BusinessMagazin

Blog

  • 100 tineri manageri de top. Rareş Florea, Domeniile Avereşti: Niciodată nu am refuzat provocările, dar cine mă cunoaşte îndeaproape ştie că îmi plac riscurile calculate

    Rareş Florea, country manager, Domeniile Avereşti,  38 de ani

    Cifră de afaceri (2023): 32,5 mil. lei

    Profit net (2023): 650.000 lei

    Număr de angajaţi: 65

    „Privesc lucrurile gradual; primul obiectiv pe termen scurt ar fi depăşirea pragului de 50 milioane de lei cifra de afaceri. Pe termen mai lung, reevaluăm după ce rezolvăm obiectivele pe termen scurt… Am procedat la fel şi în carieră – am schimbat foarte multe domenii de-a lungul timpului, domenii despre care nu ştiam nimic şi în care am avut succes. Niciodată nu am refuzat provocările, dar cine mă cunoaşte îndeaproape ştie că îmi plac riscurile calculate.”

    Cu o experienţă profesională de optsprezece ani în industria serviciilor financiare, producţie, retail şi comerţ online, Rareş Florea este responsabil de patru ani de strategia comercială a Domeniilor Avereşti în România, precum şi de expansiunea brandurilor din portofoliul cramei în Europa, America de Nord şi în Asia. Despre domeniul în care activează acum, Rareş Florea spune că principalele provocări se leagă de cutume. Domeniul vinului este un domeniu cu un ritm propriu, mai puţin dinamic comparativ cu industriile în care a activat şi cu care era obişnuit. „Provocările sunt multe, depinde de partea în care activăm. De exemplu, referitor la export, nu ne ajută faptul că nu avem brand de ţară. Pe piaţa internă, concurenţa e foarte mare, importurile «bat şi ele puternic la uşă», iar în ce priveşte costurile de producţie şi distribuţie, acestea cresc de la an într-un ritm sinuos şi imprevizibil.”

    Tot el mai spune că apreciază agilitatea, capacitatea de adaptare şi dedicarea faţă de companie, în orice formă. „Nu am suportat minciunile şi răutăţile gratuite în general, indiferent de echipa pe care am condus-o.”


     

  • Corăbier de vacanţă

    Vacanţele active se caută de ceva vreme, solicitanţii având opţiunea să dea o mână de ajutor pe la ferme sau pe la organizaţii care studiază şi ajută specii protejate de animale, dar nu numai. Temerarii pot opta chiar şi pentru o oarecare întoarcere în timp, atunci când aleg să-şi petreacă vacanţa în calitate de ajutoare pe vase cu pânze ce par desprinse din cartea de istorie.

    Oferta este în creştere, scrie Wall Street Journal, din partea unor companii din Europa care îmbină servicii ecologice de transport de marfă cu turismul de aventură. Acestea deţin corăbii pe care turiştii pot să lucreze pe perioada vacanţei.

    Printre ele se numără Aegean Cargo Sailing din Grecia, care primeşte la bordul ambarcaţiunilor sale cu pânze patru până la şase turişti, care plătesc ca să devină membri ai echipajului şi să ajute la navigaţie şi la livrarea de mărfuri ca brânzeturi artizanale şi ulei de măsline. Fairtransport Shipping din Olanda are în exploatare vase mai mari cu pânze, printre care o brigantină construită în 1943 şi recondiţionată de cei trei fondatori ai companiei, care au şi numit-o „Tres Hombres”, la bordul cărora turiştii îşi pot face, contra cost, ucenicia într-ale marinăriei. Navele companiei transportă produse între diverse părţi ale lumii şi porturi din Europa. Marinarii-aspiranţi de vacanţă se pot îmbarca şi pe Avontuur, corabie a companiei germane Timbercoast, participând la transportat de produse cum ar fi cafeaua peste Atlantic, sau pe Grayound, al Grayhound Ventures, care transportă ulei de măsline, orez, ceai, făină, cafea şi bere peste Canalul Mânecii.


     

     

  • Pentru insecte

    Inspirată de copilăria petrecută alături de părinţii săi apicultori, o artistă franceză creează obiecte menite să atragă lumii atenţia asupra biodiversităţii şi să ajute insectele, scrie The Telegraph. Printre ultimele creaţii ale artistei Marlène Huissoud se numără un dulăpior din lemn, acoperit cu 12.000 de gogoşi de viermi de mătase şi dat cu propolis, o substanţă răşinoasă produsă de albine. Gogoşile provin de la viermi care au apucat să se transforme în fluturi şi au fost vopsite în negru, ca restul dulăpiorului. În afară de acesta, artista a mai creat câteva piese de mobilier, printre care şi un scaun de lut acoperit şi el cu coconi şi tratat împotriva umezelii cu ceară de cactus pentru a putea fi folosit ca mobilier urban în parcuri sau spaţii verzi unde să atragă insectele să se adăpostească în el.

     

  • Scaun de repurtat

    Obiecte obişnuite în casele oamenilor ajung să fie relansate în forme deosebite pentru a-i încuraja pe aceştia să fie mai atenţi cu mediul înconjurător, dacă nu erau deja. Un asemenea obiect este scaunul folosit pentru a pune pe el haine care încă mai sunt curate, gândit de o firmă de creaţie, Uncommon Creative Studio, şi una care realizează produse ecologice de curăţenie, Ecover, scrie Dezeen, şi prezentat la Săptămâna Designului Olandez. Proiectul celor două s-a materializat în „Rewear Chair”, un scaun cu multe braţe retractabile, care pot fi întinse pentru a aşeza pe ele articole de îmbrăcăminte încă purtabile, ca să se aerisească şi să se evite spălarea acestora de mai multe ori decât este necesar, economisind astfel apa şi asigurând o durată mai lungă de utilizare a lor.

     

  • Gala CEO Awards, ediţia 2024. Ce face ca un lider să fie admirat în România?

    Succesul în afaceri este definit nu doar prin obiective financiare, ci şi prin capacitatea de a construi relaţii bazate pe încredere şi respect reciproc, iar valori precum autenticitatea, adaptabilitatea şi importanţa colaborării sunt esen-ţiale în construirea succesului pe termen lung.
    Acestea au fost doar câteva dintre concluziile celui mai recent eveniment CEO AWARDS organizat de BUSINESS Magazin. Ce rol mai are admiraţia în ecuaţia afacerilor din România şi care sunt calităţile liderilor de pe piaţa locală?

    Evenimentul „CEO Awards 2024 – Cum se măsoară admiraţia?”, organizat de revista BUSINESS Magazin, a avut o dublă semnificaţie anul acesta: 20 de ani de existenţă, alături de anunţul lansării catalogului „100 cei mai admiraţi CEO din România”, disponibil în curând pe piaţă. Cei prezenţi, fie ei invitaţi, colaboratori sau premianţi, au discutat pe scena de anul acesta despre ce înseamnă, de fapt, să fii un lider admirat şi de impact în prezent. Mesajele au fost clare: autenticitatea, adaptabilitatea şi colaborarea sunt mai importante ca oricând pentru cei care vor să con-struiască pe termen lung. Loialitatea şi o cultură solidă a echipei sunt fundaţia succesului, în timp ce empatia şi umanismul nu trebuie să lipsească din niciun business. De asemenea, s-a vorbit şi despre potenţialul uriaş al pro-duselor româneşti pe piaţa internaţională,  valorile locale putând avea un impact global.

    Romulus Oprica, sociolog şi fondator al firmei BrandBerry, a venit cu o perspectivă nouă asupra temei admiraţiei şi succesului în afaceri în cadrul evenimentului CEO Awards 2024. Cu o colaborare de peste opt ani cu Business Mag-azin, Oprica şi-a amintit cum proiectul „Tineri manageri de top”, lansat de revistă acum aproape două decenii, a avut un impact major asupra lucrării sale de doctorat, evidenţiind rolul ambiţiei, muncii şi know-how-ului în succe-sul managerial. „Mi-au rămas în minte două elemente: dacă îi întrebam pe oameni ce anume le-a generat lor suc-cesul, primele atribute menţionate erau ambiţia, munca şi cunoştinţele. Însă, când întrebam ce determină succe-sul în România, pe locul doi apărea networkingul,” a detaliat Oprica. În cercetările sale, el a identificat trei piloni esenţiali care generează succesul şi admiraţia: ambiţia şi expertiza personală, reţeaua de relaţii profesionale şi contextul favorabil. „Contextul este acel element esenţial şi imprevizibil care face diferenţa între a fi sau a nu fi ad-mirat azi sau în viitor,” a explicat el, făcând referire la un mesaj popular din mediul de afaceri: „Am avut norocul să fiu omul potrivit la momentul potrivit”. El a subliniat importanţa pregătirii constante pentru a valorifica oportunităţile care apar. Oprica a subliniat, de asemenea, valoarea autenticităţii în câştigarea admiraţiei. „Un lider care este ad-mirat este, în primul rând, autentic,” a spus el, explicând că autenticitatea provine din autocunoaştere şi o concen-trare pe ceea ce este esenţial: „Am ajuns să mă concentrez pe lucrurile pe care le pot stăpâni, nu pe ceea ce îmi lipseşte.” Această autenticitate devine cu atât mai importantă într-o epocă a informaţiei „în care suntem bom-bardaţi de ceea ce eu numesc zgomot. Sunt atât de multe ştiri, atât de multe breaking news-uri, încât nu prea mai ştii de unde să alegi”. Pe tema educaţiei şi culturii antreprenoriale din România, Oprica a tras un semnal de alarmă. „Nu vorbim doar despre educaţia financiară, ci despre educaţie în general,” a spus el. Sociologul a subliniat că România pierde mult din lipsa unei utilizări eficiente a resursei umane: „Avem cel puţin un milion de oameni care ar putea lucra, au tot ceea ce le trebuie – două mâini, două picioare, acces la transport – dar nu lucrează. Dacă i-am include în câmpul muncii, PIB-ul României ar creşte cu încă 5%.” Prin acest exemplu, Oprica a demonstrat cât de importantă este implicarea socială şi cum „ceea ce reprezentaţi ca mod de gândire, educaţie şi forţă de muncă trebuie să fie mai uşor de găsit în România de mâine”. Discutând pe tema admiraţiei, Oprica a prezentat un top al trăsăturilor esenţiale pentru un lider admirat: „Autenticitate, continuitate şi umanitate.” Deşi a menţionat că figuri precum Elon Musk sunt admirate pentru realizările lor în afaceri, Oprica a atras atenţia asupra riscului unui leader-ship toxic: „Îl admirăm pe Elon Musk pentru succesul său, dar îl admirăm pentru calităţile lui umane? Poate că este un lider toxic. Admiri un manager care îşi atinge obiectivele financiare, dar distruge oamenii în jurul său? De aceea am spus că umanitatea este esenţială.”

