Blog

CE CAUTA SIRIA IN LIBAN

Argumentele Siriei pentru mentinerea prezentei militare in Liban.

ISTORIE
Damascul sustine ca dupa primul razboi mondial, Franta coloniala a separat artificial Libanul din fosta provincie otomana care cuprindea Siria si Libanul, astfel incat implicarea siriana in Liban este perfect naturala.

GEOPOLITICA
Dupa ce a intervenit in razboiul civil libanez din 1976-1990, in special pentru a limita influenta israeliana in zona, Siria a socotit necesar sa mentina prezenta militara in Liban, sub acelasi pretext.

SECURITATE
Siria considera ca implicarea sa in Liban este esentiala pentru mentinerea echilibrului relativ fragil de forte din aceasta tara, avand in vedere complicata organizare etnica si religioasa a puterii de la Beirut.

March 14, 2006
O LUNA DE FIERE

Succesiunea evenimentelor care au transformat moartea fostului premier Rafik Hariri intr-o premisa a eliberarii Libanului de trupele siriene.

14 februarie Fostul premier libanez Rafik Hariri este ucis intr-un atentat la Beirut. Atentatul, soldat cu 15 morti si 100 de raniti, a fost pus de SUA si de Israel pe seama Siriei.

16 februarie Funeraliile lui Hariri au scos in strada peste 150.000 de oameni care au cerut Siriei sa-si retraga cei 14.000 de militari din Liban, stationati inca din timpul razboiului civil incheiat in 1990.

21 februarie Mii de manifestanti, mobilizati de opozitia condusa de deputatul druz Walid Jumblatt, cer la Beirut retragerea trupelor siriene din Liban si demisia guvernului prosirian al lui Omar Karamé.

23 februarie SUA si UE cer aplicarea imediata a rezolutiei ONU nr. 1599, care prevede retragerea celor 14.000 de militari sirieni din Liban si dizolvarea militiilor pro-siriene de genul Hezbollah.

24 februarie Ministrul de externe al Siriei anunta pentru prima data ca tara sa ar fi dispusa sa-si retraga trupele din Liban.

28 februarie Premierul Omar Karamé anunta demisia guvernului sau, la presiunea manifestatiilor opozitiei, devenite cotidiene.

2 martie Presedintele sirian Bashar al-Assad anunta ca retragerea trupelor sale din Liban s-ar putea produce in cateva luni.

6 martie Presedintele sirian anunta o retragere totala, in doua etape, a fortelor siriene stationate in Liban, spre valea Bekaa, din apropierea frontierei cu Siria.

8 martie Contramanifestatie a formatiunilor prosiriene conduse de miscarea Hezbollah, la Beirut si in orasele din sud, cu proteste fata de ingerintele americane in Liban.

10 martie Premierul libanez demisionar, Omar Karamé, este insarcinat de presedintele Emil Lahud sa formeze un guvern de uniune nationala.

13 martie Trupele siriene isi continua retragerea din nordul si vestul Libanului spre estul tarii. Prima etapa de retragere, care va include 6.000 de militari, urmeaza sa se incheie la sfarsitul lui martie.

March 14, 2006
Textucidere

Este adaptarea personala a termenului pruncucidere: am decis sa-mi omor un text, un fel de copil al meu, adica. L-am sters din toate ungherele hard-discului, am dezinstalat fontul pe care l-am folosit si am reinstalat Word-ul. Si reneg copiile aflate in libertate.

Este vorba de editorialul de acum doua saptamani – Studiu de fezabilitate pentru ghilotina, in care sugeram politicienilor sa foloseasca respectivul instrument pentru rezolvarea disputelor, intre ei sau cu terti. Spuneam ca ar fi asigurata, astfel, finalitatea unor promisiuni neonorate (tepele), iar spectacolul oferit ar fi de o calitate superioara celui curent, din viata reala si de pe ecranele televizoarelor. E drept ca am avut cititori grabiti care au crezut ca propun folosirea inventiei doctorului Guillotin pentru clasa politica, in ansamblu; ii linistesc acum, cum sa fac asa ceva?, cine sa umple multele pagini de ziar si vastul spatiu de emisie ramase fara tema?

Si de ce imi reneg textul? Pentru ca in ultima saptamana am descoperit ca multa lume chiar ar veni si s-ar bucura de o executie publica; am descifrat o foame latenta de spectacol rau, ce depaseste nevoia curenta de circ. Sa explic: sunt un cititor constant al paginilor de web apartinand publicatiilor romanesti, atat pentru articole, cat mai ales pentru forumurile de discutii care le insotesc in multe cazuri.

Masurarea pulsului public cu ajutorul reactiilor la articolele din presa mi se pare foarte folositoare, chiar daca vine din partea unui grup de persoane care sigur nu se incadreaza in esantionul reprezentativ, asa cum il definesc si folosesc institutele de sondare a opiniei publice. Subiectele le cunoasteti: arestari, vorbe grele la adresa unor reprezentanti ai statului, capitalisti ce infierau cu manie proletara (nu, nu este vorba de Dinu Patriciu, daca nu v-ati prins mai cititi o data ziarele de vineri), o disputa generalizata, de genul toata lumea contra restului lumii.

Iar pentru reactiile inregistrate pe forumuri am un singur termen: ludditi. Muncitorii care distrugeau masinile la finele secolului XVIII, pentru ca nu intelegeau natura schimbarii si-au gasit urmasi in societatea romaneasca – nu stiu cat de amplu este fenomenul, dar nu-l socot izolat sub nici o forma – si in felul in care aceasta reactioneaza la ceea ce se vrea a fi lupta impotriva coruptiei: dictonul corect Fiat justitia, pereat mundus a deviat in indemnuri de genul la puscarie cu capitalistii imbuibati si cu neamu lor, iar aceasta e o exprimare chiar eleganta. Aceasta inainte ca justitia, asa cum e ea, buna sau rea, sa se pronunte asupra cazurilor Patriciu sau Tender. Si, ca sa fiu clar, respect opinia fiecaruia dintre cei ce s-au pronuntat acolo, luat ca individ separat, pentru ca are dreptul la opinie si la exprimarea acesteia.

