Blog

  • Opinie Leonardo Badea (BNR): Premise pentru creşterea investiţiilor străine directe în Europa Centrală şi de Est. Cazul României

    Pentru ca ţările emergente din Europa Centrală şi de Est să atingă un ritm rapid de dezvoltare economică, atragerea investiţiilor străine directe (ISD) este esenţială. Pe termen mediu şi lung, aceste investiţii contribuie la stabilitatea economică şi la îmbunătăţirea standardelor de viaţă. Astfel, ISD generează oportunităţi de angajare şi stimulează creşterea productivităţii prin transferul de tehnologie, know-how şi competenţe manageriale. De asemenea, ele diversifică baza industrială a acestor ţări, reducând dependenţa de importuri în domenii cheie şi sporind rezilienţa economiilor locale la şocuri externe. În plus, capitalul atras favorizează inovaţia şi facilitează accesul companiilor locale pe pieţele internaţionale. Astfel, creşterea atractivităţii ţărilor pentru ISD devine un obiectiv strategic în contextul competiţiei regionale şi globale, inclusiv în contextul fenomenului recent, dar aparent tot mai accentuat, de “reshoring” (fenomen determinat de contextul geopolitic al ultimilor ani şi opus, ca sens de acţiune, celui de diversificare regională şi globală a activităţilor companiilor).

    România, în special, trebuie să valorifice aceste oportunităţi, iar accentul nu trebuie pus doar pe  dezvoltarea infrastructurii (chiar dacă avem nevoie să recuperăm cât mai rapid decalajul mare creat în timp în defavoarea noastră). Infrastructura are efecte favorabile în lanţ pentru evoluţia economică, dar trebuie mers în paralel cu programe care să adreseze direct nevoia de a menţine ritmul de creştere a productivităţii activităţilor de tip ISD. Totodată, trebuie continuat să acţionăm cu un spectru larg de măsuri pentru creşterea competitivităţii pe pieţele externe: îmbunătăţirea cadrului legal, reducerea birocraţiei în interacţiunea dintre mediul de afaceri şi administraţia publică, o conduită fiscală previzibilă şi uşor de aplicat, menţinerea unui mediu concurenţial, sancţionarea fermă şi fără excepţii a practicilor incorecte pentru a păstra condiţii egale pentru toate companiile pe domenii specifice de activitate, o funcţionare mai echilibrată a pieţei muncii, susţinerea accesului la programe de formare adaptate nevoilor de astăzi şi de mâine ale angajatorilor, sprijinirea cercetării aplicate în parteneriat cu mediul de afaceri, asigurarea în continuare a accesului la programe de finanţare.

    1. Investiţiile în ţările emergente din Europa Centrală şi de Est reprezintă în continuare o bună oportunitate pentru investitorii care doresc să îşi diversifice portofoliile şi să profite de potenţialul alert de creştere economică al regiunii (eng. “catching-up”).

    Afirmaţia nu este exagerată, chiar dacă o serie de factori exogeni, în special cu manifestare recentă, influenţează atractivitatea Europei ca destinaţie pentru investitori. Pandemia de COVID-19 a determinat rupturi semnificative ale lanţurilor de distribuţie şi o reorientare strategică în acest sens, ajungându-se chiar până la punerea sub semnul întrebării a modelului bazat pe globalizare şi la agrearea unor modele alternative de dezvoltare, care să răspundă noilor necesităţi şi provocări economice. Şocul pandemic a fost în scurt timp dublat de conflictul din Ucraina, care a indus un sentiment crescut de incertitudine, în special în arealul ţărilor limitrofe acestui focar. Costurile energiei, inflaţia, dar şi probleme mai vechi, de fond, legate de criza climatică şi cea demografică se adaugă la noua imagine de ansamblu. Creşterile ratelor dobânzilor aplicate de băncile centrale, încetinirea ritmului creşterii economice, dar şi deteriorarea relaţiilor economice cu Rusia au conturat, în esenţă, o nouă realitate în Europa.

    În acelaşi timp însă, nici atuurile nu pot fi neglijate, într-o Uniune Europeană care a demonstrat valorile care au consacrat-o. În timpul crizelor recente, Uniunea a oferit un exemplu puternic de solidaritate şi rezilienţă, păstrând în acelaşi timp ca obiectiv primordial transformarea pentru lumea viitorului, o lume “verde”, incluzivă, digitalizată. Totodată trebuie afirmat că ţările UE şi-au dovedit rezilienţa depăşind aşteptările – ratele inflaţiei deşi aflate peste ţintele multianuale, sunt pe un trend descendent relativ alert, iar activitatea economică se estimează că va creşte treptat în 2024 susţinută de investiţii, dar şi de revenirea consumului, potrivit celui mai recent Raport privind previziunile economice al Comisiei Europene.

    În contextul european general şi în pofida crizelor recente, ţările din Europa Centrală şi de Est rămân ancorate pe o traiectorie în general pozitivă, având drept motor specific al creşterii accesarea de fonduri UE. În condiţiile menţinerii previziunilor unei creşteri economice superioare celei din ţările vestice, acestea îşi păstrează atractivitatea ca destinaţii de fructificare a capitalurilor investiţionale. Apartenenţa la UE, evoluţia economică pozitivă a ultimilor ani, progresele semnificative pe zona de digitalizare, dar şi preocuparea pentru crearea unui mediu legislativ propice investiţiilor străine au transformat ţările central şi est-europene în destinaţii extrem de atractive pentru investitori.

    2. Multe ţări din Europa Centrală şi de Est au cunoscut o dezvoltare semnificativă şi au atras tot mai multe investiţii străine directe în ultimii ani. Interesul investitorilor s-a datorat creşterii economice, forţei de muncă superior calificate şi locaţiei strategice.

    Dincolo de trăsături şi avantaje comune (apartenenţa la UE, statutul de membru sau candidat OCDE, disponibilitatea fondurilor europene, cadrul european de reglementare), fiecare dintre ţările centrale şi est europene, prezintă avantaje individuale şi particularităţi care le diferenţiază în abordarea privind atragerea ISD.

    Spre exemplu, atractivitatea Poloniei ca destinaţie pentru investitorii străini este susţinută de preocuparea pentru dezvoltarea unui cadru legal propice investiţiilor, de renumita eficienţă în accesarea şi utilizarea fondurilor europene şi, nu în ultimul rând, de orientarea pro-europeană demonstrată la alegerile de la finalul anului 2023.

    Confirmarea Poloniei ca destinaţie ofertantă pentru investitori este susţinută şi de ratingurile impresionante: A2 (Moody’s) şi A- (Standard&Poor’s şi Fitch), valori ce indică 4 sau chiar 5 trepte peste nivelul “non-investiţional”. Chiar dacă în 2023, economia Poloniei a înregistrat o creştere sub cea previzionată, de doar 0,2%, aşteptările pentru 2024 sunt de accelerare la 2,7% (cea mai recentă prognoză a Comisiei Europene).

    Agenţia Poloneză pentru Investiţii şi Comerţ (PAIH) a anunţat un record al investiţiilor străine directe în 2023 care vor fi implementate prin agenţie, estimat la peste 7,4 miliarde euro, un cuantum aproape dublu faţă de cel din 2022 (https://www.trade.gov.pl/en/news/a-record-breaking-2023-for-paih/).

    În acelaşi timp, este de remarcat consolidarea poziţiei Poloniei în sectorul semiconductorilor, prin investiţia anunţată de Intel, cu un rol crucial în determinarea avansului tehnologic şi deci implicit, în transformarea lumii noastre datorită tehnologiei, transformare la care asistăm deja de o bună perioadă de timp. Dezvoltarea fără precedent în domeniul inteligenţei artificiale, Internet of Things (IoT) sau al reţelelor 5G şi implicaţiile pentru toate sectoarele economice sunt nemijlocit legate de evoluţia sectorului semiconductorilor. Să ne amintim că doar cu câţiva ani în urmă, am asistat la o scădere a producţiei de semiconductori, agravată de debutul pandemiei de COVID-19 suprapus peste dificultăţile deja existente în a răspunde unei cereri în creştere (accentuat inclusiv de fenomenul de “friend-shoring” indus de tensiunile recente între SUA şi China), ceea ce a determinat o serie de efecte negative în diverse industrii, variind de la indisponibilitatea unor produse până la creşterea preţurilor.

    Nu în ultimul rând, Polonia este recunoscută pentru sectorul IT, extrem de dinamic, cu peste jumătate de milion de specialişti bine pregătiţi.

    La rândul său, Republica Cehă este în topul ţărilor central şi est europene în ceea ce priveşte fluxul de ISD, atingând 9,3 miliarde euro în 2022, în creştere faţă de 2021 (UNCTAD’s World Investment Report 2023).

