BusinessMagazin

Blog

  • Febra aurului revine

    La Mendrisio, intr-un colt al Elvetiei unde se vorbeste italiana
    si unde cam o treime din aurul lumii este rafinat in lingouri,
    afacerile infloresc. In fiecare zi, bratari si coliere sosesc aici
    in pungi de plastic – de la pietele din Orientul Mijlociu, de la
    casele de amanet din Asia si de la bijutierii din Europa si America
    de Nord. “Ar putea fi aurul bunicii tale sau un cadou de la un fost
    iubit”, spune Erhard Oberli, director executiv al Argor-Heraeus, o
    importanta companie de profil de aici, care proceseaza circa 360 de
    tone de aur anual. “Aurul nu dispare.” In mijlocul unei efuziuni
    mondiale alimentate de fonduri de investitii cu grad ridicat de
    risc, speculatori bogati si guverne care se grabesc sa faca
    provizii din pretiosul material, pretul aurului a atins cotatii
    care te amutesc.

    Considerat multa vreme un refugiu pentru investitorii prudenti,
    aurul a crescut pe masura ce dolarul a slabit constant, deficitele
    bugetare s-au marit in SUA si in Europa, iar bancile centrale au
    continuat sa pompeze mii de miliarde de dolari in economie,
    generand temeri cu privire la o noua bula a activelor. “Nu aurul
    s-a schimbat, ci cumparatorii de aur”, afirma Suki Cooper, strateg
    pentru piata de metale pretioase la Barclays Capital. “Este o
    modificare structurala pe care o observam in segmentul
    investitiilor, de la bancile centrale din Asia la investitorii
    individuali ce cumpara lingouri si monede.” “A crescut
    atractivitatea aurului”, adauga Cooper, care estimeaza ca pretul va
    trece de 1.140 de dolari uncia (116 lei gramul) pana in al doilea
    trimestru al anului urmator.

    Intr-adevar, luna trecuta Harrods’, binecunoscutul magazin din
    centrul Londrei, a inceput sa vanda monede, dar si lingouri de aur
    pornind de la un gram si pana la clasicele lingouri de 12,5
    kilograme pe care ne-am obisnuit sa le vedem prin filme in
    seifurile de la Fort Knox. Mezaninul magazinului Harrods’, unde se
    afla raionul de aur, a fost intesat de cumparatorii interesati.
    “Reactia a fost impresionanta”, spune Chris Hall, sef al
    departamentului de profil al Harrods’. “Lingourile sunt in mod cert
    mai populare decat monedele. Cele de 100 de grame sunt cele mai
    populare.”

    In Statele Unite, reclamele ce promit preturi mari la aur sunt o
    constanta in spoturile publicitare la TV de la miezul noptii, in
    vreme ce comerciantii isi pregatesc spatiile la malluri sau
    gazduiesc reuniuni amicale la ei acasa, propovaduind beneficiile
    investirii in aur. “Toata lumea are cate un semn pe care scrie “,
    zice Ron Lieberman, proprietarul Palisade Jewelers din Englewood,
    New Jersey. El estimeaza ca de zece ori mai multi oameni vin acum
    in magazinul lui ca sa vanda aurul decat in urma cu zece ani, cand
    metalul galben se vindea doar la o treime din pretul de acum. “Aud
    oameni care vin si spun ca aurul va ajunge la 2.000 de dolari
    uncia.”

    Clientii bijutierilor nu sunt singurii care prevad preturi grase
    pentru gramul de aur. Jim Rogers, un investitor care si-a castigat
    un renume investind pe pietele de marfuri, a spus recent la
    Bloomberg Television ca aurul va ajunge exact la acest pret –
    generand o reactie din partea lui Nouriel Roubini, un economist
    care a devenit cunoscut dupa ce a atras din vreme atentia asupra
    apropierii recesiunii. La o conferinta in New York, Roubini a
    descris previziunile lui Rogers drept “pur si simplu absurde”,
    spunand ca nu exista niciun fel de presiuni economice sau
    inflationiste care sa duca aurul la 2.000 de dolari uncia.

