BusinessMagazin

Blog

Afacerea cablistilor – Bucataria operatorilor mici

Investitiile pe cap de abonat sunt mai mari decat in cazul RCS sau Astral, pentru ca un operator mic trebuie sa deserveasca abonati raspanditi pe un teritoriu mai mare.

Costuri: Mai mari decat cele ale operatorilor majori. Mentenanta si licente mai scumpe, taxe pe stalp mai mari (in functie de numarul de cabluri suspendate).
Venituri: Aproximativ egale cu cele practicate de operatorii de top.
Profituri: 15% din cifra de afaceri fata de 30-40% in cazul operatorilor mari

500 Numarul aproximativ al operatorilor mici de cablu TV, care aduna 1 milion din cele 3,5 mil. abonati din Romania.

Gura de oxigen: 46 de operatori mici au construit impreuna o companie de televiziune prin satelit. Astfel, operatorii isi vor diversifica gama de servicii furnizate. Scopul: cresterea vanzarilor

January 24, 2006
A doua privatizare

Patru mari companii: una de stat si trei private. Toate patru sunt potentiale tinte pentru investitorii strategici. Cele patru sunt cele mai reprezentative companii din industria farmaceutica romaneasca neintrate inca in structura unui gigant mondial sau macar regional al sectorului.

De cativa ani, indiferent de problemele sistemului de sanatate, piata produselor farmaceutice din Romania este in crestere sustinuta. Trendul crescator nu i-a lasat indiferenti pe jucatorii internationali. Mai ales cand piata romaneasca le ofera cateva oportunitati interesante de achizitii. Cele mai importante fabrici de medicamente din Romania – cu exceptia Antibiotice – au fost privatizate in deceniul trecut.

Astfel, un cetatean american a preluat controlul asupra Biofarm – unul dintre cei mai importanti producatori de vitamine. Terapia si Sicomed – care sunt in prezent cele mai mari companii romanesti din domeniu – au fost preluate de fonduri de investitii. Iar acestea sunt si cele mai atractive tinte, surse din piata precizand ca fondurile care controleaza cele doua afaceri au demarat deja procedurile de gasire a unor cumparatori.

De altfel, saptamana trecuta, Zentiva – cea mai importanta companie farmaceutica din Cehia – a anuntat ca analizeaza posibilitatea de a achizitiona producatorul roman de medicamente Terapia Cluj-Napoca. Terapia, a doua fabrica din punctul de vedere al vanzarilor, a fost cumparata in 2003 de compania americana de investitii Advent. Prin intermediul societatii Terapia Holding, Advent a cumparat cu circa 40 milioane de dolari fabrica din Cluj-Napoca tot de la fonduri de investitii straine.Directorul pentru strategie comerciala al Zentiva, Jiri Emmer, a declarat ca investitorii care detin in prezent Terapia pregatesc compania pentru un partener strategic. El insa nu a precizat suma pe care ar fi dispus sa o plateascapentru fabrica clujeana. Oficialii Advent nu au comentat pentru acest articol.

La randul sau, cel mai mare producator autohton de medicamente – Sicomed – are de circa sase ani ca actionari fonduri de investitii. Pachetul majoritar al fabricii bucurestene este detinut de vehiculul Venoma Holdings, care este controlat de fondurile Black Sea Fund si Fondul Roman Post Privatizare (FRPP). In conditiile in care, de cele mai multe ori, fondurile de venture capital nu raman actionare intr-o companie decat 4-7 ani, Venoma ar putea fi in cautarea unui alt investitor dispus sa preia compania.

Robert Luke, managing director al GED Capital (administratorul FRPP), spune insa ca este, in mod cert, prematur sa vorbim despre un exit. Nu este un secret faptul ca obiectivul fondurilor de investitii este sa ajute o afacere sa creasca, dupa care sa-si vanda participatia, recunoaste el. Momentul exact al vanzarii este insa determinat de o serie intreaga de factori care tin de performantele companiei, de dinamica pietei pe care activeaza si, nu in ultimul rand, de interesul potentialilor cumparatori, a declarat Luke pentru BUSINESS Magazin.

De interes nu au dus lipsa actionarii Sicomed. Surse apropiate afacerii afirma ca mai multe companii internationale au vizitat de-a lungul timpului compania. Dar, potrivit informatiilor oficiale, inca nu s-a incheiat nici o tranzactie. Dar valul de vanzari din productia autohtona de medicamente a inceput deja.

Startul a fost dat de actionarii principali ai Biofarm – cetateanul american Robert Ferran, care este si presedintele companiei, precum si de firmele Health Sciences Group Inc, International Pharmaceutical Group. Acestia au vandut in mai multe randuri actiuni Biofarm pe piata Rasdaq, diminuan-
du-si participatiile de la 49,98%, 24,33% si 10,02% la 5%, 15,5% si, respectiv, 1,3%. Printre cumparatori s-au numarat patru din cele cinci societati de investitii financiare (SIF), insa proprietarii a circa 60% dintre actiuni nu sunt cunoscuti.

Dan Vasile, director general al Biofarm, considera ca lipsa actionarilor semnificativi, laolalta cu rezultatele financiare peste asteptari, vor avea un efect de impulsionare a strategiei companiei in directia atingerii obiectivelor. Ultima reduta a medicamentelor de stat, fabrica Antibiotice din Iasi are inca actionar majoritar Ministerul Sanatatii. Conform ultimelor informatii, privatizarea companiei ar putea avea loc anul viitor, desi mai multe voci au cerut grabirea procesului de trecere in proprietate privata.

La inceputul acestui an, directorul general al societatii, Ioan Nani, cerea privatizarea cat mai rapida a fabricii, pe fondul unei nevoi tot mai mari de fonduri pentru investitii, in incercarea de a face fata concurentei tot mai puternice de pe piata. Ministrul sanatatii, Mircea Cinteza, a precizat ulterior ca Antibiotice ar putea fi privatizata in cursul anului 2006, adaugand ca mai multe organisme internationale si-au manifestat interesul pentru firma din Iasi.

Cine ar putea insa sa fie interesat de fabricile autohtone? De-a lungul timpului, mai multe corporatii internationale s-au aratat interesate de capacitatile de productie din Romania. Insa cele mai multe tranzactii au vizat fabrici noi, construite de investitori privati.

Corporatia britanica GlaxoSmithKline (GSK) a cumparat in 1998 grupul Europharm din Brasov, firma ungara Gedeon Richter a achizitionat tot in 1998 fabrica Armedica de la Targu Mures. Compania slovena Lek a preluat, la inceputul anului 2001, fabrica de antibiotice PharmaTech – tot din Targu Mures.
Pe de alta parte, in 2003, de achizitia Terapia erau interesate si companiile farmaceutice Servier (Franta) si Pharmaco (Islanda).

Cert este ca, in 2005, pe fondul dezvoltari accentuate a pietei in anul anterior, productia autohtona de medicamente ar putea intra intr-un al doilea val de vanzari. Acutizarea crizei financiare din sistemul de sanatate ar putea afecta totusi achizitiile. Va fi depasit acest obstacol?

January 24, 2006
Careul de fabrici
- SICOMED
  Sicomed Bucuresti a fost fondata in 1962 si este in prezent cel mai mare producator autohton de medicamente.
  REZULTATE FINANCIARE: Sicomed a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de circa 43,3 mil. euro si un profit net de 4,8 mil. euro.
  ACTIONARI: Compania este controlata de vehiculul Venoma Holdings detinut de fondurile de investitii Black Sea Fund si Fondul Roman Post Privatizare.
  COTA DE PIATA: 4,6%, locul cinci in topul producatorilor la sfarsitul lui 2004, conform firmei de cercetare Cegedim.
January 24, 2006
TURISM: E jale la MARE

Multi ani, pentru majoritatea romanilor, vacanta a fost echivalenta cu litoralul Marii Negre. Marea inseamna plaja, nisip, hoteluri, aglomeratie. Si bani. Cati bani produce in fiecare an litoralul romanesc al Marii Negre?

Raspunsul este simplu: 150 de milioane de euro, atat a produs anul trecut litoralul romanesc. Adica atat au cheltuit la mare cei 970.000 de turisti. Datele Institutului National de Cercetare si Dezvoltare in Turism (INCDT) spun ca cei 851.803 turisti romani si cei 118.586 de turisti straini care au vizitat statiunile de la Marea Neagra au lasat in hotelurile si restaurantele de pe malul marii 6.064 miliarde de lei, adica 150 de milioane de euro.

