Moscova, Eterna Vladimir Sorokin, personaj emblematic al postmodernismului rus, de profesie inginer, s-a ocupat cu pictura si grafica de carte si s-a format ca literat in mijlocul artistilor si scriitorilor moscoviti underground ai anilor 80. Tradus in numeroase limbi dupa anii dezghetului ideologic si calificat drept cel mai renumit pornograf al literaturii ruse contemporane, Sorokin infatiseaza in acest roman zguduitor cautarea disperata a unui paradis pierdut. La Moscova, o secta religioasa rapeste barbati si femei, pe care ii selectioneaza ca sa constituie un grup de alesi care vor avea acces la eternitate. Cum? Lovindu-i in torace pe oamenii blonzi si cu ochi albastri cu un topor taiat din gheata unui meteorit cazut in Siberia. Vladimir Sorokin, Gheata, Editura Curtea veche, Bucuresti, 2006 Jeff Vandermeer, Veniss Underground, Editura Tritonic, BucureSti, 2006
Semizeul din Veniss
Ne aflam intr-un viitor indepartat, in care guvernele par sa fi explodat si sa fi cedat puterea, in mod progresiv, unor structuri administrative din ce in ce mai restranse. Veniss este o cetate-stat, despartita de suratele ei prin uriase deserturi nucleare. In acest spatiu, in care distanta dintre saraci si bogati, puternici si slabi s-a exacerbat pana la consecinte extreme, traieste Nicholas, care este artist, creator de holograme. De fapt un ratat, pentru ca indeletnicirea lui e pe cale sa moara, asa cum, in decursul timpului, au murit si celelalte arte. Singura arta vie este genetica, un domeniu in care omul poate sa se simta demiurg si sa inchipuie noi fiinte. Un domeniu unde un oarecare Quinn, un personaj pe care putini se pot lauda ca l-au intalnit in carne si oase, a devenit un adevarat mit . El s-a transformat intr-un soi de semizeu, un stapan absolut al maruntaielor subpamantene ale orasului Veniss, o figura de legenda al carei nume se afla pe buzele tuturor.
Blog
-
Noutati
-
Bravo, Robbie!
Sa examinam dovezile:
1. Ultimul lui single, Sin Sin Sin a fost probabil cea mai amuzanta/dinamizanta piesa pop a anului/deceniului/lunii (stergeti dupa caz). Alegeti voi superlativul, caci piesa chiar a fost super. Cu o linie electro-bass si versuri miscatoare, a reprezentat un adevarat triumf pentru un om, care – ca sa fim sinceri – are cam tot atat talent muzical cat Paris Hilton, iar versuri ca Relaxati-va, asta ar face si Iisus il fac valabil in ochii mei.2. Proaspat lansatul single, Rudebox merita din plin ascultat. Nu se ridica pe culmile triumfale ale lui Sin Sin Sin, dar e mult mai amuzant. Toti jurnalistii de muzica vor sa inventeze un gen muzical, asa ca revendic si eu unul, descriind piesa drept slo-mo-electro, un groover plin de bass care progreseaza incet si e plin de efecte specifice inceputului anilor optzeci. Marea parte a piesei o constituie incercarea lui Robbie de a canta ca un rapper, care in sine e destul de hilara. In plus, solistul si-a dat, din fericire, seama ca singurul mod in care un alb de varsta mijlocie poate canta rap fara sa para caraghios este prin adaugarea unei doze zdravene de ironie. Pe la jumatatea piesei, Robbie suna de parca ar face efectiv misto, fara a se mai deranja sa articuleze corect cuvintele. Mai mult, reuseste sa-l ridiculizeze pe Michael Jackson (Jackson e varza), pomeneste de un cunoscut magazin cu discount dureros de ne la moda, ii spune cuiva fuck-face si isi implora ascultatorii sa danseze de parca ar fi castigat un titlu la Special Olympics. Amuzant. Si nu e Snoop Dogg.
3. Remixurile. Nu stiu cum de-a reusit, dar DJ-ii incearca acum disperati sa dea de un remix in editie limitata al single-ului lui Robbie, care e atat de rar, incat s-a epuizat in ziua lansarii. Simpla idee ca niste colectionari seriosi de muzica dance ar alerga dupa un disc al lui Robbie Williams este hilara, dar asta s-a intamplat. Remixurile sunt mult mai bune decat piesa insasi, pentru ca partea vocala a fost eliminata aproape in totalitate, facand-o astfel acceptabila pentru clubberul care n-ar dansa, in mod normal, pe muzica lui Robbie, nici daca le-ai pune arma la tampla familiei si animalelor lui de companie.
4. Ziarul britanic The Sun a calificat Rudebox drept Cel mai prost cantec din toate timpurile, iar tot ceea ce Sun detesta este in mod automat bun, pentru ca publicatia e scrisa de niste cretini increzuti care-si castiga existenta trantindu-si opiniile insignifiante in capul britanicilor saraci care abia stiu sa citeasca. Ati auzit expresia Dusmanul dusmanului meu mi-e prieten? Exact asa stau lucrurile cu The Sun. M-am trezit devenind mai tolerant fata de pedofili, ucigasi in serie si Robbie Williams de cand Sun i-a decretat oameni rai. Bravo, Robbie! As putea continua, caci se va scrie sigur o lucrare de licenta pe tema Robbie Williams. E doar o chestiune de timp pana cand Harvard se va apuca sa scoata o lucrare pe tema Robbie Williams, teorie semiotica si identitate in secolul XXI. Viata individului e un dezastru. E un (presupus) homosexual nedeclarat si dependent de droguri, care se intampla sa fi lansat o serie de inregistrari ce te fac sa privesti viata cu optimism. Este tot ceea ce meritam.
