BusinessMagazin

Blog

  • Voinea, despre excesul de lichiditatea anunţat de Isărescu: Sunt bani în piaţă, dar la buget nu ajung toţi

    “Aş vrea să clarific o informaţie făcută de domnul guvernator aici, n-aş vrea ca toţi colegii mei să rămână cu impresia că sunt banii la buget. Dânsul s-a referit că sunt bani în piaţă, la buget n-ajung toţi”, a spus Voinea la seminarul “România Investiţiilor. România Dezvoltării”, organizat la banca centrală, la care au mai participat, pe lângă Isărescu, premierul Victor Ponta şi miniştrii Dan Şova, Daniel Constantin şi Eugen Orlando Teodorovici.

    Anterior, Isărescu afirmase că banca centrală este pregătită să reducă anul viitor nivelul rezervelor minime obligatorii (RMO) pentru pasivele în lei, precum şi pentru pasivele în valută, dar piaţa are în acest moment un exces de lichiditate de 2 miliarde de euro, susţine guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

    “Pe piaţa monetară din România, Banca Naţională face ce nu face de regulă o banca centrală: lansăm lichiditate în piaţă. Media de lichiditate este de două miliarde de euro, exces de lichiditate, dar toată economia este un covor peste care a fost o secetă, s-a făcut o pojghiţă, stă lichiditatea deasupra, dar nu vrea să intre în economie”, a spus Isărescu.

    Voinea a reluat ideea că banii pentru “baronii locali” sunt de fapt bani pentru investiţii, în principal pentru apă şi canal.

    Preşedintele Traian Băsescu a declarat în repetate rânduri că fără bani alocaţi ministerului condus de vicepremierul Liviu Dragnea pentru a fi distribuiţi primăriilor, “bani pentru baronii locali”, nu ar mai fi nevoie de introducerea accizei de 7 cenţi pe litru de benzină.

  • Protocol între Ministerul Sănătăţii şi profesioniştii din sănătate, pentru reducerea EXODULUI medicilor

    Protocolul – semnat de ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, preşedintele Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoae, şi Marius Sepi, prim-vicepreşedinte al Federaţiei Sanitas – are, printre altele, rolul de a stabili unui parteneriat dedicat identificării blocajelor şi disfuncţionalităţilor din sistemul de sănătate şi găsirea de soluţii acceptabile pentru ambele părţi, inclusiv colaborarea la finalizarea unor acte normative.

    Totodată, protocolul prevede înfiinţarea unui Comitet de lucru care se va întruni lunar sau ori de câte ori este nevoie, pentru discutarea problemelor de interes comun din domeniul sănătăţii, cât şi acordarea de sprijin reciproc pentru implementarea unor soluţii privind problemele de interes general din sistemul de sănătate. Din comitet vor face parte cinci reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi cinci membri ai CPS.

    Protocolul prevede şi “abţinerea de la atacuri la persoană ori acuze reciproce în mass media, în lipsa unor consultări prealabile menite să clarifice amiabil eventualele diferende între părţi şi, respectiv, să identifice modalităţile constructive de remediere a acestora”.

    Preşedintele CMR, Vasile Astărăstoae, este de părere că acest protocol ar putea să reducă numărul medicilor care aleg să plece în străinătate.

    Potrivit lui Astărăstoae, în 2011, în spitalele din România lucrau 20.600 de medici, iar la 1 octombrie 2013 numărul lor scăzuse la 14.200. “Avantajul acestui protocol este că transmite un mesaj de încredere. Poate vom diminua puţin acest exod al medicilor. Anul acesta, de la 1 ianuarie, avem plecaţi deja 2.500 de medici în care statul român a investit”, a mai spus preşedintele CMR.

    Preşedintele CMR declara, în iunie, că peste 20.000 de medici români salvează vieţi în străinătate, chiar dacă statul a plătit pentru pregătirea lor aproape 230 milioane de euro, iar cei rămaşi în ţară sunt prost plătiţi.

  • De ce au plătit cei trei giganţi din telefonia mobilă locală sute de milioane de euro statului român

    Companiile de telecomunicaţii din România investesc anual o sumă totală care variază între 400 şi 500 de milioane de euro, din care aproximativ 200 de milioane de euro sunt alocate achiziţiilor de echipamente. Va fi 2014 anul în care cea mai mare parte din această sumă va fi alocată echipamentelor 4G? Reprezentanţii locali ai giganţilor Alcatel Lucent (Franţa), Ericsson (Suedia) şi Huawei (China), care sunt şi cei mai mari jucători locali de pe piaţa de echipamente şi servicii dedicate operatorilor de telecomunicaţii, văd în nuanţe optimiste anul 2014, fără a paria însă pe o evoluţie spectaculos-pozitivă a pieţei.