    Printre proiectele importante de investiţii străine directe dezvoltate în Cehia în ultimii ani se numără cele din sectorul de cercetare şi dezvoltare ale unor giganţi tehnologici precum IBM şi Honeywell, cu susţinerea politicilor guvernamentale locale care oferă stimulente pentru proiectele de înaltă valoare adăugată, în special în domenii precum IT, nanotehnologie şi ştiinţe aplicate. Totodată, Republica Cehă este un hub important pentru industria auto, companii precum Škoda Auto (parte a Volkswagen Group) şi Hyundai Motor Company continuând să investească masiv în modernizarea şi extinderea capacităţilor locale de producţie. În industria prelucrătoare, investitori din Japonia şi Coreea de Sud au realizat investiţii semnificative în fabrici şi facilităţi de producţie, contribuind la creşterea capacităţii industriale a ţării.

    CzechInvest, agenţia guvernamentală de promovare a investiţiilor care operează sub Ministerul Industriei şi Comerţului, a promovat activ atragerea de investiţii străine în special din partea unor companii de tehnologie. Totodată, CzechInvest oferă asistenţă în timpul implementării proiectelor de investiţii, servicii de consultanţă pentru investitorii străini care intră pe piaţa cehă, sprijin pentru furnizori şi asistenţă pentru dezvoltarea firmelor nou înfiinţate care favorizează inovarea.

    Şi Ungaria a atins un nou nivel record al ISD în 2023, depăşind 13 miliarde euro, un nivel dublu faţă de recordul anului precedent, de 6,5 miliarde euro, conform HIPA (Agenţia Maghiară de Promovare a Investiţiilor) (https://hipa.hu/news/previous-all-time-high-fdi-inflow-doubled-in-hungary/). Ca şi în anii anteriori, Ungaria a atras un volum mare de investiţii în industria automobilelor, în special cele electrice (https://www.intellinews.com/hungary-s-fdi-soars-to-over-13bn-in-2023-306525/), demonstrând preocuparea pentru transformare şi adaptare la noile exigenţe ale economiei şi societăţii. Astfel, Ungaria devine un jucător important în acest sector, cu perspective de a ajunge al doilea mare producător de baterii auto electrice din lume. Este o performanţă remarcabilă, cu un impact major pe termen mediu asupra întregii economii. De asemenea, este de remarcat că Ungaria a devenit destinaţia predilectă de investiţii în zonă pentru unele ţările asiatice (China, Coreea de Sud sau Japonia), ţări care furnizează aproape 82% din fluxul total al ISD (https://hipa.hu/news/previous-all-time-high-fdi-inflow-doubled-in-hungary/).

    În Bulgaria, fluxul net de investiţii străine directe a crescut în 2023, ajungând la 3,37 miliarde de euro, conform băncii centrale (https://seenews.com/news/bulgarias-net-fdi-inflow-rises-28-in-2023-848774#:~:text=The%20largest%20net%20FDI%20inflow,Ireland%20with%2022%20million%20euro).

    Spre deosebire de ţările anterior menţionate, Bulgaria rămâne atractivă în primul rând pentru costurile mici cu forţa de muncă şi pentru nivelul scăzut al impozitării. În acelaşi timp însă, persistă îngrijorări cu privire la situaţia politică, birocraţie şi lipsa de predictibilitate cauzată de schimbări relativ frecvente ale cadrului legal. Sectoare importante, cum sunt turismul, serviciile, logistica au fost afectate puternic de pandemia Covid-19, iar războiul din Ucraina a provocat ruperea lanţurilor de distribuţie şi a contribuit la creşterea inflaţiei.  

    În 2022, investiţiile străine directe în România au atins un nivel record de peste 10 miliarde de euro, o creştere de 12,3% faţă de 2021 (BNR – Investiţiile străine directe în România în anul 2022). Acest avans a fost sprijinit de o multitudine de factori favorabili, unii dintre ei fiind doar de natură conjuncturală, în vreme ce alţii au reflectat relaxarea restricţiilor pandemice, dar şi rezilienţa climatului investiţional românesc, în ciuda tensiunilor geopolitice şi a crizei energetice. Investiţiile s-au concentrat în principal în industrie, comerţ şi servicii financiare şi de asigurări. În anul 2023, ISD au scăzut însă la circa 6,6 miliarde de euro. Nivelul din 2023 este inferior inclusiv celui consemnat în 2021, anterior declanşării de către Rusia a războiului împotriva Ucrainei, dar se plasează totuşi pe un palier vizibil superior celui din anii pre-pandemici.

    Datele din contul financiar al balanţei de plăţi privind structura fluxului net al ISD (Figura 2) arată că toate cele trei categorii importante de componente au avut un aport la scăderea din anul 2023. De asemenea, se observă că investiţiile străine directe sub forma aportului la capitalurile proprii ale firmelor româneşti au consemnat în 2023 al doilea an consecutiv de scădere şi s-au plasat la unul dintre cele mai reduse niveluri din ultimii 19 ani. În acelaşi timp însă, profitul reinvestit a rămas la unul dintre cele mai ridicate niveluri din perioada menţionată.

    Un element pozitiv ce poate fi observat in figura de mai sus este faptul că, pe ansamblul întregului interval analizat, cele două elemente ale participaţiilor la capitalurile proprii menţionate anterior rămân dominante în raport cu cuantumul instrumentelor de natura datoriei. Astfel, în luna martie 2024 (conform celor mai recente date disponibile privind soldul ISD conform principiului direcţional), participaţiile la capitalurile proprii au consemnat cea mai ridicată pondere din totalul soldului ISD în România din ultimii 10 ani, de aproximativ 72,7 %.

    În cazul României, necesitatea finanţării deficitului de cont curent prin surse negeneratoare de datorie este un argument pentru menţinerea măsurilor de încurajare a ISD, alături de o absorbţie ridicată a fondurilor europene de tip “transferuri de capital”.

    Multe dintre detaliile privind structura investiţiilor străine pe ţări, regiuni şi tipuri de activităţi nu sunt deocamdată disponibile pentru anul 2023, dar este util să observăm că la finele anului 2022 soldul ISD de circa 108 miliarde de euro era format în majoritate (65,8%) de investiţii de tip “greenfield”. Polarizarea la nivel de regiuni se menţine, însă, la un nivel ridicat şi din perspectiva atragerii ISD: regiunea Bucureşti-Ilfov se plasa pe prima poziţie, cu o pondere de 62,7% din soldul ISD. În ceea ce priveşte ţările partenere din care provin investitorii, Germania se plasează pe prima poziţie conform criteriului investitorului final cu 14,9%, iar Ţările de Jos conduc în clasamentul investitorilor imediaţi (criteriu care ţine cont de rezidenţa investitorului care deţine în mod direct participaţiile la capital), cu 21,9%.

    Tot la nivelul anului 2022 observăm că, deşi ISD sub formă de capital au avut ponderea cea mai ridicată în totalul fluxurilor, investitorii străini şi companiile locale au continuat să utilizeze într-o proporţie semnificativă şi instrumentele de datorie. Astfel, datoria externă brută a companiilor beneficiare de ISD a reprezentat 47,3% din totalul datoriei externe a României în 2022. Creşterea ISD implică în mod natural şi o amplificare a remunerării acestora, astfel că veniturile nete ale nerezidenţilor au crescut cu 36,8%, ajungând la peste 12 miliarde de euro, în special datorită dinamicii ascendente a profiturilor nete ce au revenit investitorilor străini din totalul profiturilor întreprinderilor de tip ISD. Este de menţionat şi faptul că în anul 2022, jumătate din aceste profituri au fost reinvestite în România.

    Statistica publicată de banca centrală pentru anul 2022 evidenţiază însă şi un alt efect al creşterii ISD, pentru care există preocupare deoarece se asociază cu unele probleme structurale (pe partea de ofertă) care sunt încă specifice economiei româneşti, în pofida dezvoltării din ultimii ani. Aşadar, din cauza caracterului deficitar al producţiei interne (cantitativ, dar şi din perspectivă competitivă privind design-ul, calitatea şi preţul), firmele beneficiare de ISD recurg adesea la importuri pentru realizarea obiectivelor de investiţii. Datele arată că, pentru anul 2022, cifra de afaceri a întreprinderilor ISD a crescut cu 30,2%, exporturile de bunuri au crescut cu 19,3%, însă în acelaşi timp importurile au crescut şi ele cu 27,5%. Cu toate acestea, ca element conjunctural, trebuie menţionat că o parte semnificativă din creşterea valorii importurilor de bunuri din ultimii doi ani poate fi atribuită majorării preţurilor la materii prime şi energie şi, mai recent, inflaţiei generale.