Suma este considerata de operatorii din turism destul de mica. Intr-adevar, asa este, daca am sti ca, de exemplu, vanzarile de electrocasnice albe, adica frigidere si congelatoare, masini de spalat si aragazuri au ajuns anul trecut, la nivel de tara, la circa 300 de milioane de euro, fiecare dintre cele trei categorii cu cam 100 de milioane de euro fiecare.

Si cum veniturile pe un sezon normal n-ar fi fost de ajuns de mici, anul acesta situatia este si mai cenusie. Prima parte a sezonului din acest an, adica lunile mai si iunie, a mers mult mai prost decat perioada similara a anului trecut, in ceea ce priveste prezenta turistilor romani pe litoral. Practic, au fost cu 40% mai putini romani, spune Lucia Morariu, presedintele Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism din Romania (ANAT) si presedinte al agentiei de turism Eximtur.

In opinia presedintelui ANAT, exista mai multe motive care explica de ce turistii romani n-au mai fost atrasi atat de mult de mare in actualul sezon. In primul rand, vremea proasta si inundatiile din aceasta perioada i-au tinut pe romani acasa. La aceasta se adauga si pretul serviciilor de pe litoral, care a crescut in acest an cu 10-15% in lei fata de anul trecut.

In varf de sezon, preturile pe camera pornesc de la 400.000 de lei (11,11 euro) pe noapte la hotelurile de o stea, de la 500.000 de cele de doua stele, la peste 800.000 de lei la hotelurile de trei stele. In acelasi timp, pachetele externe au ramas la acelasi pret in euro, iar euro a scazut de la 40.500 de lei in 2004 la 37.500 acum, ceea ce inseamna ca, in termeni reali, vacantele in strainatate s-au ieftinit, adauga Lucia Morariu.

Pe de alta parte, anul trecut, Grecia, principala destinatie externa concurenta cu litoralul romanesc pentru turistii romani, s-a vandut foarte prost din cauza Olimpiadei, cand preturile de la hotelurile din aceasta tara au fost foarte mari.

Multi turisti s-au temut de insecuritate si n-au mai mers in Grecia. In acest caz, unii dintre ei au optat pentru o vacanta petrecuta in tara. Anul acesta insa, Grecia se vinde mult mai bine pentru romani, in defavoarea litoralului romanesc.

Un alt motiv pentru numarul mic de turisti din aceasta perioada de la mare este greva CFR din aceasta luna, care a blocat transportul oamenilor din Transilvania sau Banat care, chiar daca au masini personale, prefera sa mearga la mare cu trenul, din cauza drumurilor proaste si a distantei mari. Greva CFR a omorat luna iunie, se plange Lucia Morariu.

Cu toate acestea, presedintele ANAT crede ca pentru lunile iulie si august, datorita faptului ca prognoza meteo este favorabila, se anunta o crestere masiva fata de iunie sau mai.
Speram sa recuperam in septembrie ce am pierdut in iunie si cred ca, per total, numarul turistilor romani va creste cu 10% in acest an, a adaugat ea.

Operatorii din turism spun ca intre statiunile si hotelurile de pe litoral, lucrurile incep sa se contureze in ultimii ani. Se detaseaza clar Mamaia, care este pe primul loc in cadrul cererii, cu 33%. Urmeaza Saturn, care si-a pastrat clientii cu venituri mici, cei cu bilete compensate prin Ministerul Muncii sau cei care ajung la mare prin sindicate. Dupa Saturn urmeaza Eforie Nord si Jupiter – singura statiune care se ridica fata de anul trecut. Neptunul, in schimb, scade vazand cu ochii. Exista o multitudine de hoteluri de doua stele in care nu s-a investit nimic, iar atmosfera generala a dus la scaderea interesului pentru aceasta statiune, sustine presedintele ANAT.

Pe de alta parte, intre destinatiile externe, principalul concurent al litoralului este Grecia, apoi Turcia, unde raportul calitate pret este printre cele mai bune. Este in crestere si cererea pentru Spania, unde s-a diversificat numarul ofertelor – Costa del Sol, Barcelona, Palma de Mallorca. Incepe timid si Italia, dar si Croatia si Bulgaria, fara ca prezenta romanilor in aceste tari sa fie semnificativa. Dragos Raducan, secretarul general al Federatiei Patronatelor din Turismul Romanesc, crede ca sunt doua tipuri clasice de turist roman care-si petrece vacanta pe litoralul din tara. In primul rand sunt persoane casatorite, cu venituri mici, care vin impreuna cu copiii la mare. Apoi, sunt turistii de week-end, adica persoane cu venituri mari, necasatorite, cu varste intre 20 si 35 de ani, care vin de cateva ori pe sezon la mare, in week-end, pentru distractie.

Daca numarul turistilor romani a scazut, cel al strainilor este intr-o usoara crestere, si asta datorita faptului ca acestia isi cumpara biletul de vacanta cum multe luni inainte si nu isi mai pot schimba optiunea din cauza vremii. Dar ce fel de straini sunt interesati de litoralul romanesc, care devine din ce in ce mai putin interesant chiar si pentru romani? Acesti turisti straini sunt dintre cei cu venituri reduse. Vin in general la oferte speciale, explica Ciprian Popescu, directorul general al agentiei de turism Danubius din Constanta, reprezentanta grupului TUI in Romania. Danubius a adus anul trecut 20.000 de turisti straini pe litoral, cei mai multi din tarile scandinave, Slovenia si Germania. Majoritatea acestor turisti merg la Mamaia si, dupa cum spune Popescu, cu greu le lasa convinsi s-o ia mai la vale si sa se cazeze si in celelalte statiuni.

Acestia stau in general la hoteluri de trei sau patru stele, care sunt insuficiente totusi pentru cererea din varful de sezon. Tocmai din acest motiv tarifele la hotelurile din Bulgaria, principalul concurent al Romaniei pentru turistii straini, sunt mai mici decat la noi. Oferta hoteliera este mai bogata, iar in conditiile concurentei mai mari este clar ca preturile scad.

In opinia lui Popescu, Bulgaria a castigat lupta cu Romania datorita privatizarii foarte rapide si prin faptul ca a stimulat investitiile straine. El a adaugat ca litoralul bulgar a beneficiat de investitii de peste 10 milioane de dolari pe an in ultimul deceniu, in timp ce pe litoralul romanesc, anul trecut, de exemplu, nu s-au investit mai mult de doua milioane de dolari.

Si daca tot ne comparam cu bulgarii, agentul TUI din tara vecina a adus pe litoralul bulgar anul trecut 250.000 de turisti straini, comparativ cu cei 20.000 adusi in Romania prin Danubius. Eu sunt rusinea grupului. In alte tari, cei de la TUI aduc milioane de turisti – 2,5 milioane in Spania, la fel in Egipt, un milion in Grecia, face haz de necaz Ciprian Popescu.

In toata aceasta ecuatie, un lucru este sigur pozitiv. Cand vin aici turistii straini, spune seful de la Danubius, asteptarile lor sunt foarte mici. Imaginea Romaniei este suficient de sinistra incat sa ajunga aici doar cei curajosi. Ei pornesc de la ideea ca aici nu exista nici un fel de posibilitati de agrement, asa ca orice jumatate de barca este ceva in plus si inseamna o surpriza placuta, povesteste el. Iar concluzia cea mai clara ii apartine lui Ciprian Popescu de la Danubius: Azi daca veniti la Mamaia, va apuca jalea. E deprimant. Atmosfera estivala lipseste. Vacanta placuta!

January 24, 2006
Si daca nici majorarea TVA nu ajunge?

Dupa sase luni in care ministrul finantelor a bombardat piata cu variante de modificare a Codului fiscal, pentru ca intr-un tarziu legea sa fie adoptata intr-o forma finala, incertitudinile se transfera asupra fiscalitatii lui 2006.

Imagini de protocol la Palatul Victoria: de o parte a mesei, figurile inexpresive ale reprezentantilor FMI, avand in centru figura parca sculptata in piatra a negociatorului-sef, Emmanuel van der Mensbrugghe. De cealalta parte, premierul Tariceanu zambeste larg si vorbeste gesticuland de zor, alaturi de Mugur Isarescu, guvernatorul BNR veteran al negocierilor, care priveste intr-o parte cu o figura catranita, si de ministrul finantelor, Ionut Popescu, afisand obisnuita-i atitudine relaxata.