    Ce este diferit în 2014 faţă de 2012 şi 2013? Dacă în primii doi ani menţionaţi Cosmote, Orange şi Vodafone au lansat servicii de date 4G folosind exclusiv spectrul radio pe care îl deţineau deja, realizând astfel complicate operaţiuni de eficientizare a utilizării spectrului radio pentru a face loc şi demonstraţiei LTE pe lângă toate serviciile deja existente, cu compromisuri în acoperire şi viteză, în aprilie 2014 cele trei companii vor intra în posesia noilor licenţe radio, ieşind astfel din zona de restricţii în care s-au aflat până acum.

    Având dintr-o dată la dispoziţie benzi dedicate tehnologiilor 4G, operatorii vor putea extinde acoperirea serviciilor de date şi mări viteza fără a fi nevoiţi să mai restrângă capacitatea de reţea alocată altor servicii.

    Însă dacă operatorii vor avea posibilitatea de a investi pentru a exploata la deplină capacitate tehnologia 4G, aceasta nu înseamnă că şi contextul economic, puterea de cumpărare şi impactul negativ al reglementărilor locale şi europene nu vor mai fi luate în calcul de grupurile de telecomunicaţii.

    Unul dintre cele mai importante subiecte aflate încă în discuţie şi care va cântări greu în decizia finală a operatorilor în ce priveşte bugetele de investiţii pentru 4G, este cel al evoluţiei tarifelor de interconectare pentru apelurile dintre reţelele companiilor de telecom, care sunt stabilite de Autoritatea de Reglementare în Comunicaţii (ANCOM). Urmând un ghid impus la nivelul UE, ANCOM se pregăteşte să impună o reducere drastică a acestor tarife, care ar putea diminua cu peste 200 de milioane de euro veniturile companiilor, reducând astfel atât încasările, cât şi profitabilitatea operatorilor.

    Curba de reducere a tarifelor nu este stabilită, cum nici data de intrare în vigoare a lor nu este încă bătută în cuie pentru 1 ianuarie 2014, păstrând astfel o zonă neclară în planurile companiilor pentru anul viitor. Dincolo de tema aridă, dar cu un puternic impact economic al interconectării, companiile de telecom nu vor aloca bugete exuberante investiţiilor în 4G câtă vreme acestea iau în calcul şi tarifele, şi veniturile mici ale clienţilor de pe această piaţă.

  • Pariul 4G – un joc cu mize multiple şi cu semne de întrebare

    S-AR PUTEA, PENTRU CĂ ÎN STATELE UNITE 4G ŞI VITEZELE SPORITE DE TRANSFER AL DATELOR SE CUANTIFICĂ ÎN VENITURI PE ABONAT DE CIRCA 70 DE DOLARI PE LUNĂ, cu peste 30 de dolari mai mult decât izbutesc să obţină companiile din Europa. Reversul medaliei este că americanii au cheltuit sume cu 74% mai mari în 2012 pentru investiţii faţă de 2007, în timp ce investiţiile europenilor s-au diminuat cu trei procente în aceeaşi perioadă. Iar evoluţia investiţiilor  se regăseşte în vitezele de transfer, mai mari în SUA, în medie, cu 75% decât în Europa, motiv pentru care americanii consumă de două ori mai multe date decât europenii.

    PE DE ALTĂ PARTE, TREBUIE SPUS CĂ VIITORUL VA FI, fără tăgadă, al vitezei, al datelor şi al telefoanelor inteligente. Aceeaşi GSMA estima la finele lunii noiembrie că până în 2017 numărul conexiunilor 4G active va depăşi un miliard, de la cele 176 de milioane în prezent. Conexiunile 4G sunt disponibile în prezent pentru 90% dintre americani, pentru 47% dintre europeni şi pentru 10% dintre asiatici, iar până în 2017 în jur de 500 de operatori din 128 de ţări vor oferi servicii 4G.

    Creşterea numărului de clienţi va fi posibilă atât prin apariţia de dispozitive cu capabilităţi 4G la preţuri accesibile, cât şi prin introducerea de tarife adaptate, crede Hyunmi Yang, chief strategy officer la GSMA. Iar cantitatea de date consumată de clienţi va creşte; un raport al GSMA arată că userii 4G deja ajung la circa 1,5 GB lunar, aproape dublu faţă de restul.