    Fiind o economie emergentă, la fel ca celelalte economii aflate într-un stadiu similar de dezvoltare, România atrage mult mai multe investiţii directe din străinătate comparativ cu cele pe care companiile româneşti le realizează în afara ţării. Totuşi este îmbucurător să observăm că investiţiile româneşti în afară ţării au totalizat în anul 2022 circa 1,2 miliarde de euro, fiind de aproximativ cinci ori mai mari faţă de 2021, astfel că soldul acestora a depăşi pragul de 4,4 miliarde de euro. Principalele destinaţii imediate au fost Ţările de Jos, Cipru şi Republica Moldova.

    Coroborând cele două figuri de mai sus, putem afirma că, deşi raportat la PIB, România atrage anual ISD la un nivel mai redus comparativ cu Cehia sau Polonia, dinamica acestora este una favorabilă pe ansamblu, în special având în vedere climatul economic şi geopolitic volatil de pe parcursul ultimilor 4 ani. Astfel, reducerea de amploare a valorii ISD din primul an pandemic (deşi considerabil mai puţin amplu comparativ cu scăderile înregistrate în criza din 2008-2009), a fost urmată de creşteri puternice în 2021 şi 2022. De aceea, cuantumul din 2023 (mai redus faţă de 2022 şi 2021) poate fi interpretat ca o normalizare a situaţiei şi o reaşezare pe un trend care rămâne ascendent pe termen mediu, dar într-un un ritm mai apropiat de condiţiile actuale din economia locală, în contextul vulnerabilităţilor ce afectează percepţia investitorilor străini faţă de noi (deficitele gemene), în etapa curentă de dezvoltare pe care o parcurgem, dar şi în contextul tensiunilor geopolitice locale şi globale, care se dovedesc a fi mult mai persistente decât ne-am aşteptat.

    Datele prezentate în Figura 5 arată că, pentru trimestrul I al anului curent, evoluţia lunară a ISD este similară celei observate pe parcursul aceleiaşi perioade din 2021 şi 2023, dar mai redusă comparativ cu 2022. Această observaţie trebuie însă coroborată cu faptul că pentru 2024 estimarea oficială (publicată de Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză) indică un nivel al PIB nominal mai mare cu aproximativ 10 la sută faţă de 2023 şi cu 26 la sută faţă de 2022. Aşadar, avem nevoie în a doua parte a anului curent de o îmbunătăţire a nivelului nominal al ISD atrase, comparativ cu 2023, pentru menţinerea unei ponderi a acestora în PIB superioare nivelului de circa 2 la sută din 2023, care este oricum mai redusă comparativ cea din anii pre-pandemici, 2016-2019.

    3. Regiunea Europei Centrale şi de Est s-a confruntat în ultimii ani cu ameninţări similare, dar şi cu multe oportunităţi comune de dezvoltare.

    Ţările din Europa Centrală şi de Est au fost afectate în ultimii ani de numeroase crize, ca de altfel o mare parte a ţărilor lumii, confruntându-se cu perturbări ale activităţii economice, ale lanţurilor de aprovizionare şi cu provocări privind ocuparea forţei de muncă.

    Eforturile de redresare economică, măsurile de stimulare fiscală şi sprijinul acordat întreprinderilor, au fost esenţiale pentru restabilirea creşterii şi pentru consolidarea rezistenţei împotriva unor potenţiale şocuri viitoare.

    Reformele structurale care vizează îmbunătăţirea mediului de afaceri, creşterea competitivităţii şi atragerea investiţiilor sunt vitale pentru stimularea creşterii economice. Ţările ECE implementează reforme în domenii precum impozitarea, reglementarea, infrastructura, educaţia şi inovarea pentru a creşte productivitatea şi pentru a promova dezvoltarea durabilă. Valorificarea resurselor UE şi participarea la iniţiativele UE, cum ar fi European Green Deal sau Next Generation EU, pot sprijini creşterea economică şi transformarea în regiune.

    Inclusiv ca efect al alocărilor ţintite al unei părţi a fondurilor europene, regiunea oferă oportunităţi de investiţii în diverse sectoare, inclusiv producţie, servicii, tehnologie, energie regenerabilă, infrastructură şi turism. Diversificarea economică dincolo de industriile tradiţionale şi promovarea inovaţiei, a antreprenoriatului şi a digitalizării contribuie la perspectivele de creştere pe termen lung.

    Îmbunătăţirea infrastructurii, inclusiv a infrastructurii de transport, energie, digitală şi socială, îmbunătăţeşte conectivitatea, facilitează comerţul şi stimulează dezvoltarea economică. Investiţiile în proiecte de infrastructură, susţinute de un mix între finanţarea publică şi cea privată, contribuie la integrarea regională, sporesc competitivitatea şi potenţează creşterea economică.

    Abordarea provocărilor demografice, cum ar fi îmbătrânirea populaţiei, tendinţele de emigrare ori preferinţa unor grupuri sociale de a rămâne în afara pieţei muncii, necesită politici care să promoveze participarea forţei de muncă, dezvoltarea competenţelor şi gestionarea migraţiei. Investiţiile în educaţie, formare şi învăţarea pe tot parcursul vieţii stimulează dezvoltarea capitalului uman şi pot conduce, alături de preocuparea pentru înzestrare tehnologică, la menţinerea trendului de creştere a productivităţii muncii.

    Instabilitatea politică poate genera incertitudini legate de politicile de investiţii, modificări ale cadrului de reglementare şi posibile perturbări ale operaţiunilor comerciale.

    4. Apartenenţa la Uniunea Europeană, OCDE şi alte forme de cooperare şi integrare economică regională şi internaţională susţin îmbunătăţirea guvernanţei, un cadru general care încurajează mai mult dezvoltarea afacerilor, amplificarea comerţului exterior şi atractivitatea pentru investitorii străini.

    În sine, calitatea de ţară membră a UE are un impact pozitiv asupra percepţiei investitorilor; de exemplu, există studii empirice care evidenţiază o legătura pozitivă semnificativă între apartenenţa la UE şi fluxurile ISD.

    În mod similar, şi apartenenţa la diverse organizaţii internaţionale cu reputaţie acumulată, poate avea un impact pozitiv asupra fluxurilor de investiţii străine directe, cel puţin prin perspectiva unei întăriri a guvernanţei economice şi implicit a perspectivelor de evoluţie favorabilă a ratingului de ţară. De pildă, ţările membre UE din Europa Centrală şi de Est cu care ne comparăm adesea în privinţa fluxurilor de ISD sunt, totodată, membre ale OCDE sau se află în proces de aderare, aşa cum este cazul României şi al Bulgariei.

    Riscul politic perceput de investitorii străini poate fi diminuat prin apartenenţa ţării de destinaţie la diverse organizaţii internaţionale, implicit prin aderarea la principiile şi politicile promovate de respectivele organizaţii, reducându-se astfel gradul de incertitudine inerent investiţiilor străine. Credibilitatea autorităţilor din ţara de destinaţie este dublată de convenţiile aplicate de organizaţiile internaţionale, ceea ce, aşa cum este de aşteptat, îmbunătăţeşte guvernanţa locală, implicit şi percepţia investitorilor prin diminuarea probabilităţii lipsei de consecvenţă a autorităţilor naţionale în atitudinea faţă de investitorii străini.

    În plus, nu este de neglijat faptul că politicile promovate de organizaţiile internaţionale în domeniul investiţiilor tind să aibă un caracter mai stabil decât politicile promovate de guverne. Totodată, aderarea la o organizaţie internaţională asumă implicit angajamentul pe termen lung al guvernelor faţă de politicile promovate de respectiva organizaţie.

    Această potenţială garanţie pentru investitorii străini este cu atât mai importantă pentru economiile emergente, prin afirmarea aderării la principiile şi politicile promovate de aceste organizaţii. Drepturile de proprietate, principiul non-discriminării faţă de investitorii străini, tratamentul corect al acestora sunt aspecte importante ce stau la baza deciziilor de investiţii. Apartenenţa la organizaţii internaţionale şi alinierea la principiile promovate de acestea menţin deci credibilitatea angajamentelor guvernamentale privind susţinerea unui mediu adecvat şi chiar propice derulării afacerilor.

    5. Concluzii

    Ideea de a creşte constant investiţiile ca motor al dezvoltării economice nu este nouă. Investiţiile sunt un motor important al creşterii PIB, iar în timp acestea pot avea un efect de stimulare a exporturilor nete, împreună acţionând complementar pentru a echilibra contribuţia consumului la creşterea economică, asigurând, astfel, o structură mai robustă a economiei. Pentru economiile emergente, este esenţială o focusare pe investiţiile în infrastructură, care vor spori atractivitatea pentru investitori şi competitivitatea companiilor. Totuşi, este suboptimal ca întreg efortul investiţional să fie concentrat doar în acest domeniu. Este necesară şi creşterea productivităţii şi competitivităţii firmelor, ceea ce se poate realiza printr-o combinaţie de măsuri legislative, de finanţare, de susţinere a cercetării şi inovării, şi prin dezvoltarea capacităţilor antreprenoriale interne. Acest proces nu este simplu şi necesită întotdeauna perseverenţă şi echilibru.