Dupa sase luni de incordare, cu ciocniri pe alocuri intre optimismul autoritatilor si analizele reci ale Fondului, este prima runda de negocieri a guvernului Tariceanu care se incheie cu un document convenit de ambele parti. Greul discutiilor este insa reportat pentru la toamna, cand Executivul trebuie sa puna pe masa solutii concrete de reducere a deficitului bugetar la 0,5% din PIB in 2006, in paralel cu mentinerea tendintei de scadere a inflatiei si controlul derapajului inregistrat de deficitul de cont curent.

FMI a trecut peste supararea provocata de faptul ca guvernul a incalcat o intelegere de principiu care spune ca introducerea unei masuri precum cota unica presupune consultari prealabile. Insa nu poate trece peste evidenta faptului ca veniturile pe care le poate aduce cota 16% nu ajung defel. Si cere o austeritate bugetara tot mai agresiva, cu deficit in scadere, inghetari de salarii si disponibilizari.

Zgarcenia cu care ministrul finantelor a facut publice informatii privind continutul memorandumului nu poate decat sa accentueze starea de incertitudine care s-a instalat in mediul de afaceri in ultimele luni. Si, din pacate, se vede ca nici acordul cu FMI nu poate aduce mai multa lumina asupra a ceea ce urmeaza din cauza tensiunilor politice care mineaza capacitatea de decizie a guvernului.

O crestere economica sustenabila si pregatirea economiei romanesti pentru integrarea in UE implica in egala masura consolidarea fiscalitatii si in anul 2006, se spune in comunicatul comun al guvernului, FMI si BNR, la incheierea vizitei FMI. Nu a fost prezentata nici o strategie fiscala, sustine in schimb Ionut Popescu, desi documentul a fost lucrat in ultimele saptamani la Ministerul Finantelor. Tot Popescu anunta cu o zi inaintea plecarii delegatiei FMI ca TVA ar putea creste la 22% de la 1 ianuarie 2006. Dupa iesirile la rampa ale reprezentantilor PD impotriva unei asemenea masuri, dublate de ezitarile aratate de PNL, Popescu revine spunand ca nu exista nici o decizie luata si ca in acordul cu FMI nu exista nici o prevedere referitoare la TVA.

Si totusi, in acord se spune ca deficitul bugetar pentru 2006 trebuie sa scada de la 0,7% din PIB la 0,5%. Cum se va intampla aceasta, fara o majorare a TVA? Ministrul finantelor nu are inca raspuns. Popescu este acum lasat singur in fata de ceilalti reprezentanti ai coalitiei care s-au ocupat de programul economic al noii guvernari, in frunte cu Varujan Vosganian si Adriean Videanu, si care au sustinut la vremea aceea ca nivelul cotei unice trebuie sa fie de 16%. In scenariul initial al lui Varujan Vosganian era vorba de un deficit bugetar de 2% din PIB, pe care reprezentantii coalitiei impreuna cu Traian Basescu pretindeau ca il vor impune fara probleme in discutiile cu FMI. Iata ca nu au reusit sa impuna nimic: deficitul pe 2005 trebuie sa fie de 0,7% din PIB, iar actualul ministru al finantelor n-are decat sa se descurce cum stie pentru a tine bugetul in chingi atat de stranse.

Si daca in cazul Slovaciei introducerea cotei unice a fost pregatita in detaliu timp de un an, cu toate evaluarile necesare ale efectelor si pregatirea masurilor de acompaniament absolut necesare, pripa noului guvern isi cere acum plata. Majorarea TVA va costa cel mai scump prin efectul inflationist care va da peste cap socotelile Bancii Nationale, amenintandu-i credibilitatea politicii de tintire a inflatiei si putand determina o inversare temporara a trendului de scadere a dobanzilor, cu efectele negative de rigoare.

Comunicatul comun citat mai sus arata ca in Romania, sursele de baza care asigura veniturile bugetare sunt cele mai reduse intre toate cele 27 de state membre si in curs de aderare si este nevoie sa fie marite pentru a asigura cresterea cheltuielilor cu infrastructura, cu angajamentele luate pentru integrarea in UE, inclusiv contributia la bugetul european, cheltuielile cu sanatatea si recalcularea pensiilor.

De unde pot fi stranse veniturile in plus de care este atata nevoie, in conditiile in care cota unica ramane la 16%? Nici la aceasta intrebare ministrul finantelor nu poate raspunde, afirmand ca inca lucreaza la o strategie fiscala care va fi prezentata Fondului in toamna. Adica pana atunci oamenii de afaceri n-au decat sa construiasca linistiti scenarii despre ceea ce-i mai poate astepta anul viitor in materie de schimbari in legislatia fiscala. Dupa sase luni in care ministrul finantelor a bombardat piata cu variante de modificare a Codului fiscal, pentru ca intr-un tarziu legea sa fie adoptata intr-o forma finala, incertitudinile se transfera asupra fiscalitatii lui 2006. Popescu stie ca o schimbare de fond cum este majorarea TVA ar trebui introdusa in Cod cu sase luni inainte de 1 ianuarie, insa acest principiu al predictibilitatii legislatiei fiscale a fost de atat de multe ori calcat in picioare in doar cateva luni, incat nu mai inseamna decat o fraza pe hartie.

Nu putem accepta politica prin care o aparenta reducere a impozitelor directe sa fie urmata imediat de o crestere a impozitelor indirecte, ceea ce determina o crestere a inflatiei si, prin efect, a dobanzilor, este pozitia exprimata de Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR) dupa anuntata perspectiva a majorarii TVA la 22% – adica revenirea acestui impozit la nivelul din anul 2000.

Tot ceea ce incearca sa faca acum ministrul finantelor este sa carpeasca un buget care nu se poate indestula din cota unica de 16%. Cele sase luni scurse din acest an au dat dreptate calculelor initiale ale FMI: veniturile bugetului n-au crescut spectaculos dupa introducerea cotei unice. Dimpotriva, guvernatorul BNR , Mugur Isarescu, implicat direct in negocieri, spune ca ponderea veniturilor in PIB scade anul acesta sub pragul de 30%, mult mai mic decat cel din Bulgaria, de exemplu, de circa 36% din PIB.

Insuficiente s-au dovedit si paleativele identificate in graba, in primavara, de acelasi ministru al finantelor – taierea mai multor facilitati de care companiile beneficiau la calculul impozitului pe profit, majorarea impozitului pe veniturile din dobanzi si introducerea impozitului pe tranzactiile imobiliare, pentru ca impozitul pe castigurile din capital nu mai creste anul acesta – impotriva vointei declarate a lui Ionut Popescu. Firesc, in aceste conditii vine intrebarea: Si daca nici majorarea TVA de la 19 la 22% nu ajunge?.
Sebastian Vladescu, membru al Centrului Roman de Politici Economice (CEROPE) si fost secretar de stat la Finante in guvernul Isarescu, spune ca organizatia din care face parte recomanda majorarea TVA inca de acum sase luni. Oricum banii nu ajung, afirma reprezentantul CEROPE, organism pe care Popescu spune ca il consulta in stabilirea strategiei fiscale pe urmatorii trei-patru ani.

Deocamdata, mai nimic concret despre aceasta strategie. Doar promisiunea reducerii nivelului CAS, privita de autoritati ca o contrapondere la majorarea TVA. Reprezentantii guvernului s-au lansat deja intr-o licitatie: ministrul finantelor vorbeste cu mare greutate de o scadere de 2-3 puncte procentuale, premierul Tariceanu salta miza la 5 puncte. De unde bani in aceste conditii si pentru plata pensiilor recolerate, si pentru infrastructura, si pentru confinantare, si pentru restrangerea in continuare a deficitului bugetar? Nu se stie. Asteptam strategia fiscala la care Ministerul Finantelor lucreaza in aceasta vara.

Intr-un asemenea context, nu se contureaza decat o perspectiva certa: niste impozite vor creste serios anul viitor, oricum ar fi construita strategia cu pricina si oricare ar fi alegerea facuta in cele din urma de guvern – fie TVA, fie cota unica, fie accizele, fie o combinatie din cele trei.

January 24, 2006
Sisteme de operare: WINUX

Intr-o lume a PC-urilor dominata autoritar de Microsoft, sistemul de operare gratuit Linux incepe sa isi faca loc. Dupa ce a reusit sa acapareze o parte consistenta din piata de servere, Linux are de infruntat cel mai rezistent inamic: obisnuinta utilizatorului.