    IN PREZENT EUROPA SE AFLĂ ÎN PLIN PROCES DE ACORDARE A LICENŢELOR 4G, sume considerabile fiind licitate; în Austria autorităţile au încasat 2,01 miliarde de euro la sfârşitul lunii octombrie, în Olanda licitaţiile au însemnat 3,8 miliarde de euro, în Germania 4,4 miliarde de euro, în Franţa 3,6 miliarde de euro, iar în Marea Britanie 2,8 miliarde de euro.

    NUMELE MARI PUSE ÎN JOC, alături de cele deloc considerabile necesare investiţiilor în tehnologie, fac din 4G un soi de joc cu mize multiple şi cu ceva semne de întrebare. Recent şeful celei mai mari reţele de telefonie mobilă din Coreea de Sud îi punea în gardă pe omologii săi europeni asupra faptului că 4G ar putea fi ceva mai puţin decât Eldorado-ul sperat. „Colegii europeni se plâng că explozia traficului de date nu s-a întâmplat în cazul lor.

    Pe de altă parte, la noi cererea şi consumul de date sunt fără precedent, dar problema este că oamenii nu sunt dispuşi să plătească suficient. Aşa că avem o problemă fundamentală: vom putea câştiga bani din asta?„, spune Suk-Chae Lee, şeful KT Corp. „LTE este o binecuvântare pentru oameni, dar se poate dovedi un blestem pentru operatori!„

    Nu este singura problemă legată de extinderea serviciilor 4G. Organizaţia Wireless Intelligence estima recent că în 2015 vor exista circa 200 de reţele LTE în peste 70 de ţări ale lumii, ceea ce, apreciază analiştii, s-ar putea transforma într-un coşmar pentru fabricanţii de telefoane şi de dispozitive mobile. Aceştia ar putea întâmpina dificultăţi tehnice în acoperirea tuturor frecvenţelor 4G locale, iar apariţia unui dispozitiv „mondial„, compatibil cu toate frecveţele şi standardele folosite, este, în opinia analistului Joss Gillet, puţin probabilă.

  • Minutul de ştiri, cu Mirabela Tiron – 12 decembrie 2013 – VIDEO

  • Minutul de ştiri, cu Ioana Matei – 11 decembrie 2013 – VIDEO

  • Minutul de ştiri, cu Mirabela Tiron – 10 decembrie 2013 – VIDEO

  • Isărescu: România are nevoie de dublarea creşterii economice, dar cu inflaţie şi deficit de numai 2%

     “Ce trebuie să facem pentru a avea o creştere economică mai accelerată? Să ieşim dintr-un nivel de 2%, avem cam 2% deficit bugetar, 2% deficit de cont curent, 2% inflaţie şi 2% creştere economică, am vrea ca unul din cei patru de 2%, creşterea economică, să se dubleze, fără ca ceilalţi trei de 2% să nu se strice, să rămânem cu 2% deficit bugetar, 2% deficit de cont curent – poate să fie şi mai mare, dar nu cu mult, pentru că atunci trebuie să plăteşti datoriile – şi 2% inflaţie, pentru că asta înseamnă stabilitate, încredere, capacitatea de a-ţi dezvolta planul viitor”, a afirmat Isărescu la seminarul “România investiţiilor. România Dezvoltării”, organizat la BNR.

    Şeful băncii centrale a comentat ideea, “îndrăzneaţă, interesantă”, că ar trebui introdus în constituţie un nivel minim de creştere economică de 5%, iar în cazul în care n-ar fi atins Guvernul să-şi dea demisia.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Parlamentul European cere o mediere UE “la cel mai înalt nivel politic” în Ucraina

     Europarlamentarii, dintre care unii au afişat steagul Ucrainei în himiciclu, şi-au exprimat susţinerea faţă de manifestanţii de la Kiev, în acestă rezoluţie elaborată în comun de către principalele grupuri politice, adoptată într-o sesiune plenară la Strasbourg.

    Textul cere “crearea imediată a unei noi comisii oficiale de mediere din partea Uniunii Europene, la cel mai înalt nivel politic”.

    Această misiune ar urma să contribuie “la negocieri între Guvern şi opoziţia democratică şi societatea civilă şi să vegheze la o soluţionare paşnică a actualei crize”.

    Eurodeputaţii şi-au exprimat, în acest text, regretul faţă de decizia autorităţilor ucrainene de a nu semna un acord de asociere cu UE şi au denunţat “presiuni politice şi economice inacceptabile, dar şi ameninţări cu sancţiuni comerciale exercitate de Rusia împotriva Ucrainei”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Competitivitate şi rivalitate

    IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)

    Unul dintre primele gânduri care le trec oamenilor prin minte atunci când se gândesc la cuvântul competitivitate este să asocieze cuvântul cu lumea sportului. Acolo nu se poate fără competitivitate, zic ei, deci competitivitatea este bună – zic tot ei.

