guvernatori si concluziile la care au ajuns: mai intai analiza economica, cu bataie spre miscarile pe termen scurt ale preturilor, spre evolutia cererii si ofertei de bunuri si servicii, cu riscurile pe care aceasta le implica pe termen scurt si mediu, apoi analiza monetara, care are in vedere un termen mai lung.

     

    Odata cu lectura comunicatului, incepe exercitiul de decriptare a limbajului folosit. Jurnalisti si analisti deopotriva incearca sa compare proaspatul comunicat cu precedentele si sa depisteze orice schimbare de nuanta, de termeni, de grad de comparatie al adjectivelor, orice ar putea da o indicatie despre ce anume poate decide BCE luna urmatoare, cu influentele de rigoare asupra euro.

     

    Comunicatul curge cu mesaje standard: ne asiguram ca riscurile inflationiste nu se materializeaza incat sa afecteze stabilitatea preturilor, rata dobanzii este moderata, cresterea economica solida se confirma, exista riscuri pe un orizont de timp mai lung, din afara zonei euro, monitorizam cu atentie deosebita negocierile salariale, salutam angajamentul statelor UE de consolidare fiscala, sustinem reformele structurale ambitioase.

     

    Dureaza un sfert de ora, dupa care incepe jocul intrebarilor din partea presei: Trichet stie prea bine ca va primi intrebari despre valute, la care nu va raspunde nici in ruptul capului, jurnalistii persevereaza ca de obicei, doar-doar vor prinde in raspunsul de refuz o exprimare pe care s-o dezlege apoi analistii. Bancherul se tine tare cand este chestionat despre perspectivele politicii monetare: „nu ne angajam in avans; judecam la momentul intalnirii guvernatorilor pe baza informatiilor disponibile; nu spun nimic care sa schimbe asteptarile pietei pana la urmatoarea intalnire“.

     

    Vine si prima intrebare despre cursul euro. Multumeste si pentru aceasta. „Imi impun disciplina verbala“, refuza Trichet raspunsul. Se autociteaza din comunicate de presa mai vechi, pe care le si are la indemana. Cu un aer relaxat, zambitor, asculta intrebare dupa intrebare. Isi noteaza cu atentie, se mai si incrunta. Jurnalistii insista: daca nu merge cu cursul euro/dolar, poate cu euro/yen, poate cu parerea BCE despre aprecierea euro in general. Pana la urma si obtin ceva: „Sigur ca luam in calcul cursul de schimb. Tinem cont de toti parametrii“, spune Trichet, confirmand interpretarile conform carora intarirea monedei unice indeamna la temperarea cresterii dobanzii.

     

    Cameramanii si fotografii sunt in genunchi pentru un cadru mai expresiv. Un ziarist se avanta cu o noua intrebare care bate tot spre curs. „Buna incercare. Raman la ceea ce am spus deja“, vine raspunsul.

     

    Un subiect care ii trezeste interesul – stabilitatea financiara. „Trebuie sa urmarim cu atentie dezechilibrele existente la nivel mondial, pentru ca exista un risc de evolutia dezordonata. E important ca ajustarile sa fie progresive.“ Strecoara si cate o expresie frantuzeasca, vorbeste rar, cantareste cuvintele, repeta si insista pe cateva idei. In curs de o ora, raspunde chiar si la intrebari legate de Romania. Nu-si da cu parerea despre cand ar trebui adoptat euro: „cu cat mai repede, cu atat mai bine“, dar numai cand Romania va fi pregatita.

     

    Chiar daca mai este pana in 2014, cand BNR vede posibila trecerea la euro, relatia cu BCE va deveni din ce in ce mai importanta. In cele din urma, banca de la Frankfurt va intocmi raportul pe baza caruia ministrii economiei si ai finantelor din UE vor decide intrarea sau nu a Romaniei in zona euro. Asa ca BCE va incepe sa monitorizeze cu mai mare atentie sistemul bancar si pietele financiare romanesti. Guvernatorul BNR Mugur Isarescu este de pe-acum membru al Consiliului General al BCE, format din sefii tuturor bancilor centrale din UE, care avizeaza rapoartele periodice de convergenta la euro si are functii de consiliere. Iar pana in 2014, BCE va deveni mai vizibila pentru publicul romanesc, in masura in care majorarile dobanzii vor continua, scumpind si creditele in euro ale romanilor.

  • Numaratoare inversa

    In 2013 sau in 2014, mai curand sau mai tarziu? In raportul de convergenta trimis de Guvern la Bruxelles scrie 2014, insa aceasta nu-i impiedica pe analisti sau politicieni sa-si dea cu parerea. Fiecare tara care devine membra a Uniunii Europene trebuie sa indice un termen pana la care va adopta euro, pana atunci primind o derogare. Fixarea unei date este vazuta drept o ancora care sa stimuleze guvernul si banca centrala a unei tari intrate in UE sa mentina un ritm al reformelor si sa tinda constant spre indeplinirea criteriilor nominale si reale de convergenta. Periodic, BCE si Comisia Europeana verifica gradul de pregatire pentru intrarea in zona euro.