    Îmbunătăţirea productivităţii prin creşterea inovării şi a investiţiilor trebuie să fie prioritară. Dezvoltarea infrastructurii are un rol important şi contribuie, indirect, la sporirea productivităţii şi a competitivităţii, dar nu trebuie să neglijăm investiţiile legate direct de procesul de producţie. Parafrazându-l pe Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel şi profesor de economie la Princeton University, productivitatea nu este chiar totul, dar pe termen lung este aproape tot ce contează, atunci când ne referim la capacitatea unei ţări de a îmbunătăţi nivelul de trai al populaţiei.

     

  • Opinie Leonardo Badea (BNR): Premise pentru creşterea investiţiilor străine directe în Europa Centrală şi de Est. Cazul României

    Pentru ca ţările emergente din Europa Centrală şi de Est să atingă un ritm rapid de dezvoltare economică, atragerea investiţiilor străine directe (ISD) este esenţială. Pe termen mediu şi lung, aceste investiţii contribuie la stabilitatea economică şi la îmbunătăţirea standardelor de viaţă. Astfel, ISD generează oportunităţi de angajare şi stimulează creşterea productivităţii prin transferul de tehnologie, know-how şi competenţe manageriale. De asemenea, ele diversifică baza industrială a acestor ţări, reducând dependenţa de importuri în domenii cheie şi sporind rezilienţa economiilor locale la şocuri externe. În plus, capitalul atras favorizează inovaţia şi facilitează accesul companiilor locale pe pieţele internaţionale. Astfel, creşterea atractivităţii ţărilor pentru ISD devine un obiectiv strategic în contextul competiţiei regionale şi globale, inclusiv în contextul fenomenului recent, dar aparent tot mai accentuat, de “reshoring” (fenomen determinat de contextul geopolitic al ultimilor ani şi opus, ca sens de acţiune, celui de diversificare regională şi globală a activităţilor companiilor).

    România, în special, trebuie să valorifice aceste oportunităţi, iar accentul nu trebuie pus doar pe  dezvoltarea infrastructurii (chiar dacă avem nevoie să recuperăm cât mai rapid decalajul mare creat în timp în defavoarea noastră). Infrastructura are efecte favorabile în lanţ pentru evoluţia economică, dar trebuie mers în paralel cu programe care să adreseze direct nevoia de a menţine ritmul de creştere a productivităţii activităţilor de tip ISD. Totodată, trebuie continuat să acţionăm cu un spectru larg de măsuri pentru creşterea competitivităţii pe pieţele externe: îmbunătăţirea cadrului legal, reducerea birocraţiei în interacţiunea dintre mediul de afaceri şi administraţia publică, o conduită fiscală previzibilă şi uşor de aplicat, menţinerea unui mediu concurenţial, sancţionarea fermă şi fără excepţii a practicilor incorecte pentru a păstra condiţii egale pentru toate companiile pe domenii specifice de activitate, o funcţionare mai echilibrată a pieţei muncii, susţinerea accesului la programe de formare adaptate nevoilor de astăzi şi de mâine ale angajatorilor, sprijinirea cercetării aplicate în parteneriat cu mediul de afaceri, asigurarea în continuare a accesului la programe de finanţare.

    1. Investiţiile în ţările emergente din Europa Centrală şi de Est reprezintă în continuare o bună oportunitate pentru investitorii care doresc să îşi diversifice portofoliile şi să profite de potenţialul alert de creştere economică al regiunii (eng. “catching-up”).

    Afirmaţia nu este exagerată, chiar dacă o serie de factori exogeni, în special cu manifestare recentă, influenţează atractivitatea Europei ca destinaţie pentru investitori. Pandemia de COVID-19 a determinat rupturi semnificative ale lanţurilor de distribuţie şi o reorientare strategică în acest sens, ajungându-se chiar până la punerea sub semnul întrebării a modelului bazat pe globalizare şi la agrearea unor modele alternative de dezvoltare, care să răspundă noilor necesităţi şi provocări economice. Şocul pandemic a fost în scurt timp dublat de conflictul din Ucraina, care a indus un sentiment crescut de incertitudine, în special în arealul ţărilor limitrofe acestui focar. Costurile energiei, inflaţia, dar şi probleme mai vechi, de fond, legate de criza climatică şi cea demografică se adaugă la noua imagine de ansamblu. Creşterile ratelor dobânzilor aplicate de băncile centrale, încetinirea ritmului creşterii economice, dar şi deteriorarea relaţiilor economice cu Rusia au conturat, în esenţă, o nouă realitate în Europa.

    În acelaşi timp însă, nici atuurile nu pot fi neglijate, într-o Uniune Europeană care a demonstrat valorile care au consacrat-o. În timpul crizelor recente, Uniunea a oferit un exemplu puternic de solidaritate şi rezilienţă, păstrând în acelaşi timp ca obiectiv primordial transformarea pentru lumea viitorului, o lume “verde”, incluzivă, digitalizată. Totodată trebuie afirmat că ţările UE şi-au dovedit rezilienţa depăşind aşteptările – ratele inflaţiei deşi aflate peste ţintele multianuale, sunt pe un trend descendent relativ alert, iar activitatea economică se estimează că va creşte treptat în 2024 susţinută de investiţii, dar şi de revenirea consumului, potrivit celui mai recent Raport privind previziunile economice al Comisiei Europene.

    În contextul european general şi în pofida crizelor recente, ţările din Europa Centrală şi de Est rămân ancorate pe o traiectorie în general pozitivă, având drept motor specific al creşterii accesarea de fonduri UE. În condiţiile menţinerii previziunilor unei creşteri economice superioare celei din ţările vestice, acestea îşi păstrează atractivitatea ca destinaţii de fructificare a capitalurilor investiţionale. Apartenenţa la UE, evoluţia economică pozitivă a ultimilor ani, progresele semnificative pe zona de digitalizare, dar şi preocuparea pentru crearea unui mediu legislativ propice investiţiilor străine au transformat ţările central şi est-europene în destinaţii extrem de atractive pentru investitori.

    2. Multe ţări din Europa Centrală şi de Est au cunoscut o dezvoltare semnificativă şi au atras tot mai multe investiţii străine directe în ultimii ani. Interesul investitorilor s-a datorat creşterii economice, forţei de muncă superior calificate şi locaţiei strategice.

    Dincolo de trăsături şi avantaje comune (apartenenţa la UE, statutul de membru sau candidat OCDE, disponibilitatea fondurilor europene, cadrul european de reglementare), fiecare dintre ţările centrale şi est europene, prezintă avantaje individuale şi particularităţi care le diferenţiază în abordarea privind atragerea ISD.

    Spre exemplu, atractivitatea Poloniei ca destinaţie pentru investitorii străini este susţinută de preocuparea pentru dezvoltarea unui cadru legal propice investiţiilor, de renumita eficienţă în accesarea şi utilizarea fondurilor europene şi, nu în ultimul rând, de orientarea pro-europeană demonstrată la alegerile de la finalul anului 2023.

    Confirmarea Poloniei ca destinaţie ofertantă pentru investitori este susţinută şi de ratingurile impresionante: A2 (Moody’s) şi A- (Standard&Poor’s şi Fitch), valori ce indică 4 sau chiar 5 trepte peste nivelul “non-investiţional”. Chiar dacă în 2023, economia Poloniei a înregistrat o creştere sub cea previzionată, de doar 0,2%, aşteptările pentru 2024 sunt de accelerare la 2,7% (cea mai recentă prognoză a Comisiei Europene).

    Agenţia Poloneză pentru Investiţii şi Comerţ (PAIH) a anunţat un record al investiţiilor străine directe în 2023 care vor fi implementate prin agenţie, estimat la peste 7,4 miliarde euro, un cuantum aproape dublu faţă de cel din 2022 (https://www.trade.gov.pl/en/news/a-record-breaking-2023-for-paih/).

    În acelaşi timp, este de remarcat consolidarea poziţiei Poloniei în sectorul semiconductorilor, prin investiţia anunţată de Intel, cu un rol crucial în determinarea avansului tehnologic şi deci implicit, în transformarea lumii noastre datorită tehnologiei, transformare la care asistăm deja de o bună perioadă de timp. Dezvoltarea fără precedent în domeniul inteligenţei artificiale, Internet of Things (IoT) sau al reţelelor 5G şi implicaţiile pentru toate sectoarele economice sunt nemijlocit legate de evoluţia sectorului semiconductorilor. Să ne amintim că doar cu câţiva ani în urmă, am asistat la o scădere a producţiei de semiconductori, agravată de debutul pandemiei de COVID-19 suprapus peste dificultăţile deja existente în a răspunde unei cereri în creştere (accentuat inclusiv de fenomenul de “friend-shoring” indus de tensiunile recente între SUA şi China), ceea ce a determinat o serie de efecte negative în diverse industrii, variind de la indisponibilitatea unor produse până la creşterea preţurilor.