    „Un lider care este admirat este, în primul rând, autentic. Autenticitatea provine din autocunoaştere şi o concentrare pe ceea ce este esenţial.”
    Romulus Oprica, sociolog, fondator, BrandBerry


    Costin Tudor, fondatorul şi CEO-ul platformei Undelucram.ro, a adus în cadrul galei CEO Awards 2024 o perspectivă proaspătă asupra schimbărilor de pe piaţa muncii şi evoluţiei clasamentului „100 cei mai admiraţi CEO din România”. Colaborator de şase ani al revistei BUSINESS Magazin pentru realizarea acestui top, Tudor a vorbit despre efortul din spatele real-izării şi accesibilităţii acestei platforme care reflectă pulsul pieţei şi al comunităţii de afaceri. „Mi-am propus de-a lungul anilor să nu las divergenţele de opinie să mă oprească, mai ales în evaluările cu review-uri – tocmai acestea arată cât de reprezentativă a devenit această comunitate de utilizatori activi,” a spus Tudor. Respingând percepţia că publicul său nu ar reflecta realitatea mediului de afaceri, Tudor a subliniat importanţa contribuţiei comunităţii din spatele platformei, care a crescut la aproximativ 1,5 milioane de utilizatori. „Cred că sunteţi reprezentativi pentru că în spate stă o comunitate care a votat şi care, din punctul meu de vedere, devine din ce în ce mai importantă,” a adăugat el. Pe măsură ce Undelucram.ro a atras un număr tot mai mare de votanţi, creşterea şi diversitatea clasamentului au devenit mai relevante ca niciodată. „De la an la an, numărul nominalizaţilor creşte, iar lista suferă modificări considerabile, înregistrând o rată de atriţie de aproape 20% faţă de anul precedent,” a explicat Tudor. El a ridicat problema schimbărilor rapide din top managementul companiilor româneşti, explicând că fluctuaţia din ul-timul an reflectă o dinamică nouă în poziţiile de conducere şi o mai mare responsabilitate faţă de valorile şi priori-tăţile pieţei muncii. Această prezentare a generat o discuţie despre provocările pe care le întâmpină liderii contem-porani în menţinerea admiraţiei şi loialităţii în rândul angajaţilor. Costin Tudor a provocat publicul şi colaboratorii BUSINESS Magazin să exploreze dinamica schimbătoare a managementului de vârf, propunând o reflecţie asupra modului în care adaptabilitatea şi transparenţa sunt esenţiale pentru a rezista testului timpului într-o lume în con-tinuă transformare. El a accentuat şi rolul notorietăţii în poziţionarea liderilor în acest clasament, menţionând că, deşi există lideri puternici şi discreţi, „acest tip de recunoaştere depinde adesea de vizibilitatea publică a fiecăruia”. „Catalogul nostru evidenţiază liderii pe baza notorietăţii lor, chiar dacă uneori discreţia poate fi mai potrivită pentru anumite persoane,” a adăugat el. Costin Tudor a oferit şi detalii despre procesul de votare. „Anul acesta, am ajuns la aproximativ 800 de votanţi eligibili, cu 200 mai mult decât anul trecut,” a spus el, subliniind faptul că interesul comunităţii de business pentru acest top creşte continuu. Cu o implicare tot mai mare din partea executivilor din România, Tudor a descris acest proces ca fiind „un semnal al adaptabilităţii şi receptivităţii pieţei la recunoaşterea performanţei”. La final, Tudor a oferit un mesaj pentru liderii aflaţi în sală şi pentru cei care urmăresc clasamentul, amintind importanţa recunoaşterii publice în cariera unui lider: „La început, este important să fii cunoscut, însă, odată ce ai atins un anumit nivel, discreţia poate fi o opţiune preferabilă. Mulţi dintre cei pe care îi admir sunt lideri de excepţie care preferă să rămână în spate, construind în linişte şi cu empatie.” Această abordare ilustrează un profil ideal de lider în viziunea sa, un „dream profile” ce combină discreţia cu strategia şi empatia, o combinaţie rar întâlnită, dar esenţială pentru succesul de lungă durată.

    „La început, este important să fii cunoscut, însă, odată ce ai atins un anumit nivel, discreţia poate fi o opţi-une preferabilă. Mulţi dintre cei pe care îi admir sunt lideri de excepţie care preferă să rămână în spate, con-struind în linişte şi cu empatie.”
    Costin Tudor, fondator şi CEO, Undelucram.ro


    Ce rol mai are admiraţia şi pe cine admiră liderii din businessul românesc? La evenimentul Business Magazin, mai mulţi lideri de top din România au împărtăşit viziuni şi experienţe, conturând astfel un portret complex al lead-ershipului contemporan, centrat pe valori, inovaţie şi colaborare. Prima premiantă a serii, Laura Ţeposu, CEO al Li-bris.ro, a evidenţiat importanţa modelului uman în leadership şi recunoştinţa pentru aceia care îşi pun amprenta asupra comunităţii prin inovaţie, ambiţie şi valori puternice. Întrebată despre personajele şi autorii care au inspirat-o în parcursul său profesional, ea a mărturisit că îi este greu să aleagă, însă „Micul Prinţ” rămâne o sursă de inspiraţie: „Acest personaj a influenţat mult copilăria mea, iar în viaţa de adult continuă să fie un model de simplitate şi pro-funzime.” De asemenea, Ţeposu a subliniat că există numeroşi oameni de la care are de învăţat şi care o inspiră constant: „Sunt mulţi oameni de la care avem de învăţat. La unii admirăm ambiţia, la alţii viziunea, la alţii sufletul, umanitatea. Îl admir pe Jeff Bezos, pentru ce a realizat cu Amazon, precum şi pe o persoană care este chiar aici în sală: Iulian Stanciu de la eMAG.”

    Alessio Cioni, director general şi CEO al Intesa Sanpaolo Bank România, cel care a înmânat unul dintre premiile serii, a subliniat importanţa admiraţiei şi a colaborării în mediul de afaceri modern. În-tre figurile care l-au inspirat, el l-a menţionat pe CEO-ul său, Carlo Messina, pentru profesionalismul său, dar şi pe Warren Buffett pentru înţelepciunea şi modestia sa: „Desigur, ar trebui să spun că îl admir pe CEO-ul meu, domnul Messina, care a fost numit cel mai bun CEO din Europa în ultimii şapte ani. Îl admir pe Warren Buffett, pentru înţelepciunea sa şi modestia cu care a abordat investiţiile. Am citit toate cărţile despre el. Cred că este esenţial să rămânem umili, oricât de sus am ajunge.” De asemenea, Cioni şi-a exprimat admiraţia pentru Steve Jobs şi capaci-tatea acestuia de a vedea dincolo de prezent: „Steve Jobs a fost un inovator de excepţie; modul în care a transfor-mat Apple este, pentru mine, unic şi irepetabil. El a reuşit să creeze produse care nu doar că răspund nevoilor pieţei, ci care schimbă vieţi. Admiraţia mea pentru el vine din faptul că a văzut mereu dincolo de prezent şi şi-a imaginat ce va urma.” Referindu-se la provocările şi oportunităţile din mediul de afacLumea eri din România, Cioni a subliniat că schimbările rapide, alimentate de avansul tehnologic, impun o colaborare strânsă între liderii de business: „de azi este într-o schimbare accelerată datorită inteligenţei artificiale şi a altor tehnologii revoluţionare. Această realitate ne obligă să fim mai deschişi şi să învăţăm constant unii de la alţii. Nu putem rămâne pe loc când lumea avansează atât de rapid,” a spus el, subliniind importanţa flexibilităţii în faţa progresului digital. În plus, Cioni a ac-centuat ideea că un CEO de succes nu este cel care ia toate deciziile singur: „Sunt de părere că un CEO de succes astăzi nu este cel care ia toate deciziile singur, ci cel care se înconjoară de oameni cu abilităţi şi perspective difer-ite. O echipă diversă aduce inovaţie şi soluţii mai bune. Avem nevoie de cât mai multe viziuni pentru a lua decizii corecte şi a naviga cu succes într-un mediu atât de complex.” În legătură cu provocările şi oportunităţile din mediul de afaceri din România, Cioni a transmis un mesaj de încurajare: „Aş spune că parteneriatele şi colaborarea sunt cheia. Fiecare lider de afaceri ar trebui să fie deschis către schimbul de idei şi experienţe. Dacă lucrăm împreună şi ne sprijinim unii pe alţii, putem să facem mult mai multe şi să contribuim la succesul comun.”

     

    Alessio Menegazzo, CEO al PPC România, a discutat despre filosofia sa de leadership, bazată pe deschidere şi siguranţa psihologică, elemente esenţiale pentru inovaţie şi creştere. „Dacă vrei să creezi creştere şi inovaţie, trebuie să oferi oamenilor siguranţa de a învăţa din greşeli. În echipa noastră, greşelile sunt privite ca lecţii şi ca oportunităţi de creştere,” a explicat el, evidenţiind filosofia sa de leadership bazată pe deschidere şi încredere. Menegazzo a vorbit şi despre mediul de afaceri românesc, apreciind efervescenţa şi capacitatea de inovare unică pe care o oferă acesta. „Cred că efervescenţa este un aspect esenţial, la fel şi capacitatea de inovare. România are acest avantaj extraordinar de a fi mereu o surpriză, de a oferi spaţiu de învăţare continuă,” a spus Menegazzo. „eMAG este un exemplu excelent. Când vorbesc cu prietenii din Italia şi le povestesc despre ce se întâmplă în România şi despre eMAG, oamenii rămân fascinaţi. De exemplu, în Italia, capacitatea de inovare nu mai este ce a fost, dar aici, în România, aceasta este o valoare foarte importantă şi trebuie păstrată, pentru că este cu adevărat unică.”