In romaneste de Loredana Fratila-Cristescu
-
MANAGEMENT: Cand are nevoie antreprenorul de un ministru al finantarii afacerii?
Directorul financiar (CFO) e managerul de rezerva in marile corporatii. Insa in marile companii romanesti detinute de fondatori, CFO-ul nu e inca ceea ce s-ar putea numi o institutie. Dar antreprenorii locali vor fi nevoiti sa-si cumpere CFO. Pret orientativ: 50.000 de euro pe an.
Daca ar fi sa comparam o companie cu un stat, proprietarul sau antreprenorul ar fi echivalentul presedintelui, iar CEO-ul omologul premierului. Dar ce rol i-ar reveni intr-o astfel de schema directorului financiar? Prima asociere ar fi cea cu ministrul de finante. Totusi, un CFO trebuie sa fie ceva mai mult. El are si atributii de ministru de externe (relatia cu bancile) sau de purtator de cuvant – daca firma e publica si fiecare cuvant venit din interior poate avea un impact asupra cursului actiunilor. Restrangand cadrul teoretic, o prima intrebare se impune de la sine: cat de importanta este pentru acestea institutia directorului financiar? Cu precizarea ca intrebarea e valabila doar in cazul companiilor cu vanzari de ordinul zecilor sau sutelor de milioane de euro.
Pentru moment, multe din business-urile mari care au ramas la nivel antreprenorial sunt conduse, in esenta, dupa acelasi principiu: proprietarul – care este si presedintele (eventual si directorul general) – are si atributii de director financiar, dar numai atunci cand compania sa are nevoie de finantare. Putine sunt companiile mari romanesti in care directorul financiar are mana libera in ceea priveste atragerea fondurilor necesare dezvoltarii. Mai mult decat atat, exista proprietari de grupuri care nici nu se gandesc sa-si angajeze un CFO. Este cazul lui Dan Sucu, actionar si presedinte al grupului de firme Mobexpert. Nu am un director financiar peste tot grupul si nu am de gand sa organizez ca pe o corporatie sau un holding. Fiecare companie din grup este condusa independent, cu bugete independente, doar proprietarul este acelasi, explica presedintele Mobexpert – grup care reuneste zece fabrici de mobila, cinci firme de import si logistica si o companie imobiliara. Mobexpert a avut anul trecut vanzari de 150 mil. de euro.
In fond, e obligatorie prezenta unui CFO intr-o mare companie? Dragos Simion, vicepresedintele grupului Flamingo, care include si retailerul de electronice si electrocasnice Flanco, este de parere ca orice afacere in dezvoltare, careia nu ii mai ajung banii proprii pentru investitii, are la un moment dat nevoie de un CFO. Cand mergi la banca pentru a lua un credit pentru dezvoltare, ca antreprenor trebuie sa te gandesti ca a venit momentul sa iti iei un CFO, spune Simion. O convingere intarita de o experienta personala, prin care a trecut dupa plecarea lui Marius Ghenea de la conducerea grupului, in 2001. Eu pastram relatia cu bancile. Toata lumea credea ca eu sunt directorul financiar, desi nu aveam aceasta functie. Pe de alta parte, actualul vicepresedinte al grupului a fost consilier financiar al Flamingo inca de la jumatatea anilor 90. Acum, Flamingo are propriul director financiar, pe Daniela Barbu. Totusi, axioma lui Simion vizavi de momentul in care un antreprenor trebuie sa isi gaseasca un CFO nu e nici pe departe general valabila. Din moment ce proprietarul reuseste sa rezolve singur problema finantarii, nu mai vede utilitatea unui manager specializat caruia sa-i plateasca un salariu anual de ordinul zecilor de mii (cca. 50.000 de euro pentru CFO-ul unei firme cu cifra de afaceri respectabila). Revenind la exemplul lui Dan Sucu, el spune ca nu sunt probleme in asigurarea finantarii pentru dezvoltarea Mobexpert.
Daca e sa dam ascultare teoriei, directorul financiar nu este un simplu executant al ordinelor proprietarului sau CEO-ului, unul care doar sa mearga la banca pe urmele acestuia, pentru a desavarsi dosarul de credit. Dragos Tanase, CFO al grupului UPC-Astral, crede in capacitatea directorului financiar de a atrage cele mai ieftine surse de finantare. In economia occidentala, CFO-ul nu apeleaza exclusiv la sursele bancare si la majorarile de capital realizate de actionari, spune Dragos Tanase, adaugand ca acesta poate alege intre mai multe instrumente de finantare, inclusiv listarea la bursa. Fost consultant financiar la Arthur Andersen, Tanase crede ca marile companii internationale de audit financiar (numite Big Four) sunt o buna scoala de CFO. E adevarat, cu un calcai al lui Ahile: Directorii financiari care provin din acest mediu pot fi prudenti peste masura.
In fond, prudenta e una din trasaturile definitorii ale directorului financiar. Mai mult decat atat, un CFO este cel care trebuie sa pondereze accesele de optimism ale antreprenorului. Cu observatia ca prea multa prudenta poate fi sinonima cu anularea oricarui plan de investitii. Mihaela Mitescu, CFO al retailer-ului de electronice si electrocasnice Altex, este unul din managerii care a pus in practica strategia agresiva de extindere pusa la cale de Dan Ostahie – proprietarul unic. Numai anul trecut, Altex a facut investitii de zece milioane de euro, iar pentru anul in curs este anuntat un volum dublu. Dezvoltarea Altex s-a realizat cu precadere din credite bancare.