  • Copyright si copywrong

    Poate va mai amintiti de Jon Johansen, pustiul norvegian care a
    asamblat un programel care decripta DVD-uri pentru a le putea
    viziona pe calculatorul sau echipat cu Linux. Cazul sau a fost
    foarte spectaculos si intens mediatizat, deoarece a pus in lumina
    contradictia dintre tehnologiile noi si o legislatie a drepturilor
    de autor ancorata in epoca industriala. Jon nu voia decat sa-si
    vada propriile filme, dar a postat programul pe internet pentru a
    ajuta cateva grupuri de programatori care incercau sa dezvolte un
    DVD player pentru Linux. Cateva asociatii ale industriei
    cinematografice au pretins ca metoda de criptare CSS este secret
    industrial, iar urmarea a fost ca o organizatie numita Copyleft a
    pus in vanzare tricouri imprimate cu programul de decriptare scris
    de Jon (deCSS).

    Au trecut de atunci zece ani si singura schimbare in privinta
    chestiunilor legate de proprietatea intelectuala in epoca retelelor
    a fost ca presiunile industriei de divertisment asupra
    consumatorilor au crescut si s-au facut putini pasi in directia
    dorita de cei care, pana la urma, finanteaza aceasta industrie (de
    pilda faptul ca iTunes Store vinde acum si muzica non-DRM). In
    esenta, situatia sta cam asa: detinatorii de copyright incearca sa
    impuna tot mai multe restrictii privind utilizarea materialelor pe
    care le detin (muzica, filme, programe TV, software, carti etc), in
    vreme ce consumatorii isi doresc mai multa libertate si asteapta
    modalitati mai practice si mai convenabile de distributie. Primii
    au de partea lor puterea de influenta asupra legislatiei pe care
    le-o confera procentele insemnate pe care industria
    divertismentului le reprezinta in ansamblul economiei americane. De
    aici a rezultat in 1998 celebrul Digital Millennium Copyright Act
    (DCMA) care, printre altele, interzicea softurile si alte
    instrumente care-i puteau ajuta pe consumatori sa foloseasca
    materialele digitale protejate in moduri care nu erau permise in
    mod explicit de distribuitori. In baza acestei legi a fost acuzat
    Jon Johansen.

    Un nou episod in acest conflict “people vs. copyright” (cum il
    numea OpenDemocracy in 2002) se petrece chiar acum, sub ochii
    nostri. Sau mai degraba departe de ei, pentru ca noul tratat care
    incearca sa “internationalizeze” legislatia americana se negociaza
    in secret, iar cei care cunosc textul stau sub amenintarea unor
    clauze de confidentialitate.

    Documentul se cheama Anti-Counterfeiting Trade Agreement (ACTA)
    si implica, pe langa Statele Unite, tari precum Japonia, Coreea de
    Sud, Canada, precum si tarile Uniunii Europene. Spre deosebire de
    organismul de specialitate al Natiunilor Unite (WIPO), care supune
    dezbaterii publice proiectele tratatelor legate de proprietatea
    intelectuala, la elaborarea ACTA nu a fost invitata niciuna dintre
    organizatiile care sustin puncte de vedere diferite, iar rarele
    comunicate de presa sunt suficient de obscure ca sa contrasteze cu
    politica de transparenta promisa de presedintele Obama. In plus,
    ACTA este definita ca o “intelegere executiva” si, in consecinta,
    nu va avea nevoie de ratificarea Senatului SUA.