     

    RISCURILE. Socoteala nu este insa simpla. O adoptare prematura a monedei unice nu este de bun augur nici pentru tara in cauza, nici pentru zona euro. Cu toate ca decizia de acceptare a unui nou membru are o componenta politica, asemenea celei de acceptare in UE, in acest caz criteriile pragmatice cantaresc mult mai greu, riscul unei intrari pripite fiind considerabil de ambele parti, dar mai ales pentru tara care face pasul. Fara posibilitatea de a mai influenta cursul, tara respectiva renunta la o supapa importanta de ajustare in cazul unor probleme de competitivitate sau de socuri externe.

     

    EVALUAREA. Evaluarea unei tari candidate tine de o perspectiva in timp, de tendinte si de sustenabilitate, nu de „instantanee“ macroeconomice. O lectie recenta este cea a Lituaniei, care nu a fost primita in zona euro la 1 ianuarie, desi anul trecut indeplinea cu brio criteriile nominale de convergenta, inclusiv pe cel referitor la inflatie. Dar expertii BCE si ai Comisiei Europene nu au crezut in sustenabilitatea dezinflatiei lituaniene, iar timpul le-a dat dreptate: in martie 2007, inflatia a urcat la 3,9%, peste limita impusa prin criteriul de la Maastricht. Derogari de la criterii pot fi acceptate numai in cazurile in care se observa scaderi substantiale in timp – a deficitului bugetar, a datoriei publice sau a inflatiei – si tintele de atins nu sunt departe. Alta lectie a oferit-o Slovenia, care a fost acceptata la 1 ianuarie, insa la scurta vreme s-a vazut ca paritatea stabilita initial intre coroana slovena si euro nu era potrivita, fiind necesara o ajustare in acord cu BCE.

     

    ROMANIA. Romania inca are de lucru cu criteriul privind inflatia, risca sa-l rateze cu usurinta pe cel legat de deficitul bugetar si ii lipseste cu desavarsire o curba de randamente pe termen mediu si lung. Conform datelor BCE, la nivelul lunii februarie Romania figura cu o inflatie de 5,8% dupa indicele armonizat, fata de 1,4% in cazul Poloniei, 1,9% in Cehia, 5,1% in Ungaria sau 6,9% in Bulgaria si 6,6% in Letonia. Adica se poate si mai rau, dar si pana spre 3% mai este. Discutia privind anul adoptarii euro devine astfel un exercitiu teoretic si probabilistic, avand in vedere orizontul de timp considerabil si elementele de incertitudine.

  • CUM A AJUNS MILIONAR ZUZU

    Albalact este singura companie romaneasca din domeniul lactatelor ce a inregistrat anul trecut o crestere de peste 70% a cifrei de afaceri, de peste doua ori mai mare decat ritmul de crestere al pietei (30%), ajungand la aproape 30 de milioane de euro. Cum a reusit Raul Ciurtin, actionar majoritar si presedinte al Albalact, sa transforme in opt ani o fabrica falimentara intr-o companie cu o capitalizare bursiera de circa 100 de milioane de euro si care concureaza acum cu nume de calibru european pe piata lactatelor?

     

    Intrarea in birourile de la Albalact e surprinzatoare: sediul cu un etaj, ce parca vegheaza fabrica desfasurata pe cateva hectare, e imbatranit si prima senzatie este ca pasesti intr-o fabrica din era comunista. Dar sediul este singurul lucru care mai aminteste (deocamdata) de istoria firmei, fondata prin decret de stat in 1971. In biroul pe care il ocupa “la etaj, ultima usa pe dreapta”, dupa cum spune portarul care parca se minuneaza ca pe poarta fabricii intra jurnalisti veniti “tocmai de la Bucuresti”, Raul Ciurtin se declara deschis sa povesteasca despre afacere, doar ca recunoaste ca nu e prea obisnuit cu ziaristii. Presedinte al consiliului de administratie al Albalact din 1999, Raul Ciurtin a reusit sa transforme o fabrica falimentara in compania ce a avut, in 2006, unul dintre cele mai mari ritmuri de crestere a actiunilor de pe piata RASDAQ.

     

    Era medic stagiar la Baia Mare cand tatal sau, Petru Ciurtin, a cumparat pachetul majoritar de actiuni de la Albalact, iar despre abandonarea meseriei de medic in favoarea unei cariere in afaceri, Raul Ciurtin spune ca a fost cea mai dificila decizie din viata sa, pentru ca “nu stii niciodata daca va fi un loz castigator sau nu”.