Strategia lui Dan Ostahie de a deschide multe magazine pe suprafete mari (cu finantare bancara) a fost apreciata drept riscanta de analisti. Principalul argument al acestora facea referire la preformantele modeste de vanzari pe metru patrat in magazinele cu suprafata mare – cel putin pentru moment. Mihaela Mitescu este insa de parere ca riscul poate fi controlat pas cu pas, actualele tendinte de pe piata confirmand pragmatismul unei astfel de politici de extindere. Inainte de a fi numita CFO, Mitescu a condus departamentul de contabilitate al Altex, incepand cu 1995. Pe de alta parte, Dragos Simion de la Flamingo spune ca stie cazuri de proprietari care ignora know-how-ul directorului financiar si iau singuri decizii, apeland la CFO doar cand isi dau seama ca au luat-o pe un drum gresit. Eroarea vine si din aceea ca sunt proprietari care considera directorul financiar o anexa a contabilitatii, explica Simion. Acelasi pericol e subliniat si de Ionut Patrahau, director general adjunct al Bancii Transilvania (BT). De multe ori se face confuzie intre contabilul sef si CFO. Primul face contabilitate, iar cel de-al doilea face management financiar. In termeni mai putin pretentiosi, finantistii spun ca diferenta dintre contabilul sef si directorul financiar ar fi aceea ca, in vreme ce primul se uita spre trecut, cel de-al doilea priveste catre viitor.
Revenind la definitia data de Patrahau, directorul general adjunct al BT mai spune ca CFO-ul este cel care actioneaza simultan driverele sistemului care creeaza valoare pentru actionari: capitalul de lucru, eficienta operationala, activele fixe, cresterea vanzarilor sau costul capitalului. Patrahau admite, totusi, ca in randul companiilor romanesti nu exista o scoala performanta de CFO. Mai mult, nu exista nici o practica in domeniu pentru ca ei sa poata invata «on the job».
Dar asta nu inseamna ca in Romania nu exista CFO cu experienta. Absolvent de ASE, cu un EMBA in cadrul programelor University of Bristol si KPMG, Alexandru Bucsa, directorul financiar al Rompetrol Group (a doua companie ca volum de afaceri din Romania, dupa Petrom), a coordonat din 1999 incoace, anul in care a intrat in echipa de management a grupului detinut de Dinu Patriciu si Phil Stephenson, investitii de circa 350 mil. dolari. Grupul Romterol a avut anul trecut afaceri de 6 mld. dolari (5 mld. euro) si un profit inainte de taxare de 210 mil. dolari (175 mil. euro). In tot acest mecanism, rolul lui Bucsa ar fi acela de releu pentru proiectele de investitii mari. Prin mana mea trec proiectele de cel putin 5-6 mil. dolari, esalonate pe un interval de minim noua luni, care necesita o coordonare in cross (incrucisata – n.r.) in care sa fie implicate cel putin trei departamente, explica Bucsa, care trebuie sa decida ce proiecte au prioritate pentru finantare. Ma uit in special la nivelul «return on investment». In general, daca acesta este mai mic de 15% nu il consider un proiect prioritar. In general, propunerile pentru proiecte sunt documentate de directorii (inclusiv CFO) fiecarei entitati a grupului, detaliaza Bucsa. Sunt insa situatii cand drumul proiectelor pleaca de la varful Rompetrol. E vorba de directiile strategice care vin de la membrii consiliului de administratie sau de la actionari, spune el, aducand ca exemple dezvoltarea petrochimiei sau benzinariilor mobile in mediul rural – Rompetrol Express. Rompetrol Petrochimicals a fost tratata cu prioritate din 2002. Numai aceasta directie de business necesita pentru urmatorii trei ani investitii de 350 mil. dolari, pana acum fiind finantate proiecte de 150 mil. dolari, spune Bucsa.
Finantarea Rompetrol incearca sa iasa din tiparele clasice de finantare specifice universului corporate romanesc. In afara de clasicul credit bancar, grupul controlat de Dinu Patriciu intentioneaza sa atraga bani si prin intermediul pietei de capital. Rompetrol a facut-o si pana acum prin intermediul Bursei din Romania, insa intr-o masura mai mica. Este vorba in special de Rompetrol Rafinare, listata pe BVB din primavara lui 2004. In iulie 2006, Dinu Patriciu – presedintele si actionarul majoritar al grupului – a anuntat ca vrea sa mai vanda 35% din actiunile The Rompetrol Group pana la momentul listarii pe o bursa externa. Citat de ZF, Patriciu afirma, in iulie, ca e nevoie de toate categoriile de finantare pentru a concretiza expansiunea.