    Nu în ultimul rând, Polonia este recunoscută pentru sectorul IT, extrem de dinamic, cu peste jumătate de milion de specialişti bine pregătiţi.

    La rândul său, Republica Cehă este în topul ţărilor central şi est europene în ceea ce priveşte fluxul de ISD, atingând 9,3 miliarde euro în 2022, în creştere faţă de 2021 (UNCTAD’s World Investment Report 2023).

    Printre proiectele importante de investiţii străine directe dezvoltate în Cehia în ultimii ani se numără cele din sectorul de cercetare şi dezvoltare ale unor giganţi tehnologici precum IBM şi Honeywell, cu susţinerea politicilor guvernamentale locale care oferă stimulente pentru proiectele de înaltă valoare adăugată, în special în domenii precum IT, nanotehnologie şi ştiinţe aplicate. Totodată, Republica Cehă este un hub important pentru industria auto, companii precum Škoda Auto (parte a Volkswagen Group) şi Hyundai Motor Company continuând să investească masiv în modernizarea şi extinderea capacităţilor locale de producţie. În industria prelucrătoare, investitori din Japonia şi Coreea de Sud au realizat investiţii semnificative în fabrici şi facilităţi de producţie, contribuind la creşterea capacităţii industriale a ţării.

    CzechInvest, agenţia guvernamentală de promovare a investiţiilor care operează sub Ministerul Industriei şi Comerţului, a promovat activ atragerea de investiţii străine în special din partea unor companii de tehnologie. Totodată, CzechInvest oferă asistenţă în timpul implementării proiectelor de investiţii, servicii de consultanţă pentru investitorii străini care intră pe piaţa cehă, sprijin pentru furnizori şi asistenţă pentru dezvoltarea firmelor nou înfiinţate care favorizează inovarea.

    Şi Ungaria a atins un nou nivel record al ISD în 2023, depăşind 13 miliarde euro, un nivel dublu faţă de recordul anului precedent, de 6,5 miliarde euro, conform HIPA (Agenţia Maghiară de Promovare a Investiţiilor) (https://hipa.hu/news/previous-all-time-high-fdi-inflow-doubled-in-hungary/). Ca şi în anii anteriori, Ungaria a atras un volum mare de investiţii în industria automobilelor, în special cele electrice (https://www.intellinews.com/hungary-s-fdi-soars-to-over-13bn-in-2023-306525/), demonstrând preocuparea pentru transformare şi adaptare la noile exigenţe ale economiei şi societăţii. Astfel, Ungaria devine un jucător important în acest sector, cu perspective de a ajunge al doilea mare producător de baterii auto electrice din lume. Este o performanţă remarcabilă, cu un impact major pe termen mediu asupra întregii economii. De asemenea, este de remarcat că Ungaria a devenit destinaţia predilectă de investiţii în zonă pentru unele ţările asiatice (China, Coreea de Sud sau Japonia), ţări care furnizează aproape 82% din fluxul total al ISD (https://hipa.hu/news/previous-all-time-high-fdi-inflow-doubled-in-hungary/).

    În Bulgaria, fluxul net de investiţii străine directe a crescut în 2023, ajungând la 3,37 miliarde de euro, conform băncii centrale (https://seenews.com/news/bulgarias-net-fdi-inflow-rises-28-in-2023-848774#:~:text=The%20largest%20net%20FDI%20inflow,Ireland%20with%2022%20million%20euro).

    Spre deosebire de ţările anterior menţionate, Bulgaria rămâne atractivă în primul rând pentru costurile mici cu forţa de muncă şi pentru nivelul scăzut al impozitării. În acelaşi timp însă, persistă îngrijorări cu privire la situaţia politică, birocraţie şi lipsa de predictibilitate cauzată de schimbări relativ frecvente ale cadrului legal. Sectoare importante, cum sunt turismul, serviciile, logistica au fost afectate puternic de pandemia Covid-19, iar războiul din Ucraina a provocat ruperea lanţurilor de distribuţie şi a contribuit la creşterea inflaţiei.  

    În 2022, investiţiile străine directe în România au atins un nivel record de peste 10 miliarde de euro, o creştere de 12,3% faţă de 2021 (BNR – Investiţiile străine directe în România în anul 2022). Acest avans a fost sprijinit de o multitudine de factori favorabili, unii dintre ei fiind doar de natură conjuncturală, în vreme ce alţii au reflectat relaxarea restricţiilor pandemice, dar şi rezilienţa climatului investiţional românesc, în ciuda tensiunilor geopolitice şi a crizei energetice. Investiţiile s-au concentrat în principal în industrie, comerţ şi servicii financiare şi de asigurări. În anul 2023, ISD au scăzut însă la circa 6,6 miliarde de euro. Nivelul din 2023 este inferior inclusiv celui consemnat în 2021, anterior declanşării de către Rusia a războiului împotriva Ucrainei, dar se plasează totuşi pe un palier vizibil superior celui din anii pre-pandemici.

    Datele din contul financiar al balanţei de plăţi privind structura fluxului net al ISD (Figura 2) arată că toate cele trei categorii importante de componente au avut un aport la scăderea din anul 2023. De asemenea, se observă că investiţiile străine directe sub forma aportului la capitalurile proprii ale firmelor româneşti au consemnat în 2023 al doilea an consecutiv de scădere şi s-au plasat la unul dintre cele mai reduse niveluri din ultimii 19 ani. În acelaşi timp însă, profitul reinvestit a rămas la unul dintre cele mai ridicate niveluri din perioada menţionată.

    Un element pozitiv ce poate fi observat in figura de mai sus este faptul că, pe ansamblul întregului interval analizat, cele două elemente ale participaţiilor la capitalurile proprii menţionate anterior rămân dominante în raport cu cuantumul instrumentelor de natura datoriei. Astfel, în luna martie 2024 (conform celor mai recente date disponibile privind soldul ISD conform principiului direcţional), participaţiile la capitalurile proprii au consemnat cea mai ridicată pondere din totalul soldului ISD în România din ultimii 10 ani, de aproximativ 72,7 %.

    În cazul României, necesitatea finanţării deficitului de cont curent prin surse negeneratoare de datorie este un argument pentru menţinerea măsurilor de încurajare a ISD, alături de o absorbţie ridicată a fondurilor europene de tip “transferuri de capital”.

    Multe dintre detaliile privind structura investiţiilor străine pe ţări, regiuni şi tipuri de activităţi nu sunt deocamdată disponibile pentru anul 2023, dar este util să observăm că la finele anului 2022 soldul ISD de circa 108 miliarde de euro era format în majoritate (65,8%) de investiţii de tip “greenfield”. Polarizarea la nivel de regiuni se menţine, însă, la un nivel ridicat şi din perspectiva atragerii ISD: regiunea Bucureşti-Ilfov se plasa pe prima poziţie, cu o pondere de 62,7% din soldul ISD. În ceea ce priveşte ţările partenere din care provin investitorii, Germania se plasează pe prima poziţie conform criteriului investitorului final cu 14,9%, iar Ţările de Jos conduc în clasamentul investitorilor imediaţi (criteriu care ţine cont de rezidenţa investitorului care deţine în mod direct participaţiile la capital), cu 21,9%.

    Tot la nivelul anului 2022 observăm că, deşi ISD sub formă de capital au avut ponderea cea mai ridicată în totalul fluxurilor, investitorii străini şi companiile locale au continuat să utilizeze într-o proporţie semnificativă şi instrumentele de datorie. Astfel, datoria externă brută a companiilor beneficiare de ISD a reprezentat 47,3% din totalul datoriei externe a României în 2022. Creşterea ISD implică în mod natural şi o amplificare a remunerării acestora, astfel că veniturile nete ale nerezidenţilor au crescut cu 36,8%, ajungând la peste 12 miliarde de euro, în special datorită dinamicii ascendente a profiturilor nete ce au revenit investitorilor străini din totalul profiturilor întreprinderilor de tip ISD. Este de menţionat şi faptul că în anul 2022, jumătate din aceste profituri au fost reinvestite în România.