    Nicolae Bănică, CEO al companiei Oscar Downstream, cel care a înmânat un premiu, consideră că admiraţia este rezultatul unui echilibru între valorile personale şi performanţa raţională: „Credem că putem să împărţim aceşti fac-tori în două tipuri: cei emoţionali, care ţin de valorile personale, şi cei raţionali, legaţi de rezultate şi performanţă. Din punctul meu de vedere, cele două trebuie să meargă împreună pentru a crea admiraţia faţă de un lider, faţă de un model de business, faţă de o afacere în general,” a explicat Bănică. Întrebat despre modelele de inspiraţie, Bănică a evidenţiat respectul pe care îl are pentru mediul de afaceri din România, un sector care s-a transformat semnificativ în ultimele două decenii: „Cred că e de admirat mediul de business din România în primul rând pentru ce a reuşit să obţină în cei 20 de ani, cel puţin de când s-au produs nişte schimbări substanţiale în piaţa noastră,” a afirmat el, arătând că, pentru el, mediul de afaceri local reprezintă o sursă continuă de inspiraţie. În ceea ce priveşte o figură internaţională pe care o admiră, Bănică a menţionat pe scurt numele lui Barack Obama, recu-noscând calităţile care l-au făcut un lider respectat la nivel mondial.

     

    Gabriela Nistor, CEO al Salt Bank România, recunoscută pentru eforturile sale inovatoare în crearea primei bănci complet digitale cu originile în România, a vorbit despre promisiunea făcută echipei sale, subliniind angajamentul faţă de construirea unei culturi organi-zaţionale durabile. „Oamenii rezistenţi şi cei care gândesc pe termen lung sunt cei care dovedesc cel mai mult în timp. Nu cred că succesul se compune din ceva pe termen scurt. Puterea de a construi o echipă este esenţială, deoarece nimeni nu poate realiza nimic fără o echipă puternică,” a spus Gabriela Nistor. Ea a adăugat: „Le-am promis oamenilor din Salt Bank că, peste câţiva ani, vor fi mândri când vor spune unde lucrează. Succesul pe ter-men lung este un scop în sine şi, de aceea, investim continuu în echipă şi în construirea unei bănci care să fie un model de inovaţie şi sustenabilitate.”

     

    Ionuţ Negoiţă, CEO Hils Development, a primit premiul pentru dezvoltarea comunităţilor sustenabile, în semn de recunoaştere a eforturilor sale de a transforma piaţa imobiliară prin proiecte rezidenţiale durabile şi inovatoare. Deşi Negoiţă nu a putut fi prezent, a transmis un mesaj video în care a evidenţiat angajamentul său pentru construirea de locuinţe durabile şi de calitate: „De la început, mi-am dorit să creez co-munităţi, nu doar locuinţe. Ne mândrim cu cele peste 11.000 de locuinţe construite, dar nu ne oprim aici. Con-tinuăm să creăm locuinţe şi comunităţi în care oamenii să se simtă acasă.” Premiul a fost ridicat de Bogdan Bălaşa, general manager al HILS Development, care a oferit detalii despre viziunea companiei şi a liderului său asupra pieţei. Bălaşa a subliniat dinamica pieţei imobiliare din România, explicând că „piaţa rezidenţială este într-o con-tinuă schimbare. Avem, într-adevăr, cea mai mare pondere de proprietari din Europa, cu 96% dintre români deţinând o locuinţă, iar accesibilitatea actuală este mai mare decât în alte capitale europene. Însă, în următorii 20 de ani, piaţa se va profesionaliza şi, probabil, accesibilitatea locuinţelor din Bucureşti şi din întreaga ţară se va re-duce treptat.” Bălaşa a subliniat că sustenabilitatea va deveni un criteriu de bază, care va schimba felul în care sunt construite locuinţele: „Unul dintre aspectele care va impacta cel mai mult acest domeniu va fi sustenabilitatea, deja o temă centrală în analizele de profil. Construcţia unor locuinţe eficiente energetic va conta din ce în ce mai mult în viitor.” Această orientare va avea însă şi un impact economic semnificativ: „Sustenabilitatea va duce şi la o creştere a preţurilor locuinţelor, ceea ce ar putea orienta mai mulţi potenţiali cumpărători către opţiunea de închiri-ere.” Referindu-se la Ionuţ Negoiţă, Bălaşa a evidenţiat capacitatea sa de muncă şi dedicarea în business: „Este o persoană foarte implicată şi pasionată de ceea ce face, dornică să asigure o creştere progresivă a afacerii de la o zi la alta. Este implicat în toate deciziile şi foarte apropiat de noi, toţi cei cu care colaborează.”

     


    Dr. Wargha Enayati, preşedintele executiv al Enayati Medical City, premiat pentru contribuţia sa revoluţionară în me-dicina privată din România, a declarat: „Este o onoare să primesc acest premiu într-un moment în care medicina privată din România a evoluat atât de mult. După aproape 30 de ani de când am intrat în acest domeniu, sunt fericit să văd că am ajuns la peste 2 milioane de abonamente de sănătate în ţară. Este o realizare importantă, o mişcare macro de care mă bucur enorm.” Enayati a vorbit şi despre rolul spiritualităţii în viaţa sa profesională şi personală, mărturisind că, spre deosebire de cei care se inspiră din modele individuale de succes, el găseşte inspiraţia în valori spirituale. „În ultimele sute de ani, s-a pierdut esenţa spiritualităţii din viaţa noastră, şi de aceea, nu pot spune că admir un om anume. Eu admir divinitatea. Spiritualitatea este pentru mine o sursă constantă de inspiraţie şi ghidare,” a spus Enayati, adăugând că această perspectivă i-a oferit o viziune echilibrată şi profundă asupra vieţii şi afacerilor. O parte importantă a valorilor sale a fost inspirată şi de tatăl său, medic ginecolog în Germania, care l-a învăţat să vadă medicina ca pe un act de dăruire, nu de profit. „Tatăl meu, care avea un cabinet de ginecologie foarte apreciat în Frankfurt, nu a avut niciodată voie să-şi pună un semn la intrare pentru marketing. Tot ce făcea era din dedicare şi din respect faţă de pacienţi, şi din el am învăţat că medicina trebuie practicată din suflet, nu din dorinţa de recunoaştere,” a explicat Enayati. Această experienţă i-a format convingerea că „adevărata măsură a succesului este să fim oameni cu inimă,” un mesaj pe care îl transmite constant echipei sale şi comunităţii medi-cale.

    Referindu-se la ce înseamnă cu adevărat succesul în afaceri, Enayati a subliniat importanţa empatiei şi a compasi-unii în orice profesie, dar mai ales în medicină: „Este foarte uşor să ai succes în afaceri, să fii inteligent şi eficient, dar să rămâi doar un «animal mai inteligent». Cred că esenţial este să fii un om cu inimă. Dacă reuşim să îmbinăm sufletul cu businessul, atunci suntem cu adevărat de admirat.” El a adăugat că profesioniştii din domeniul medical trebuie să fie mai mult decât experţi – trebuie să fie empatici şi să demonstreze o autentică preocupare pentru pacienţi. În ceea ce priveşte viitorul medicinei private din România, Enayati a fost ferm în convingerea sa că sis-temul trebuie să fie restructurat şi orientat spre îndrumare şi accesibilitate pentru pacienţi. „Medicina privată şi cea de stat trebuie să fie mai bine conectate. Sistemul actual are nevoie de o reţea mai puternică de «capilare»– de medici de familie şi internişti – care să fie prima linie de ghidare pentru pacienţi. Avem nevoie de o structură în care pacienţii să fie orientaţi cu ajutorul unor «concierge doctors», oameni de încredere care să îi îndrume în jungla med-icală, publică şi privată deopotrivă,” a explicat el. Prin această viziune orientată spre pacienţi şi prin exemplul per-sonal de empatie şi profesionalism, Wargha Enayati continuă să contribuie la transformarea medicinei româneşti, promovând un model de leadership în care valorile spirituale şi umane sunt la fel de importante ca succesul profe-sional.

     

    Alexandru Stânean, CEO TeraPlast, a primit premiul „Constructorul Viitorului” pentru excelenţă în industria materialelor de construcţii, un domeniu în care s-a dedicat aproape două decenii. Stânean a povestit că a intrat în acest sector „dintr-o pură întâmplare,” dar că astăzi este un susţinător fervent al afacerilor cu capital românesc şi al creşterii economice sustenabile. În discursul său, Stânean a accentuat că „admiraţia este importantă în orice domeniu, dar contează ce faci cu ea. Liderii adevăraţi sunt cei care înţeleg că admiraţia pe care o primesc se da-torează în mare parte echipelor cu care lucrează.” Cu 1.150 de colegi în TeraPlast, Stânean a subliniat că „prea puţine companii sunt one-man show. Succesul nostru este o construcţie colectivă, şi fiecare premiu pe care îl primesc pe scenă se datorează echipei.” Întrebat despre impactul admiraţiei în afaceri şi deciziile financiare, Stânean a mărturisit că, deşi relaţiile personale şi admiraţia au o valoare, acestea „oferă o marjă de negociere de 5-10%, dar nu mai mult. Admiraţia şi relaţia personală pot influenţa decizia, dar nu sunt factorul determinant.” Când a fost rugat să numească lideri pe care îi admiră, Stânean a ales să se concentreze pe antreprenorii români, menţionând că aceştia „au lecţii valoroase de oferit nu doar prin succes, ci şi prin eşecuri. Un exemplu este domnul Dorel Goia, alături de care am învăţat ce înseamnă să conduci o afacere cu integritate şi viziune.” Cristina Ivasuc, director general al Sabon România, fostă profesionistă în domeniul bancar, a fost premiată pentru excelenţă în re-tailul de lux, aducând o abordare unică în domeniul său. „Experienţa bancară a fost ca un adevărat stagiu militar, care m-a pregătit pentru orice provocare şi mi-a format perseverenţa,” a explicat ea. Vorbind despre importanţa im-aginii, Ivasuc a subliniat că „imaginea contează la prima impresie, dar este esenţial să dezvolţi ceea ce ai transmis iniţial prin comunicare şi prezenţă. Reprezinţi un brand şi, totodată, te reprezinţi pe tine însuţi, iar asta trebuie să fie un echilibru între imagine şi cunoştinţe.” Întrebată despre calităţile pe care le admiră la liderii din business, Ivasuc a răspuns: „Viziune clară, curaj şi umilinţă. Viziunea te ajută să vezi dincolo de prezent, curajul te susţine în asumarea deciziilor riscante, iar umilinţa te ţine conectat cu echipa şi realitatea.” Inspirată de Gabrielle „Coco” Chanel, Ivasuc a explicat că „Chanel a influenţat o industrie dominată de bărbaţi şi a reuşit să redefinească stilul într-o peri-oadă de criză – un exemplu de leadership autentic.” Prin această recunoaştere, Cristina Ivasuc îşi reafirmă an-gajamentul faţă de inovaţia şi rafinamentul pe care le aduce în fiecare aspect al activităţii sale, continuând să in-spire printr-un leadership bazat pe autenticitate şi viziune.