     

    Compania la conducerea careia se afla de opt ani, adica de cand avea 27 de ani, se afla acum in topul primelor cinci de pe piata romaneasca a lactatelor, dupa cresterile inregistrate in ultimii ani: 70% (2006), 41% (2005), 71% (2004), iar optimismul moderat tipic ardelenesc il face pe Raul Ciurtin sa spuna ca previziunile de crestere a afacerii pentru anul in curs “se mentin ridicate”.

     

    Totusi un asemenea ritm de crestere se poate dovedi nesustenabil in anii urmatori, crede Valeriu Steriu, presedinte al Asociatiei Patronale din Industria Laptelui. “Mai ales din cauza importurilor care inseamna acum 15% din piata, dar care tind sa creasca”. Ritmul anual de crestere al pietei lactatelor este estimat la 20% pentru urmatorii 5 ani, conform lui Steriu.

     

    Raul Ciurtin prefera sa mizeze insa si in continuare pe “steaua norocoasa” a companiei. Dovada si planurile pe care le are pentru viitorul imediat compania ce-si datoreaza cresterile de vanzari faptului ca a mizat pe brand: a creat doua marci – Fulga si Zuzu – care, crede Raul Ciurtin, “sunt suficiente”, alaturi de marca traditionala a companiei, Albalact. Cele trei marci isi impart in mod egal vanzarile, detinand fiecare circa o treime din cifra de afaceri a companiei. Compania nascuta in orasul unirii este singurul producator roman de lactate ce s-a reinventat, creand nu una, ci doua marci. La un moment dat, povesteste Raul Ciurtin, “aveam nevoie de o marca, ca sa putem vinde la nivel national”, pentru ca la acea vreme Napolact era singura ce acoperea, cu produsele sale, toata tara. Toate celelalte cateva zeci de companii din sector dominau doar regiunile in care se aflau (“mai toate judetele aveau «-lact»-ul lor”), iar Albalact nu facea exceptie, vanzand sub marca omonima produse lactate proaspete – lapte, unt si smantana.

     

    Daca in perioada anilor “80 romanii cumparau chiar si lapte indoit cu apa, in sticle acoperite cu capace de staniol, acum marcile fac legea, de ani buni, pe rafturile de lactate din magazine. “Marca determina toata dimensiunea afacerii”, puncteaza Gerbrant Redmer de Boer, managing director al Friesland Foods Romania, cea mai mare companie din piata lactatelor, cu o cifra de afaceri ce a depasit anul trecut 108 milioane de euro.

     

    Cat de importanta e marca pe piata o dovedeste si faptul ca ocupantii primelor cinci locuri in top sunt companii ce au investit agresiv in marketing in ultimii ani – Friesland, Danone, La Dorna, Hochland si Albalact. Pe piata mai sunt prezente companii “din esalonul al doilea”, cu cifre de afaceri pana in 20 de milioane si care nu si-au bugetat sume pentru marketing.

     

    “Cred ca de cel putin zece ani conteaza marca in piata de lactate”, spune Raul Ciurtin, care marturiseste ca la vremea cand s-a hotarat sa-si construiasca o marca, banii cheltuiti atunci i s-au parut “foarte multi, desi acum stiu ca au fost putini. Cel putin comparativ cu rezultatul”. Presedintele Albalact nu crede ca a fost un act de curaj sa dea bani pe marketing, ci spune ca, pur si simplu, acest lucru trebuia facut. Si “din momentul in care «am stricat» primul ban n-am mai avut ce pierde si am crezut foarte mult in faptul ca Fulga va fi o reusita”.

     

    Dupa discutii cu mai multe firme, presedintele Albalact a ales sa lucreze cu Brandient pentru construirea brandului si cu Next Cap pentru dezvoltarea campaniei de publicitate, companii cu care a continuat colaborarea si pentru inventarea marcii Zuzu, lansata pe piata in luna martie a anului trecut.

     

    Fara sa dea detalii despre banii pe care i-a investit in construirea marcii Fulga, Raul Ciurtin spune ca bugetul “a fost mic, cel putin in comparatie cu altele din piata”. In total, in 2004, bugetul de promovare al companiei a ajuns la 250.000 de euro si “mi se parea urias”. Brandul Fulga s-a instalat in segmentul lactatelor UHT, adresandu-se in special mamelor si copiilor, ca produs romanesc, prietenos, jovial. Impactul brandului asupra afacerii a fost imediat si, marturiseste Raul Ciurtin, neasteptat: vanzarile au crescut cu peste 70% in 2004, anul in care a fost lansata Fulga, si cu peste 40% in anul urmator, cand cifra de afaceri a depasit 16,5 milioane de euro.

     

    Dupa ocuparea segmentului de lactate UHT, povesteste Raul Ciurtin, “ne-am dat seama ca exista un segment foarte mare si foarte dinamic: lactatele proaspete”.