Dar nu pot sa nu ma ingrijorez de curentul de opinie generat de suma parerilor individuale si de potentialul rezultat al ampli-ficarii acestui curent de opinie. Exista in societate fracturi nete, care nu mi se par a fi reparabile repede si fara urmari. Si daca a existat un strateg destept care a gandit pla-nul de canalizare a nemultumirii generate de saracie, de valoarea facturilor la caldura si de pretul mare al salamului spre capitalistii imbuibati, il instiintez ca a reusit, dar ca are deja o alta problema: ce o sa faca dupa ce-i pune cu botul pe labe pe capitalisti?

Am mai spus-o: etapele capitalismului romanesc de dupa 1989 pot fi asemuite cu ceea ce s-a intamplat in lumea occidentala de la revolutia industriala incoace, in mic si intr-o perioada mai redusa de timp: exista apropieri intre sloganul Nu ne vindem tara! si revolta lucratorilor englezi din tesatorii, care distrugeau masinile menite sa le schimbe viata si sa-i faca mai productivi.

Miscarile sindicale din Romania de la jumatatea deceniului trecut se regasesc in marile confruntari dintre muncitori si fortele de ordine din primele decenii ale secolului trecut, din Statele Unite.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, capitalistul occidental si-a schimbat optica, iar angajatii au ajuns sa isi poata permite sa circule intr-un automobil.

Diferenta intre masina angajatului si a angajatorului era de marca si de pret, dar tot patru roti aveau si unul si celalalt. La asa ceva nu s-a ajuns in Romania, dar lucrurile s-ar fi indreptat inspre aceasta.

Spun ca s-ar fi indreptat pentru ca acum avere egal afaceri necurate, interese de grup sau furat pe fata. De multe ori pe buna dreptate, dar nedrept fata de cei ce au castigat prin idee, perseverenta si inspiratie. Iar pe acestia din urma, nu putini la numar, ii pandeste pericolul sa fie maturati de curentul luddit iscat cu voie sau fara. Si ma vad nevoit sa pomenesc aici si de pericolul nationalismului natang, pentru ca veti citi acest text pe 15 martie sau dupa aceasta data, cand poate va parea aiurea, pentru ca subiectele ar putea fi cu totul altele.

Si mi-e teama ca in final vor ramane tot cu tepele.

March 14, 2006
Imparatul mustelor si Alianta DA sau BA

Parea ca totul decurge conform planului si ca toata lumea isi cunoaste partitura. Cererea in casatorie a PD-ului, formulata intentionat obraznic, fusese refuzata de catre PNL. Fiecare parte se arata dispusa sa-si stranga jucariile si sa plece din Alianta. Parea inceputul unui divort civilizat, asteptat de prea mult timp.

Ca unul ce a militat imediat dupa alegeri pentru acest scenariu, n-am putut decat sa ma bucur. Pericolul bipolarizarii scenei politice trecuse si se creau pre-misele unei viitoare alternante la putere intre coalitii conduse fie de catre un partid liberal serios, fie de catre unul popular, la fel de decent. Deraparile si greselile unuia urmau sa fie temperate de catre opozitia celuilalt, iar eventualele greseli ale amandurora de catre un partid social-democrat iesit pe atunci din convalescenta. Un scenariu care prezenta, pe de o parte, avantajul stabilitatii, iar pe de cealalta, evita premisele unei anchilozari politice, practic inevitabile in conditiile unui sistem bipolar.

Excesul de zel, insa, dauneaza grav sanatatii politice. In dorinta de a-si defini cat mai bine identitatea prin contrapunere cu partea adversa, atat liberalii cat si pedistii au cazut in pacatul extremelor. Prea a devenit limpede peste noapte ca unii, spre deosebire de ceilalti, s-ar lupta pentru limitarea influentei serviciilor secrete, legea lustratiei si desconspirarea fostilor securisti, pe cand ceilalti, spre deosebire de primii, s-ar zbate pentru starpirea coruptiei. Tusele prea ingrosate scot ochii. Nimeni nu poate fi intr-atat de naiv incat sa-si imagineze ca in PNL nu si-au gasit cuib sustinatori ai serviciilor sau ca PD-ul duce cu adevarat lipsa de corupti. Pentru a fi cu adevarat convingatoare in ochii electoratului, cele doua partide trebuie sa invete sa mai lase loc si pentru nuante. Un peisaj politic in alb si negru e lipsit de culoare si de valente estetice.

Colac peste pupaza, ceea ce pana la un punct era (si se cuvenea sa ramana) joc de imagine incepe sa se transforme in realitate. Explicatia se intinde pe doua niveluri. Primul e pur tehnic: nu poti organiza la fiecare sase luni cate un congres national la care sa expui verde in fata si mura in gura strategia de imagine a partidului, in asa fel incat s-o priceapa pana si reprezentantul partidului din Dabulenii de Deal. Prin urmare, era de asteptat ca majoritatea membrilor de partid sa ia de bune semnalele venite de la centru si sa reactioneze ca atare.

Nu-i de mirare ca liberalii clujeni le-au reamintit pedistilor pacatele din perioada Pietei Universitatii – un gest care aminteste de bancul cu Ghita ce-l frange-n bataie pe prietenul Gyuri pentru ca abia atunci aflase ca ungurii i-au taiat capul lui Mihai Viteazul.