La inceputul anilor 90, un student la Universitatea din Helsinki s-a gandit, din amuzament, sa creeze un sistem de operare pentru computerele personale. Nu era neaparat nemultumit de Macintosh sau de Windows, care erau si ele in perioada copilariei. Vroia sa aiba pe computerul personal un sistem Unix, ca acela de pe serverele universitatii sau ale companiilor.

Linus Torvalds a plecat de la o incercare similara, un sistem de operare numit Minix, adica un Unix mai mic. Torvalds i-a imbunatatit timpul de raspuns si a adaugat alte facilitati care sa il faca potrivit pentru utilizarea de zi cu zi. Prima varianta a sistemului a fost gata la inceputul lui 1991, dar Torvalds nu s-a gandit nici o clipa sa comercializeze ceea ce a creat, ci a distribuit codul de programare oricui se arata interesat. Ideea a prins si mai multi pasionati au inceput sa lucreze la imbunatatirea a ceea ce a creat finlandezul.

Asa s-a nascut Linux, un sistem de operare gratuit, pe care specialistii il considera mai stabil, imun la atacuri si virusi, care poate fi folosit atat pe computere personale, cat si pe servere. Asa s-a nascut si ideea de open source – programe de calculator gratuite, la a caror conceptie are acces toata lumea si care pot fi imbunatatite de oricine doreste si se pricepe.
La aproape 15 ani dupa, gigantul hi-tech IBM recomanda angajatilor sai sa utilizeze software open source.
Pentru a naviga pe Internet, angajatii companiei au fost sfatuiti sa foloseasca browserul Firefox al celor de la Mozilla in locul Internet Explorer-ului de la Microsoft. Mai mult – si de data aceasta nu ca recomandare – IBM va transfera toate operatiunile sale pe computere care folosesc sistemul de operare Linux, spun oficialii companiei.

Vrand-nevrand, batalia pe care Windows o purta cu serverele de tip Unix, intre care si cele Linux, ca varianta a Unix, se va purta si pe calculatoarele personale. In timp ce Windows pare sa castige tot mai mult teren pe servere, in detrimentul sistemului de operare Unix, variantele pentru PC ale Linux incep sa conteze in piata. Dar Linux avanseaza si in detrimentul parintelui sau, Unix, la capitolul servere. Potrivit IDC, pe o piata in crestere, vanzarile de servere Unix au adus in primul trimestru din acest an venituri cu doar 2,8% mai mari si o crestere cantitativa de 5%, fata de perioada similara a anului trecut. In schimb, varianta Windows pentru servere a adus, in aceeasi perioada, cu 12,3% mai multi bani pentru Bill Gates, vanzandu-se cu 10,7 procente mai bine decat in primul trimestru din 2004. Dar serverele care opereaza Linux sparg topul, cu o crestere valorica a vanzarilor de 35%.

Vorbind cinstit, care ar fi insa sansele ca Linux sa ameninte suprematia sistemului de operare Windows pe computerele personale? Sau, de ce ar fi mai bun un server bazat pe Linux decat unul pe care ruleaza sistemul de operare al Microsoft? Si, in afara de faptul ca nu costa nimic, de ce ar fi de preferat o solutie open source la care au contribuit mai multi creatori in diferite etape de evolutie a acestuia, in loc de produsul unei singure companii, creat si dezvoltat de aceeasi echipa de cercetatori? Avantajele unei platforme fata de o alta platforma constau in capabilitatea de a oferi raspunsuri cat mai precise problemelor pe care clientii le au si de a oferi o valoare de business mai buna, sustine Dan Bulucea, Platform Strategy Manager la Microsoft Eastern Europe. Clienti si analisti deopotriva au conchis ca aceasta abordare ofera mai multa valoare si reduce TCO-ul (total cost of ownership), prin productivitate, eficienta si management superior platformei Linux.

Cu alte cuvinte, daca toata lumea de la birou are Windows pe PC, un server comandat tot de Windows se va intelege mult mai bine cu computerele respective. Si mai ieftin. Dar daca am avea un server Linux si tot Linux pe computerele personale? Nu ar fi si mai ieftin, din moment ce Linux nu costa nimic? Acest lucru e cam greu de realizat, din cel putin doua motive. Mai intai, daca o asemenea arhitectura de retea e posibila la IBM, in multe alte organizatii, un alt ecran al computerului decat cel al Windows i-ar pune pe multi in incurcatura. Iar banii de scolarizare a personalului pentru a folosi un sistem de operare gratuit aproape ar echivala costul licentelor Microsoft Windows si Office pentru calculatoarele respective.

Nu sunt putini cei care afirma ca vulnerabilitatea Windows in fata atacurilor informatice provine din faptul ca, pur si simplu, toata lumea incearca sa il sparga, din moment ce acest sistem de operare ruleaza pe 95% din calculatoare. De ce sa infectezi cu virusi un Mac sau un computer cu Linux la bord? Cate potentiale victime ai avea? 5% din utilizatorii de computere?

Doua studii invocate de Microsoft vin sa zdruncine putin mitul securitatii aproape imbatabile a sistemului de operare Linux. Primul este de la Security Innovation, publicat recent, care compara facilitatile de securitate din bazele de date. Ca o concluzie a acestui studiu, analistii subliniaza ca bazele de date Microsoft au mult mai putine vulnerabilitati decat cele care ruleaza pe platforma Linux. Cel de-al doilea studiu este facut de Wipro Technologies, publicat in aprilie. Comparand costurile de patch management (managementul update-urilor) in platforme Windows si platforme Linux, analistii au descoperit ca desktop-urile Windows sunt cu 14% mai ieftin de intretinut decat desktop-urile Linux, in timp ce serverele Windows sunt cu 13% mai ieftin de intretinut decat serverele Linux, citeaza Dan Bulucea din studiul celor de la Wipro.

Dar cel mai mare impediment pentru raspandirea unui sistem de operare bazat pe standarde deschise, chiar si unul destul de raspandit cum e Linux, printre utilizatorii obisnuiti, il constituie lipsa aplicatiilor.
Fara nici un fel de gluma, ati vazut vreodata un joc de calculator pentru Linux? Jocurile sunt primul pas al unui utilizator incepator catre lumea informaticii. Si daca te-ai obisnuit cu Windows, in 90% din cazuri vei continua cu Windows.

Eva Beck, open source and Linux Business Manager pe zona EMEA la HP, spune ca nivelul de pregatire al consumatorilor pentru o schimbare de mediu de lucru, cum e trecerea de la Windows la Linux, e scazut. Doar utilizatori cu abilitati tehnice mai avansate ar putea face trecerea fara probleme. La fel, pentru munca de birou, nivelul de acceptare este doar mediu, afirma ea. In schimb, cei care lucreaza mult cu computerul, acceseaza baze de date si efectueaza schimburi permanente de baze de date si tranzactii, sunt suficient de pregatiti pentru schimbare. Singurele probleme ar putea aparea la navigarea pe Internet si la functiile de posta electronica.

Un browser a carui infatisare si functii sunt diferite de Internet Explorer si un client de mail, altul decat Outlook sau Outlook Express, proprietatea Microsoft, ar putea cauza neplaceri.
Dar exista si variante mai putin neplacute pentru cei care vor sa faca benevol trecerea la Linux. Pe un computer cu doua hard-diskuri se poate instala Linux pe unul din ele, in paralel cu Windows. Din pacate, cele doua sisteme nu pot fi folosite simultan. Dar nu pentru mult timp.

Epoca procesoarelor dual-core (doua procesoare intr-unul singur) si-a facut debutul. Iar versiunea a treia a softului Xen de la XenSource va asigura managementul optim al accesarii procesoarelor si a memoriei computerelor de catre doua sisteme de operare simultan. In viitor, odata cu procesoarele multi-core, accesul simultan va putea fi posibil pentru mai multe sisteme de operare. Nu ati dorit niciodata sa aveti doua computere separate – cel de acasa si cel de la serviciu – intr-o singura carcasa? Fiecare dintre ele cu politica lui de securitate si acces la baze de date sau Internet? S-ar putea sa fie asa, dar cred ca merita sa ne intrebam de ce sa facem acest lucru, spune Bulucea. Clientii doresc o platforma care sa le permita sa isi scada costurile, dar care in acelasi timp sa le ofere valoare si avantaje de business, nu sa instaleze si sa intretina mai multe sisteme de operare – o optiune care poate fi foarte scumpa.