Nu orice director financiar al unui grup romanesc este pus in situatia de a gasi solutii pentru derularea unor proiecte de sute de milioane de euro. Este logic ca pentru proiectele mai mici se gasesc suficiente instrumentele clasice de finantare. Pentru rigoare, instrumentul clasic – creditul bancar. Pe cale de consecinta, atunci cand gradul de sofisticare al finantarii e mai mic, nici expertiza CFO-ului nu trebuie sa fie maxima. La limita, antreprenorul poate suplini rolul directorului financiar. In anumite situatii, se invoca sintagma munca de echipa cand vine vorba sa explice modul in care se finanteaza compania. Este cazul Mihaelei Mitescu, CFO Altex, sau al Simonei Constantinescu, CEO al grupului Ana Hotels si administrator al Athenee Phoenix Group (hotelul Hilton), care spune ca, in cazul proiectului de renovare a unui hotel, directorul de investitii impreuna cu directorul de hotel ii prezinta actionarului principal (George Copos, in cazul de fata) doua scenarii de investitii, fiecare cu argumentatia proprie. Varianta simpla presupune doar o recosmetizare a hotelului, iar varianta complexa implica renovarea totala, explica Simona Constantinescu. Actionarul majoritar alege unul dintre planuri, tinand cont in special de «return on investment», adauga CEO-ul Ana Hotels. In grupul de firme Ana, controlat de Copos, atributiile de CFO le are vicepresedintele Gilia Roza.
In definitiv, scoala romaneasca de CFO de care urmeaza sa beneficieze grupurile locale in expansiune, nu are sali de curs doar in companiile de consultanta financiara. Cei care pot consolida aceasta scoala sunt chiar directorii financiari existenti. In plus, ei sunt cei care ii pot convinge de antreprenori de utilitatea jobului lor. O spune raspicat Patrahau de la Banca Transilvania: Atat timp cat cei care ar trebui sa fie CFO nu isi inteleg bine rolul, cu atat mai putin actionarii inteleg necesitatea unuia.
-
Romania, intre Georgia si Mexic
Romania este cel mai reformator stat din estul Europei si al doilea la nivel mondial. Suna a scenariu SF? Nu si pentru Banca Mondiala, care claseaza economia romaneasca pe aceste pozitii in ultimul sau raport Doing Business 2007.
Simplificarea procedurilor pentru obtinerea autorizatiilor de constructie si pentru infiintarea companiilor, schimbari in legislatia muncii, a celei din domeniul vamal si a falimentului, precum si oferirea mai multor date despre situatia creditelor sunt, in opinia analistilor de la Banca Mondiala, progresele notabile realizate de Romania in 2005-2006. In raportul sau publicat in aceasta saptamana, Banca Mondiala apreciaza ca economia romaneasca a fost a doua cea mai reformatoare dintr-un total de 175 analizate. Cea mai reformatoare la nivel global este considerata Georgia, iar Mexicul se claseaza pe locul al treilea. In top 10 mai sunt incluse China, Peru, Franta, Croatia, Guatemala, Ghana si Tanzania.
Ca urmare, Romania a urcat, fata de precedentul raport, de pe locul 71 pana pe 49 in clasamentul tarilor unde este cel mai usor sa faci afaceri. Pe primele locuri – Singapore, Noua Zeelanda si SUA.
Derularea unei afaceri pe piata romaneasca a devenit mai usoara prin prisma a sase aspecte din cele zece luate in calcul de Banca Mondiala. Clasamentele sunt alcatuite analizand durata si costurile implicate pentru a indeplini cerintele legislative privind infiintarea unei afaceri, operarea acesteia, comertul, sistemul de taxe si impozite, precum si inchiderea business-ului. Analistii institutiei nu iau insa in calcul variabile precum politica macroeconomica, calitatea infrastructurii (capitol la care, probabil, Romania ar primi mai multe bile negre), volatilitatea cursului de schimb, perceptia investitorilor sau criminalitatea. Si vecinii din Est stau bine in analiza Bancii Mondiale: potrivit raportului, Europa de Est s-a reformat mai repede decat restul lumii pentru al treilea an consecutiv. Dar, in pofida acestor imbunatatiri, tarile din aceasta zona inca impun – in medie – mai multe obstacole legislative decat statele OECD sau cele din estul Asiei.
Cea mai populara reforma in perioada 2005-2006 a fost simplificarea reglementarilor pentru pornirea unei afaceri. Un numar de 43 de tari au procedat astfel, reducand in consecinta costurile, dar si intarzierile, conform raportului Bancii Mondiale. Aceeasi sursa apreciaza ca a doua modificare, ca popularitate, a fost reducerea impozitelor, dar si diminuarea frecusurilor administrative pentru plata taxelor: 31 de tari au introdus reforme in acest sens. Pozitia Romaniei in topul reformatorilor se datoreaza reformelor din sase arii, din cele zece considerate de interes pentru Doing Business 2007. Banca Mondiala remarca simplificarea procedurilor pentru obtinerea unei autorizatii de constructie si infiintarea unui singur birou pentru procesarea aplicatiilor. Inainte, antreprenorii erau nevoiti sa alerge la cinci agentii diferite, arata raportul.
Pentru a incuraja companiile sa angajeze persoane care inainte nu au mai lucrat, Romania a adoptat noi reglementari pe piata muncii, care permit incheierea de contracte pe termene de pana la sase ani. Mai mult, costul concedierii angajatilor este printre cele mai reduse din lume, ridicandu-se la trei salarii saptamanale. Doar in Insulele Marshall, Micronezia, Palau, Tonga, Puerto Rico, Noua Zeelanda si Statele Unite, costul este mai redus, respectiv zero, in timp ce in Italia este vorba de doua salarii saptamanale. Spre comparatie, cel mai slab la acest capitol, potrivit Bancii Mondiale, sta Zimbabwe, unde disponibilizarea costa 446 de salarii saptamanale (sau 37 lunare). De asemenea, autoritatile romane au facilitat comertul exterior prin simplificarea controlului vamal. Astfel, remarca Banca Mondiala, perioada necesara pentru a indeplini toate cerintele necesare la vama a fost redusa la jumatate din cat era inainte, respectiv la 14 zile. In acelasi timp, numarul documentelor pentru export a scazut la 4, similar mediei din Uniunea Europeana.