Al doilea nivel e ceva mai pervers, adresandu-se direct naturii umane. Gesturile simbolice, savarsite fie si in joaca, au o putere mult subevaluata de a se transforma in realitate. Multi adolescenti afla prea tarziu, bunaoara, ca joaca de-a mama si de-a tata se poate termina cu un copil cat se poate de real. Iar asta in cazul fericit. In Imparatul Mustelor (Lord of the Flies, in original), William Golding spune povestea unor copii care, izolati pe o insula pustie, se transforma treptat din ingeri in fiare. (Vorba lui Pascal: Lhomme nest ni ange ni bete, et le malheur veut que qui veut faire lange fait la bete.) Totul incepe cu o joaca de-a ucisul, terminan-du-se cu crime cat se poate de reale. PD si PNL au ajuns in situatia copiilor din Imparatul Mustelor – s-au jucat de-a supararea pana cand au inceput sa-si traga, la propriu, cu farfuriile-n cap. Inca n-a curs sange, doar lacrimi, dar, dupa cum evolueaza situatia, n-ar fi exclus sa avem parte si de asa ceva. (Vorbesc la nivel simbolic, desigur.)

De ce ti-e frica, nu scapi. Cand incepusem sa militez pentru ruperea Aliantei D.A., argumentam totodata si in favoarea unui divort civilizat. Pomeneam atunci despre pericolul unui divort facut la nervi, cu tipete, poale date peste cap, si-o Rapire din Serai taiata cu foarfeca-n doua. Blestemul lui n-a fost sa fie, de care pomenea Noica, a mai actionat o data. Protagonistii acestui scandal, de ambele parti, par incapabili sa realizeze efectele devastatoare ale acestui jalnic spectacol pentru electorat.

In mod normal, o simpla analiza a ultimelor sondaje de opinie ar fi suficienta pentru a-i pune pe ganduri. Cand vezi cum se umfla procentele PRM si PNG, nu poti sa nu intelegi ca electoratul infantil din punct de vedere politic reactioneaza cum ar face-o orice copil in urechile caruia se sparg injuraturile unei casnicii pe cale de destramare – asociindu-se unei gasti de cartier.

De aceea vin si mai zic inca o data: divort sa fie, daca asa o cer interesele, dar atunci sa fie civilizat. Pentru aceasta, insa, partile trebuie sa cada mai intai de acord ca asa nu se mai poate.

In loc sa se incapataneze in mentinerea unei Aliante ce nu mai functioneaza de multisor si ale carei reguli nu se mai sinchiseste nimeni sa le respecte, mai bine sa-si vada fiecare de treaba pana mai e loc de dat buna ziua. De ramas, ramane coalitia – daca va mai amintiti -, asa ca nu vad cum efectivitatea guvernarii ar putea fi afectata prin acest divort.

Oricum, intre liberali si pedisti relatiile nu sunt mai bune decat intre pedisti si udemeristi, sa zicem. Prelungind agonia Aliantei, atat PNL cat si PD au toate sansele sa-si ia supararea in serios. Urmarea e usor de imaginat. Adversarul se va transforma in dusman. Or, dusmanul – o stie si Ghita atunci cand il paleste in moalele capului pe Gyuri – nu se cuvine respectat, ci distrus.

March 14, 2006
Furtuna la Bursa

Bursa a aratat ca istoria se repeta, astfel ca dupa un an avem din nou parte de corectii puternice pe piata de capital. Ce a determinat de aceasta data caderea?

Dupa cresterile importante de la inceputul anului, piata a intrat cu circa o luna in urma intr-o zona de echilibru fra-gil, preturile stabilizandu-se la niveluri apropiate de maxime pentru unii emitenti – si toata lumea se intreba cand se va rupe acest echilibru. Semnalul a fost clar: lichiditatea din ce in ce mai redusa din ultima perioada prevestea o cadere in piata, la fel cum scaderea brusca a presiunii atmosferice precede furtuna.

Ruptura s-a produs saptamana trecuta si a avut ca element declansator doua stiri negative – propunerea de modificare a legislatiei privind pragul de detinere la SIF-uri si hotararea Parchetului de a impune sechestru asigurator asupra unui pachet de 25% din actiunile Petromidia detinute de actionarul majoritar Dinu Patriciu -, venind pe fondul scaderilor generalizate de pe pietele din regiune.

Informatiile negative privind sase din marile companii de la Bursa, respectiv Rompetrol Rafinare si cele cinci SIF-uri, nu puteau avea decat un singur efect, ca piata sa se duca in jos, ceea ce s-a si intamplat, din piata evaporandu-se circa 1 mld. euro in mai putin de o saptamana. Cele mai puternice scaderi s-au inregistrat spre finalul saptamanii, cand in randul investitorilor romani s-a instaurat un sentiment de panica, pe fondul vanzarilor mai mari realizate de unii investitori straini. La finalul saptamanii trecute, capitalizarea Bursei de Valori a coborat la 18,9 mld. euro, fata un maxim de 20,3 mld. euro la inceputul lui februarie.

Caderea din piata de saptamana trecuta s-a datorat suprapunerii corectiilor generalizate de pe pietele din regiune cu scandalurile privind pragul de detinere la SIF-uri si sechestrul asupra actiunilor Petromidia, sustine Octavian Molnar, presedintele IFB Finwest din Arad. Indicele BET, care urmareste evolutia celor mai puternice zece companii de la Bursa, exceptand SIF-urile, s-a depreciat saptamana trecuta cu aproape 5%, in conditiile in care actiunile Petrom, cea mai mare companie de la Bursa, au pierdut 4,1%, iar titlurile BRD au scazut cu 6,8%. Astfel, valoarea de piata a Petrom s-a redus cu circa 400 mil. euro, in timp ce capitalizarea BRD a coborat cu aproape 260 mil. euro. Scaderile arata ca unii investitorii straini au iesit la vanzare, in conditiile in care toate pietele din regiune au inregistrat corectii semnificative.