    In ciuda precautiilor, mai multe documente privind intelegerea
    “s-au scurs” si au fost publicate de situri specializate, precum
    Wikileaks.org, sau au ajuns la organizatii precum Electronic
    Frontier Foundation sau Knowledge Ecology International. Ceea ce se
    profileaza este inspaimantator. BoingBoing subliniaza ca
    furnizorilor de acces si servicii internet li se pregateste un rol
    de “politie proactiva”, care trebuie sa se asigure (sub amenintarea
    unor pedepse) ca nu gazduiesc materiale protejate – ceea ce ar
    scoate din business servicii precum Flickr, YouTube sau Blogger.
    Furnizorii vor fi obligati sa taie accesul la retea celor acuzati
    de incalcare a copyright-ului, fara nici un fel de probe sau
    proces. In acelasi mod vor fi sterse orice fel de materiale banuite
    ca nu ar fi detinute legal. Indepartarea mecanismelor DRM (chiar si
    in scopuri legitime, cum ar fi transpunerea in formate accesibile
    persoanelor cu dizabilitati) este categoric interzisa.

    N-as vrea sa fiu gresit inteles. Protejarea proprietatii
    intelectuale este importanta. Este insa o chestiune de echilibru:
    dincolo de un anumit punct, pericolul abuzurilor si al cenzurii
    risca sa compromita intregul edificiu. Daca cineva se indoia de
    utilitatea unui “pirat” in Parlamentul European, are acum proba
    contrara: legislatia europeana va include garantii privind
    protectia sferei private si asigurarea unor proceduri judiciare
    corecte.

  • Ce actiuni ar putea deveni vedetele Bursei

    Daca investitiile la Bursa ar fi comparate cu o cursa de cai,
    acum ar fi momentul in care se fac pariurile. In ciuda cresterii
    pietei din ultimele luni, actiunile nu au trecut inca linia de
    start. Desi indicele BET s-a dublat de la inceputul lunii martie si
    pana acum, iar SIF-urile aproape ca s-au triplat, piata abia a
    ajuns la nivelurile din urma cu un an, adica abia au disparut
    efectele panicii de atunci. Din acest moment, pariurile devin mai
    dificile, mai riscante, pentru ca revenirile generalizate au
    trecut. Asadar, randamentele mari trebuie asteptate doar de la
    companiile care fac performanta, cele care vor gasi primele cheia
    iesirii din criza.

    Cel mai bine pozitionate sunt insa companiile care au sfidat
    criza si au reusit sa creasca atunci cand toata lumea scadea. Desi
    pot fi numarate pe degete, aceste companii nu au atras pana acum un
    interes deosebit din partea investitorilor, astfel ca, din punctul
    de vedere al evolutiei bursiere, s-au pierdut in pluton. Faptul ca
    au obtinut profituri in crestere si si-au majorat afacerile nu
    reprezinta o garantie ca actiunile lor vor creste imediat, dar
    merita urmarite pana la vremuri mai bune.


    Dupa primele noua luni ale anului, cele mai multe companii
    listate care au raportat rezultate in crestere sunt din industria
    alimentara, sector considerat de majoritatea analistilor ca fiind
    unul defensiv, pentru care exista o cerere relativ constanta. In
    aceste conditii, nu a fost o surpriza faptul ca producatorul de
    lactate Albalact Alba Iulia (ALBZ), cea mai mare companie din
    industria alimentara listata, a raportat vanzari in crestere cu 25%
    in primele noua luni, dar si un profit usor mai mare decat anul
    trecut. Albalact este una dintre actiunile intens tranzactionate pe
    bursa RASDAQ, fiind si una dintre putinele companii listate pentru
    care exista un interes major de achizitie din partea investitorilor
    strategici.

    Surprizele au venit insa din sectorul agricol, de la fostele
    “avicole” (ferme de crestere a pasarilor) listate pe RASDAQ la
    mijlocul anilor 90, care nu au fost niciodata in topul
    preferintelor investitorilor, din cauza rezultatelor slabe. In
    primele noua luni, Avicola Buzau (AVZU) a raportat un profit de 3
    milioane de lei, dupa ce a incheiat ultimii trei ani cu pierderi,
    iar afacerile companiei au scazut cu 4%, la 86 de milioane de lei.
    Compania este furnizor de carne de pui pentru restaurantele KFC
    (operate de compania US Food Network), ceea ce-i asigura o cerere
    destul de stabila. Pe Bursa, actiunile AVZU au crescut de la
    inceputul anului cu 76%, insa capitalizarea companiei nu depaseste
    22 de milioane de lei.