In fine, Romania a largit, in perioada analizata, aria de actiune a Biroului de Credit, iar legislatia falimentului a fost schimbata, cu un singur scop – grabirea procesului, considera raportul citat.
Carcotasii ar putea spune ca pozitia fruntasa a Romaniei in topul reformatorilor este si rezultatul ritmului mult mai lent al reformelor din anii precedenti. Inspirate mai ales de apropiata aderare la UE, toate aceste modificari au facut ca investitorii sa piarda mai putin timp si mai putini bani incercand sa faca afaceri in Romania. Ce-i drept, investitorii ar fi dorit ca asemenea reforme sa se fi intamplat mai devreme.
-
E simplu sa pornesti un business…
Romania este unul dintre statele in care se porneste cel mai usor o afacere, devansand Marea Britanie in clasamentul intocmit de analistii Bancii Mondiale.
Unde e mai usor sa incepi o afacere si unde nu:Cel mai simplu
Loc
Cel mai dificil
Loc
Canada
1
Tadjikistan
166
Australia
2
Haiti
167
Noua Zeelanda
3
Eritreea
168
SUA
4
Togo
169
Hong Kong, China
5
Angola
170
Irlanda
6
Yemen
171
Romania
7
R.D. Congo
172
Puerto Rico
8
Palestina
173
Marea Britanie
9
Ciad
174
Jamaica
10
Guineea-Bissau
175
Sursa: Doing Business 2007, publicatie a Bancii Mondiale si a International Finance Corporation (IFC) -
… dar e mult mai greu sa-ti platesti darile
In Romania, numarul platilor anuale de taxe si impozite este printre cele mai ridicate dintre cele 175 de state luate in calcul de Banca Mondiala. Cine usureaza plata taxelor si cine nu (numar de plati anuale):
Cele mai putine plati
Nr. plati
Cele mai multe plati
Nr. plati
Maldive
1
Jamaica
72
Afganistan
2
Bosnia-Hertegovina
73
Norvegia
3
Muntenegru
75
Hong Kong, China
4
Rep. Dominicana
87
Suedia
5
Rep. Kirghiza
89
Mauritius
7
Romania
89
Portugalia
7
Rep. Congo
94
Spania
7
Ucraina
98
Marea Britanie
7
Belarus
125
Irlanda
8
Uzbekistan
130
Sursa: Doing Business 2007, publicatie a Bancii Mondiale si a International Finance Corporation (IFC)
-
RESURSE UMANE: Unde, cand si de ce pleaca programatorii din firmele romanesti
Un mit al industriei IT spune ca softistul roman isi gaseste oriunde si oricand de lucru. Statistic, 10-15% dintre programatori isi schimba anual locul de munca. Ce inseamna, astazi, oriunde si oricand si ce solutii au companiile pentru a-si pastra oamenii cei mai buni?
Anuntul facut saptamana trecuta de producatorul de software Siveco, conform caruia intentioneaza sa angajeze pana la sfarsitul acestui an 250 de specialisti in software, a trezit mai degraba mirare printre analisti. De unde-i mai scot?, a fost intrebarea zilei. O intrebare nu doar justificata, dar absolut fireasca atunci cand se raporteaza la o industrie in care numarul de specialisti este tot mai departe de nivelul cererii. Practic, nevoia de personal specializat creste in acelasi ritm cu cel al aparitiei de noi centre de dezvoltare sau suport tehnic deschise in Romania de multinationale precum Oracle, HP sau Microsoft, pentru a aminti aici doar cateva dintre cele mai cunoscute. Pe de alta parte, piata autohtona de software si servicii este intr-o crestere naturala, chiar daca ritmul ar putea fi ceva mai scazut decat cel din ultimii trei-patru ani, crestere care impulsioneaza la randul sau cererea de specialisti.
Siveco, de pilda, si-a propus sa-si mareasca numarul de angajati cu aproximativ 50%, de la 500 cati are in prezent la 750, prin diferite metode de recrutare, de la agentii specializate pana la forte proprii, conform oficialilor companiei. Din punctul de vedere al structurii de personal, specialistii software reprezinta in acest moment aproximativ 80% din echipa Siveco, restul de 20% fiind angajati in domeniul administrativ.
Pe fondul presiunii resimtite de piata, firmele de software au insa si o alta bataie de cap. Nu numai ca gasesc greu oamenii necesari pentru a-si dezvolta proiectele, dar se si confrunta si cu pericolul de a-si pierde si angajatii de valoare, in conditiile unor campanii agresive de recrutare purtate de firmele concurente. In consecinta, rata de fluctuatie a programatorilor a inceput sa creasca usor, punandu-i pe jar pe managerii de resurse umane din IT&C. Rata plecarilor este undeva in jur de 10-15% pe an si lucrul acesta a inceput sa fie accentuat in ultima vreme, spune Florin Manea, Technical Manager la compania autohtona producatoare de software TotalSoft. El spune ca pana acum doi ani, rata era de doar cateva procente. Cauza este ceea ce s-ar putea numi «rasfatul» pietei. Cererea este mult mai mare decat oferta si atunci intervin foarte repede factori gen prieteni care au salarii mai mari sau fac ceva mai interesant sau au birouri mai luminoase. Oficialul TotalSoft este insa de parere ca procentul pe care l-a adus in discutie nu implica oamenii cu o vechime mai mare de 2-3 ani, care au deja un statut in firma, fiind valabil mai degraba in cazul programatorilor nou angajati. La producatorul de jocuri pentru telefoanele mobile Gameloft Romania, in schimb, rata de fluctuatie a angajatilor a depasit chiar 15% anul trecut.