     

    Dar Fulga se potrivise in segmentul UHT, pentru produse ce nu au nevoie de refrigerare, “motiv pentru care era dificil sa o «mutam» si in alta categorie”. Solutia era construirea unei alte marci – ce avea sa fie, incepand din martie 2006, Zuzu. Investitiile totale in publicitate au ajuns in 2006 la jumatate de milion de euro, dar Fulga a continuat sa detina “o parte importanta din aceste cheltuieli”. Proiectul celui de-al doilea brand – din faza de idee si pana la lansarea pe piata – a durat un an, la fel ca si in cazul Fulga.

     

    Tot cam de un an lucreaza Albalact, care are in derulare investitii de cinci milioane de euro, din care 1,8 milioane de euro sunt fonduri SAPARD, la proiectul mutarii fabricii. Nu mai tarziu de jumatatea anului, intreaga productie se va reloca din fabrica plasata acum in Alba Iulia, la o distanta de 11 km de oras, intr-un spatiu aflat acum in plin proces de amenajare. Pe 11.000 mp se pun la punct detaliile pentru ceea ce urmeaza sa fie, spune Ralu Ciurtin, “cea mai mare fabrica din zona centrala si de est a Europei”, capacitatea de procesare ajungand la 200.000 de litri pe zi. Spre comparatie, Friesland, concernul olandez ce a preluat de cativa ani Napolact, produce in Romania in sapte fabrici.

     

    Finantarea noii fabrici se face in principal printr-o majorare de capital. Saptamana trecuta, Albalact a incheiat subscriptia pentru majorarea capitalului social de la 9,4 mil. lei (2,8 mil. euro) la 19,4 mil. lei (5,4 mil. euro), majorare initiata pentru suplimentarea sumelor necesare investitiei la noua fabrica. Conform datelor transmise RASDAQ, actionarii Albalact au subscris 99,9 milioane de titluri la o valoare nominala de 0,1 lei fiecare.

     

    Acum, Albalact proceseaza cam 140.000 de litri de lapte zilnic – “la foc continuu, indiferent de sarbatori, pentru ca laptele nu asteapta, se strica”. In urma cu opt ani, intra in fabrica de peste 20 de ori mai putin lapte (6.000 litri pe zi). De fapt, spune Raul Ciurtin, in 1999, tatal sau a facut o investitie care “la acea vreme i s-a parut buna”, preluand pachetul majoritar de actiuni al fabricii pentru un miliard de lei. Dar surprizele n-au intarziat sa apara, pentru ca datoriile scadente se ridicau la 2,5 miliarde de lei si compania nu avea utilitati.

     

    Primul credit, contractat la finalul anului 1999, a fost o adevarata aventura, isi aminteste acum Raul Ciurtin cu un zambet in coltul gurii. “Nu voiam o suma foarte mare de bani, dar fabrica era privatizata doar de 2-3 luni si bancile o vedeau drept o companie de stat, cu un picior in groapa. Lucru care era aproape pe jumatate adevarat”. In cele din urma, au obtinut creditul, pentru ca Petru Ciurtin mai avea o afacere, prospera la acea vreme, in domeniul portelanului artistic, Roceram. A durat doi ani pana a reusit sa echilibreze firma, “din punctul de vedere al cantitatii minime de lapte ce intra in fabrica, pentru a atinge pragul de profitabilitate”, dar si in ce priveste tehnologia.

     

    In primii doi ani, admite Raul Ciurtin, “nu prea stiam ce fac”: lupta doar sa tina compania pe linia de plutire. “Am fost insa foarte implicat si mi-am dorit foarte mult sa reusesc”. In toti cei opt ani de cand a preluat fraiele companiei nu a stat niciodata mai mult de zece zile departe de fabrica, desi, afirma Ralu Ciurtin, fiecare din directorii din firma sunt “capabili sa lucreze independent”.

     

    Nici acum, cand Albalact a ajuns sa detina, conform studiilor companiei de cercetare de piata MEMRB, locul al treilea – dupa Friesland si La Dorna – in vanzarile de lapte si locul al patrulea in topul producatorilor de iaurt, dupa Danone, Friesland si Campina,Raul Ciurtin n-are liniste. Printre proiectele pe care le-a enumerat in cateva ore de discutii cu BUSINESS Magazin se numara marirea capacitatii de productie, mutarea fabricii si cresterea gamelor de produse.

     

    Odata cu mutarea in noua fabrica Albalact, pentru care investitiile totale vor ajunge la 10 milioane de euro, capacitatea de productie va creste cu circa 20%, adica exact cat are nevoie acum compania pentru a acoperi comenzile. Pentru ca pe piata cererea creste, inclusiv datorita modificarii canalelor de distributie – compania livreaza direct catre marile retele de magazine circa 88% din productie, restul fiind livrat de distribuitori catre magazine mai mici.