Asadar, care e finalitatea? Ce nevoie avem de mai multe sisteme de operare? Sa alegem din lista de motive unul singur. Nu securitatea mai mare, nici viteza sporita cu care ruleaza, nici macar faptul ca e gratuit nu ar fi acest motiv. In multe cazuri, un sistem de operare necesita costuri in plus pentrru achizitionarea de softuri suplimentare, care sunt uneori mai scumpe decat cele integrate in platforma Microsoft. Motivul ar fi libertatea de a alege din mai multe optiuni. Windows sau Linux. Sau amandoua.

January 24, 2006
GAZONUL CU MILIONARI

Sunt celebri si bogati. Au foarte multi bani lichizi – cat nu reusesc sa stranga majoritatea oamenilor de afaceri intr-o viata intreaga. Teoretic, pot incepe orice business. Practic, cu rare exceptii, investesc in imobiliare si turism. Sunt sportivii care au facut zeci de milioane de dolari din fotbal: jucatori – Gheorghe Hagi, Gica Popescu, Ilie Dumitrescu, Adrian Ilie – sau antrenori ca Mircea Lucescu sau Mircea Rednic.

Fiecare dintre marii fotbalisti sau antrenori romani care au evoluat la echipe de top din strainatate au acumulat, pe langa faima, averi considerabile. Dupa ce au semnat, ani la rand, contracte de ordinul sutelor de mii si milioanelor de dolari, sfarsitul carierei i-a gasit pe unii dintre ei cu cel putin zece milioane de dolari in cont. Pe parcursul acumularilor, au realizat ca se afla in fata unei probleme: cum ne investim banii pentru a le mentine si creste valoarea?

Fostul international roman Gica Popescu (38 de ani), poreclit de colegi si de fani Baciul, marturiseste ca problema investitiilor a aparut imediat dupa 1990, cand au venit si primele contracte cu echipele straine. M-am straduit, insa mi-am investit banii si bine, si prost. Cu timpul, am inteles ca e nevoie sa invat, explica Popescu.

Totusi, cei mai multi dintre fotbalisti s-au bazat pe fler cand a venit vorba de investitii. In loc sa apeleze la consultanti profesionisti, au mers pe mana rudelor sau a oamenilor de incredere. Adrian Ilie a investit intr-un hotel la Poiana Brasov care este administrat de socrul sau. Majoritatea angajatilor hotelui Iaki de la Mamaia, detinut de Gheorghe Hagi, sunt rude cu fostul jucator, iar Ilie Dumitrescu isi conduce afacerile impreuna cu sotia sa, Letitia. De asemenea, este de notorietate ca managerul sportiv Giovanni Becali este un sfatuitor apropiat al fotbalistilor pe care i-a impresariat: Gica Popescu, Dan Petrescu, Gica Hagi. Giovanni intotdeauna a sfatuit fotbalistii sa tina de bani, isi aminteste Popescu.

Lipsa de incredere in oameni din afara cercului de apropiati are si explicatii. Sunt situatii cand sportivii au dat credit unor parteneri care, nesupravegheati indeaproape, au pus pe butuci afacerile care le erau lasate pe mana. Este cazul antrenorului Mircea Lucescu care, desi s-a orientat catre afaceri teoretic bune, a avut surpriza neplacuta sa-si vada firmele falimentate. Sunt deja de notorietate insuccesele lui Lucescu la fabrica de pantofi din Iasi, la compania de asigurari Croma sau la intreprinderea Romradiatoare de la Brasov. Ce e de facut daca ai multi bani, insa nu te pricepi sa faci afaceri, iar prietenii sunt gata sa confirme teoria ca omul se cunoaste la bani? In Occident exista consultanti specializati care se ocupa exact de aceasta categorie de oameni bogati, insa fara cunostinte de management: mari fotbalisti, vedete de televiziune sau cinema, avocati, medici. In baza unui contract de consultanta, banii sunt investiti si administrati in mod profesionist, iar consultantii dau un raport regulat clientului sau clientilor lor. Sunt situatii cand o asemenea firma de consultanta pune la un loc banii mai multor indivizi si creeaza un mic fond de investitii de tipul private equity. Banii sunt plasati in proiecte mai mari, cu randamente superioare.

Si in Romania exista know-how pentru un asemenea tip de consultanta, insa realitatea este ca sportivii nu apeleaza la astfel de servicii. Lipsa de incredere si, uneori, de deschidere sunt principalele motive. Am mers in afaceri cu familia. Ne-am dezvoltat incet. Nu ne-am aruncat cu capul inainte, isi defineste Adrian Ilie filozofia de investitii. In varsta de 31 de ani, fotbalistul supranumit Cobra a jucat pana in aceasta vara la FC Zürich, insa nu mai este dispus sa semneze un contract in orice conditii. Pana acum a castigat din fotbal aproximativ 10 milioane de dolari.

Horia Galateanu, consultant la Roland Berger Strategy Consultants, subliniaza prapastia dintre fotbalisti si profesionistii in investitii: In Romania s-a format o clasa de oameni care castiga foarte multi bani fara sa aiba cunostinte de management sau cultura investitionala. Din pacate, oamenii din aceasta categorie nu apeleaza la serviciile unor profesionisti si investesc dupa ureche sau dupa sfaturile rudelor. Consultantul de la Roland Berger mai spune ca, folosind expertiza unor profesionisti, banii fotbalistilor ar putea aduce randamente mai bune. In plus, acestia ar beneficia de castiguri viitoare solide, prin diversificarea investitiilor.

E adevarat ca sportivii cu multi bani nu dau navala in birourile specialistilor in investitii, dar ceva consultanta tot folosesc. Intervievati de BUSINESS Magazin, Gica Popescu sau Ilie Dumitrescu au confirmat existenta unui prieten care ii povatuieste in materie de plasamente. Prietenul fotbalistilor – Paul Prodan, director in cadrul ING Bank – a refuzat sa comenteze pe aceasta tema. Fotbalistii consiliati de Prodan au conturile la ING si sunt considerati clienti de lux, statut care ii revine oricarei persoane care are un depozit de cel putin 100.000 de euro. Clientii de lux ai unei banci beneficiaza de servicii de private banking. Asa pot sa-si negocieze individual cursul de schimb sau dobanda, spune Calin Pop, corporate affairs manager in cadrul ING.

Am investit bazandu-ma pe fler, declara fostul international roman Ilie Dumitrescu (36 de ani) care, dupa incheierea activitatii fotbalistice, a devenit antrenor la echipa greceasca Akratitos Atena. Dumitrescu explica foarte clar de ce fotbalistii prefera sa investeasca in imobiliare si turism: Mai ales imobiliarele sunt investitii care nu necesita prezenta mea in Romania si care se pot administra fara prea multa bataie de cap. In cazul lui Ilie Dumitrescu, toate investitiile pe care le-a facut pana acum au fost in domeniul imobiliar: a cumparat galeria de arta Hanul cu Tei nu doar pentru ca fostul fotbalist este pasionat de arta, ci mai ales, datorita pozitiei cladirii, in centrul istoric al Capitalei.

Dumitrescu a cumparat anul trecut etajul I al cladirii si 350 mp din curtea interioara. De cand am cumparat, pretul pe metrul patrat a crescut cu 60%. Pretul platit de mine a fost de 1.000 de euro/mp, mai spune fostul international, care estimeaza valoarea acestei investitii la peste trei milioane de euro. Dumitrescu a mai cumparat o casa pe strada Paris, in care, de altfel, locuieste. Pe langa faptul ca valoarea unei case intr-o asemenea zona (resursa limitata!) nu poate decat sa creasca, Dumitrescu pune pret pe casa din strada Paris pentru prestigiu: cum spune el, locuinta te reprezinta.

Deocamdata, activitatea Hanului cu Tei nu este o afacere foarte banoasa, actualul proprietar afirmand ca este bucuros daca le poate plati celor 40 de angajati ai sai (mosteniti de la stat) salariile. Una peste alta, interzicerea traficului rutier in centrul vechi a redus cu 50% vanzarile de obiecte de arta, se plange Dumitrescu. Galeria de arta nu este o afacere. Targetul meu este sa mentin valoarea brandului «Hanul cu Tei». Aplecarea spre arta nu este atributul exclusiv al lui Ilie Dumitrescu. Dupa meciuri si antrenamente istovitoare, Adrian Ilie se deconecteaza in timpul liber cantand la orga. Totusi, pentru el, arta a ramas doar la capitolul loisir, nereprezentand o preocupare investitionala. Principalele active ale lui Ilie sunt hotelul de patru stele Ruia din Poiana Brasov si complexul de vile din aceeasi statiune turistica.