     


    Mihnea Şerbănescu, general manager Cushman & Wakefield Echinox, cu o carieră impresionantă de peste 28 de ani în consultanţă, Şerbănescu este un lider respectat şi un model pentru mulţi profesionişti din industrie: „Indus-tria noastră e mai puţin expusă, iar prezenţa mea aici e ca şi cum un campion la tenis de masă ar ieşi în topul celor mai admiraţi sportivi.” Şerbănescu a apreciat recunoaşterea într-un eveniment organizat de platforma de media Ziarul Financiar şi Business Magazin, cu care colaborează încă de la început: „Vă mulţumesc pentru ceea ce faceţi. De-a lungul anilor, sunteţi o sursă de inspiraţie, educaţie şi informaţie pentru noi toţi, oamenii de afaceri din România. Dacă măcar 10% din ideile discutate aici ar fi fost auzite şi ascultate de stat, România ar fi fost mult mai sus astăzi.” Vizibil emoţionat de rolul său de lider într-o industrie complexă, Şerbănescu a reflectat asupra provocărilor şi impactului pe care îl are în businessul românesc: „Noi suntem o firmă cu faţă umană. Cred că asta explică şi prezenţa mea aici, ca reprezentant al unei echipe. Pentru noi, viaţa nu se reduce doar la bani. Fericirea şi succesul în afaceri trebuie să fie echilibrate prin relaţiile interumane şi prin calitatea muncii noastre.” Întrebat despre rolul admiraţiei în relaţiile de afaceri, Şerbănescu a recunoscut că în firma sa acest aspect este valorificat: „Da, la noi contează admiraţia. Filosofia noastră este că viaţa, până la urmă, este un echilibru între profit şi valori umane. Întotdeauna prefer să colaborez cu oameni de la care am ce învăţa, care mă inspiră şi îşi asumă re-sponsabilitatea pentru deciziile pe care le iau.” Şerbănescu a adus în discuţie şi ideea că mediul de afaceri românesc se dezvoltă deseori în ciuda provocărilor: „Mediul de business din România s-a dezvoltat, aş spune, în ciuda guvernului şi a sistemului, nu datorită lor. Îmi pare rău că toate aceste idei şi iniţiative din zona de business nu ajung să fie susţinute de stat. Ar fi fost atât de benefic dacă am fi avut o cooperare adevărată în sprijinul economiei.”

     

    Alexandra Dinovici, director general al Glovo România, a fost premiată pentru „Reţeta Câştigătoare în Ecuaţia Co-mandă-Livrare” pentru contribuţia sa în domeniul comerţului rapid, o industrie în plină expansiune, în care inovaţia şi adaptabilitatea sunt esenţiale. Dinovici, cu o experienţă diversă în finanţe şi management de proiect, a adus o abordare bazată pe date şi orientată spre eficienţă: „Într-o industrie rapidă, fiecare minut contează. Ne dorim să livrăm în 30-40 de minute, aşa că rapiditatea este esenţială în tot ceea ce facem,” a spus ea. Vorbind despre admi-raţie, Dinovici a explicat că aceasta are o valoare importantă în companie, dar trebuie privită cu echilibru. „Admi-raţia este importantă, dar nu trebuie confundată cu vanitatea. La Glovo, suntem concentraţi pe rezultate şi perfor-manţă, iar admiraţia se câştigă prin muncă şi dedicare,” a spus Dinovici. „Ne aflăm într-o eră a schimbărilor rapide şi continue. Adaptarea şi capacitatea de a inova sunt esenţiale pentru a rămâne relevanţi.

     

    Transformarea digitală este mai mult decât o strategie; este un mod de a privi viitorul”, a spus şi Gabor Olajos, CEO al Pluxee România. Re-ferindu-se la realizările echipei sale de aici, Olajos a declarat: „România nu doar că a ţinut pasul cu schimbările tehnologice, ci a devenit un lider în cadrul grupului nostru. În această transformare digitală, echipa din România a demonstrat o capacitate extraordinară de a adopta şi de a implementa inovaţia cu rapiditate şi eficienţă.” În legătură cu percepţia sa asupra mediului de afaceri românesc, Olajos a subliniat dinamismul acestuia: „După cinci ani petrecuţi aici, pot spune cu încredere că România are un potenţial de creştere uriaş. Viteza cu care mediul de afaceri se dezvoltă şi evoluează este impresionantă, iar această ţară are toate ingredientele pentru a deveni uni-cornul Europei de Est.” Discutând despre preferinţele angajaţilor în materie de beneficii, Olajos a punctat: „Studiul nostru recent a arătat că sănătatea şi flexibilitatea sunt priorităţile angajaţilor. Mulţi angajaţi îşi doresc acces la servicii medicale de calitate şi posibilitatea de a alege beneficiile care se potrivesc cel mai bine nevoilor lor. Este o onoare să fim în topul alegerilor lor şi să lucrăm alături de parteneri de încredere pentru a le oferi aceste beneficii.” Olajos a încheiat cu un gând despre importanţa colaborării şi viziunii: „Nu putem crea soluţii de viitor singuri. Este esenţial să ascultăm, să colaborăm şi să construim împreună. Când fiecare persoană din echipă îşi aduce contribuţia, putem atinge orice obiectiv, indiferent cât de ambiţios ar fi.”


    Alexandru Bonea,  CEO al Meta Estate Trust a povestit cum, inspirat de tatăl său, un cunoscut om de afaceri, a re-nunţat la visul de a deveni arhitect încă din liceu, alegând să îşi urmeze pasiunea pentru antreprenoriat şi să creeze Meta Estate Trust, o companie menită să faciliteze investiţiile altora în acest domeniu. În discursul său, Bonea a subliniat importanţa încrederii şi a percepţiei pieţei: „O investiţie imobiliară este despre viitor, despre cum poţi să compromiţi prezentul pentru un viitor mai bun. E vorba de încrederea că atât tu, ca dezvoltator, cât şi partenerii tăi investitori ai capacitatea şi competenţa de a livra acel viitor, acele clădiri sau apartamente finalizate.” Admiraţia sa pentru antreprenori precum Elon Musk a fost evidentă: „Îl admir pe Elon Musk pentru că a reuşit să facă lucruri ex-trem de dificile şi chiar dacă nu e admirat de toată lumea, reuşeşte să schimbe lumea.” Bonea a adăugat că, în era social media, este important să se distingă între idolii adevăraţi şi cei falşi: „În era noastră, în care totul e online, e foarte uşor ca admiraţia să se ducă spre idoli falşi. E important să reuşim să îi găsim şi să îi admirăm pe cei adevăraţi”.


    Premiul „Gustul Succesului” pentru Contribuţie în Industria Alimentară şi Agricolă a fost acordat lui Andrei Brumaru, CEO al Carmistin, un român la Paris în căutarea de noi oportunităţi pentru produsele româneşti pe scena internaţională. Participând la eveniment printr-o conexiune video de la Paris, unde era prezent la un târg de profil, Brumaru a subliniat importanţa acestor evenimente pentru un producător român. „Carmistin participă la cel mai important târg de profil din lume. Este o oportunitate extraordinară să reprezentăm România şi să promovăm pro-dusele noastre la nivel internaţional,” a spus el. Împărtăşind viziunea pe termen lung a companiei sale, Brumaru a declarat: „Ne propunem ca în următorii 10 ani să ajungem la o cifră de afaceri de 1 miliard de euro şi să ne con-solidăm poziţia de lider în producţia de proteină animală în România şi Europa.”


    Pe de altă parte, un parizian la Bucureşti, Gilles Ballot, CEO al Carrefour România, a fost recunoscut pentru lead-er­shipul său în comerţul modern şi dedicarea faţă de echipa de 17.000 de angajaţi din România. În discursul său de acceptare, Ballot a subliniat că acest premiu este, de fapt, o recunoaştere a muncii şi dedicaţiei echipei sale: „Acest premiu nu este premiul meu, este premiul echipei mele. Suntem într-o industrie de servicii, iar rolul nostru este să facem fiecare zi mai plăcută pentru clienţi. Admiraţia mea se îndreaptă către fiecare dintre angajaţii noştri care, în fiecare dimineaţă, se dedică pregătirii magazinelor noastre pentru a oferi o experienţă de calitate.” Pentru Balot, succesul în retail se bazează pe trei valori fundamentale: „Pasiune, orientare către ascultare şi colaborare, şi, bineînţeles, viziune.” El a menţionat că deşi nu are un idol specific, este inspirat de liderii care investesc pasiune în calitate şi inovaţie, menţionându-l pe Steve Jobs drept o sursă de inspiraţie pentru încrederea, viziunea şi creativi-tatea sa. În plus, Gilles Ballot a abordat iniţiativa Carrefour România de sprijinire a producătorilor locali, prin pro-gramul „Deschidem Vinul Românesc”, care aduce în prim-plan peste 40 de vinuri româneşti, disponibile exclusiv pe piaţa locală. „Avem parte­neriate cu 1.450 de producători români, iar vinurile româneşti se bucură de o apre­ciere tot mai mare. Sunt sigur că, în viitorul apropiat, vom exporta câteva dintre aceste vinuri în Europa, pentru că ele oferă o originalitate care poate concura cu pieţele tradiţionale din Franţa şi Italia. România are potenţialul de a aduce un plus de valoare pe piaţa europeană a vinurilor,” a declarat Ballot, subliniind astfel angajamentul său de a susţine economia locală şi de a aduce produsele româneşti în atenţia Europei.

     

    Cum au fost primii 20 de ani de business românesc şi ce urmează în continuare? Liderii de afaceri din România nu doar că trebuie să construiască şi să susţină companii puternice, ci şi să creeze o fundaţie solidă pentru gen-eraţiile viitoare. Acestea au fost doar câteva dintre ideile care au deschis evenimentul  CEO Awards 2024, unde, odată cu premierea unor modele ale leadershipului românesc, am sărbătorit şi 20 de ani de BUSINESS Magazin.  Dan Şucu şi Iulian Stanciu, invitaţi speciali la acest eveniment, au împărtăşit cu publicul nu doar amintiri din 2004, anul lansării revistei, dar şi lecţii învăţate pe parcursul carierei lor. Pentru Dan Şucu, anul 2004 a reprezentat un punct de cotitură în afaceri. După ce traversase perioada de început a capitalismului românesc cu creşteri rapide, stabilitatea începutului de deceniu i-a oferit oportunitatea de a planifica pe termen lung. „În 2004, după 22 de ani de business, era pentru prima oară când îmi permiteam să fac planuri pe trei sau cinci ani, nu doar de la un an la al-tul. Atunci am început să vedem stabilitate şi predictibilitate în economie, ceea ce ne-a dat curajul să ne gândim la viitor”, a declarat Dan Şucu, fondatorul şi proprietarul Mobexpert, în deschiderea evenimentului CEO Awards 2024, organizat de BUSINESS Magazin. „În 2004, eram încă într-o perioadă de rebeliune, abia treceam de la nopţile în club la dimineţile în care mă duceam la birou să vând calculatoare”, şi-a amintit şi Iulian Stanciu, preşedintele eMAG. „Atunci mi-am dat seama că businessul este un fel de magie – din muncă şi energie poţi să construieşti ceva.”