     

    Odata cu inceperea productiei in noua fabrica vor fi lansate pe piata si produse noi – “cate trei, patru sau cinci sub fiecare brand”, astfel ca portofoliul companiei va depasi 70 de produse. Spatiul actual de productie nu va fi scos insa din circuit, ci va fi folosit “cu investitii minime” pentru un nou proiect. Portofoliul companiei reuneste acum peste 60 de produse lactate proaspete si pasteurizate, dar de pe rafturile magazinelelor lipsesc branzeturile Albalact. “Vrem sa lansam cateva tipuri de branza traditionala, pentru ca in acest moment nu exista decat o singura marca (Hochland – n.red.) prezenta in toata tara“. Piata branzeturilor este foarte fragmentata si teritoriul tarii este impartit de cateva companii regionale, asa cum se intampla cu piata laptelui pana in urma cu cativa ani. Mai mult, nu exista, cu exceptia Hochland, nicio marca puternica, ci mai degraba sunt tipuri de branzeturi – cascavalul Rucar, spre exemplu – care sunt produse de mai multe firme.

     

    Dar cea mai mare crestere a afacerilor din industria laptelui, declara increzator Raul Ciurtin, va veni de pe urma produselor proaspete – lapte, iaurt, kefir, sana – datorita noilor restrictii de vanzare pe piata libera, in urma introducerii normelor UE. “Piata lactatelor se va dubla in urmatorii trei-patru ani, pentru ca trebuie sa dispara piata neagra”, sustine Raul Ciurtin.

     

    Conform cotei negociate cu UE, Romania are dreptul sa proceseze anual 3,3 miliarde de litri de lapte. In prezent, mai putin de un sfert (1,3 miliarde de litri) din laptele produs anual in Romania (5,5 miliarde de litri) merge catre fabricile procesatorilor. Diferenta de lapte se indreapta fie catre vanzari directe (laptele vandut de tarani in piete, bazaruri sau la colt de strada) sau ramane in gospodariile fermierilor. Totusi de la 1 ianuarie, vanzarile de lapte pe piata libera sunt ingradite, in virtutea unor criterii drastice de igiena si impozitare. De fapt, vanzarea de lapte in piete a devenit prea costisitoare (datorita cheltuielilor cu avizele sanitar-veterinare) pentru a mai fi rentabila. Prin urmare, tot mai multi cumparatori isi vor cheltui banii de lapte in magazine, in loc de pietele deschise – unde taranii nu mai au voie sa vanda nici lapte, nici branza, nici oua. “Circa o treime din consumul casnic de lapte procesat se inregistreaza in gospodariile cu copii de pana in 14 ani”, declara Raluca Raschip, director general adjunct in cadrul companiei de cercetare de piata GfK. In schimb, cea mai mare parte din consumul casnic de lapte neprocesat se datoreaza familiilor cu varste medii de peste 60 de ani. Pe o piata a lactatelor evaluata anual la 700-800 de milioane de euro, consumul mediu anual per capita este de 220 de litri, cifra care include si lapte ramas in curtea taranului pentru autoconsum. Dar in urmatorii patru ani, prin intrarea laptelui in circuitul fabrica-magazin, valoarea pietei se va apropia, conform estimarilor, de 1,5 miliarde de euro.

     

    Vanzarile din retail (super si hipermarket, discounter, chiosc) si cresterile din ultimii ani din piata lactatelor nu fac decat sa confirme acest scenariu. Produsele lactate au inregistrat in 2006 cea mai mare crestere din totalul bunurilor de larg consum, declara Marius Caluian, director general al companiei de cercetare a pietei MEMRB. Vanzarile de lactate au crescut, in 2006, cu peste 32% in volum si aproape 36% in valoare, in timp ce piata bunurilor de larg consum, per total, a avut o rata de crestere de circa 6% in volum si 17,4% in valoare, conform unui studiu MEMRB.

     

    Laptele a fost vedeta rafturilor de lactate din magazine, arata acelasi studiu, vanzarile crescand cu peste 70% in cursul anului trecut. Gama Zuzu de lapte proaspat, iaurturi si sana, lansata de Albalact la 1 martie anul trecut, a castigat cote de piata fara a fura din cumparatorii marcii Fulga, sub umbrela careia se vinde laptele pasteurizat (UHT). La final de an, laptele Zuzu ajunsese la o cota de piata de peste 30% din vanzarile de lapte proaspat (nepasteurizat) in ambalaj de carton. Pe acest segment, principalii competitori ai Zuzu sunt Milli (Friesland) si Lapte Proaspat (Danone).