Cobra a investit circa cinci milioane de dolari la Poiana Brasov, adica jumatate din toti banii pe care i-a castigat din fotbal de-a lungul carierei. A ales aceasta statiune datorita sfaturilor socrului sau, care a lucrat in turism la Poiana Brasov inainte de Revolutie. Din 1997 am inceput sa investim in cabana Ruia, pe care am transformat-o ulterior in hotel de patru stele, povesteste Ilie. In opinia sa, investitia in teren (in total doua hectare), incluzand modernizarea constructiei si dezvoltarea unui cartier de vile pentru inchiriat, si-a dublat sau chiar triplat valoarea de-a lungul anilor. Daca vorbim doar de teren, pretul unui metru patrat a explodat de la 40 de dolari la 150 de euro.

Adrian Ilie a mers in afaceri alaturi de Iulian Filipescu, cei doi fiind colegi de echipa la FC Zürich. Doua din cele 13 vile din minicartierul de la Poiana Brasov ii apartin lui Filipescu. Aceeasi asociere a functionat si in zona rezidentiala Pipera din apropierea Bucurestiului, unde cei doi au construit impreuna vile de inchiriat pe o suprafata de 3.000 mp. Adrian Ilie mai are o vila in zona Herastrau si o casa in Craiova, orasul sau de bastina. Tot in Craiova, Ilie a avut la inceputul anilor 90 discoteca Aristocrat, afacere de mare succes la care a renuntat din cauza unor neintelegeri cu proprietarii cladirii. Poate, Aristocrat este singurul business care are ceva in comun cu pasiunea lui Ilie pentru muzica.

Pana la urma, fotbalul – sportul din care s-au castigat mult mai multi bani decat au putut acumula oameni de afaceri de meserie – mai reprezinta ceva pentru fostii jucatori sau pentru cei aflati la final de cariera? Pentru mine, fotbalul a fost si va ramane cea mai buna afacere, afirma Ilie Dumitrescu. Asa se explica dorinta fostului fotbalist de a antrena in continuare. In aceeasi situatie se afla si Gheorghe Hagi, supranumit Regele, care recent a fost in carti pentru postul de antrenor la Steaua Bucuresti.

Gica Popescu a continuat sa faca bani din fotbal si dupa ce a dezbracat tricoul de fotbalist. Popescu este asociat cu Giovanni si Victor Becali in compania de management sportiv Becali & Popescu. Business-ul de promovare si vanzare a fotbalistilor nu este insa nici constant, nici previzibil. In 2003, anul in care am devenit actionar la Becali & Popescu, s-au facut 20 de transferuri, insa ulterior nu ne-a mai mers la fel de bine, povesteste fostul fotbalist, actualmente investitor. Managementul sportiv reprezinta o tranzitie catre altceva. Deocamdata, imi face placere, pentru ca am radacini in lumea fotbalului.

Legaturile lui Popescu cu fotbalul s-au pastrat si prin crearea scolii de fotbal de la Craiova, investitie care a totalizat 2,7 milioane de euro. La scoala lui Gica Popescu sunt inscrisi 250 de copii cu varste cuprinse intre opt si 18 ani. Investitia intr-o asemenea afacere este, in mod cert, una pe termen mediu si lung: este suficient ca trei-patru tineri fotbalisti sa fie transferati la echipe mari de peste hotare, pentru sume cuprinse intre 500.000 si un milion de euro, pentru ca banii plasati in scoala de fotbal sa fie recuperati. Cu ideea de a deschide o scoala pentru tineri fotbalisti cocheteaza si Adrian Ilie. Acum studiaza mai multe posibile amplasamente pentru scoala, in Ardeal (inclusiv din Brasov, zona in care detine doua hectare de teren). Vreau sa fac o echipa pentru liga a doua, de aceea sunt interesat de o baza sportiva omologata, explica Adrian Ilie. Fotbalistul oltean are si propria companie de impresariat. Unul din jucatorii manageriati de Adrian Ilie este chiar fratele sau, Sabin – in prezent fotbalist la o echipa din China. O scoala de fotbal are sens alaturi de o companie de management sportiv, afirma Ilie Dumitrescu, care nu crede ca va investi in acest domeniu, desi el insusi a deschis la sfarsitul anilor 90 o companie de impresariat, Sport & Business World.

Prietenia de pe terenul de fotbal s-a pastrat si in afaceri. Nu este un secret ca Gheorghe Hagi, Dan Petrescu si Gica Popescu sunt parteneri de afaceri. Eu impreuna cu Gheorghe Hagi, Dan Petrescu si Victor Becali dezvoltam un proiect imobiliar la Bucuresti, pe Soseaua Nordului, afirma Gica Popescu. De fapt, afacerile lui Popescu cu Hagi pot fi considerate afaceri in familie, cei doi fosti jucatori fiind cumnati. In plus, contactat de BUSINESS Magazin, Dan Petrescu a spus ca merge in afaceri pe mana lui Gica Popescu – un adevarat mentor pentru cel poreclit Bursucul. Gica este seful. Asa a fost dintotdeauna, a declarat Dan Petrescu.

Imobiliarele reprezinta specialitatea lui Gica Popescu. De altfel, lui ii place sa compare structura sportiva solida a generatiei sale cu structura unui bloc construit inainte de 1990. In anii premergatori Revolutiei ne-am format ca sportivi si, ulterior, avand ocazia sa jucam la echipe de club din strainatate, ne-am slefuit. Ne-am schimbat mentalitatea, conchide Popescu. Generatia noastra a schimbat eticheta fotbalistului roman. Popescu a facut o pasiune pentru Spania, dupa perioada in care a jucat pentru FC Barcelona. Cu aceasta echipa, el a castigat in sezonul 1996-1997 Cupa Spaniei si Cupa Cupelor. Dupa ce a incetat sa mai fie fotbalist activ, a devenit un investitor imobiliar pe piata spaniola.

Daca Adrian Ilie se lauda ca nu a vandut si nu va vinde nici una din achizitiile sale de real estate, modelul lui Gica Popescu este inspirat de piata de capital: cumpara si vinde cu un anumit castig. Impreuna cu alti investitori imobiliari, cumpara cladiri de apartamente in faza de proiect, dupa care vinde apartamentele separat. Impreuna cu partenerii mei, luam cate 50 de apartamente o data si le vindem unul cate unul. Acest gen de investitie ne aduce un randament de circa 30-40% intr-un an si jumatate, povesteste Popescu, omul care a investit, in special, la Ibiza si Madrid. Am cumparat constructii mai ales pe malul Marii Mediterane. Investitiile imobiliare ale fostului capitan al nationalei au avut si randamente de 400% pe o perioada de cinci ani (tot in Spania), iar valoarea unei case cumparate in Dubai a crescut de 20 de ori: de la 90.000 de dolari la doua milioane, in doar cativa ani. Popescu spune ca in acest caz a avut inspiratie, dar si mult noroc.

Desi nu este absolvent de MBA, actualul om de afaceri aplica un principiu de aur: nu investeste doar banii proprii, ci se dezvolta si cu fonduri atrase. Banii tai sunt cei mai scumpi, spune Popescu, ale carui investitii in real estate se ridica la 10 milioane de dolari. Cat despre studii de specialitate, este interesat sa urmeze cursurile unui MBA romanesc, daca ar avea mai mult timp liber la dispozitie.

Imobiliare si iar imobiliare. Horia Galateanu de la Roland Berger pune investitiile in cladiri si terenuri ale oamenilor de fotbal mai mult pe seama inspiratiei. Intamplator, zona imobiliara are potential. Din intamplare, au ales o zona buna, comenteaza Galateanu.

Hotelaria este o alta afacere predilecta a fotbalistilor. Hotelaria privita tot ca investitie imobiliara. Adrian Ilie are hotelul de 32 de camere Ruia din Poiana Brasov, Hagi este proprietarul hotelului Iaki de la Mamaia, iar Gica Popescu a terminat un hotel la Calafat, inceput in primii ani 90. Ilie Dumitrescu a achizitionat cabana Belvedere, situata intre Paraul Rece si Predeal. Deocamdata, antrenorul de la Akratitos Atena doar a cumparat imobilul si terenul de 2.100 mp, insa nu s-a ocupat de aceasta investitie. El urmeaza sa construiasca pe acest teren un hotel impreuna cu un partener strain. Oricum valoarea locului creste, comenteaza Ilie Dumitrescu. Nici Anghel Iordanescu, fost antrenor al echipei nationale, nu s-a tinut departe de turism, fiind proprietarul a doua hoteluri din Predeal.