Indicele Bursei de la Budapesta a pierdut saptamana trecuta 6,4%, iar in Cehia si Austria indicii bursieri s-au depreciat cu 3%, respectiv 2%.

Brokerii spun ca aceste scaderi sunt legate de decizia Bancii Centrale Europene (BCE) de a majora rata dobanzii de referinta cu un sfert de punct procentual, pana la 2,5%. Aceasta a determinat unele fonduri sa-si mute o parte din bani de pe piata de capital in instrumente monetare, cu risc mai scazut.

Toate pietele din Europa Centrala si de Est au inregistrat scaderi, dupa ce majorarea dobanzii de referinta a BCE a determinat transferul unor bani pe piata monetara. Si la noi, unii dintre investitorii straini s-au hotarat sa vanda, fapt relevat de scaderile actiunilor Petrom si BRD, dar si de revenirea cursului euro pe final de saptamana, care indica o presiune la cumparare ce poate sugera iesirea unor bani din tara, a explicat Molnar.

Aceste miscari au determinat agitatie si chiar panica in randul investitorilor romani, care asteptau mai demult corectii mai importante. Totusi, poate cel mai important factor determinant pentru scaderile de saptamana trecuta a fost pro-punerea de modificare a legii privind pragul la SIF-uri, care prevede ca pragul de detinere de 1% sa se aplice si grupurilor de investitori care actioneaza in mod concertat. Aceasta stire negativa, care a venit dupa o perioada lunga in care nu au mai existat informatii pozitive legate de SIF-uri, a determinat scaderi pentru actiunile acestora, in conditiile in care multi investitori s-au grabit sa-si marcheze profiturile la pretul din piata.

Indicele BET-FI a scazut cu peste 8% saptamana trecuta, coborand sub nivelul de la sfarsitul lui 2005, iar din capitalizarea SIF-urilor s-au evaporat circa 157 de milioane de euro. Totusi, brokerii spun ca aceasta propunere de modificare legislativa nu va fi adoptata probabil in forma initiala, dupa ce a starnit o reactie profund negativa in randul investitorilor.

Investitorii au primit si o veste buna, dupa ce SIF Banat-Crisana a anuntat ca intentioneaza sa realizeze o majorare de capital social prin acordarea de actiuni gratuite, exemplu care ar putea fi urmat si de celelalte SIF-uri.

Cel mai important factor de incertitudine ramane in continuare Rompetrol Rafinare, dupa ce scandalul in care sunt implicati omul de afaceri Dinu Patriciu si ceilalti membri din anturajul sau a luat din nou amploare. Decizia de a impune sechestru asigurator asupra unui pachet de 25% din actiunile Petromidia ar putea avea efecte negative asupra companiei, dar si asupra pietei de capital. Saptamana trecuta, actiunile Rompetrol Rafinare (Petromidia) au pierdut 7,4%, atingand chiar un minim de 0,091 lei/actiune. In acest moment exista pericolul de nefinantare din partea bancilor care ar duce la blocarea productiei si, implicit, la falimentul firmei care s-ar resimti puternic si pe piata de capital, avand in vedere ca Rompetrol Rafinare este unul din pilonii Bursei. Totusi, nu cred ca se va ajunge atat de departe, a aratat Octavian Molnar.

March 14, 2006

Principalii perdanti

Bursa a pierdut peste un miliard de euro intr-o saptamana. La finalul saptamanii trecute, capitalizarea Bursei de Valori a coborat la 18,9 miliarde de euro, fata un maxim de 20,3 miliarde de euro la inceputul lunii februarie.

Companie	Pret la 3 martie (lei/actiune)	Pret la 10 martie (lei/actiune)	Evolutie pret (%)	Evolutie capitalizare (mil. euro)
Petrom	0,615	0,59	-4,1%	-400,0
BRD	19	17,7	-6,8%	-258,8
Rompetrol Rafinare	0,101	0,0935	-7,4%	-45,2
SIF Oltenia	2,76	2,5	-9,4%	-43,1
Oltchim	0,425	0,39	-8,2%	-35,5
SIF Moldova	2,41	2,18	-9,5%	-34,1
SIF Transilvania	2,27	2,08	-8,4%	-29,6
SIF Banat-Crisana	2,41	2,24	-7,1%	-26,6
SIF Muntenia	1,7	1,6	-5,9%	-23,0

March 14, 2006

Piata dragostei

Of, cate discutii despre marele razboi intre sentiment si libido, intre sex si dragoste! Se pierd in istorie miile de pagini dedicate temei. Sunt doua imparatii ale sentimentelor pe care omul contemporan se amageste ca le-ar putea impaca: sexul si dragostea.

Din pacate sau din fericire, faptul ca se scriu zeci de retete despre felatia perfecta sau despre cum sa ai un megaorgasm in 30 de secunde nu afecteaza in nici un fel opozitia stramoseasca intre doua mari industrii. Ati inteles bine! Industrii! Una a sexului si cealalta a dragostei.

Despre industria sexului se scrie cu delicii si in tabloide, si in cele mai scrobite publicatii financiare. Pentru ca sexul pare fara secrete, e simplu de tradus in cuvinte, imagini sau cifre, dupa caz. Cand spui industria XXX toata lumea stie despre ce e vorba. Cu mult mai multa retinere se vorbeste despre o industrie a dragostei.