    Statistica publicată de banca centrală pentru anul 2022 evidenţiază însă şi un alt efect al creşterii ISD, pentru care există preocupare deoarece se asociază cu unele probleme structurale (pe partea de ofertă) care sunt încă specifice economiei româneşti, în pofida dezvoltării din ultimii ani. Aşadar, din cauza caracterului deficitar al producţiei interne (cantitativ, dar şi din perspectivă competitivă privind design-ul, calitatea şi preţul), firmele beneficiare de ISD recurg adesea la importuri pentru realizarea obiectivelor de investiţii. Datele arată că, pentru anul 2022, cifra de afaceri a întreprinderilor ISD a crescut cu 30,2%, exporturile de bunuri au crescut cu 19,3%, însă în acelaşi timp importurile au crescut şi ele cu 27,5%. Cu toate acestea, ca element conjunctural, trebuie menţionat că o parte semnificativă din creşterea valorii importurilor de bunuri din ultimii doi ani poate fi atribuită majorării preţurilor la materii prime şi energie şi, mai recent, inflaţiei generale.

    Fiind o economie emergentă, la fel ca celelalte economii aflate într-un stadiu similar de dezvoltare, România atrage mult mai multe investiţii directe din străinătate comparativ cu cele pe care companiile româneşti le realizează în afara ţării. Totuşi este îmbucurător să observăm că investiţiile româneşti în afară ţării au totalizat în anul 2022 circa 1,2 miliarde de euro, fiind de aproximativ cinci ori mai mari faţă de 2021, astfel că soldul acestora a depăşi pragul de 4,4 miliarde de euro. Principalele destinaţii imediate au fost Ţările de Jos, Cipru şi Republica Moldova.

    Coroborând cele două figuri de mai sus, putem afirma că, deşi raportat la PIB, România atrage anual ISD la un nivel mai redus comparativ cu Cehia sau Polonia, dinamica acestora este una favorabilă pe ansamblu, în special având în vedere climatul economic şi geopolitic volatil de pe parcursul ultimilor 4 ani. Astfel, reducerea de amploare a valorii ISD din primul an pandemic (deşi considerabil mai puţin amplu comparativ cu scăderile înregistrate în criza din 2008-2009), a fost urmată de creşteri puternice în 2021 şi 2022. De aceea, cuantumul din 2023 (mai redus faţă de 2022 şi 2021) poate fi interpretat ca o normalizare a situaţiei şi o reaşezare pe un trend care rămâne ascendent pe termen mediu, dar într-un un ritm mai apropiat de condiţiile actuale din economia locală, în contextul vulnerabilităţilor ce afectează percepţia investitorilor străini faţă de noi (deficitele gemene), în etapa curentă de dezvoltare pe care o parcurgem, dar şi în contextul tensiunilor geopolitice locale şi globale, care se dovedesc a fi mult mai persistente decât ne-am aşteptat.

    Datele prezentate în Figura 5 arată că, pentru trimestrul I al anului curent, evoluţia lunară a ISD este similară celei observate pe parcursul aceleiaşi perioade din 2021 şi 2023, dar mai redusă comparativ cu 2022. Această observaţie trebuie însă coroborată cu faptul că pentru 2024 estimarea oficială (publicată de Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză) indică un nivel al PIB nominal mai mare cu aproximativ 10 la sută faţă de 2023 şi cu 26 la sută faţă de 2022. Aşadar, avem nevoie în a doua parte a anului curent de o îmbunătăţire a nivelului nominal al ISD atrase, comparativ cu 2023, pentru menţinerea unei ponderi a acestora în PIB superioare nivelului de circa 2 la sută din 2023, care este oricum mai redusă comparativ cea din anii pre-pandemici, 2016-2019.

    3. Regiunea Europei Centrale şi de Est s-a confruntat în ultimii ani cu ameninţări similare, dar şi cu multe oportunităţi comune de dezvoltare.

    Ţările din Europa Centrală şi de Est au fost afectate în ultimii ani de numeroase crize, ca de altfel o mare parte a ţărilor lumii, confruntându-se cu perturbări ale activităţii economice, ale lanţurilor de aprovizionare şi cu provocări privind ocuparea forţei de muncă.

    Eforturile de redresare economică, măsurile de stimulare fiscală şi sprijinul acordat întreprinderilor, au fost esenţiale pentru restabilirea creşterii şi pentru consolidarea rezistenţei împotriva unor potenţiale şocuri viitoare.

    Reformele structurale care vizează îmbunătăţirea mediului de afaceri, creşterea competitivităţii şi atragerea investiţiilor sunt vitale pentru stimularea creşterii economice. Ţările ECE implementează reforme în domenii precum impozitarea, reglementarea, infrastructura, educaţia şi inovarea pentru a creşte productivitatea şi pentru a promova dezvoltarea durabilă. Valorificarea resurselor UE şi participarea la iniţiativele UE, cum ar fi European Green Deal sau Next Generation EU, pot sprijini creşterea economică şi transformarea în regiune.

    Inclusiv ca efect al alocărilor ţintite al unei părţi a fondurilor europene, regiunea oferă oportunităţi de investiţii în diverse sectoare, inclusiv producţie, servicii, tehnologie, energie regenerabilă, infrastructură şi turism. Diversificarea economică dincolo de industriile tradiţionale şi promovarea inovaţiei, a antreprenoriatului şi a digitalizării contribuie la perspectivele de creştere pe termen lung.

    Îmbunătăţirea infrastructurii, inclusiv a infrastructurii de transport, energie, digitală şi socială, îmbunătăţeşte conectivitatea, facilitează comerţul şi stimulează dezvoltarea economică. Investiţiile în proiecte de infrastructură, susţinute de un mix între finanţarea publică şi cea privată, contribuie la integrarea regională, sporesc competitivitatea şi potenţează creşterea economică.

    Abordarea provocărilor demografice, cum ar fi îmbătrânirea populaţiei, tendinţele de emigrare ori preferinţa unor grupuri sociale de a rămâne în afara pieţei muncii, necesită politici care să promoveze participarea forţei de muncă, dezvoltarea competenţelor şi gestionarea migraţiei. Investiţiile în educaţie, formare şi învăţarea pe tot parcursul vieţii stimulează dezvoltarea capitalului uman şi pot conduce, alături de preocuparea pentru înzestrare tehnologică, la menţinerea trendului de creştere a productivităţii muncii.

    Instabilitatea politică poate genera incertitudini legate de politicile de investiţii, modificări ale cadrului de reglementare şi posibile perturbări ale operaţiunilor comerciale.

    4. Apartenenţa la Uniunea Europeană, OCDE şi alte forme de cooperare şi integrare economică regională şi internaţională susţin îmbunătăţirea guvernanţei, un cadru general care încurajează mai mult dezvoltarea afacerilor, amplificarea comerţului exterior şi atractivitatea pentru investitorii străini.

    În sine, calitatea de ţară membră a UE are un impact pozitiv asupra percepţiei investitorilor; de exemplu, există studii empirice care evidenţiază o legătura pozitivă semnificativă între apartenenţa la UE şi fluxurile ISD.

    În mod similar, şi apartenenţa la diverse organizaţii internaţionale cu reputaţie acumulată, poate avea un impact pozitiv asupra fluxurilor de investiţii străine directe, cel puţin prin perspectiva unei întăriri a guvernanţei economice şi implicit a perspectivelor de evoluţie favorabilă a ratingului de ţară. De pildă, ţările membre UE din Europa Centrală şi de Est cu care ne comparăm adesea în privinţa fluxurilor de ISD sunt, totodată, membre ale OCDE sau se află în proces de aderare, aşa cum este cazul României şi al Bulgariei.

    Riscul politic perceput de investitorii străini poate fi diminuat prin apartenenţa ţării de destinaţie la diverse organizaţii internaţionale, implicit prin aderarea la principiile şi politicile promovate de respectivele organizaţii, reducându-se astfel gradul de incertitudine inerent investiţiilor străine. Credibilitatea autorităţilor din ţara de destinaţie este dublată de convenţiile aplicate de organizaţiile internaţionale, ceea ce, aşa cum este de aşteptat, îmbunătăţeşte guvernanţa locală, implicit şi percepţia investitorilor prin diminuarea probabilităţii lipsei de consecvenţă a autorităţilor naţionale în atitudinea faţă de investitorii străini.

    În plus, nu este de neglijat faptul că politicile promovate de organizaţiile internaţionale în domeniul investiţiilor tind să aibă un caracter mai stabil decât politicile promovate de guverne. Totodată, aderarea la o organizaţie internaţională asumă implicit angajamentul pe termen lung al guvernelor faţă de politicile promovate de respectiva organizaţie.

    Această potenţială garanţie pentru investitorii străini este cu atât mai importantă pentru economiile emergente, prin afirmarea aderării la principiile şi politicile promovate de aceste organizaţii. Drepturile de proprietate, principiul non-discriminării faţă de investitorii străini, tratamentul corect al acestora sunt aspecte importante ce stau la baza deciziilor de investiţii. Apartenenţa la organizaţii internaţionale şi alinierea la principiile promovate de acestea menţin deci credibilitatea angajamentelor guvernamentale privind susţinerea unui mediu adecvat şi chiar propice derulării afacerilor.