     

    Dan Şucu şi Iulian Stanciu, invitaţi speciali la acest eveniment, au împărtăşit cu publicul nu doar amintiri din 2004, anul lansării revistei, dar şi lecţii învăţate pe parcursul carierei lor. Pentru Dan Şucu, anul 2004 a reprezentat un punct de cotitură în afaceri. După ce traversase perioada de început a capitalismului românesc cu creşteri rapide, stabili-tatea începutului de deceniu i-a oferit oportunitatea de a planifica pe termen lung. „A fost primul moment când am putut să mă gândesc la viitorul pe mai mulţi ani, fără să mă tem de schimbări majore peste noapte”, a explicat el. În contrast, Iulian Stanciu îşi aminteşte acea perioadă ca fiind una de experimentare şi descoperire personală: la doar 20 de ani, Stanciu abia începea să se orienteze în lumea afacerilor, iar vânzarea de calculatoare era primul pas într-o carieră care avea să-l ducă la conducerea celui mai mare retailer online din România. „Atunci mi-am dat seama că, de jos, de la firul ierbii, există foarte multe oportunităţi şi că, din eforturile mele, pot construi ceva semnificativ”, a spus el. Cu toate acestea, succesul nu a venit fără provocări. Iulian Stanciu a recunoscut că, deşi eşecurile sunt inevitabile, ele sunt integrate în cultura organizaţiei sale, având rolul de lecţii constructive. „Adeseori mă întreb dacă sunt bun în ceea ce fac. Frica este un motivator foarte bun,” a spus el, subliniind cum învăţarea din greşeli devine o practică continuă. Dan Şucu a vorbit despre impactul greşelilor frecvente în cariera unui manager la în-ceput de drum. „Am încercat să fac nişte teste, plecând de la premisa că greşesc mai des decât iau decizii corecte într-o zi. În timp, înveţi să te specializezi în a repara propriile greşeli, dar este esenţial să te concentrezi pe ce ai, nu pe ce îţi lipseşte,” a explicat Şucu, adăugând că această capacitate de adaptare îi motivează să susţină colegii şi să le ofere sprijin. Ce urmează pentru următorii 20 de ani de business românesc? Cei doi lideri şi-au exprimat opti-mismul pentru viitorul României şi pentru următoarele două decenii de business. Dan Şucu a insistat pe nevoia de a face tranziţia de la „produs în România” la „creat în România”, explicând că „valoarea adăugată majoră vine din creaţie, nu doar din producţie”. Stanciu, la rândul său, a subliniat importanţa educaţiei şi antreprenoriatului în dez-voltarea viitoare a economiei: „Creşterea economică nu va mai veni doar din producţie, ci din inovaţie şi valoare adăugată. Pentru asta avem nevoie de educaţie, de cercetare şi de sprijin pentru antreprenori.”

    „Adeseori mă întreb dacă sunt bun în ceea ce fac. Frica este un motivator foarte bun.”   
    Iulian Stanciu, fondator şi preşedinte, eMAG


    „Trebuie să facem tranziţia de la «produs în România» la «creat în România», valoarea adăugată majoră vine din creaţie, nu doar din producţie.”
    Dan Şucu, fondator şi proprietar, Mobexpert

    PREMIILE CEO AWARDS, EDIŢIA 2024


    În cadrul evenimentului, am oferit, în mod aleatoriu, 10 premii pentru reprezentanţii ediţiei de anul acesta a catalogului „100 cei mai admiraţi CEO din România” şi patru premii speciale:

     

    1. Laura Ţeposu, CEO, Libris.ro – Premiul „Ai carte, ai business” pentru leadership în retailul de carte şi educaţie online
    „Sunt mulţi oameni de la care avem de învăţat. La unii admirăm ambiţia, la alţii viziunea, la alţii sufletul, umanitatea. Îl admir Jeff Bezos, pentru ce a realizat cu Amazon, precum şi pe o persoană care este chiar aici în sală: Iulian Stanciu de la eMAG.”


    2. Alessio Menegazzo, CEO, PPC România – Premiul „Energia viitorului”
    „Cred că efervescenţa (din România – n.red.) este un avantaj esenţial, la fel şi capacitatea de inovare. România are acest avantaj extraordinar de a fi mereu o surpriză, de a oferi spaţiu de învăţare continuă.”

    3. Gabriela Nistor, CEO, Salt Bank – Premiul „Banca fără frontiere” pentru inovaţie şi transformare digitală în sectorul bancar
    „Oamenii rezistenţi şi cei care gândesc pe termen lung sunt cei care dovedesc cel mai mult în timp. Nu cred că succesul se compune din ceva pe termen scurt. Puterea de a construi o echipă este esenţială, deoarece nimeni nu poate realiza nimic fără o echipă puternică.”

    4. Ionuţ Negoiţă, CEO, HILS Development – Premiul pentru dezvoltarea de comunităţi sustenabile în estul Bucureştiului
    „De la început, mi-am dorit să creez comunităţi, nu doar locuinţe. Ne mândrim cu cele peste 11.000 de locu-inţe construite, dar nu ne oprim aici. Continuăm să creăm locuinţe şi comunităţi în care oamenii să se simtă acasă.”

    5. Dr. Wargha Enayati, Preşedinte Executiv, Enayati Medical City – Premiul „Oraşul sănătăţii” pentru pionierat în proiecte medicale integrate
    „Tatăl meu, care avea un cabinet de ginecologie foarte apreciat în Frankfurt, nu a avut niciodată voie să-şi pună un semn la intrare pentru marketing. Tot ce făcea era din dedicare şi din respect faţă de pacienţi, şi din el am învăţat că medicina trebuie practicată din suflet, nu din dorinţa de recunoaştere.”

    6. Alexandru Stânean, CEO, Teraplast – Premiul „Constructorii viitorului”.
    „Deşi relaţiile personale şi admiraţia au o valoare, acestea „oferă o marjă de negociere de 5-10%, dar nu mai mult. Admiraţia şi relaţia personală pot influenţa decizia, dar nu sunt factorul determinant.”

    7. Cristina Ivasuc, Director General, Sabon România – Premiul „Parfumul succesului” pentru excelenţă în retail de produse de îngrijire
    „Imaginea contează la prima impresie, dar este esenţial să dezvolţi ceea ce ai transmis iniţial prin comunica-re şi prezenţă. Reprezinţi un brand şi, totodată, te reprezinţi pe tine însuţi, iar asta trebuie să fie un echilibru între imagine şi cunoştinţe.”

    8. Mihnea Şerbănescu, General Manager, Cushman & Wakefield Echinox – Premiul pentru performanţă în consultanţă imobiliară.
    „La noi contează admiraţia. Filosofia noastră este că viaţa, până la urmă, este un echilibru între profit şi val-ori umane. Întotdeauna prefer să colaborez cu oameni de la care am ce învăţa, care mă inspiră şi îşi asumă responsabilitatea pentru deciziile pe care le iau.”

    9. Alexandra Dinovici, Director General, Glovo România – Premiul „Reţeta câştigătoare” în ecuaţia comandă / livrare
    „Admiraţia este importantă, dar nu trebuie confundată cu vanitatea. La Glovo, suntem concentraţi pe re-zultate şi performanţă, iar admiraţia se câştigă prin muncă şi dedicare.”

    10. Dragoă Pavăl, preşedinte şi fondator, Dedeman – premiul „Cel mai admirat CEO din România“, ediţia 2024

    Premii Speciale
     

    1. Gabor Olajos, Country Managing Director, Pluxee România şi Bulgaria – Premiul „Pluxee pentru viitor” pentru inovaţie în soluţii de plăţi şi beneficii
    „România nu doar că a ţinut pasul cu schimbările tehnologice, ci a devenit un lider în cadrul grupului nostru. În această transformare digitală, echipa din România a demonstrat o capacitate extraordinară de a adopta şi de a implementa inovaţia cu rapiditate şi eficienţă.”

    2. Alexandru Bonea, CEO, Meta Estate Trust – Premiul „Tânărul vizionar al investiţiilor imobiliare” pentru leadership şi inovaţie în real estate
    „În era noastră, în care totul e online, e foarte uşor ca admiraţia să se ducă spre idoli falşi. E important să reuşim să îi găsim şi să îi admirăm pe cei adevăraţi.”

    3. Andrei Brumaru, CEO, Carmistin – Premiul „Gustul succesului” pentru contribuţie în industria alimentară şi agricultură
    „Ne propunem ca în următorii 10 ani să ajungem la o cifră de afaceri de 1 miliard de euro şi să ne consolidăm poziţia de lider în producţia de proteină animală în România şi Europa.”  


    4. Gilles Ballot, CEO, Carrefour România – Premiul pentru leadership în comerţul modern
    „Există trei valori esenţiale pentru succesul în acest domeniu: pasiune, orientare către ascultare şi colabora-re, şi, bineînţeles, viziune.”