Dragostea (iubirea sau cum vreti sa-i spuneti) este un subiect fragil, ocolit de analisti, iar simplul fapt de a-l aseza in sintagma industria dragostei este in sine deja o mare blasfemie. Sunt doua mari perspective asupra dragostei care par sa domine piata. Viziunea macho, pe de o parte, in care dragostea este chestia aia dintre pauzele de sex. Si mai e, apoi, viziunea extrem feminizata, telenovelistica, in care dragostea este chestia aia extraordinar de importanta in care sexul e un mic amanunt in comparatie cu intensitatea sentimentelor.

Un lucru foarte important s-a intamplat in ultimii ani in Romania. Mari intelectuali au descoperit avantajele industriei amorului. In timp ce foarte tinerii scriitori inca adora pornografia, Mircea Cartarescu filozofeaza molcom, matur pe o tema frivola, deloc hard: De ce iubim femeile. A fost un hit editorial, cartea s-a vandut excelent. Cat despre textele insele, unele sunt delicioase. Au fost, bineinteles, prilej pentru masele frustrate de scriitori romani (care nu se vand) sa deplanga comercializarea, prostituarea lui Cartarescu. Dar de cand sa scrii despre dragoste se cheama prostitutie? Miscarea lui Cartarescu a fost una extrem de inteligenta, una de scriitor care nu a stat degeaba in Vest, a mai si invatat cate ceva pe acolo. Principala lectie: un scriitor mare are nevoie de un public mare.

Mai nou, a aparut o antologie de poezie de dragoste alcatuita de Ioana Parvulescu si cu un CD pe care sunt imprimate lecturile lui Gabriel Liiceanu. Liiceanu este un sustinator aprig al elitelor, vede fenomenul cultural in ierarhii, il vede mai ales impartit in alesi si neofiti. De aceea poate parea surprinzatoare o astfel de productie comerciala venita din zona Humanitas. O credinta conservatoare despre ordinea lumii culturale naste o sanatoasa viziune comerciala. Ce poate fi mai frumos!

Avem o dilema. Am vrea ca piata dragostei sa fie ocupata numai de insipide lucrari de genul 100 de cai de a-l innebuni, 50 de secunde pana la orgasmul absolut, Cum sa-ti vrajesti partenerul, 150 de texte care o cuceresc definitiv? Deja aici suntem in zona de comercial extrem. Este zona in care dragostea se intalneste cu detergentii, dar si cu produsele XXX. E la fel de monotona precum intrigile ritmice dintr-un film porno. De aceea e indicat ca marele public sa aiba acces la poeme de dragoste alese de un filolog, de un cunoscator.

Multe dintre optiunile Ioanei Parvulescu sunt previzibile pentru un cunoscator. Evident, pot aparea si conflicte intre gusturi poetice. Nu inteleg, de exemplu, cum de lipseste Arghezi cu formulari amuzant-comerciale, numai bune de retinut (Pasunea mea tu sa fii / Cu papadii. / Eu sa fiu boul tau alb si nevinovat / Care te-as fi pascut si te-as fi rumegat sau, mult mai simplul vers, Nu stiam ca ma voi vindeca de mine cu tine), in conditiile in care Voiculescu e prezent. Putem dezbate la nesfarsit, e placerea carcotasa a cititorului, pana la urma. Si de ce n-am pune si versurile unor trupe recente care agita inimile tinere in ziua de azi cum o facea povestea lui Werther odata?

Sa mergem in alta zona din piata dragostei, zona in care s-a inregistrat, probabil, cel mai spectaculos succes din istoria noastra mediatica: Acasa TV. Un tsunami de sentimente felurite, cu intrigi previzibile, cu tone de cliseu. Dar asa e dragostea, monotona. Cert e ca aduce mai multi bani decat ar putea-o face vreun canal cu sex explicit vreodata. Publicul e preponderent feminin, publicitatea la margarina si detergenti curge in valuri. Nu intamplator diversi scriitori contemporani vizionari (Michel Houellebecq) si cam misogini prevad stingerea treptata a speciei masculine si a sexului traditional. Barbatii nu vor pierde batalia genetica, ci batalia comerciala. Sunt mult mai prosti cumparatori decat femeile. Glumesc (sper).

Dragostea e o piata. Dragostea ne frustreaza cel mai mult in actul comunicarii. Cand esti indragostit, primul lucru pe care esti gata sa-l spui nu e traditionalul si deja agasantul te iubesc, ci nu am cuvinte sa spun ce simt. Ei bine, toata aceasta frustrare retorica trebuie umpluta cu tone de cuvinte de duh, telenovele, poezii ieftine sau poezii foarte fine, texte despre amor scrise excelent sau scrise cu picioarele, fiecare dupa dorinta si putinta. Ce e cu adevarat incurajator este ca scriitorii buni incep sa prinda gustul comercial al dragostei. De ce sexul poate fi vazut ca un business, iar dragostea nu? Asadar, intr-o competitie anatomica, putem avea uneori scoruri surpriza: cordul vinde mai bine decat zonele erogene. Iar poeziile de bun-gust pot fi mai comerciale decat retetele aiuristice de succes in amor.

March 14, 2006
Regia: Groucho Marx

Citesc intr-unul dintre cele mai importante si serioase cotidiene italiene un titlu pe mai multe coloane: Infruntare Berlusconi-Prodi. A se slabi, cum se zice prin partile mele. Avand in vedere ca suntem intr-o perioada electorala si ca rivalii in cauza sunt chiar Berlusconi si Prodi, la ce v-ati fi asteptat, sa plece impreuna pe furis si sa-si petreaca week-end-urile intr-un motel ca doi indragostiti?