    5. Concluzii

    Ideea de a creşte constant investiţiile ca motor al dezvoltării economice nu este nouă. Investiţiile sunt un motor important al creşterii PIB, iar în timp acestea pot avea un efect de stimulare a exporturilor nete, împreună acţionând complementar pentru a echilibra contribuţia consumului la creşterea economică, asigurând, astfel, o structură mai robustă a economiei. Pentru economiile emergente, este esenţială o focusare pe investiţiile în infrastructură, care vor spori atractivitatea pentru investitori şi competitivitatea companiilor. Totuşi, este suboptimal ca întreg efortul investiţional să fie concentrat doar în acest domeniu. Este necesară şi creşterea productivităţii şi competitivităţii firmelor, ceea ce se poate realiza printr-o combinaţie de măsuri legislative, de finanţare, de susţinere a cercetării şi inovării, şi prin dezvoltarea capacităţilor antreprenoriale interne. Acest proces nu este simplu şi necesită întotdeauna perseverenţă şi echilibru.

    Îmbunătăţirea productivităţii prin creşterea inovării şi a investiţiilor trebuie să fie prioritară. Dezvoltarea infrastructurii are un rol important şi contribuie, indirect, la sporirea productivităţii şi a competitivităţii, dar nu trebuie să neglijăm investiţiile legate direct de procesul de producţie. Parafrazându-l pe Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel şi profesor de economie la Princeton University, productivitatea nu este chiar totul, dar pe termen lung este aproape tot ce contează, atunci când ne referim la capacitatea unei ţări de a îmbunătăţi nivelul de trai al populaţiei.

     

  • Piaţa nunţilor din ţara noastră a ajuns la valoarea de 1 miliard de euro. Cum au ajuns sarmalele la preţ de fine dining în România?

    Un business de peste 1 miliard de euro. Aceasta este cifra-cheie a nunţilor din România. Care sunt cele mai scumpe „input-uri”? De ce porneşte meniul de la 100 de euro în Capitală? Când au ajuns sarmalele la preţ de fine dining? De ce se fac credite pentru cinci nunţi sau mai multe? Când s-a transformat plicul în POS instalat pe telefon, ca invitaţii să plătească cu cardul, criptomonede sau NFT-uri? Cine s-a măritat pentru 5 milioane de euro pe o insulă în Maldive? Sunt câteva întrebări la care Business Magazin va răspunde.

    În 2024, piaţa nunţilor din România continuă să fie vibrantă, cu aproximativ 60.000 de evenimente stabilite sau chiar  deja organizate. În pofida faptului că inflaţia a crescut considerabil costurile, dorinţa de a celebra iubirea rămâne puternică. În medie, o nuntă cu 100 de invitaţi, indiferent că are loc în inima capitalei, Bucureşti, sau pe insula grecească Thassos, ajunge la 20.000 de euro. Astfel, luând în calcul costul mediu al organizării unui astfel de eveniment şi numărul evenimentelor organizate anul acesta, am putea spune că piaţa nunţilor din România va ajunge la aproximativ  1,2 miliarde de euro.

    „Industria nunţilor (din România – n. red.) este la cel mai înalt nivel european şi mondial. Spunem aceasta pentru că organizatorii unui târg de nunţi din Londra ne-au vizitat în urmă cu câţiva ani şi au declarat că au fost la cele mai importante târguri de nunţi din lume şi pot spune cu mâna pe inimă că târgul nostru este în top cinci cele mai impresionante. Acest lucru este dat atât de locaţie, Palatul Parlamentului, cât şi de faptul că românii alocă un buget semnificativ din veniturile lor pentru organizarea nunţii mult visate, ceea ce a determinat ca şi furnizorii să se alinieze celor mai înalte standarde mondiale”, spune Alin Caraman, cel care a pus bazele târgului de nunţi Mariage Fest şi este proprietarul Bon Mariage, agenţie full service organizatoare de nunţi din România.

    Alin Caraman anticipează că în 2024 la nivel naţional vor avea loc circa 60.000 de nunţi. Însă, românii nu-şi mai fac nunţile doar în ţara de origine sau în locaţii tradiţionale, cum sunt restaurantele. „Anul acesta e full de nunţi pe plajă. Deşi, la început, a fost un business în care nimeni nu credea şi toţi ziceau că n-o să meargă, că nu se fac nunţi prin străinătate şi mai ales pe plajă, acum pot să spun că a devenit un trend şi tot mai mulţi români se căsătoresc pe plajă în străinătate. Grecia este destinaţia preferată a românilor şi am ajuns să facem nunţi aproape de luni până luni, cu nişte mici pauze. Posturile sunt momentele de respiro, dar, altfel, până în octombrie e full sezon pentru evenimentele în Grecia şi în România. După luna octombrie, se fac nunţi în destinaţiile exotice până în mai, pe contrasens”, afirmă Ioana Selner, antreprenoarea ce a creionat businessul Nuntă pe Plajă în urmă cu nouă ani. Ea a adăugat că anul acesta în Grecia va avea circa 150 de evenimente, iar în afara Greciei mai puţine, pentru că sunt şi mai scumpe. „Organizăm nunţi în Mexic, Dubai, Coasta de Azur, Italia, Thailanda, Bora Bora, Maldive.”

    Ioana Selner, fondator, Nuntă pe plajă: „Nunta într-o destinaţie relativ aproape de România, în Grecia, pe Insula Thassos, care include cununia civilă şi cea religioasă, cu 50 de meniuri de mâncare, băutură, servicii foto şi video, decor, organizare, planificare, consultanţă şi transport din Bucureşti cu autocarul până acolo, costă în jur de 20.000 euro plus TVA.”


    Cât costă organizarea celui mai important eveniment din viaţa unui cuplu la mare, la mal de apă?

    „Nunta într-o destinaţie relativ aproape de România, în Grecia, pe Insula Thassos, care include cununia civilă şi cea religioasă, cu 50 de meniuri de mâncare, băutură, servicii foto şi video, decor, organizare, planificare, consultanţă şi transport din Bucureşti cu autocarul până acolo, costă în jur de 20.000 euro plus TVA”, a spus Ioana Selner. Mirii nu plătesc cazare şi transport pentru invitaţi, fiindcă invitaţii vin într-o vacanţă în Grecia şi într-una din zile participă şi la nuntă. „Invitaţii vin în vacanţă în Grecia pentru minimum cinci nopţi. Sunt mulţi care vin pentru zece nopţi, pentru că vin cu familia, cu copiii, cu bunicii, deci în formulă completă”, a explicat antreprenoarea. Apoi, ea precizează că sunt două categorii de nunţi pe plajă. Este categoria de persoane care face nuntă direct pe nisip şi cealaltă categorie care face nuntă într-o zonă panoramică, cum este de exemplu în Santorini, la Caldera. „Caldera este a cincea destinaţie din lume pentru organizarea de nunţi, dar costurile pentru o nuntă în Santorini sunt de trei ori mai mari decât pentru o nuntă în Thassos, deoarece Caldera are un brand”, a completat Ioana Selner. Astfel, o nuntă cu 50 de invitaţi acolo sare de 60.000 de euro.

    Cât costă o nuntă în capitala europeană Bucureşti?