     

    Piata romaneasca este pentru Albalact principala tinta, in timp ce LaDorna, compania dezvoltata de omul de afaceri Jean Valvis, se concentreaza pe productia de lactate biologice si pe export. Din totalul productiei LaDorna, circa 20% merg peste granite, in piete precum Grecia, Statele Unite, Anglia, Germania si Spania, cererea de produse biologice fiind mare pe pietele vestice in comparatie cu Romania. Totusi, piata romaneasca are si ea avantajele ei, drept dovada ca suscita in continuare interesul firmelor ce fie nu si-au pus produsele pe rafturile magazinelor romanesti, fie inca nu produc pe plan local. Un exemplu este compania germana Meggle, liderul european pe piata de unt, care a evaluat 14 fabrici locale din industria lactatelor. Nemtii au hotarat sa nu preia nicio unitate de productie, in schimb iau in considerare o investitie greenfield. Dupa tatonari de cativa ani, grupul german si-a deschis o filiala in Romania spre finalul anului trecut, cu scopul de a gestiona activitatile de marketing si pe cele comerciale.

     

    Intr-o faza mai avansata se afla insa compania israeliana Tnuva, ce are in derulare o investitie de 68 de milioane de euro si care a anuntat ca urmeaza sa lanseze pe piata romaneasca brandul Yoplait in prima parte a acestui an. Tnuva este a doua companie straina care investeste in constructia de la zero a unei fabrici de produse lactate, dupa grupul francez Danone. In prima faza, fabrica Tnuva, plasata in Popesti-Leordeni, langa Bucuresti, va avea o capacitate de productie de 30 de milioane de litri pe an, urmand ca la capacitate maxima sa ajunga la 60 de milioane de litri pe an, adica aproximativ 200.000 litri/zi.

     

    Daca, deci, Raul Ciurtin n-are planuri pentru export, ci numai pentru piata interna, e convins ca are sanse de reusita, “pentru ca piata romaneasca va oferi ani buni de-acum incolo posibilitati de crestere”. Un exemplu de sansa pe care il ofera acum piata este, in opinia lui Raul Ciurtin, cresterea cantitatii de lapte produs in ferme ce respecta standardele de igiena impuse de UE. Albalact are acum o ferma proprie la Vaidei, in judetul Hunedoara, de unde colecteaza zilnic 8% din cantitatea pe care o proceseaza apoi in fabrica. “Nu stiu daca o sa investesc intr-o alta ferma, dar regret ca nu am gandit-o pe aceasta la o dimensiune mai mare”, spune Raul Ciurtin, recunoscand ca nu prea a avut de invatat de la nimeni si nici macar vizitele pe care le-a facut in fabrici de lapte din strainatate nu l-au ajutat prea mult.

     

    Abia plasase compania pe linia de plutire, isi aminteste Ciurtin, cand s-a hotarat sa construiasca un depozit frigorific cu utilaje la mana a doua. In mijlocul verii insa depozitul s-a stricat si, desi presedintele companiei nu spune cati bani a pierdut atunci, ci doar ca “erau foarte multi pentru vremea aceea”, s-a hotarat sa nu mai lucreze pe viitor decat cu parteneri si furnizori “de top, care pot oferi cele mai bune lucruri”. Dovada sta si parteneriatul incheiat cu Tetra Pak, cea mai mare companie din domeniul procesarii si ambalarii alimentelor, parte din grupul suedez Tetra Laval. “Toate utilajele din fabrica noua sunt Tetra Pak si as fi putut lua altele, mai ieftin, dar am vrut sa fie noi.” Avantajul consta in faptul ca utilajele de ultima generatie permit extinderea gamei de produse, spre exemplu in cazul Zuzu, pentru ca fabrica o varietate suficient de mare de ambalaje. Cu aceleasi utilaje, Albalact va putea scoate pe piata si alte produse fata de cele 25 cu care ocupa rafturile magazinelor de la momentul lansarii marcii.

     

    Parteneriatul cu Tetra Pak este enumerat, alaturi de cele cu Brandient si Next Cap, ca fiind “partas” la evolutia pe care Albalact a desenat-o in ultimii ani. Si aceasta in conditiile in care Raul Ciurtin spune nu numai ca nu a avut vreun mentor, dar ca nici macar cartile de management nu i-au fost de mare folos. “Sunt atent la deciziile pe care le iau marii manageri, le urmaresc parcursul si incerc sa invat ceva din evolutia lor si a companiilor pe care le conduc.”

     

    La usa omului de afaceri din Alba Iulia bat acum, cel putin odata la cateva luni, “mai ales firme internationale care vor sa intre pe piata”, dar sustine ca acum n-ar sti sa faca o evaluare a firmei. In urma cu doi ani, compania s-a aflat in discutii avansate cu un fond de investitii dar, spune Ciurtin, “nu ne-am inteles asupra valorii companiei la acea vreme, pentru ca Albalact avea un mare potential si ei nu au dat dimensiunea corecta a oportunitatilor”. La acea vreme, discutiile se purtau pe marginea unei valori de 10 mil. euro, iar capitalizarea bursiera a companiei a ajuns saptamana trecuta la aproape 100 de milioane de euro.