    Rezultate asemanatoare a publicat si Avicola Brasov (AVLE),
    companie controlata de omul de afaceri Ioan Popa, proprietarul
    grupului Transavia, cu sediul in Alba Iulia. Brandul Transavia a
    fost intens promovat, fiind destul de vizibil in hipermarketuri.
    Afacerile Avicola Brasov au crescut in aceste conditii cu 41%, la
    75 de milioane de lei, iar profitul net al companiei s-a majorat cu
    350%, la 4,7 milioane de lei. Capitalizarea companiei este in
    prezent de 21,6 milioane de lei, in conditiile in care actiunile
    s-au dublat de la inceputul anului. Printre vedetele din sectorul
    agricol de la Bursa se numara si Nutricom Oltenita (NUTE), companie
    care produce furaje pentru animale, dar detine si o ferma de porci
    si una de pasari la Calarasi. Afacerile Nutricom au crescut cu 24%
    in primele noua luni, la 113 milioane de lei, iar profitul a urcat
    de la 140.000 de lei, la 6,5 milioane de lei. Compania are o
    capitalizare de circa 60 de milioane de lei, dar actiunile sunt
    putin tranzactionate si inregistreaza oscilatii ridicate.

  • Producatorii de ciment se gandesc la 2011

    Edmund Piess ar avea probabil mai multe motive sa fie un
    director de fabrica fericit. In primul rand, conduce de aproximativ
    un an si jumatate Uzina Medgidia a Lafarge Ciment, cea mai
    profitabila mare fabrica din tara – indiferent de sectorul de
    productie – daca tinem cont ca Lafarge este liderul
    profitabilitatii in randul celor mai mari 100 de companii
    romanesti, dar si de faptul ca fabrica de la Medgidia are cea mai
    mare capacitate locala de productie a cimentului.

    Un alt motiv de bucurie ar putea fi faptul ca dupa mai multe
    sfarsituri de an petrecute “pe baricade” in fabrica – inainte de a
    prelua conducerea uzinei de la Medgidia a fost directorul
    celeilalte fabrici de ciment a Lafarge din Romania, cea la Hoghiz,
    judetul Brasov – va avea parte de un sfarsit de an mai linistit.
    “Vom avea un Craciun mai linistit in acest an, deoarece nu este
    presiune din partea pietei. In 2007 si 2008, chiar daca cererea e
    mai mica iarna, produceam pentru vara, toate stocurile erau la
    minimum. Anul acesta va fi mai lejer.”

    In termeni de business, acest Craciun mai linistit se raporteaza
    la rezultatele exceptionale inregistrate in anii buni ai pietei
    imobiliare de cei trei mari producatori locali de ciment, francezii
    de la Lafarge, Carpatcement – subsidiara a grupului german
    HeidelbergCement – si elvetienii de la Holcim. Cu cifre de afacerii
    de sute de milioane de euro si marje de profit ce depaseau de cele
    mai multe ori 30%, producatorii de ciment au fost priviti adesea cu
    invidie. Recesiunea economica nu a ocolit insa deloc acest sector.
    Spre exemplu, raportul trimestrial al Lafarge la nivel regional
    arata ca subsidiara locala din sectorul cimentului a inregistrat in
    primele noua luni o scadere in volum de 34,4%, cea mai mare din
    grup la nivel regional.