Hotelaria este o afacere buna din doua puncte de vedere: valoarea activelor imobiliare creste, iar marjele de profit sunt bune (circa 50%). Acest al doilea avantaj permite o amortizare rapida. In cinci ani, mi-am amortizat investitia in hotelul Ruia, motiv pentru care am inceput si alte proiecte, afirma Adrian Ilie, care a investit in terenul de la Poiana Brasov si in hotel circa trei milioane de dolari.

Si Iaki, hotelul lui Hagi de la Mamaia, merge bine. De notat ca Hagi este cel mai discret fotbalist atunci cand vine vorba de afacerile sale. Fostul hotel Bucuresti de pe litoral a fost achizitionat de compania Hagi Sport, detinuta de fotbalistul roman la sfarsitul anilor 90, investitiile pentru modernizarea imobilului ridicandu-se la peste zece milioane de euro. Iaki a avut inca din primul an de functionare venituri de peste un milion de euro. Remarca: desi afacerile in turism ale fotbalistilor nu merg rau, managementul este realizat in general cu ajutorul rudelor si al apropiatilor si nici un sportiv nu s-a gandit pana acum sa-si afilieze hotelul unui lant international pentru a beneficia de stabilitate pe termen lung. Probabil ca majoritatea jucatorilor se gandesc ca numele lor este un brand suficient de puternic pentru a atrage clientii. Deocamdata au dreptate.

Pe langa sportivii care au facut investitii extrem de conservatoare (imobiliare, turism, depozite bancare), exista si o categorie – restransa – de investitori mai curajosi. Antrenorul Mircea Rednic a cumparat o fabrica de echipament sportiv (vanduta ulterior), Gica Popescu detine 76% din actiunile producatorului de vinuri Vincon, iar Mircea Lucescu este, de departe, cel mai diversificat antreprenor-sportiv. Cel botezat Il Luce, actualmente antrenor la echipa ucraineana Sahtior Donetk, si-a incercat norocul in afaceri cu incaltaminte, asigurari, turism si radiatoare pentru autovehicule.

Practic, Lucescu a fost singurul care incercat sa faca afaceri cu adevarat. Principala sa greseala? S-a aliat cu parteneri care, profitand de absenta sa din Romania, au administrat business-urile in mod pagubos. Eu am fost furat, se plange Mircea Lucescu. Cel mai recent esec al antrenorului este scoaterea la licitatie a intreprinderii brasovene Romradiatoare, unde detinea 40% din actiuni. Compania a mers bine intre 2000 si 2005, insa ne-au ingropat datoriile istorice din perioada 1990-2000, de care eu nu stiam cand am devenit actionar in 2000, explica Lucescu. Dupa schimbarea puterii de la finele lui 2004, Romradiatoare a fost nevoita sa-si plateasca datoriile catre Ministerul de Finante, motiv pentru care a fost scoasa la licitatie si vanduta pentru sapte milioane de euro, in conditiile in care valoarea sa este estimata de Lucescu la 15 milioane de euro. De altfel, antrenorul a contestat aceasta decizie.

O alegere cel putin la fel de proasta a fost si investitia la firma de asigurari Croma, a carei activitate a fost suspendata de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor in primavara lui 2004, intrucat Croma ajunsese in imposibilitate de a-si mai plati obligatiile financiare fata de asigurati. Ulterior, Lucescu a vandut compania (numai de o afacere n-a fost vorba!) catre Eurom Bank. Situatie proasta si la fabrica de pantofi Lucescu, in care a fost asociat cu doi frati italieni. Lucescu spune ca spera sa-si recupereze de la cei doi macar banii investiti initial.

Nu mai vreau sa fac nici o afacere. O sa imi tin banii la banca, oricat de mica ar fi dobanda, explica Lucescu. El mai spune ca esecurile sale au drept cauza absenta sa din Romania. Ceilalti sportivi care s-au intors acasa au putut sa aiba grija de afacerile lor si nu au avut probleme, conchide Lucescu.

Il Luce recunoaste ca nu si-a ales oamenii potriviti pentru administrarea propriilor afaceri, insa considera ca este prea tarziu ca sa apeleze la consultanti de investitii. Totusi, daca ar fi devenit actionar 100% in afacerile spre care s-a orientat si si-ar fi ales echipe de manageri profesionisti, situatia sa ar fi fost acum cu totul alta.

Un alt antrenor care a incercat altceva decat turism si imobiliare este Mircea Rednic (43 de ani). Impreuna cu cumnatul sau, fostul elev al lui Lucescu a devenit la sfarsitul anilor 90 actionar intr-o fabrica de echipament sportiv si imbracaminte. In urma cu an si jumatate, Rednic si cumnatul sau au primit in schimbul actiunilor un pret de nerefuzat din partea asociatilor italieni. Eu si cumnatul meu am primit o oferta de cumparare de patru milioane de euro, spune Rednic, care s-a ales cu doua milioane de euro din aceasta afacere. Am decis sa vand, pentru ca oricum nu ma pricepeam la confectii.

Cu banii castigati a decis sa se indrepte catre domeniul preferat al fotbalistilor: real estate. Rednic a investit patru milioane de euro in terenuri si imobile pe Valea Prahovei, in Bucuresti si la Liege. Antrenorul are in Belgia doua case: una in care locuieste si cealalta pentru inchiriat. Belgia este o tara cu resurse imobiliare limitate. Totodata, aici oricand voi gasi sa inchiriez, pentru ca aceasta tara este centrul administrativ al Uniunii Europene si al NATO. Dupa 26 de ani petrecuti in lumea fotbalului, ca antrenor si fotbalist, Rednic a ales, pentru moment, sa isi petreaca mai mult timp alaturi de familie. Daca mi se va oferi ocazia sa mai antrenez, n-o sa refuz, conchide Rednic.

Picioarele si talentul sunt considerate, in general, principalele active ale fotbalistilor si antrenorilor. Cu toate acestea, numele este asset-ul numarul unu. Sportivii de succes isi vand notorietatea, asociindu-si imaginea cu diverse branduri celebre. Gheorghe Hagi a fost imaginea Texaco, a Gillette si, acum, a producatorului german de autovehicule BMW. De asemenea, Bogdan Stelea este imaginea Hummer. Mutu a fost imaginea Pepsi si Adidas, insa, dupa suspendarea sa de anul trecut din cauza consumului de cocaina, contractele sale publicitare, in valoare de 2,5 milioane de euro, au cazut.

Ce castiga un brand puternic cand se asociaza cu imaginea unui fotbalist sau a unui sportiv? De pilda, in Statele Unite, brandul induce consumatorului sentimentul ca performanta sportivului este determinata de utilizarea produsului promovat. In Romania, acest lucru fiind interzis, produsul se asociaza cu momente din viata privata a sportivului, sau ramane la «asocierea pasiva», explica Mihai Ghyka, director de marketing la producatorul de bere Interbrew si presedintele International Advertising Association Romania.

Compania in care activeaza Ghyka este sponsorul echipei nationale de fotbal de sapte ani (cu marca Bergenbier), fiind cel mai lung parteneriat sportiv din Romania. Cat castiga fotbalistii si echipele din tara din asocierea cu mari branduri? Contractele de asociere cu sportul variaza intre 5.000 de euro si sute de mii de euro, sumele depinzand de notorietate, rezultate si audienta generate de sportiv/echipa, mai spune Ghyka. In definitiv, publicitatea aduce sportivilor venituri la fel de mari ca si contractele de joc.

De exemplu, contractul record al lui Mutu din 2003 cu gruparea londoneza Chelsea, de 3,5 milioane de euro salariu pe sezon, este comparabil cu contractul de publicitate semnat cu Adidas si Pepsi. Ca sa nu mai vorbim de nivelul veniturilor obtinute de starurile fotbalului occidental: inainte de a semna cu Pepsi, despre David Beckham s-a scris ca isi va mai adauga in cont intre 30 si 50 de milioane de lire sterline. Adrian Mutu (25 de ani) a stralucit in materie de sume de transfer si salarii anuale, insa la afaceri nu a prea excelat. Si-a construit mai degraba un renume de mare cheltuitor decat unul de investitor. Se pare ca este proprietarul clubului Melody Bar din Bucuresti si al unei fabrici de blugi care se comercializeaza la Paris.