In 2006, la inceputul anului, se parea ca valoarea va fi mai mare, poate spre 20%, isi aminteste Paul Friciu, studio manager la Gameloft, insa dupa luna martie lucrurile au inceput sa se stabilizeze, astfel ca ne asteptam la o rata comparabila in 2006 cu cea de anul trecut.
Si la producatorul Kondiment Software in dreptul rubricii plecari a fost consemnat cam un numar de 15% din totalul angajatilor. Speram ca anul acesta, prin implementarea unor noi strategii de business si de resurse umane, rata sa scada la maxim 10%, comparabil cu nivelul pietei in care activam, spune Valentina Neacsu, HR manager. Ideal ar fi sa ajungem la 5%, dar acesta este obiectivul pentru anul viitor.
Ceva mai bine par sa stea alti doi producatori, Axigen, o companie din grupul Gecad, si Siveco – oficialii celor doua companii spun ca se incadreaza in limita acceptabila de 10% rata de plecari a angajatilor pe an. Pe anul trecut, Siveco s-a incadrat undeva la 8%, iar anul acesta obiectivul este de 5%, potrivit afirmatiilor directorului de marketing, Anca Crahmaliuc. Anul trecut Axigen s-a oprit la o rata a fluctuatiei de personal de doar 10%, procent despre care directorul executiv Oana Bornaz spune ca este mai degraba redus daca ne raportam la ritmul de dezvoltare al pietei romanesti de IT. Pe lista posibilelor motive pentru care programatorii aleg sa isi schimbe locul de munca managerii mentioneaza, bineinteles, nivelul salariului, dar nu putini sunt cei care adauga ca, de la un anumit nivel, nu mai este vorba doar de bani. Eu cred ca salariul nu este unicul factor de motivatie si nici cel mai important, spune Florin Manea de la TotalSoft. La salariu se mai adauga si notorietatea firmei angajatoare, programul de training-uri la care va avea acces noul angajat, modul in care este tratat de catre management, proiectele derulate si tehnologia folosita. Un alt manager care admite faptul ca asteptarile angajatilor devin tot mai complexe este si Oana Bornaz de la Axigen. Am ajuns la concluzia ca motivarile «soft» sunt cele mai importante – adica implicarea lor in strategia firmei, acordarea de responsabilitati si informarea lor despre problemele sau succesele curente.
Si in cazul Gameloft, banii nu sunt principalul motiv pentru care pleaca oamenii. Sunt oameni care la un moment dat vor sa se indrepte spre un alt domeniu, care li se pare mai de viitor, mai atractiv sau chiar mai serios decat jocurile video pentru dispozitive mobile, spune Paul Friciu. Printre motivele cele mai des invocate de programatori in alegerea unui nou loc de munca, studio managerul Gameloft aminteste relatiile problematice cu managementul, lipsa posibilitatilor de evolutie profesionala si abia apoi recompensele salariale modeste.
Dar fiecare cauza antreneaza tot atatea efecte. Pentru o firma ceva mai mica, cum e Kondiment Software, contraofertele rechinilor mai mari sunt o problema. In majoritatea discutiilor de dinaintea plecarii au fost invocate in primul rand oferte generoase financiar si branduri rasunatoare ale ofertantilor, astfel ca incercam sa ne mentinem salariile constant la nivelul pietei, daca nu si putin mai sus, mai spune Valentina Neacsu. In privinta destinatiilor de plecare, Neacsu spune ca fostii angajati ai firmei s-au indreptat indeosebi catre marii playeri de pe piata de software development, in principal la multinationale si ca majoritatea au ramas in Bucuresti.
Cu toate ca unele speculatii indica faptul ca programatorii nu prea mai parasesc tara, nu putini au fost managerii care s-au confruntat cu dorinta angajatilor de a pleca din Romania. Cei care pleaca de la noi au de regula doua destinatii principale, spune Florin Manea de la TotalSoft. Fie pleaca sa lucreze in strainatate – avem cazuri de fosti angajati care lucreaza acum in SUA -, fie opteaza pentru un post de director sau administrator IT intr-o firma non-IT. Un traseu asemanator l-au urmat si fostii programatori ai companiei Siveco. La randul sau, Paul Friciu observa ca aproape nici unul dintre programatorii care au plecat de la Gameloft nu a cautat un oras din provincie. Destinatiile au fost firme din Bucuresti si din strainatate. Foarte putini oameni prefera alte orase – au existat totusi cativa oameni care au plecat catre firme din Constanta.
Nota discordanta face Axigen. Nimeni nu a plecat pentru un job in afara Romaniei, spune Oana Bornaz, directorul executiv, mentionand ca acum se gasesc in tara locuri de munca mult mai numeroase decat in urma cu 5-7 ani, in domenii mult mai diversificate, care le permit programatorilor sa se afirme. Indiferent de destinatiile de plecare, managerii de resurse umane au de infruntat o piata in schimbare. Bataia se da acum pentru studentii din anul II, III ai facultatilor de profil, spune Florin Manea de la TotalSoft. Si tot el are ultimul cuvant in trasarea cadrului general al unei industrii care sufera din ce in ce mai mult din cauza lipsei resurselor. Pentru ca toate firmele importante de software au pachete salariale bune, este din ce in ce mai greu sa atragi oameni care sa aiba si o pregatire in spate.