    “Tendinta se va mentine pana la finalul acestui an, ultimele
    trei luni nu au cum compensa un an slab si nici acestea nu au fost
    excelente. Este oricum o scadere generala la nivel de industrie”,
    comenteaza Phillipe Questiaux, presedintele Lafarge Ciment, cel mai
    mare producator din piata. Nici ceilalti, Holcim si Carpatcement,
    nu au fost ocoliti de scaderi, situate la noua luni in jur de 15%,
    potrivit raportarilor la nivel de grupuri. Scaderea cifrelor de
    afaceri si a profiturilor ar urma sa fie insotita si de o reducere
    a marjelor de profit, din cauza reducerii preturilor de vanzare.
    Phillipe Questiaux sustine si ca anumite costuri au crescut in
    acest an, ceea ce va duce la o majorare de preturi in prima parte a
    anului viitor.

  • Fotoreportaj: Reteta turcilor de iesire din recesiune

    Pe strazile Istanbulului, criza economica nu se vede:
    comerciantii au terasele si buticurile pline de clienti, iar
    magazinele de pe principala artera comerciala a cartierului Taksim
    sunt neinca-patoare pentru turisti. Numarul de straini care
    viziteaza Turcia a fost de 15 milioane in primele sapte luni ale
    anului, in crestere cu 1,1% fata de aceeasi perioada a anului 2008.
    Turismul este o sursa importanta de venituri pentru turci: anul
    trecut a contribuit cu 22 miliarde de dolari (15 mld. euro) la PIB,
    care a fost anul trecut de 741 mld. dolari (506 mld. euro). Nici
    sectorul constructiilor nu pare afectat in orasul de pe Bosfor:
    zgarie-norii din partea asiatica si lucrarile de infrastructura se
    dezvolta in continuare rapid, datorita investitiilor straine.
    Intr-un perimetru de cativa kilometri se afla hotelurile unor
    lanturi internationale precum Ritz-Carlton, Intercontinental, Hyatt
    si Swissotel, dar si un hotel in constructie, care ar putea fi
    finalizat anul viitor.


    Toate aceste semne ridica intrebarea daca turcii chiar sunt atat
    de ocoliti de criza precum pare. “Ne asteptam ca economia turceasca
    sa isi revina mai rapid decat in oricare alta tara emergenta din
    Europa”, declara inca de acum cateva luni Manik Narain, economist
    al bancii Standard Chartered, in timp ce BERD estimeaza acum ca, la
    anul, economia Turciei va creste cu 3,5%. Analistii de la Barclays
    prevad la randul lor pentru anul viitor o crestere de 3%, cea mai
    mare din regiune. Cum a reusit acest stat performanta de a atenua
    impactul crizei? Raspunsul rezida in lectia invatata de-a lungul
    anilor din numeroasele crize interne care au zguduit tara.

    Cel mai important atu pe care turcii l-au avut a fost sistemul
    bancar. Dupa criza din 2001, cu un PIB in contractie cu 8,5%, o
    inflatie de 86% si o depreciere fara precedent a lirei, guvernul
    turcesc a lansat un program de reglementare a sectorului financiar.
    Noile reguli stabilite de autoritatea din domeniu au transformat
    sectorul bancar intr-unul eficient si competitiv, ceea ce a dus la
    o crestere a incre-derii investitorilor straini, materializata in
    investitii straine directe masive. “Am initiat reforme structurale
    cuprinzatoare dupa criza din 2001, care au dus la cresterea
    stabilitatii macroeconomice si au imbunatatit sanatatea sectorului
    bancar, oferind protectie impotriva socurilor externe”, declara
    vicepresedintele turc Ali Babacan.

    Sistemul bancar turcesc a scapat treptat de activele toxice pe
    care le detinea si s-a orientat catre sectorul real al economiei si
    spre creditarea populatiei. “Creditele de consum au fost franate la
    sfarsitul anului 2008, din cauza contextului mondial nefavorabil,
    dar pe parcursul acestui an s-a dat drumul din nou la creditare,
    iar in aprilie s-a revenit la situatia dinainte de criza”, sustine
    Ali Toga Zaim, directorul de marketing al Ulker, companie ce
    activeaza in domeniul alimentar. Datorita surselor de finantare
    disponibile la costuri reduse, consumul a inceput din nou sa
    creasca, in special in industria alimentara, cel mai putin afectata
    de criza. “Fara mancare nu se poate, de aceea am continuat sa
    inregistram cresteri in acest sector”, spune Zaim. El adauga ca
    alte segmente, precum produsele de ingrijire personala, au suferit
    scaderi la inceputul anului, dar si-au revenit pe parcurs.