  • Oraşele se degradează pentru că statul ţine clădirile statului prizoniere unei mentalităţi de stat

    Luni, 28 octombrie, una dintre cele mai citite ştiri pe zf.ro a fost articolul prin care se anunţa o tranzacţie sur-prinzătoare pe piaţa imobiliară: Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu-Mureş a cumpărat un mall din oraş, unde va găzdui Facultatea de Economie şi Drept şi Facultatea de Ştiinţe şi Litere, într-o tranzacţie evaluată la 10 milioane de euro. „Mallul oferea spaţii deja compartimentate şi potrivite“, a declarat Leonard Azamfirei, rectorul universităţii. De asemenea, Universitatea din Târgu-Mureş construieşte un spital universitar propriu, cu 660 de paturi noi, o investiţie de 32 de milioane de euro din fonduri proprii, urmând ca echipamentele medicale să fie achiziţionate prin finanţări europene. Genesis College, una dintre cele mai mari şcoli particulare din Bucureşti, fondată de Ioana Necula, a închiriat de la Petrom una dintre clădirile de birouri din sediul central, unde îşi va extinde colegiul cu învăţământ primar şi liceal. Grupul medical Sanador va cumpăra de la OTP Bank clădirea de birouri în care se afla sediul central al băncii, transformând-o într-un spital, având în vedere că este situată lângă clinica Sanador. Dezvoltatorul imobiliar One a închiriat mai multe etaje în proiectul One Cotro-ceni pentru deschiderea unor grădiniţe şi şcoli. Astfel de exemple devin din ce în ce mai numeroase, arătând cum se schimbă destinaţia diverselor proiecte imobiliare. La începutul pandemiei şi pe parcursul acesteia, multe clădiri care erau destinate birourilor s-au transformat în proiecte imobiliare rezidenţiale, cu apartamente de top. Clădiri de clasă B sau A-, care anterior erau folosite pentru birouri, îşi găsesc acum o nouă utilitate – spitale, clinici medicale, şcoli etc. –, având în vedere că numărul angajaţilor care vin la birou s-a redus considerabil după pandemie. Dacă structura permite, unele clădiri de birouri se vor transforma în locuinţe sau chiar în hoteluri. Businessul, economia, dezvoltatorii se adaptează vremurilor. Dacă astăzi nu mai ai chiriaşi pentru clădirile de birouri pentru că angajaţii preferă să lucreze de acasă, nu laşi clădirea goală aşteptând o schimbare de trend. Fiecare dezvoltator şi proprietar de clădire încearcă să se adapteze. Numai statul, guvernul şi instituţiile publice rămân încremenite. Statul, având cea mai vastă istorie, este şi cel mai mare proprietar de clădiri şi spaţii de tot felul. Din păcate, multe dintre acestea sunt neocupate, se degradează anual sau chiar riscă să se prăbuşească, aşteptând zadarnic o soluţie de la auto-rităţi. Statul deţine numeroase clădiri care rămân goale, consumând bani şi utilităţi, neplătind taxe şi impozite şi fără nicio valoare economică, deşi ar putea avea. Statul, prin toate instituţiile sale – primării, consilii judeţene, şcoli şi alte instituţii – funcţionează în clădiri improprii, iar angajaţii sunt adesea înghesuiţi. Documentele se îngrămădesc din lipsa unui spaţiu adecvat pentru depozitare. În loc ca statul să mute aceste instituţii în spaţii moderne, cum ar fi malluri sau clădiri noi de birouri, preferă să le menţină în trecut. Clădirile centrale ale statului, mai vechi sau mai noi, ar putea găzdui alte tipuri de activităţi – hoteluri, pensiuni, librării, cafenele, restaurante, spaţii pentru expoziţii, etc. Din păcate, nimeni din conducerea statului sau din guvern nu ia în considerare această oportunitate de a schimba faţa oraşelor prin mutarea instituţiilor publice în locaţii moderne, lăsând spaţiile actuale disponibile pentru proiecte imobiliare moderne făcute de investitori privaţi. Îmi vine adesea în minte Gara de Nord din Bucureşti, unde anual se investesc milioane de euro pentru var, reabilitări şi consolidări de ochii lumii doar ca să se mai mănânce nişte bani pentru că în realitate nu se schimbă nimic. În loc să fie un proiect de peste 1 miliard de euro, cu mall, spaţii comerciale şi de divertisment, spaţii de birouri, guvernul, prin Ministerul Transporturilor, preferă să chel-tuiască încă 100 de milioane de euro pentru reabilitarea şi consolidarea ei. La finalul „acestui var”, Gara de Nord va arăta la fel – murdară, plină de oameni ai străzii etc. Alt dezmăţ bugetar este legat de noile stadioanele care se con-struiesc acum într-o frenezie electorală fără precedent, dar care se vor degrada rapid, pentru că nu vor fi utilizate decât două ore pentru un meci de fotbal sau un spectacol. Aceste stadioane ar fi trebuit să aibă şi o componentă comercială adiacentă. În schimb, construim stadioane care nu vor avea nicio altă funcţiune decât fotbalul sau o întâlnire electorală. Vom pierde peste un 1 miliard de euro cu aceste stadioane, al căror cost de întreţinere va fi enorm. Toate clădirile statului trebuie inventariate, iar cele care se pretează la o altă utilizare ar trebui vândute sau închiriate, pentru a nu mai sta nefolosite. Putem crea restaurante, cafenele, librării, spaţii comerciale de top care să înfrumuseţeze oraşele şi să le confere un aer modern. Însă statul, indiferent de reprezentanţii săi, preferă să lase aceste clădiri să se degradeze, neavând nici resurse pentru modernizare şi nici dorinţa de a se asocia cu investitori privaţi pentru a dezvolta proiecte imobiliare.  

    (cristian.hostiuc@zf.ro)
     

  • Exportul de know-how: alternativa la exodul creierelor sau cum putem să dăm României încă o şansă

    România a fost privită mult timp drept o ţară care îşi exportă forţa de muncă calificată, mai ales în domeniul medical, de unde mii de doctori pleacă anual spre state mai bine plătite şi dotate. Cu toate acestea, realitatea se schimbă încet: România devine, de asemenea, un furnizor de know-how medical şi educaţional, reuşind să atragă studenţi străini şi să exporte expertiza românească în afara graniţelor. De ce nu ne-am propune să transformăm acest fenomen într-un veritabil model economic şi cultural?
    Un articol publicat de The Economist vara aceasta evidenţiază un nou trend: România, cândva considerată doar un „exportator de forţă de muncă”, atrage acum studenţi străini la universităţile sale de medicină, cum este cazul Uni-versităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca. Tinerii din vest, care se confruntă cu acces limitat la programe medicale în ţările lor, îşi îndreaptă atenţia spre România, atraşi de costuri mai accesibile şi o abordare practică a învăţământului medi­cal. După ce s-a străduit să obţină un loc la un curs de medicină în Franţa, Louise Louvet a ascultat cu reticenţă sfatul unei prietene: să dea României o şansă, citează articolul din The Economist în deschidere. „Am crezut că nu aş ajunge în veci să mă mut acolo,” spu-ne ea, acum studentă în anul VI la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca. O vizită la campus i-a schimbat rapid părerea. Mulţimea de studenţi internaţionali şi accentul pus de şcoală pe îngrijirea practică şi predare au oferit un contrast binevenit faţă de memorarea mecanică deprimantă din Franţa. „După asta, am zis: hai să o facem.” Această schimbare de mentalitate poate fi sursa unei strategii pe care o putem amplifica: să exportăm expertiza, să aducem resurse şi să creăm reţele internaţionale fără a ne mai pierde resursa umană. Un alt exemplu al acestei noi strategii l-am întâlnit într-un interviu pe care l-am avut recent cu prof. univ. dr. Leonard Azamfirei, rec-torul UMFST G.E. Palade din Târgu-Mureş. El pare că are o viziune mai antreprenorială, poate şi datorită faptului că a avut oportunitatea să cunoască îndeaproape sistemul american de studiu datorită fiului său, student în State. Pe modelul modular de studiu de acolo, el a extins o filială a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş în Hamburg, Germania. Aici, anual, 250 de studenţi internaţionali studiază sub îndrumarea cadrelor medicale româneşti, plătind taxe de şcolarizare de 27.000 de euro pe an. În mod practic, universitatea „exportă” expertiza medicilor şi profesorilor români fără a se despărţi de ei definitiv. „Am căutat o soluţie pentru a combate fenomenul plecării medicilor, dar să şi gene­răm venituri care ne ajută să susţinem proiectele de acasă,” a spus în interviu rec-torul UMFST Târgu-Mureş, Leonard Azamfirei. Această iniţiativă contribuie şi la dezvoltarea profesională a cadrelor didactice tinere, astfel încât „mulţi tineri profesori români sub 40 de ani au găsit oportunităţi de predare inter-naţională la Hamburg, ceea ce le oferă atât un cadru financiar mai stabil, cât şi expunere internaţională.” Azamfirei subliniază că, „în loc să pierdem aceşti tineri profesionişti, i-am încurajat să facă parte din acest proiect inter-naţional, păstrându-i conectaţi cu universitatea din România.” Deschiderea campusului de la Hamburg reflectă o soluţie a problemelor contextului educaţional european. În Germania, ca în multe alte state europene, accesul la studii medicale este strict limitat, iar România a oferit o soluţie viabilă pentru această problemă. Azamfirei explică faptul că această expansiune a fost posibilă datorită unei portiţe legislative din Germania şi alte ţări europene, unde există un număr limitat de locuri la studiile medicale în universităţile locale. „Noi am venit cu expertiza noastră, cu profesori români şi am implementat un mo­del de educaţie care a funcţionat foarte bine,” spune el. „Astfel, am putut oferi o soluţie şi pentru Germania, formând medici acolo, dar fără costuri suplimentare pentru statul german.” În plus, modelul de învăţământ implementat la Hamburg este diferit de cel clasic din România. Sistemul modular, în care studenţii studiază intensiv timp de şapte săptămâni, urmat de două săptămâni de exa­mene, oferă mai mul-tă flexibilitate pentru profesori şi o metodă de evaluare modernă. „Examenele sunt informatizate, ceea ce ne per-mite să evaluăm studenţii rapid şi eficient,” explică Azamfirei. „Profesorii noştri de la Târgu-Mureş predau la Ham-burg în cadrul acestor module, alternând între cele două locuri.” Sistemul modular implementat la Hamburg, ex-amenele informatizate şi standardele ridicate de evaluare sunt doar câteva dintre aspectele care fac din acest model unul de succes. Mai important însă, acesta este repli­cabil. Alte universităţi româneşti ar putea prelua acest tip de iniţiative, oferind educaţie de calitate şi în alte domenii: inginerie, tehnologie, ştiinţe economice. „Avem un avantaj competitiv în educaţia medicală şi este momentul să-l exploatăm nu doar pe plan intern, ci şi extern,” punc-tează Azamfirei. Potrivit rectorului, această abordare nu doar că aduce resurse financiare pentru universităţile din România, dar contribuie şi la imaginea ţării: „Prin ceea ce facem în Hamburg, ne extindem reţeaua de colaborări internaţionale, iar studenţii noştri sunt mulţumiţi, rezultatele sunt bune. E o misiune care promovează România ca un hub de expertiză medicală.”
    Cu o populaţie activă de profesionişti înalt calificaţi, România are toate ingredientele pentru a deveni un furnizor im-portant de know-how şi educaţie în Europa. „Nu doar că reuşim să creăm o oportunitate pentru tinerii români, dar, prin proiecte internaţionale, reuşim să demonstrăm că expertiza românească este valoroasă şi poate aduce valoare la nivel global,” conchide Azamfirei. Contextul internaţional este favorabil, iar succesul campusului de la Hamburg ar trebui să ne inspire să replicăm aceste modele în alte regiuni şi domenii. Prin dezvoltarea şi extinderea acestui tip de iniţiative, România poate depăşi statutul de „exportator de know-how”. Am importat destul ca să putem. 