Este greu, dar managerii stiu foarte bine ca pana la urma este doar inca una dintre mutarile strategice pe care ei sunt fortati sa le gandeasca cat mai bine daca vor ca proprietarii afacerilor pe care le conduc sa fie multumiti la sfarsit de an.
-
Retete proprii
Firmele de software au strategii diferite, insa, in general, toata lumea este de acord ca o rata de fluctuatie mare nu face bine niciunui business. De aceea, fiecare are o metoda favorita de a-si pastra angajatii buni in curte.
TOTALSOFT: Posibilitatea de a se afirma in companie. Am avut colegi care la nici un an dupa absolvirea facultatii aveau deja proiecte pe mana, cu clienti foarte importanti, spune Florin Manea, technical manager.AXIGEN: Comunicarea si un grad ridicat de transparenta organizationala sunt esentiale. Conteaza, de asemenea, si imaginea firmei, si pachetul salarial propus.
GAMELOFT: Paul Friciu spune ca oferta materiala conteaza foarte mult. Si prin asta inteleg tot pachetul de recompense, bonusuri, bonuri de masa, asigurare medicala etc. Urmeaza flexibilitatea in relatiile cu angajatul.
KONDIMENT SOFTWARE: Stabilitate a organizatiei si deschidere fata de nevoile angajatilor, crede Valentina Neacsu, HR manager.
SIVECO: Fiecare angajat are un plan de dezvoltare, un roadmap in care sunt stabilite evolutiile pe termen mediu si lung, respectiv asteptarile companiei si ale angajatului in termen de performante si recompense, spune Anca Crahmaliuc, director de marketing. -
Modelul romanesc
Cand pleaca la un job nou, romanii prefera de cele mai multe ori sa nu schimbe industria.
STUDIU DE CAZ: In industria farmaceutica, de exemplu, oamenii de vanzari pleaca destul de des, dar la firme concurente, pentru ca e nevoie de cunostinte specifice. Rata de fluctuatie este de 15-25% pe an, spune Marius Balasoiu, director general al firmei de recrutare si consultanta Business Intelligence Agency. Un contraexemplu ar fi cel al unui director de vanzari din telecomunicatii care schimba domeniul si trece in industria de curierat rapid, dar tot director de vanzari ramane, explica Balasoiu. La fel este si pentru specialistii in domeniile financiare.
EXTREME: O industrie cu una din cele mai mari rate de fluctuatie a personalului este cea de fast-food, cu 40-50% pe an sau chiar mai mult. In general angajatii fara experienta, probabil la primul job, sunt cei mai tentati sa plece. Iar in fast-food ponderea lor este foarte mare, spune oficialul BIA. O rata medie de plecari destul de mare se inregistreaza si in domeniul bancar, de peste 25% anul trecut.
CONSTANTA: Indiferent de industrie, specialistii sunt de acord ca, de la o anumita varsta, angajatii au o tendinta mai mica de a schimba jobul, cu atat mai putin industria. Iar acest lucru nu se masoara nu atat in anii de viata, cat in cei de experienta in industrie. -
Seful plateste
Care sunt principalele diferente dintre un weekend cu colegii la pescuit si zece zile cu familia la mare? De obicei, in primul caz seful plateste, iar in al doilea iti simte lipsa. Dar uneori seful plateste in ambele cazuri.
2001 la Istanbul, 2002 la Praga, 2003 la Roma, 2004 la Atena si Pireu, 2005 la Paris si 2006 intr-un club all-inclusive in Turcia, langa Antalya. Nu e o istorie personala de concedii, ci traseul de incentives (stimulente – n.r.) organizat de QAB (aflat pe piata cu marci ca Pepsi, Lipton sau Prigat) pentru acei angajati din echipa de vanzari care au avut rezultate bune si cel putin un an in companie. Anul trecut, numarul celor care au indeplinit criteriile a fost de 200, iar in acest an QAB a inchiriat trei avioane pentru a duce angajatii pentru un weekend in Turcia.
Practica incentives-urilor e variata: se merge cu echipa de la nivel national, cu biroul, cu divizia, merg doar managerii sau merg doar campionii. Alina Becheanu, una din angajatele QAB care si-a dublat in 2005 vanzarile si a adus cu 97% mai multi clienti in zona ei de vanzari, a mers la New York pentru a-si ridica premiul (concursul Ring of Honour se organizeaza din 1999 in PepsiCo), iar colegul ei, Dan Enache, si-a primit premiul la Paris. Primii cinci angajati din vanzari in Telemobil (Zapp) au plecat in acest an intr-o excursie de sapte zile in insula Seychelles, iar castigatorul concursului de vanzari de la Orange a mers la Londra cu partenerul o saptamana, spune Iolanda Picoti, Reward & HR Operations Manager la Orange.
Unul cate unul, exemplele de mai sus se contabilizeaza si agentiile de turism identifica practica organizarii de incentives ca fiind una cu o crestere de minim 20-25% in ultimul an. Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism din Romania (ANAT) aproximeaza piata de incentives la aproximativ un sfert din piata MICE (meetings-incentives-conference-events), care la randul ei e o treime din piata de turism in general. Asta inseamna ca, dintr-o piata de aproape 10 mil. turisti in 2005, peste 800.000 au calatorit intr-un program de incentive. Iar cererea din ce in ce mai mare a dus la dezvoltarea unei zone speciale in cadrul agentiilor de turism – mai precis la oferte specializate pentru incentives.