Ce stire ar fi putut fi, in cursul ultimelor alegeri americane, sa vorbesti despre o infruntare Kerry-Bush? Si totusi, acest lucru se intampla, in cursa mass-media de a gasi in fiecare zi subiecte dramatice, ca si cum nu ar ajunge cele din celelalte pagini, unde se vorbeste despre asalturi asupra ambasadelor, de gripa aviara sau de scandalurile de pe piata gazelor. Acestea sunt, fara doar si poate, niste alegeri sub semnul nebuniei, ce par a fi regizate de Groucho Marx (care spunea ca nu voi deveni niciodata membru al unui club dispus sa-l primeasca pe unul ca mine).

Ceea ce eu am invatat de tanar, scapat din fascism si initiat in misterele democratiei, este faptul ca intr-o campanie electorala, doua sau mai multe formatiuni se concureaza reciproc si ca pe tot parcusul procesului electoral, cei ce fac parte din formatiunea A trebuie sa vorbeasca frumos de formatiunea A, ridicandu-i in slavi capacitatea de a guverna, si sa vorbeasca urat de formatiunea B. Acum insa, ceea ce-i preocupa cel mai mult pe membrii fiecarei grupari in parte pare a fi sa vorbeasca de rau propriul partid si sa ridice in slavi factiunile interne. Acest lucru nu este valabil doar in cazul Uniunii1), care a facut din asta un sport de-acum consacrat, ci si de Casa Libertatilor2), unde singura libertate este cea de a defaima cu lovituri de maciuca.

Chintesenta, sau sinteza exemplara a acestei tendinte, am vazut-o atunci cand la Matrix3) a aparut Marco Ferrando4). Acest domn are anumite opinii cam greu de impartasit, dar si altele care, in cursul unei conversatii calme, nu ar parea neaparat delirante. Tocmai pentru a-si apara aceste opinii, Ferrando a facut tot posibilul sa-si reechilibreze comportamentul si sa excluda interpretarile excesiv de rauvoitoare; in compensatie insa a dedicat mare parte din timpul sau incercarii de a demonstra ca programul lui Prodi este la fel cu cel al lui Berlusconi, daca nu si mai rau, iar critica sa nemiloasa i-a adus probabil Polului5) o mana de voturi (sau Uniunii o mana de abtineri).

Desigur ca este de apreciat curajul celui ce vrea sa spuna cu orice pret ceea ce considera el a fi adevarul, dar cine face aceasta alegere trebuie sa renunte a mai face politica – sau cel putin nu incearca sa fie ales parlamentar in cadrul unei formatiuni pe care o dispretuieste, facand o figura ingrata de opozant in interiorul acesteia. Politica este arta compromisului, si daca ai ales sa fii de o anumita parte a baricadei, trebuie sa faci tot ce poti pentru a nu o cobori in ochii publicului. Cel putin nu in timpul campaniei electorale. Cine vrea sa coboare in arena n-are decat sa amane certurile interne pentru mai tarziu.

Spectatorii (cum sugera mereu Mentana6), incercand, dupa ce el insusi o declansase, sa opreasca emfaza sinucigasa a invitatului sau) cred ca au avut impresia ca Ferrando este pe statul de plata al lui Berlusconi. Impresie cu siguranta eronata, pentru ca ipoteza cea mai rationala (si putin cam tragica) este ca acesta face ceea ce face in mod absolut gratuit.

Nebuniile electorale nu se opresc aici. Uitati-va la razboiul sondajelor. In principiu, cine comanda un sondaj ar trebui sa-l tina secret, avand in vedere ca astfel poate capata avantajul de a afla ceva ce adversarul nu stie. Dar acum sondajul si-a asumat functia de formator de opinie: trebuie sa-i mobilizeze pe nehotarati, plecand de la principiul ca acestia sunt o mana de subdezvoltati al caror unic ideal este sa se dea de partea invingatorului – sau a celui ce se proclama ca atare dinainte.

Avand in vedere ca aceasta este imaginea pe care Berlusconi o are despre intreg electoratul sau, si nu numai despre cei indecisi, este evident ca nu-i pasa daca sondajele sunt sau nu reprezentative. Ar putea sa i le incredinteze chiar si Vannei Marchi7), si probabil ca o va face. Dar de ce sa-ti orchestrezi singur o campanie defavorabila pentru a demonstra ca sondajele de stanga sunt mai bune? Adevaratii indecisi care ar putea vota pentru Uniune nu prea sunt dispusi sa-l iubeasca pe invingator (dimpotriva, multi adora sa sustina opozitia). Acestia sunt cei deziluzionati de centru-stanga, dar care sunt inca terorizati de ideea ca Berlusconi va invinge din nou. De aceea, ar putea fi atrasi la vot tocmai lasand sa se inteleaga ca (prin abtinerea lor) Berlusconi mai are inca posibilitatea de a invinge.

Pierzandu-se in razboiul sondajelor, Uniunea risca sa lase sa cada in gol nenumarate minciuni ale adversarului. Polul a pus in circulatie manifeste pe care scrie Armata obligatorie? Nu, multumesc si mi se pare ca membrii Uniunii care apar la televizor ar trebui sa aminteasca in fiecare moment cu voce tare ca armata obligatorie a fost abolita chiar de guvernul de centru-stanga – si ca, asadar, Berlusconi isi manifesta inca o data neinfricata sa incredere in lipsa de pregatire si in memoria slaba a electoratului.

Umberto Eco este autorul romanelor Baudolino, Numele trandafirului si Pendulul lui Foucault.

Puteti citi urmatorul comentariu al lui Umberto Eco in editia BUSINESS Magazin care apare in 29 martie.