  • Povestea vanzarii MedLife

    “Momentul n-a fost ales in mod special, legat de criza.
    Serviciile medicale sunt foarte rezistente la criza”, spune omul de
    afaceri Mihail Marcu, presedintele si unul dintre actionarii
    furnizorului de servicii medicale MedLife.

    Fratii Mihail si Nicolae Marcu au decis ca e momentul ca MedLife
    sa creasca accelerat si au constatat ca e mai bine sa nu faca asta
    pe cont propriu. “Probabil ca am fi reusit si singuri, dar ar fi
    fost mai greu. Este important sa ai langa tine un partener care are
    o viziune locala si zonala mai pragmatica asupra pietei. Ca la
    orice companie, vinzi in momentul in care iti atingi break even-ul,
    nu poti sa vinzi cand ai mai multe proiecte in diferite faze de
    dezvoltare”, sustine Mihail Marcu.

    Omul de afaceri marturiseste ca negocierea cu Societe Generale
    Asset Management, subsidiara a grupului Societe Generale, a fost
    departe de a fi usoara: “Tranzactia viza ca noi sa ramanem
    actionari majoritari, dar sa acomodam si nou-intratul. Negocierea a
    fost foarte complicata, pentru ca au fost trei parti. In general,
    in procesul de fuziuni si achizitii, daca vinzi o companie,
    negociezi doar cu o parte si nu negociezi nici macar conditii
    post-vanzare, ci eventual numai financiare. Noi am vorbit si de
    planurile pentru viitor, pe langa pret si achizitia efectiva.”

    Discutiile despre obiectivele de viitor au vizat o perioada de
    trei-cinci ani. MedLife intentioneaza sa ajunga la 50% din piata
    serviciilor medicale pentru companii in circa trei ani, sa isi
    consolideze pozitia de lider si sa isi extinda reteaua de
    hiperclinici. “Am anuntat ca vom deschide patru hiperclinici in
    decurs de cateva luni, dar este un efort mare. Patru hiperclinici
    inseamna un total de 2.000 de clienti pe zi. Asta inseamna sa
    crestem la 4.000 de clienti pe zi, inseamna ca pe la noi ar trece
    anual circa jumatate din populatia Bucurestiului”, explica Mihail
    Marcu.

    Ca urmare a finalizarii acestei tranzactii, Societe Generale
    Asset Management Eastern Europe va deveni actionar in cadrul
    MedLife, cu o participatie de 36,25%. Familia Marcu ramane
    actionarul majoritar al companiei, iar IFC, membru al grupului
    Bancii Mondiale, va fi actionar minoritar. Suma primita de catre
    familia Marcu ca urmare a tranzactiei putea fi si mai mare, insa
    actionarii au preferat sa ramana majoritari: “Cand vinzi un pachet
    majoritar ai o prima. Noi am obtinut o prima considerabila fiind
    lider de piata, insa am pierdut o prima substantiala vanzand un
    pachet minoritar. Pe termen mediu vom ramane actionari majoritari.
    E foarte probabil sa iesim peste trei-cinci ani, dar e la fel de
    probabil sa ramanem”.