    Ioana Matei este Eeditor-şef, Business Magazin

  • Rezultate alegerile prezidenţiale din Republica Moldova. Maia Sandu preia conducerea în faţa lui Alexandr Stoianoglo. UPDATE Avansul Maiei Sandu se măreşte şi victoria este acum sigură

    UPDATE Maia Sandu câştigă un nou mandat în fruntea Republicii Moldova

    Avansul Maiei Sandu este acum de peste 3%, iar numărul mic de voturi rămase de numărat face ca victoria ei să fie sigură.

    UPDATE Avansul Maiei Sandu se măreşte şi victoria este acum sigură

    Rezultate preliminare, oficiale de la CEC: 
     
    95,54% procese verbale numărate din total
    • Maia Sandu – 52,11%
    • Alexandr Stoianoglo – 47,89%

    Primul mesaj de la Moscova după alegerile din Moldova.

    „Maia Sandu a pierdut alegerile în Republica Moldova, dar datorită diasporei a devenit preşedinte al Republicii Moldova”, a scris în deschiderea siteului Komsomolskaya pravda md.

    Noi date

    • Maia Sandu – 51,12%
    • Alexandr Stoianoglo – 48.88%

    După procesarea a 93,20% din procesele verbale, diferenţa dintre Maia Sandu şi Stoianoglo se măreşte.

    • Maia Sandu: 50,45%
    • Alexandr Stoianoglo : 49,55%

    UPDATE Maia Sandu a preluat conducerea, după numărarea a 92,4% din procesele verbale, conform CEC

    Rezultate preliminare, oficiale de la CEC:  92,11% procese verbale numărate din total
    • Maia Sandu – 50,12%
    • Alexandr Stoianoglo – 49.88%

    Ora 22:55 Diferenţa de voturi se micşorează între cei doi candidaţi

    Până în acest moment, au fost înregistrate 2015 procese verbale din totalul celor 2219.

    Astfel, după centralizarea a 90,81% din voturile exprimate, Maia Sandu obţine 49,5%, iar Stoianoglo 50,5%. Diferenţa de voturi dintre cei doi este de aproximativ 12.000.

    Ora 22:50 Cum s-a votat în Transnistria şi Găgăuzia

    Din cele 26.136 de voturi înregistrate în regiunea Transnistria – care are o orientare puternică pro-rusă – , 79,4% au fost în favoarea lui Stoianoglo. Maia Sandu a obţinut 20,6% din voturile exprimate de alegători.

    De asemenea, în Găgăuzia, o altă regiune cu simpatii pentru Rusia, Maia Sandu a fost învinsă de către contracandidatul său, acesta obţinând 97% din voturi.

    Ora 22:30 Raioanele în care numărătoarea voturilor s-a încheiat: Stoianoglo conduce

    În raioanele Briceni, Ocniţa, Drochia, Soroca, Floreşti, Făleşti, Dubăsari, Soldăneşti şi Basarabeasca, socialistul Alexandr Stoianoglo a obţinut peste 50% din voturi, învingând-o pe Maia Sandu. 

    Pe de altă parte, actuala preşedintă a ţării a câştigat în raioanele Ungheni, Teleneşti, Leova, Hînceşti şi Criuleni, potrivit datelor centralizate în timp real de CEC. 

    Au fost înregistrate 1940 de procese verbale din 2219.

    Situaţia stă astfel: 

    Maia Sandu – 48,89%

    Alexandr Stoianoglo – 51,15%

    Ora 22.10 Rezultatele preliminare ale alegerilor prezidenţiale din Republica Moldova, turul al doilea 

    Comisia Electorală Centrală (CEC) a Republicii Moldova a anunţat primele rezultate din turul al doilea al alegerilor prezidenţiale.

    Până în acest moment au fost numărate 1765 de procese verbale dintr-un total de 2219, adică 78.59% din procese verbale numărate.

    Maia Sandu obţine 48.10%, iar Alexandr Stoianoglo – 51.90%.

    Primele rezultate din diaspora

    Potrivit publicaţiei moldoveneşti Ziarul de Gardă, care citează surse, primele rezultate de la secţiile de votare din China, Japonia, India şi Emiratele Arabe Unite arată că Maia Sandu a fost votată de majoritatea celor care s-au prezentat la urne.

    Pe de altă parte, în Azerbaidjan, acolo unde mai mulţi cetăţeni moldoveni din Rusia au votat după ce au fost transportaţi organizat cu chartere, Alexandr Stoianoglo a ieşit învingător.

    În India, 12 cetăţeni şi-au exprimat opţiunea, iar preşedinta în exerciţiu a Republicii Moldova, Maia Sandu, a obţinut toate voturile. În acest sens, Alexandr Stoianoglo nu a obţinut niciun vot.

    Prezenţa la vot în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale din Republica Moldova a fost, la ora 21:00 – la închiderea urnelor – de 54,08%. Votarea continuă, însă, în diaspora. 

    Informaţiile în timp real privind turul al doilea al alegerilor din Republica Moldova pot fi urmărite AICI.

  • Ce secrete ştiu miliardarii lumii despre viitor dacă au început să-şi construiască buncăre secrete? Mark Zuckerberg a cumpărat milioane de mp de teren pe care a ridicat o adevărată fortăreaţă

    Miliardarii precum Mark Zuckerberg îşi construiesc fortăreţe private şi ecosisteme autosustenabile pentru a-şi asigura controlul într-o lume tot mai instabilă. Aceste proiecte grandioase reflectă atât dorinţa de securitate, cât şi impactul asupra comunităţilor locale. Articolul explorează implicaţiile acestor iniţiative în contextul inegalităţilor globale.

    În decembrie 2023, revista WIRED a scris despre cum Mark Zuckerberg, CEO-ul miliardar al Meta şi unul dintre cei mai de seamă arhitecţi ai lumii zilelor noastre dominate de social media (Facebook), a cumpărat o bună parte din insula Kauai din Hawaii. Zuckerberg şi soţia sa, Priscilla Chan, construiesc un complex gigantic – cunoscut sub numele de Ko’olau Ranch – pe acest teren. Proprietatea se întinde pe o suprafaţă de 5.500.000 de metri pătraţi, este înconjurată de un zid de doi metri şi este patrulată de numeroşi agenţi de pază dotaţi cu tehnică sofisticată pe care o etalează pe plajele din apropiere. Sute de hawaiieni locali lucrează la ferma lui Zuckerberg.

    Dar exact câţi şi ce fac ei de fapt este ascuns printr-un acord obligatoriu de confidenţialitate, se arată într-un articol semnat de mai mulţi autori şi publicat în The Conversation. WIRED arată că Ko’olau Ranch include planuri pentru un „buncăr subteran masiv”. Acesta pare să fie detaliul care stârneşte interesul reporterilor şi al adepţilor teoriei conspiraţiei deopotrivă. Oamenii se întrebau atunci nu doar „de ce Mark Zuckerberg îşi construieşte un buncăr privat ce poate rezista unei apocalipse în Hawaii?”, ci şi „ce ştiu miliardarii şi restul lumii nu ştie?” şi „ce se va întâmpla în 2024 şi ei nu ne spun?”. 2024 se apropie rapid de final şi mai multe răspunsuri devin evidente. S-au înmulţit conflictele militare şi tensiunile cresc. Polii de putere mondiali se schimbă. Iar guvernele cu datorii şi deficite mari caută să-şi peticească bugetele cu suprataxarea excesului de bogăţie.

    Dincolo de obsesia pentru buncăre, ideea de lume personală, în care să deţii controlul, nu este de azi, de ieri. Până la urmă, retragerea într-o astfel de lume interioară poate fi la îndemâna oricui, cu rezerva de a nu trece limitele patologiei. Superbogaţii îţi pot construi, însă, una în lumea reală. Buncărele Doomsday devin o privelişte obişnuită în cultura pop contemporană din SUA cu tematică apocaliptică, de la The Last of Us şi Tales of the Walking Dead până la filmul Leave the World Behind de la Netflix. În acelaşi timp, interesul public pentru industria buncărelor (din ce în ce mai profitabilă) este alimentat de titluri groaznice, cum ar fi „Buncărele de supravieţuire ale miliardarelor devin absolut revoltătoare, cu şanţuri de foc şi tunuri de apă”. Dar alte piese de infrastructură de pe Kauai merită, probabil, mai mult din atenţia noastră: mai multe conace supradimensionate, cu suprafaţa comparabilă cu a unui teren de fotbal; cel puţin 11 căsuţe în copaci legate prin poduri de frânghie; utilaje dedicate epurării, desalinizării şi depozitării apei. Între timp, miliardarul de la Facebook postează conţinut „potrivit” pe Instagram de la ferma sa modestă, cum ar fi o poză cu „Zuck” pe cale să se înfigă într-o halcă masivă de friptură de vită. Zuck îi informează pe adepţii săi că acum îşi creşte propriile vaci, hrănindu-le cu nuci de macadamia cultivate la fermă şi cu bere preparată tot acolo. „Fiecare vacă mănâncă 2.500-5.000 kg de hrană în fiecare an, deci sunt o mulţime de hectare cu copaci de macadamia”, scrie el (sau poate unul dintre asistenţii săi).

    Miliardarii construiesc proprietăţi elaborate… pentru că pot. Averea netă a lui Mark Zuckerberg în 2024 este de 260 de miliarde de dolari, o sumă ale cărei dimensiuni creierul uman nu le poate percepe. O fortăreaţă hawaiIană de 400 de milioane de dolari, oricât de extravagantă ar fi, reprezintă mai puţin de 0,2% din averea sa totală. Ca procent, aceasta este comparabilă cu o gospodărie cu o avere netă de un milion de dolari care cheltuieşte doar 1.540 dolari.