Traducerea si adaptarea de Cecilia Stroe

Notele redactiei:

1) Coalitia de opozitie de centru-stanga, condusa de Romano Prodi;

2) Coalitia de centru-dreapta, condusa de premierul Silvio Berlusconi

3) Talk-show pe Canale 5;

4) Politician de stanga, liderul gruparii Progetto Comunista din cadrul PRC, partidul comunist italian;

5) Polul Libertatilor, fosta denumire a Casei Libertatilor (vezi nota 2);

6) Enrico Mentana este jurnalist de televiziune, moderatorul emisiunii Matrix;

7) Vanna Marchi este o femeie de afaceri devenita celebra in urma unor emisiuni de teleshopping, in prezent acuzata de escrocherie.

March 14, 2006
Cine ia publicitatea la tigari dupa intrarea in UE?

In mai putin de un an, cateva canale importante pentru publicitatea la tigari se vor face scrum. Panourile publicitare si presa scrisa sunt cele mai cunoscute exemple. Cine are de pierdut si de castigat din cenusa acestor bugete de reclama?

Pe strada nu mai e picior de panou publicitar cu reclame la tutun. Reclamele la tigari din ziare si reviste au disparut. Iar castigatorii promotiilor prin SMS sau la concursurile de pe plaja nu mai primesc drept cadou umbrele, sepci sau tricouri personalizate cu o anumita marca de tigari. Cam asa ar arata, pe scurt, peisajul publicitar din 2007 – in ipoteza in care Romania va fi admisa in UE.

Chestiunea restrictiilor la publicitatea la tutun a mai fost dezbatuta, dar problema bugetelor de reclama existente s-a pus mai putin pe tapet. Ce se va intampla cu banii pe care companiile de tutun ii investesc azi in presa scrisa si in publicitatea outdoor? Si cat de tare se vor resimti afacerile publisherilor si ale companiilor de outdoor? Intrebarile se pun cu atat mai mult cu cat miza in principalele canale interzise din 2007 – outdoor-ul si presa scrisa – nu este deloc neglijabila.

Din calculele BUSINESS Magazin (facute pe baza estimarilor companilor de outdoor, a oamenilor din publicitate si din presa scrisa), miza depaseste 11 milioane de euro, suma ce totalizeaza – cu aproximatie – investitiile celor trei mari companii de tutun. Balanta inclina clar in favoarea outdoor-ului, care, conform acelorasi estimari, ar atrage spre 80% din valoarea de mai sus (presei scrise revenindu-i, asadar, restul de aproximativ 20%).

Mai concret a fost Bogdan Ghita, director executiv la Kinetic Worldwide Romania, companie specializata in servicii media pentru outdoor, care face parte din grupul WPP. El crede ca producatorii de tutun asigura circa 35-37% din totalul bugetelor de publicitate stradala, care s-ar situa la circa 25 mil. euro. Ar rezulta deci ca cele trei mari companii de tutun – British American Tobacco, Philip Morris si Japan Tobacco International (JTI) – ar investi circa 9 mil. euro in outdoor, anual. Deocamdata.

Ce se va intampla din 2007 cu golul lasat in buzunarele companiilor de outdoor? Ghita spune ca nu va fi o mare tragedie. Din ianuarie se va elibera mare parte din panouri, care vor fi ocupate imediat de alte companii cu bugete mai mici, este adevarat, spune Ghita, dar care vor fi in numar mai mare. Cu alte cuvinte, vor fi bugete mai mici aruncate in joc, dar numeroase. Sunt clienti care abia asteapta sa intre pe panourile care se vor elibera din 2007, mai spune acesta, aducand drept exemplu clienti din categorii ca racoritoarele, automobilele, bunurile de larg consum sau serviciile financiare (cu o expunere mai scazuta in outdoor pana acum).

Pentru a-si intari afirmatia, directorul Kinetic aduce in discutie exemplul Ungariei, tara in care investitiile in publicitatea stradala se ridicau la valoarea de 56 mil. $ in 2003, iar in 2005 – cand producatorii de tutun au iesit din outdoor – piata a fost de 70 mil. euro. Deci piata si-a urmat dezvoltarea.

Andrada Seitan, director de vanzari la Euromedia (numarul unu pe piata de outdoor), pare sa ii dea dreptate lui Bogdan Ghita. Ea spune ca nu-si face probleme in privinta clientilor de la anul. Motive de ingrijorare s-ar putea gasi, eventual, in tabara acelor companii de outdoor de talie medie si mica, al caror business este asigurat in proportie de 90% de investitiile companiilor de tutun. Probabil ca multi vor disparea sau se vor reorienta, crede Andrada Seitan. Ca si Ghita de la Kinetic sau Seitan de la Euromedia, nici oamenii de vanzari din presa scrisa nu simt un mare gol, in perspectiva.

De pilda, Cristi Mihalache, director de vanzari la Evenimentul Zilei, crede ca publisherii nu vor fi foarte afectati in 2007. Un indicator bun poate fi o comparatie a investitiilor din acest an cu cele din 2005, inceputul lui 2006 fiind sub nivelul veniturilor de anul trecut. JTI de exemplu a fost mai circumspect in achizitii de reclama, preferand sa se concentreze pe investitiile in distributie. Mihalache admite totusi ca revistele vor resimti mai pregnant aceasta pierdere, iar saptamanalele si ziarele – mai putin. Dar un gol la bugete ar fi fost simtit la inceputul anilor 2000, spune Sorel Radu, director de vanzari la Media Pro. El povesteste ca acum 4-5 ani, investitiile in presa scrisa din partea companiilor de tutun reprezentau circa 30% din intregul consum de publicitate in acest segment. Astfel ca o retragere a lor, atunci, ar fi fost o grea lovitura pentru presa. Nu mai este cazul acum, cand procentul investitiilor in print a coborat la un prag de maximum 5% (fata de 30% acum 4-5 ani).