    Povestea MedLife a inceput in 1996 cu doua cabinete medicale,
    iar numarul acestora a crescut, astfel ca in anul 2000 existau
    peste zece cabinete si un laborator. “Acela a fost un moment
    important in strategie. Ponderea laboratorului a devenit
    importanta, ajungand chiar la 80% din activitate”, sustine Marcu.
    Intre 2000 si 2004 s-au mai deschis doua laboratoare si cateva
    cabinete, iar din 2004, compania s-a dezvoltat accelerat, dupa ce a
    achizitionat spatiul din cartierul bucurestean Grivita si a inceput
    proiectul de constructie a spitalului si a unei hiperclinici.
    “Numarul de pacienti a crescut considerabil si, spre deosebire de
    competitorii nostri, in zona clientilor companii MedLife a impins
    de jos in sus, adica personalul din companii a optat pentru clinica
    noastra”.

  • Nokia a lansat noile telefoane Nokia 6700 slide si Nokia 7230

    Nokia estimeaza ca cele doua telefoane vor fi disponibile
    incepand din primul trimestru al anului 2010.

    Nokia 6700 slide va avea un pret de aproximativ 160 de euro, iar
    Nokia 7230 de 100 euro, sume care nu includ taxele si subventiile
    aplicabile. Nokia 6700 va fi disponibil in sase culori, respectiv
    roz, rosu, albastru petrol, aluminiu, lime si mov

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Metro tinteste vanzari de 20% din cifra de afaceri cu marcile proprii

    “Noua noastra streategie privind marcile proprii se concentreaza
    si mai mult pe nevoile speciale ale clientilor cheie, cum sunt
    hotelurile si restaurantele, clientii revanzatori si birourile”, a
    declarat Frans W.H. Muller, directorul general al Metro Cash &
    Carry International.

    Acelasi obiectiv de crestere a vanzarilor marcilor private la
    20% din cifra de afaceri a fost anuntata in septembrie de
    retailerul Carrefour. Vanzarile de marcilor proprii ale
    retailerilor s-au ridicat la 250 milioane euro in anul 2008.

    Marcile proprii ale Metro vor avea preturi de vanzare cu 10-20%
    mai mici decat al produselor competitorilor.

    Reducerea portofoliului la sase marci exclusive a fost adoptata
    pentru a a asigura o mai buna delimitare a grupurilor tinta. Cele
    sase marci ale retailerului sunt: Aro – produse alimentare din gama
    de pret economica, Fine Food – produse alimentare premium, Horeca
    Select – produse de bucatarie pentru uz profesional, H-Line –
    solutii pentru sectorul hotelier, Rioba – specialitati de cafea si
    cocktailuri si Sigma – produse de birou profesionale.

    Pe langa ajustarea strategiei de comercializare a marcilor
    proprii, compania doreste lansarea unor noi formate de magazine si
    lansarea unui serviciu de livrare la nivel de grup.

    Grupul german Metro a anuntat primul declin al vanzarilor din
    Europa de Est in primele 9 luni ale anului, de 13%, pana la 11,2
    miliarde euro. In Romania, Metro Cash & Carry a raportat o
    cifra de afaceri aferenta anului 2008 in valoare de 1,6 miliarde
    euro.

  • Al doilea deces in Romania cauzat de gripa noua

    Femeia era diagnosticata cu gripa cu virusul A/H1N1 si cu
    bronho-pneumonie, au mai precizat sursele citate. Romania a
    inregistrat cel de-al doilea caz de deces prin gripa cu virusul
    AH1N1, a anuntat, marti, Ministerul Sanatatii, care nu a facut alte
    precizari in legatura cu aceasta situatie.

    Aflati cate cazuri noi de gripa cu virus A/H1N1 pandemic s-au
    constatat in ultimele 24 de ore pe www.mediafax.ro

  • Criza din Romania, un test pentru succesul actiunilor UE si FMI

    Uniunea Europeana a avut un succes la scara redusa, dar
    surprinzator, in ceea ce priveste ajutorul acordat regiunii pentru
    evitarea unei crize bancare in acest an. Comisia Europeana a
    actionat neobisnuit de repede, iar institutii precum FMI si BERD
    si-au regasit scopul pe parcursul crizei economice mondiale,
    apreciaza The Times.

    Mai multe pe www.mediafax.ro