     

    In 2006, la numai un an dupa abandonarea negocierilor cu fondul de investitii, actiunile Albalact, listate la RASDAQ, au ajuns sa fie dintre cele mai lichide de pe bursa. Razvan Pasol, presedinte la societatea de servicii de investitii financiare Intercapital Invest, considera ca actiunile Albalact sunt printre cele mai interesante de pe RASDAQ. “Dupa un minim de 0,47 lei pe actiune pe 15 martie 2006, pretul a crescut continuu pana la finalul anului.” La inchiderea pietei din 19 decembrie, actiunea era cotata la 1,27 lei. Evolutia a continuat in aceeasi linie si in 2007, acum pretul fiind de 1,6 lei. Care au fost cauzele unei cresteri de aproape 350% in numai 12 luni?

     

    Daca anul trecut actiunile au crescut pentru ca erau subevaluate, spune Pasol, de-acum “cresterea depinde de ceea ce face emitentul in continuare, mai precis cum va evolua profitabilitatea companiei, si de proiectele lui de dezvoltare”. Pentru ca, argumenteaza presedintele Intercapital Invest, “la capitolul profitabilitate, desi lucrurile stau bine, mai e inca loc de imbunatatit”. Daca pana acum actiunile au fost atractive si pentru ca erau subevaluate, investitotii devin mult mai atenti, cand cumpara aceasta actiune, la potentialele rezultate ale firmei.

     

    Daca n-ar fi fost Albalact, Ciurtin spune ca i-ar fi placut sa fie constructor, pentru ca “e minunat sa vezi cum ramane ceva in urma ta”. Dar e sigur ca i se potriveste cel mai bine tot cariera de intreprinzator – pentru ca, isi aminteste el, “de cand eram mic, visam sa fac afaceri, desi pe vremea aceea nu prea se stia la noi ce inseamna asta”.

     

  • PALIERE DE CONCURENTA

    In Romania sunt cateva zeci de companii care proceseaza lapte, dar cele ce acopera intreaga tara se numara pe degete, majoritatea fiind active doar la nivel local.

    Friesland Foods Romania (FFR). Filiala companiei olandeze Friesland Foods a intrat pe piata in 2002, prin preluarea companiei olandeze Nutricia Dairy & Drinks, ce detinea Somesana din Satu-Mare, Belcar din Timisoara si pachetul majoritar la SCIL Targu-Mures. Din 2004, FFR este actionar majoritar la Napolact Cluj-Napoca, detinand in prezent sapte fabrici. Cifra de afaceri a FFR in 2006 a fost de 105 mil. euro, fata de 91 mil. euro in 2005.

    Danone. Filiala companiei franceze Danone Romania a avut in 2005 o cifra de afaceri de cca. 70 mil. euro, in crestere cu 45% fata de 2004. Compania franceza a intrat anul trecut pe segmentul de lapte, marca Danone fiind consacrata pe rafturile de iaurt si smantana.

    LaDorna. Grupul construit de la zero de omul de afaceri Jean Valvis, ce a vandut divizia de ape naturale Dorna catre Coca-Cola, a raportat in 2005 o cifra de afaceri de aproximativ 40 mil. euro, cresterea pentru anul trecut fiind estimata la 10%. LaDorna s-a orientat catre productia de alimente biologice, 20% din productia anuala fiind exportata in state europene, ca Grecia, SUA, Anglia, Germania si Spania.

    Hochland. Cel mai mare producator de branza de pe piata autohtona estimeaza ca va realiza anul acesta o cifra de afaceri de 50 mil. euro, in crestere cu 15% fata de 2006. Compania detine pe piata romaneasca doua fabrici – la Sovata si Sighisoara.

    Esalonul doi cuprinde companii cu cifre de afaceri intre 1 si 20 de milioane de euro. Intre acestea se numara Covalact, Prodlacta Brasov, Lactag, fabricile din Targoviste si Harghita, companii cu o prezenta puternica la nivel local si regional. Majoritatea au facut investitii cuprinse intre 1 si 5 milioane de euro in ultimii cinci ani, inclusiv fonduri SAPARD, si sunt in acest moment principalele variante de achizitii pentru companiile straine ce vor sa mai intre pe piata romaneasca.

    Firmele mici. De ordinul sutelor, firmele mici au de infruntat cele mai mari dificultati din perspectiva aderarii la UE. Daca vor sa ramana pe piata, pana la finele anului 2007 trebuie sa finalizeze sau sa aiba in curs de derulare investitii prin care sa se alinieze la cerintele impuse de legislatia UE din punctul de vedere al igienei, al protectiei mediului s.a.

  • Radacinile Europei

    Dincolo de radacinile crestine, care au parte de un lobby puternic, exista cele iudaice si cele greco-romane. Si ce ne facem cu mostenirea pagana si cu influentele Orientului?