Sunt fotbalistii romani care si-au pus ghetele in cui oameni de afaceri? Oameni de afaceri mai putin; mai degraba investitori cu multi bani, dar foarte precauti. Nu apeleaza la specialisti, iar cand sunt trasi in piept de parteneri, ajung sa sufle si in iaurt. Lectia pe care o stiu bine este sa investeasca in turism si imobiliare, iar o parte din bani si-i tin la banca. De ce nu sunt dispusi sa indrazneasca mai mult? Ne intoarcem la vorba lui Ilie Dumitrescu: Am ales investitii care nu necesita prezenta mea in Romania si care se pot administra fara prea multa bataie de cap.

January 23, 2006
PAUL PRODAN, BANCHERUL FOTBALISTILOR

A lucrat in perioada de inceput la firma fratilor Becali, in deceniul trecut, fiind responsabil de contabilitate. Ulterior, a lucrat in dealing la BRD si a plecat la ING atunci cand banca olandeza a intrat pe piata romaneasca. In timp s-a imprietenit cu aproape toti fotbalistii de top si cu antrenorii lor, atragandu-i spre ING.

Prezenta fotbalistilor este familiara la ING, in special la dealing, acolo unde poate fi gasit de multe ori Prodan, incercand sa speculeze fluctuatiile de curs. Prodan a urcat treptat in ierarhie, devenind director general adjunct, responsabil cu extinderea retelei. Atunci cand Romania a jucat cu Slovenia in barajul de calificare pentru Campionatul Mondial din Japonia (2002), Prodan a fost cel care a adus tricourile cu maneca lunga ale tricolorilor la Ljubljana, avand in vedere ca ei plecasera de la Bucuresti cu tricouri cu maneca scurta. Bancherul poate fi zarit la meciuri fie pe stadionul lui Dinamo, fie pe cel al Stelei, la fotolii sau la loja, in spatele fie al lui Giovanni Becali, fie al lui Cristi Borcea, fie al lui Hagi sau Gica Popescu. Si Gigi Becali e clientul lui. Un bancher n-are simpatii, interesul lui e sa administreze banii.

January 23, 2006
Venea o iluzie pe Siret

Inundatiile din ultimele saptamani au reusit sa arate cu exactitate cum este Romania anului 2005: nu o anumita fata a ei, care poate sa fie ignorata, ci tocmai ceea ce e mai important de stiut despre aceasta tara si trece neobservat, nu se stie de ce, tot timpul.

Integrarea in UE, axa spre Washington, Bucurestiul cu masini de lux, fermele cu programe Sapard sau exorcismele dracesti de la Tanacu par deopotriva un soi de intoxicari de presa pe langa ceea ce au dezvaluit apele care au acoperit casele si drumurile din Moldova, Muntenia si Dobrogea. Inundatiile n-au daramat doar case, ci si cateva iluzii optice.

Una ar fi aceea ca geografia Romaniei de peste cateva generatii o sa mai semene cu cea de acum. In fiecare vara, turistii oripilati de muntii cheliti de gatere se inseala ca au mai ramas destule culmi impadurite de admirat, iar localnicii se inseala ca resturile de paduri mai pot impiedica muntii sa lunece peste ei cand incepe ploaia. La inundatiile de anul trecut, presedintele Iliescu a reflectat ca retrocedarea padurilor a fost o prostie istorica, fiindca particularii au defrisat fara discernamant. Resemnarea presedintelui nu era mai putin istorica: intr-adevar, daca sunt ajutati putin de schimbarile climatice si de larghetea legislatiei, cine mai poate impiedica romanii sa-si distruga propria tara?

Sau iluzia ca in Romania exista constructii de uz public care sa reziste in timp: la inundatii (podurile si digurile incropite in anii electorali), la prima ploaie (salile de sport ridicate contracronometru), la furia naturii umane (sistemele de irigatii, conductele de petrol, statuile, podurile sau drumurile folosite ca surse gratuite de fier ori beton de comunitatile din preajma). Cand au refuzat sa plece din casele lor, localnicii – din Moldova acum sau din Banat in primavara – s-au temut mai mult de furia naturii umane, care nu inceteaza niciodata, decat de cea a naturii dezlantuite, care vine si trece. Satenii din Vadu Rosca s-au intors la ce-a mai ramas din casele lor si i-au luat la bataie pe hoti, acestia la randul lor netematori de inundatii.

Alta iluzie luata de ape e ca in Romania rezista macar memoria dezastrelor trecute, conditie obligatorie ca sa li se poata face fata celor viitoare. Inexplicabil, acum par noutati absolute lucruri care s-au intamplat si anul trecut, iar la anul probabil vor fi socotite iarasi ca fara precedent. In 2004, inundatiile au ucis noua oameni, au afectat aproape 3.000 de gospodarii din 21 de judete si aproape 10.000 de hectare de teren agricol. Imediat dupa, autoritatile au promis un vast plan de lucrari hidrotehnice si de refacere a drumurilor si podurilor distruse, la nivelul tarii a fost demarat un control privind taierile de paduri, cum suna un comunicat al guvernului de atunci, iar angajatii MAI au fost pusi (ca si acum) sa stranga si sa doneze bani pentru sinistrati.

Ar fi cam ieftin de evocat faimoasa butada cu istoria pe care, daca n-o intelegi, esti condamnat s-o repeti si inca mai ieftin ar fi de invocat saracia; probabil ca o explicatie mai plauzibila tine tot de atitudinea nationala fata de ideea de constructie. Desi cartierele de vile, sediile de companii, cabanele de vacanta si obsesia pentru case noi a capsunarilor intorsi din strainatate iau ochii, Romania se compune de fapt din blocuri vechi, cazatoare la cutremur, din cladiri istorice, restaurate numai cand le transforma cineva in restaurante, si din case de chirpici, prada pentru viituri. Catedrala neamului? Poate in tara Mesterului Manole, un tip ciudat caruia i se darama biserica in fiecare noapte, iar el reincepea mereu s-o construiasca a doua zi. Mesterului Manole de acum i se darama si lui biserica, dar ziua in amiaza mare. Si promite si el s-o reconstruiasca. Numai ca peste noapte uita.

January 23, 2006
Zece pretendenti pentru BCR

Privatizarea Bancii Comerciale Romane merge mai departe fara americani: AVAS a respins, fara explicatii, oferta consortiului format din fondul de investitii Texas Pacific si Citigroup Venture Capital, divizia pentru piete in curs de dezvoltare a grupului financiar Citigroup. Surse din AVAS au afirmat ca respingerea ofertei a fost legata de o decizie a BNR, pentru ca normele bancii centrale nu permit unui fond de investitii sa detina un pachet semnificativ din actiunile unei banci. Purtatorul de cuvant al BNR, Adrian Vasilescu, a replicat insa ca banca centrala se poate pronunta numai asupra reputatiei participantilor la privatizare, celelalte criterii de selectie tinand exclusiv de atributia comisiei de privatizare si a evaluatorului strain.

Prin urmare, in cursa pentru BCR au ramas zece ofertanti – Fortis, Banco Comercial Portugues, Banca Nationala a Greciei, Banca Intesa, Deutsche Bank AG, Erste Bank AG, Dexia, KBC, BNP Paribas si ABN AMRO, in ordinea depunerii scrisorilor de intentie. Acum urmeaza ca ofertele financiare sa fie depuse pana la 19 septembrie, iar comisia de privatizare estimeaza ca desemnarea castigatorului si semnarea contractului vor avea loc pana la 21 noiembrie.

Investitorii pot alege sa preia fie un pachet de jumatate plus o actiune la Banca Comerciala Romana, fie o participatie de 61,8825% din actiuni. In ceea ce priveste privatizarea CEC, Guvernul a stabilit saptamana trecuta ca investitorul strategic care va fi acceptat aici va putea sa cumpere pana la 75% din capital, dar nu mai putin de 50%, plus o actiune a bancii. Executivul a decis ca statul va vinde 90,1% din capitalul social al CEC catre persoane fizice sau juridice, iar restul de 9,9% din actiuni vor fi alocate pentru constituirea Fondului Proprietatea, destinat despagubirii proprietarilor de imobile nationalizate de regimul comunist. In cazul BCR, pachetul de actiuni alocat pentru Fondul Proprietatea va fi de 4%.

January 23, 2006