Cristian Balcescu, directorul agentiei CMB Travel, isi aminteste de un program personalizat de anul trecut, cand un grup de clienti – cu totii barbati – a cerut organizarea unui incentive care sa cuprinda o competitie sportiva. Cristian Balcescu le-a organizat o vizita de un weekend la Barcelona, care s-a incheiat cu prezenta la un meci al Barca. CMB Travel a organizat anul trecut 30 de programe de incentives, iar in primele sapte luni ale acestui an a organizat deja 70 de programe, care au totalizat 11% din cifra de afaceri a agentiei din aceasta perioada. Cristian Balcescu, directorul CMB Travel, spune ca se observa nu numai o crestere, dar si o mai buna organizare si o generalizare a politicilor de stimulare din companii, care incep sa fie privite ca o parte a salariului si sunt negociate din timp pe scara larga.
Directorul de marketing al uneia din agentiile de turism specializate pe turismul de business, Aerotravel Lufthansa City Center, spune ca excursiile au reprezentat 20% din cifra de afaceri de 11 mil. euro din primele sase luni ale acestui an. Daca agentiile mari si-au dezvoltat produse si pentru acest segment de piata, cresterea domeniului a determinat chiar infiintarea de agentii de turism care se ocupa numai cu asta. Travel Events si Incentive Insight sunt doua exemple aparute pe piata in ultimii doi ani ca raspuns la aceasta cerere. Incentive Insight, infiintata anul trecut, estimeaza pentru acest an o cifra de afaceri de 1,5 mil. euro, in conditiile in care are aproximativ 50 de clienti.
Startul in oferirea de vacante si team-building-uri angajatilor l-au dat multinationalele venite in Romania, dar in ultimul timp obiceiul s-a extins: Majoritatea sunt companii multinationale. In ultima perioada insa, se manifesta un vizibil interes crescut al companiilor romanesti vis-r-vis de formele de motivare non-financiara a clientilor, partenerilor si angajatilor, dupa cum spune Mihai Prisecaru, director de marketing al agentiei Incentive Insights.
Cele mai active companii, din punctul de vedere al oferirii de vacante sau team-building-uri angajatilor sunt cele din farma, FMCG si banci, unde exista contracte colective de munca, dupa cum spune Oana Munteanu, senior consultant la Pricewaterhouse Coopers. Cam 20% din companiile participante la studiul Paywell de anul acesta ofera bonusuri de vacanta. Practica este de a oferi o suma fixa tuturor angajatilor (o suma in general in jurul salariului mediu din companie) ori un procent din salariu (30-70%), spune Oana Munteanu. Pe de alta parte, Mihai Prisecaru spune ca organizarea de astfel de excursii nu e apanajul unui anumit domeniu de activitate, ci mai degraba al unui tip de organizatie. Depinde de politica de recompensare a companiei. Companiile care au negociate contracte colective de munca acorda mai multe bonusuri fixe (care ajung la 2-3 salarii in plus pe an, compensand astfel salarii nu foarte mari), iar companiile care au o cultura orientata spre performanta aloca un procent mai mare platilor variabile, care au legatura directa cu rezultatele companiei, departamentului sau individului, mai spune Oana Munteanu.
Cand vine vorba de bugete, vanzatorii de vacante atrag atentia ca sunt doua categorii de incentives: cele pentru angajati si cele de afaceri, mai precis pentru colaboratorii companiei. In ceea ce priveste incentive-urile de afaceri – si prin aceasta definesc stimularea/recompensarea partenerilor de afaceri – putem vorbi de bugete intre 250 si 3.000 de euro/persoana (in situatii speciale se poate ajunge la 5.000 de euro/persoana), spune Cristian Balcescu.
In cazul excursiilor pentru recompensarea angajatilor, bugetele sunt mai mici, incep de la 250 de euro/persoana si ajung frecvent la 500 de euro/persoana. Cristian Balcescu spune ca a lucrat si cu companii care ofera incentive pentru familia angajatului, situatie in care, evident, suma este dubla.
Daca pentru un program de trei zile cu desfasurare in tara bugetul mediu este de 400 de euro, pentru un program de weekend in afara tarii angajatul primeste mai mult, in medie 1.500 de euro, dupa cum spune directorul de marketing de la Incentive Insights.
Iar excursiile in afara tarii prind din ce in ce mai mult teren. Daca in anii trecuti iesirea din tara era rara, anul acesta preponderente au fost solicitarile pentru desfasurarea de evenimente in afara Romaniei, spune Cristian Balcescu.
Destinatii externe preferate? Cele nu foarte indepartate, conform Aerotravel: Grecia, Turcia, Spania, iar in cazul Incentive Insights cele mai solicitate au fost Praga, Barcelona si Tenerife. Detalii tehnice precum marimea grupului sau numarul de zile petrecut in incentive variaza de la un incentive la altul. Noi am organizat astfel de actiuni atat pentru grupuri reduse (20 de persoane), cat si pentru grupuri foarte mari (de peste 150 de persoane), spune Claudia Stan de la Aerotravel, care precizeaza ca in medie actiunile incentive dureaza patru zile.
Din nefericire, grupuri din strainatate care vin in incentive in Romania exista, dar sunt izolate. Cele putine care sunt tintesc zone precum Delta Dunarii sau Ardealul si Maramuresul – si este absolut prematur sa se poata contura o piata. Acesti turisti intra totusi in estimarile agentiilor de turism, care colaboreaza cu agentiile straine partenere. Doar cu titlu de speranta, deocamdata.