     

    Legat de aceasta tema, am scris deja un editorial in septembrie 2003, dar nu sunt eu cel ce se repeta, ci viata. Imi vine in minte povestea acelui prieten al meu care intr-o buna zi se intoarce acasa, gaseste in birou cotidianul la care era abonat, il citeste cu mare interes de la prima la ultima pagina si apoi isi da seama ca era un ziar vechi de cinci ani, aparut din intamplare pe masa de lucru.

     

    Umberto Eco este autorul romanelor „Baudolino“, „Numele trandafirului“ si „Pendulul lui Foucault“. Puteti citi urmatorul comentariu al lui Umberto Eco in editia BUSINESS Magazin care apare pe 2 mai.

    Traducerea si adaptarea de Cecilia Stroe

     

     

    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei

  • BUSINESS Magazin premiat de Clubul Roman de Presa!

    BUSINESS Magazin a castigat prin colega noastra Iuliana Roibu (foto) premiul Clubului Roman de Presa la sectiunea “Jurnalism Economic” in cadrul Galei Premiilor CRP desfasurata luni, 16.04, la Teatrul National. Din cele trei nominalizari pentru premiul sectiunii de jurnalism economic, BUSINESS Magazin si-a adjudecat doua, cealalta nominalizata fiind Ioana Ursu.

    Absolventa a Facultatii de Litere, sectia de Jurnalism, din cadrul Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, Iuliana Roibu are o experienta de 5 ani in presa si a mai lucrat la cotidianul Evenimentul Zilei in perioada 2002-2005. Din august 2005, Iuliana Roibu s-a alaturat echipei BUSINESS Magazin specializandu-se in domeniile energie si piata hoteliera.

    De la lansarea sa, la sfarsitul anului 2004, revista BUSINESS Magazin a castigat in fiecare an premii ale Clubului Roman de Presa, la sectiunile de jurnalism IT (2006 – Ionut Ancutescu) si, respectiv, jurnalism economic (2005- Ioana Ursu) si a mai fost nominalizata la sectiunile de jurnalism economic, jurnalism sportiv si jurnalism IT.

    Articolele pentru care Iuliana Roibu a castigat premiul sectiunii Jurnalism economic:

    MERGEM LA RAZBOI?

    MILIARDUL INVIZIBIL

    CAND VOM TRAI CA EI?

  • Se cumpara in Kosovo

    Nova Ljubljanska Banka (NLB), cea mai mare banca din Slovenia, a achizitionat 50,14% din actiunile Kasabank, a treia banca din Kosovo. Conform saptamanalului economic sloven Finance, valoarea tranzactiei a fost de 28 mil. euro.

     

    Kasabank detine o cota de piata de 12,3% din sistemul bancar din Kosovo, valoarea totala a activelor la sfarsitul anului trecut fiind de 128 mil. euro. Intentiile NLB referitoare la piata din aceasta provincie nu se opresc aici. Comitetul de conducere al bancii a aprobat achizitionarea de actiuni la New Bank of Kosovo, o banca de dimensiuni mai reduse, cu active totale de 60 mil. euro. De altfel, firmele slovene sunt cei mai mari investitori din Kosovo. In total, investitiile slovene in aceasta provincie insumeaza aproape jumatate de miliard de euro. Grupul NLB este format din 58 de companii din domeniul financiar ce activeaza pe 18 piete din Europa. La sfarsitul anului trecut, detinea active totale de 14,4 mld. euro.

  • Razboiul procesoarelor

    Biroul Anticoruptie din Polonia ar putea fi nevoit sa anuleze licitatia lansata pentru achizitionarea a 80 de laptopuri. In caietul de sarcini institutia a precizat ca doreste ca acestea sa functioneze cu „procesoare Pentium sau echivalent“.

     

    Intrucat directivele europene interzic specificarea unui producator sau a unei marci, AMD, rivala celor de la Intel, producatorul marcii Pentium, a trimis o notificare la Comisia Europeana. Valoarea estimata a laptopurilor era relativ modesta, aproape 104.000 de euro. Dar din acelasi motiv, in Polonia au fost anulate mai multe licitatii, de valori mult mai mari. In urma acestora, ministrul afacerilor interne a recomandat ca la licitatiile publice sa nu se mai specifice in caietele de sarcini numele unor producatori sau branduri ale acestora. Reprezentantii AMD din Polonia, citati de publicatia Puls Biznesu, spun ca acesta este inca un exemplu cand directivele UE sunt incalcate si ca toate cazurile vor fi trimise de companie la Comisia Europeana. Polonia nu este singura tara din UE in care AMD este discriminata la licitatiile publice. Cazuri similare au fost condamnate de Comisie in Franta, Suedia, Italia, Olanda si Finlanda.