    Acest tip de prezenţă „cu picioarele pe pământ” pe reţelele sociale este de fapt un exemplu de „o nouă transformare a capitalismului, în care logica sinelui nu se poate distinge de o logică a corporaţiei”, după cum se arată în cartea The Influencer Factory. Însoţind o poză cu copilul său săpând o groapă în pământ, unul dintre cei mai puternici (şi mai puţin responsabili) bărbaţi din lume comentează: 

    „Fiicele mele ajută la plantarea copacilor de macadamia şi au grijă de diferitele noastre animale. Suntem încă devreme în călătoria noastră şi este distractiv să o îmbunătăţim în fiecare sezon. Dintre toate proiectele mele, acesta este cel mai delicios.“ Alte planuri ale lui Zuckerberg şi Chan includ conservarea faunei sălbatice, restaurarea plantelor native, fermele organice de turmeric şi ghimbir şi parteneriate cu experţi în conservare din Kauai pentru a conserva şi proteja flora şi fauna native. Aceste activităţi vor avea mult mai mult impact material asupra Kauaiului decât buncărul, indiferent de câte camere ar avea acesta. Fondatorul Facebook nu este singurul miliardar care construieşte complexe gigantice în Hawaii. Oprah Winfrey a achiziţionat o proprietate de 66 hectare în Maui în 2002 şi de atunci a cumpărat noi loturi de teren, însumând peste 650.000 de metri pătraţi. Larry Ellison, cofondatorul companiei de tehnologie Oracle, a cumpărat aproape toată insula hawaiiană Lanai în 2012. În urmă cu doi ani, miliardarul Frank VanderSloot a achiziţionat o fermă de 810 ha chiar la sud de ferma lui Zuckerberg. Pe măsură ce personajele cu averi uriaşe vin la ei, localnicii care locuiesc deja acolo sunt din ce în ce mai depăşiţi de preţuri sau chiar strămuţi forţat – un efect secundar nefericit al drepturilor complexe asupra terenurilor din Hawaii, unde proprietatea şi administrarea de către indigeni adesea nu sunt recunoscute legal. La prima vedere, aceşti magnaţi ar putea părea că se „pregătesc” pentru o apocalipsă familiară secolului al XX-lea, aşa cum este prezentată în nenumărate filme cu dezastre. Dar nu asta fac ei. Da, vastele lor proprietăţi includ buncăre şi alte tehnologii asociate în mod tradiţional cu pregătirea pentru apocalipsă. De exemplu, conacele din Ko’olau Ranch sunt conectate prin tuneluri subterane care converg într-un adăpost mai mare. Cu toate acestea, Zuckerberg, Winfrey, Ellison şi alţii se angajează de fapt în proiecte mult mai ambiţioase. Ei caută să creeze ecosisteme complet autosustenabile, în care pământul, agricultura, mediul construit şi forţa de muncă sunt toate controlate şi gestionate de o singură persoană, ceea ce are mai multe în comun cu feudalismul din epoca medievală decât cu capitalismul din secolul al XXI-lea. Unii au susţinut că industria tehnologiei a inventat o nouă formă de „tehnofeudalism” sau „neofeudalism” care depinde de „colonizarea datelor” şi de însuşirea corporativă a datelor personale. Aşa este, dar poate fi luat în considerare şi faptul că ceea ce se întâmplă în Hawaii este de fapt aliniat cu principiile tradiţionale ale feudalismului. După cum spune Joshua A. T. Fairfield, autorul cărţii Owned: Property, Privacy and the New Digital Serfdom: „În sistemul feudal al Europei medievale, regele deţinea aproape totul, iar drepturile de proprietate ale tuturor celorlalţi depindeau de relaţia lor cu regele. Ţăranii locuiau pe pământul acordat de rege unui domn local, iar lucrătorii nu deţineau întotdeauna uneltele pe care le foloseau pentru agricultură sau alte meserii, cum ar fi tâmplăria şi fierăria”.

    Buncărele Doomsday devin o privelişte obişnuită în cultura pop contemporană din SUA cu tematică apocaliptică, de la The Last of Us şi Tales of the Walking Dead până la filmul Leave the World Behind de la Netflix. În acelaşi timp, interesul public pentru industria buncărelor (din ce în ce mai profitabilă) este alimentat de titluri groaznice, cum ar fi „Buncărele de supravieţuire ale miliardarelor devin absolut revoltatoare, cu şanţuri de foc şi tunuri de apă”.

    Aici este uşor de observat un contrast între Ko’olau Ranch şi încercările anterioare ale miliar­darilor de a construi buncăre pentru a „scăpa” de un cataclism viitor. Pot fi luate ca exemplu încercările eşuate ale capitalistului de risc libertarian şi cofondatorului PayPal Peter Thiel de a construi o cabană subterană elaborată, asemănătoare unui buncăr, în Insula de Sud din Aotearoa, Noua Zeelandă, ocupând peste 73.700 de metri pătraţi de teren. Planul a fost respins din cauza ostilităţilor dintre Thiel şi consiliul local. Proiectul lui Zuckerberg nu este un conflict deschis între miliardar şi comunitate. În Kauai, membrii unei comunităţi au consimţit, sau au acceptat, să acorde unui plutocrat administrarea pământului lor în numele conservării. Acesta este un model de afaceri care duce direct (înapoi) în feudalism. Această explicaţie se pierde în obsesia presei pentru „cele mai nebuneşti trăsături” ale nebuniei hawaiiane a lui Zuckerberg. Mai degrabă, ceea ce apare printre miliardari este convingerea că supravieţuirea depinde nu (doar) de ascunderea într-o gaură de beton armat din pământ, ci (şi) de dezvoltarea şi controlul unui ecosistem propriu. Este prea uşor să presupunem că, deoarece unii dintre cei mai bogaţi oameni din lume cumpără proprietăţi pe insule îndepărtate şi le dotează cu buncăre, ei trebuie să fie la curent cu informaţii secrete din interior. Dar adevărul este mai simplu şi mai brutal decât atât. Miliardarii construiesc proprietăţi elaborate… pentru că pot. Averea netă a lui Mark Zuckerberg în 2024 este de 260 de miliarde de dolari, o sumă ale cărei dimensiuni creierul uman nu le poate percepe. O fortăreaţă hawaiiană de 400 de milioane de dolari, oricât de extravagantă ar fi, reprezintă mai puţin de 0,2% din averea sa totală. Ca procent, aceasta este comparabilă cu o gospodărie cu o avere netă de un milion de dolari care cheltuieşte doar 1.540 dolari. Aceste calcule făcute pe genunchi arată clar că membrii clubului miliardarilor cu buncăre nu trebuie neapărat să „creadă” în probabilitatea venirii apocalipsei sau a colapsului social în orice sens pentru a face ceea ce fac. În schimb, din moment ce au mult mai mulţi bani decât ştiu ce să facă cu ei, ar putea la fel de bine să folosească o mică parte pentru a-şi construi fortăreţe subterane. Bill Gates, de exemplu, deţine cel puţin opt proprietăţi numai în SUA şi, potrivit Hollywood Reporter, „se zvoneşte că are zone de securitate subterane sub fiecare dintre casele sale”. Pe de altă parte, cu cât cineva are un venit disponibil mai mic, cu atât mai multe încercări serioase de „pregătire pentru viitor” îi vor perturba viaţa în prezent. Cultura survivalismului are prea puţin sens în ţări precum India sau Cambodgia sau Yemen, unde sărăcia severă este larg răspândită şi sute de milioane de oameni supravieţuiesc deja în condiţii care ar putea părea „apocaliptice” pentru occidentalii privilegiaţi. Mai aproape de casă, pentru oamenii din clasa de mijloc care nu îşi permit să deţină mai multe proprietăţi, decizia de a trăi pe o insulă posibil „sigură” ar necesita mutarea permanentă acolo, pierzând astfel oportunităţile de a câştiga venituri în altă parte.

     

    Poate acesta este motivul pentru care, în primele săptămâni de carantină din 2020, au existat o mulţime de oameni obişnuiţi care cumpărau munţi de hârtie igienică. Era cel mai puţin costisitor, cel mai convenabil mod de a aduna în grabă o rezervă cu importanţă şi aspect semnificative. Oamenii ar putea simţi că „acţionează” într-o situaţie altfel copleşitoare. Între timp, obsesia pentru megabuncărele megabogaţilor face parte dintr-o tendinţă culturală mai amplă, în care oamenii obişnuiţi – a se citi săraci – se prefac că râd de miliardarii „nebuni”, în timp ce aspiră pe furiş la statutul de uberbogaţi. Acest joc ideologic ne permite (în mod trecător) să recunoaştem daunele pe care inegalitatea globală le face coeziunii sociale şi viabilităţii ecosistemelor noastre. Într-o fantezie voyeuristă, ne putem proiecta chiar în vârful piramidei inegalităţii, doar pentru o clipă. O convergenţă a industriilor care se hrănesc cu insecurităţile noastre colective a avut loc în 2021, când vânzătorul de buncăre texan Ron Hubbard a apărut într-un episod din Keeping up with the Kardashians, iar publicul a putut să-i privească pe Kim şi Khloé mergând la cumpărături. Faptul că publicul este fascinat de conacele unde se retrag Zuckerberg şi alţi miliardari într-un moment în care criza de locuinţe accesibile atinge cote fără precedent este deosebit de grăitor. Între timp, pentru miliardari, buncărele sunt doar o mică parte dintr-un „portofoliu diversificat” de pariuri împotriva viitorului. Alte scheme binecunoscute includ investiţii în călătorii în spaţiu, crionică (îngheţarea corpului în speranţa unei viitoare reînvieri), uploadarea memoriei şi personalităţii şi, în cazul lui Peter Thiel, flirtul cu parabioza – transfuzii cu sânge de la tineri. Pentru miliardari, a pune bani în astfel de proiecte nu înseamnă că sunt nebuni, paranoici sau deţin anumite cunoştinţe secrete despre viitor. Înseamnă pur şi simplu că au adunat surplusuri colosale de bogăţie pe care le folosesc la ceva.

    Autorii textului sunt Katherine Guinness, profesoară de istorie a artei, Grant Bollmer, profesor de media digital, şi Tom Doig, profesor de scris creativ, toţi de la la Universitatea din Queensland.  

    Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru

  • Lider liberal, despre vila din Aviatorilor 48: Da, sunt de acord să se dea altă destinaţie

    „Eu sunt de acord şi cred că dacă s-ar întâmpla acest lucru, am scăpa de o temă de care discutăm de aproape un an de zile. Da, sunt de acord să se dea o altă destinaţie”, afirmă la Antena 3 Daniel Fenechiu.

    Aproape 2,8 milioane de euro din bani publici au fost investite in mai putin de 1 an în vila din Aviatorilor 86, despre care presa a scris că ar putea fi repartizată preşedintelui Klaus Iohannis în calitate de fost şef de stat. Palatul Cotroceni susţine însă că până acum Iohannis n-a cerut locuinţă de la RAAPPS.

    Regia protocolului de stat a desecretizat vineri cheltuielile, la cererea premierului Ciolacu. Nicolae Ciucă a cerut să fie desecretizate şi cheltuielile vilelor RAAPPS în care stau liderii PSD.