Producatorii de tutun stiau de aceste restrictii (valabile din 2007 – n.r.) inca de acum doi-trei ani si nu au mai crescut investitiile in publicitatea prin presa. Cum s-a umplut golul lasat de tigari in balanta veniturilor? Au crescut masiv alte categorii de advertiseri (financiar si auto, de exemplu), astfel ca aceasta retragere nu va fi resimtita ca un soc pe piata de print, explica Sorel Radu. Adica s-a intamplat ceea ce se estimeaza ca se va petrece si in publicitatea stradala de la anul: sunt companii care probabil au dat deja mana cu firmele din outdoor pentru a ocupa cele mai bune locatii lasate vacante de tigari incepand cu ianuarie 2007. Si totusi, ce se va intampla cu banii pe care acum companiile de tutun ii investesc in panouri si machete?

Se vor gasi alte metode de comunicare, spune Gilda Lazar, director Corporate Affairs JTI. Care vor fi acestea, va depinde de fiecare companie in parte, a spus Lazar. Ca principale suporturi de comunicare pentru JTI incepand cu 2007 (deja active si in prezent), ea enumera punctele de vanzare (POS), personalizarea obiectelor promotionale care au legatura cu fumatul – scrumiere sau brichete (restul promotionalelor fiind interzise din 2007), dar si inserturile si onserturile.

Referitor la dimensiunea bugetelor de marketing, reprezentantul JTI a spus ca, in conditiile instabilitatii fiscale, este greu sa iti faci planuri de afaceri normale, inclusiv proiectii de marketing. Ea a precizat totusi ca bugetele vor fi constante. Philip Morris nu a comentat, iar BAT nu a fost disponibil pentru acest articol. Dar, daca si acestea isi vor mentine constante investitiile in marketing, intrebarea care se naste este urmatoarea: cine va absorbi aceste bugete?

Marketingul direct ar fi un raspuns. Tudor Fulea, director al Cupon Pro (companie de couponing – un segment nou in Romania), pare de acord cu ipoteza. El crede ca piata de marketing direct – inca la inceput de drum – va fi stimulata in mare masura de reorientarea bugetelor companiilor de tigari. Asa ca cele cateva milioane asteptate din partea companiilor de tutun de la anul vor impulsiona cert acest segment al industriei de publicitate, a spus directorul Cupon Pro. In afara de cei care fac afaceri in marketing direct, cine ar mai putea absorbi bugetele investite momentan in outdoor si presa scrisa de companiile de tutun? Productia publicitara ar fi un alt raspuns.

Indiferent de viitoarele optiuni de publicitate, o multinationala ramane o multinationala, spune Radu Parlog, director general la Klass Prodexport, una dintre cele mai mari companii pe piata de publicitate indoor si outdoor. Ce vrea directorul Klass sa dea de inteles este faptul ca, atat timp cat bugetele de marketing ale producatorilor de tutun vor fi constante, business-ul furnizorilor lor va fi securizat. Cu alte cuvinte, o companie de productie publicitara care are un astfel de client nu ar avea motive sa-si revizuiasca business-plan-ul pe anii urmatori. Poate in sens pozitiv. Pentru ca va creste segmentul publicitatii indoor, cu siguranta. Multi din banii de marketing ai producatorilor de tutun se vor varsa in promovarea la locul de vanzare (magazine, chioscuri) sau de consum (cluburi, baruri), spune Parlog.

Si agentiile de publicitate spun ca nu au motive sa-si revizuiasca planurile de afaceri. Pot insa face doua lucruri. Unu: sa-si mentina clientul. Doi: sa se adapteze noilor nevoi de comunicare ale acestuia (si chiar sa-si dezvolte alte servicii – de strategie, BTL sau marketing direct). De pilda, Grupul Leo Burnett, care gestioneaza clientul Philip Morris, spune ca in contextul noilor restrictii va fi o provocare sa gaseasca modalitati noi si creative de comunicare.

Va fi un exercitiu interesant, spun reprezentantii Leo Burnett. Cat de interesant va fi exercitiul creativ al agentiilor in gene-ral, se va vedea din 2007. In cutia postala, pe telefonul mobil, in cluburi si baruri sau la magazin. Oricum, indoor.

March 14, 2006
CHIMIE SI PUBLICITATE

Savantul Antoine Lavoisier spunea ca in natura nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma. Sintagma pare valabila si in publicitate. Din 2007, restrictiile la publicitatea la tigari vor goli unele buzunare, dar vor umple altele.

IN MINUS:

1. Editorii de presa scrisa, in special de reviste;

2. Companiile de outdoor de dimensiuni medii si mici al caror business e generat majoritar de contractele de publicitate cu companiile de tutun

3. Tipografiile cu rulaj mare din partea acestora.

IN PLUS:

1. Companiile de productie publicitara indoor si furnizorii lor;

2. Companiile de marketing direct;

3. Agentiile de BTL (below-the-line, adica publicitate neconventionala);

4. Locatiile – baruri, discoteci, hoteluri, restaurante – ceea ce specialistii numesc HoReCa (petrecerile si concursurile sponsorizate de marcile de tigari, ca si parteneriatele pentru distributie exclusiva a marcilor unui producator sunt generatoare de venituri);

5. Operatorii telecom (parteneriate pentru promotiile prin SMS);

6. Agentiile de casting (furnizarea de personal pentru sampling si gazde ale evenimentului).

SURSA: ESTIMARI BUSINESS MAGAZIN

March 14, 2006