    Nu se gândeşte nimeni să asocieze competitivitatea cu „capra vecinului„ sau cu „cel care rămâne ultimul e prost„, cum îşi mai spun copiii când se iau la întrecere, chipurile ca să se încurajeze unii pe alţii. Nu se gândeşte nimeni nici la clasamentele în care sunt listaţi vânzătorii din echipele de vânzări şi cifrele realizate de ei. Sau la comparaţiile pe care, vrând-nevrând, managerii le fac în echipele pe care le conduc, mirându-se public că dacă x poate, y de ce nu poate?

    Cuvântul competitivitate este văzut doar în gloria şi fala lui, nicidecum în toxicitatea lui. Facem totul ca să fim competitivi, să fim învingători! Orice situaţie este o redută de cucerit, nicidecum un prilej de depăşit limite sau de dezvoltare sau de inovare, sau de învăţare sau de stabilit standarde de excelenţă.

    Oamenii caută să genereze strategii noi de competitivitate, care ar trebui să mărească productivităţi, să genereze entuziasm sau să motiveze mai bine oamenii. Ca de obicei, intenţia este bună, implementarea ne doboară.
    Culmea, aceste strategii sunt inventate fie de câştigători absoluţi, fie de oameni care nu au participat vreodată în viaţa lor la astfel de întreceri, dar le-au privit din afară şi li s-a părut că cei care se întrec sunt foarte determinaţi să o facă şi să şi câştige.
    Cuvântul competiţie, aşa cum este asociat de mintea noastră cu sportul, se uită doar la dimensiunea glamuroasă, la cea a podiumului. Pentru că nu suntem noi cei care nu urcăm pe podium şi nu facem decât efortul de a urmări comod competiţiile, ni se pare că e bine să te întreci. Ce este în sufletul celor care ratează podiumul sau care au coloana făcută praf de la antrenamente şi niciodată nu urcă pe podium nu ne preocupă. Bătălia ucigătoare din sufletele celor care se „bat„ ca să nu fie ultimii este iarăşi un subiect care ar putea fi extrem de trist şi nu o asociem cu termenii competitivitate sau pierdere. Ne scapă cu mare uşurinţă din vedere faptul că, dacă scopul în sine este competitivitatea, nu doar un prilej de dezvoltare, ea vine la pachet şi cu pierzători, nu doar cu câştigători, iar podiumul are prea puţine locuri în comparaţie cu numărul celor care aspiră la el.

    Un campion de profesie are impresia că ceea ce l-a făcut pe el un luptător sau un câştigător se aplică tuturor oamenilor. El crede că, dacă el a reuşit, şi alţii vor reuşi. Este adevărat, însă oamenii care reuşesc, adevăraţii învingători, reuşesc datorită propriilor convingeri, nu datorită unor scheme de succes propuse de alţii.

    Intenţia bună care are la bază nobilul spirit competitiv şi fair-playul se transformă într-o mare rivalitate pe nebăgate de seamă. Oricine a fost listat vreodată într-un clasament simte ce fel de energie produce acesta: primii şi ultimii se bucură sau se oftică, iar cei de la mijloc sunt oarecum indiferenţi. Deşi se bucură, al doilea suferă că nu e primul, al treilea suferă că nu este al doilea, penultimul este fericit că nu este el ultimul, poate este chiar la fel de fericit cum este şi primul. Este acest fel de fericire sustenabilă? Livrează ea performanţă de vreun fel?

    Momentul când competitivitatea are stimuli interni este singurul în care ea este valoroasă, utilă şi generează performanţă. Provocarea pentru a genera performanţă prin competitivitate ar trebui să ţină cont de faptul că strategia ar trebui să fie despre generarea şi întreţinerea motivaţiei interne, nu despre campionate infantile, motivate doar de rivalităţi. Sportivii caută să îşi depăşească propriile performanţe în principal, iar cei cu care concurează le oferă repere, nu le sunt rivali. Sigur că şi în sport există dimensiunea paranoică a rivalităţii, dar dacă ne uităm la campionii care au şi înţelepciune, se vede clar că motivaţia lor a venit numai şi numai din forţa interioară, nu din vreo luptă împotriva celorlalţi.

    Creşterea de la o performanţă la alta, autodepăşirile de la o etapă la alta, dezvoltarea în linie cu un set de valori vor genera energia bună pe care competitivitatea o promite. În acest fel competitivitatea generează creştere şi sustenabilitate, altminteri, scăpată de sub control, generează rivalitate, toxine şi volatilitate.