    „Anul acesta, noi vom găzdui nunţi în fiecare weekend. Având în vedere că Jubile deţine mai multe saloane, numărul evenimentelor se apropie de 90. În 2024 preţul variază de la 95 euro la 180 euro. Ca pachete suplimentare, putem oferi mirilor burger bar, candy bar, cheese bar, donut bar, lemonade bar, sushi bar şi shot bar”, spun reprezentanţii Jubile, cunoscuţi pentru restaurantul din nordul Bucureştiului. Astfel, pentru o nuntă cu 100 de invitaţi, dacă iau cel mai ieftin meniu, mirii plătesc circa 10.000 de euro, iar dacă îl aleg pe cel mai scump, se îndreaptă spre 20.000 de euro. „Am primit oferte cuprinse între 110 şi 150 de euro pe meniu plus TVA, la care se adaugă pachetul de băuturi alcoolice (între 25 şi 50 de euro/persoană) şi non-alcoolice (9-10 euro/persoană). Dacă adaug formaţia, fotograful, aranjamentele florale şi schimbarea scaunelor standard cu unele mai frumoase, atunci costurile ajung să fie destul de mari. Noroc că am făcut economii şi am fost mai atenţi cu cheltuielile, altfel sigur trebuia să ne împrumutăm pentru această petrecere de o zi”, afirmă Elena, care în acest an, în luna august, îşi va celebra iubirea într-un restaurant din Bucureşti. Spre exemplu, ea spune că pentru aranjamentul floral va plăti între 6.000 – 8.000 de euro, taxa pentru cununia religioasă se ridică la 2.000 de lei, iar dacă îţi doreşti şi cor, se mai adaugă 2.000 de lei la nota finală. Costul unei formaţii, puţin cunoscute, porneşte de la 5.000 de euro, iar al unei formaţii mai cunoscute se îndreaptă spre 15.000 de euro, cântăreţii celebri depăşind cu brio acest tarif. „Costurile nu sunt cu mult diferite în Bacău faţă de Bucureşti”, spune Andreea, tânăra care-şi face nunta în Bacău în acest an, care crede că nu-şi va acoperi cheltuielile şi, probabil, o să facă un împrumut bancar. Elena a adăugat că a început în februarie să caute un restaurant în Bucureşti pentru o nuntă considerată mică, de 100 de persoane, în perioada august – octombrie 2024 şi a surprins-o cel mai mult faptul că unele localuri cereau chirie pentru ziua nunţii dincolo de „consumaţie”, iar altele au cerut 10 – 15 euro în plus la costul standard pentru adăugarea sarmalelor în meniul de nuntă. „Ce nuntă românească nu are sarmale în meniu by default?”, se întreabă Elena. Reprezentanţii Jubile, pe de altă parte, spun că, deşi foarte mulţi invitaţi optează pentru preparate tradiţionale, cele mai solicitate preparate sunt cele pe bază de peşte şi fructe de mare.

    Se mai fac nunţi mari, cu toate neamurile şi cunoştinţele?

    „Media invitaţilor la o nuntă este între 110 şi 200. Dar, în acest an, cea mai mare nuntă pe care o avem este de 800 persoane şi se desfăşoară la Jubile Concept. Ca particularităţi, pe lângă sala spaţioasă de 1.500 mp pusă la dispoziţie, avem şi piscină, cât şi o pajişte de aproximativ 2.500 mp, dar putem vorbi şi despre colţuri în care găsim insule de gătit fructe de mare în direct în faţa invitaţilor, colţuri de fotografii cu decor suprarealist, acrobaţi pe picioroange care se vor ocupa de primirea invitaţilor, dar şi o zonă de socializare în aer liber”, spun reprezentanţii Jubile. Anul trecut, Cosmina, o tânără economistă, şi-a organizat o nuntă cu 600 de invitaţi în Arad, iar Claudiu, un tânăr antreprenor, spune că-şi va face nunta în vara aceasta tot cu 600 de invitaţi. În pofida provocărilor organizării unui astfel de eveniment, ei susţin că le-a făcut plăcere, respectiv se bucură să aibă atât de mulţi oameni alături. Astfel, deşi inflaţia a afectat bugetele, românii nu par dispuşi să renunţe la tradiţia nunţilor fastuoase. Ioana Selner, fondatoarea Nuntă pe Plajă, îşi aminteşte că, la început, mirii erau reticenţi şi făceau nunţi în Grecia cu 10-15 persoane, iar acum au ajuns la 150-200 de invitaţi, o creştere semnificativă.


    Alin Caraman, fondator Mariage Fest şi proprietar Bon Mariage: „Industria nunţilor  (din România – n. red.) este la cel mai înalt nivel european şi mondial. Spunem aceasta pentru că organizatorii unui târg de nunţi din Londra ne-au vizitat în urmă cu câţiva ani şi au declarat că au fost la cele mai importante târguri de nunţi din lume şi pot spune cu mâna pe inimă că târgul nostru este în top cinci cele mai impresionante.”


    Ce locaţii de nunţi mai sunt la modă?

    „Dat fiind faptul că orice cuplu îşi doreşte o nuntă unică, şi locaţiile alese trebuie să respecte această sintagmă. Evident că nunţile în aer liber sau nunţile lângă o pădure sau nunţile în cadrul unei păduri sau pe malul unui lac sau pe malul mării sunt în topul preferinţelor”, spune Alin Caraman. Astfel, el menţionează că la cea de 40-lea ediţie a târgului de nunţi una dintre noile idei cu care a venit a fost realizarea unui work-shop unde pe scenă să fie cei mai buni specialişti din piaţă şi orice cuplu prezent şi să primească „tips and tricks” de la aceştia. „La fiecare târg sunt furnizori cu noutăţi şi cu noi trenduri, pentru că orice mireasă îşi va dori să aibă o nuntă unică. Această unicitate poate fi dată printr-un buget extravagant, pe care extrem de puţine cupluri şi-l permit, iar pentru restul contează ideile originale.” La rândul lor, reprezentanţii Jubile observă tendinţe legate de natură, aranjamente florale în culori pale, cât şi tematici boho chic. În prezent, cele mai căutate evenimente sunt evenimentele în natură, în zona pădurii Snagov, cât şi pe malul lacului Snagov, acestea fiind în apropiere de Bucureşti. În cadrul acestor evenimente, există un bucătar specializat în preparate de tip sushi care găteşte în faţa invitaţilor, aceştia putând chiar să-şi personalizeze „farfuria”. „Personalizăm toate evenimentele 100% şi suntem bucuroşi să satisfacem cele mai particulare dorinţe ale mirilor, de la venirea cu elicopterul ori şalupe de mare viteză până la apariţia miresei pe un cal alb”, au subliniat ei. Ioana Selner a observat că mirii îşi doresc o nuntă relaxată, unică, diferită, care să nu aibă legătură cu tradiţiile, care să fie pentru sufletul lor şi la care ei să fie invitaţi. „În general, nunta e un stres, o bătaie de cap şi mirii sunt pompieri la nunta lor în loc să fie invitaţi şi nu se bucură de moment. Trece nunta pe lângă ei şi n-au înţeles nimic. În momentul în care ajung la noi, avem grijă ca ei să vină la propria nuntă în calitate de invitaţi. E adevărat că emoţiile momentului există, dar una este să ai emoţiile acelea şi alta e să fie dublate de stres”, a precizat ea. Profilul mirilor businessului Nuntă pe Plajă sunt tineri între 20 şi 35 de ani, majoritatea, şi trăiesc fie în oraşe mari, precum Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca, Iaşi, fie sunt din diaspora, adică sunt cei care vor un altfel de eveniment, ca afară. De asemenea, cei mai mulţi dintre clienţi au studii superioare şi venituri peste medie. „Clienţii ce aleg Jubile au venituri medii şi peste medie, studii universitare şi postuniversitare şi au o pasiune pentru fashion şi călătorii”, explică reprezentanţii Jubile, cu peste 20 de ani de experienţă în domeniu. Aceştia le calcă pragul cu cel puţin 8-12 luni înainte de eveniment, pentru că în afară de locaţie trebuie stabilite şi alte aspecte, precum ţinutele mirilor, programul de entertainment, decorul sau aranjamentele florale.  De asemenea, pentru nunţile pe plajă, Ioana Selner spune că mirii vin cu un an înainte, chiar şi cu doi şi toată organizarea este realizată etapizat. „E un proces de durată, pentru că sunt multe elemente de care ţinem cont şi mulţi oameni implicaţi. În acest moment am 25 de persoane în echipă, cu care lucrez foarte eficient, pentru că totul e ca un ceas elveţian în business.”

    Flori pentru orice buget

    „Bujorii, hortensiile şi trandafirii în nuanţe pastelate rămân în top pentru mirii care nu doresc să iasă în evidenţă. Pentru cei care îşi doresc ceva spectaculos, vorbim despre flori exotice şi specialităţi precum: scabiosa, astilbe, orhidee, diverse soiuri de trandafiri, protea, ornithogalum, anemone şi matthiola”, spune Gabriel Molnar, proprietarul companiei Comgaby Moln, care se află în spatele brandului Florăria Magnolia, cea mai mare reţea de florării din România. El a subliniat că anul 2024 aduce o varietate de tendinţe florale interesante pentru nunţi, cu accent pe naturaleţe, dar şi pe expresia personalităţii. „Sunt în trend culorile vibrante şi îndrăzneţe, texturile bogate şi variate, detalii personalizate şi aranjamente florale mai complexe, cum ar fi pereţii florali, arcadele şi instalaţiile suspendate, care devin tot mai populare. Florile pot fi integrate şi în mobilier şi decoraţiuni, oferind un aspect unitar şi elegant”, a explicat acesta. Molnar a mai spus că se observă o tendinţă de a renunţa la aranjamentele florale rigide şi formale, astfel că florile sălbatice, exotice şi verdeaţa sunt din ce în ce mai populare. „Miresele şi mirii doresc ca florile să reflecte personalitatea şi povestea lor de dragoste.” Preţul unui buchet de mireasă sau al unui aranjament floral variază în funcţie de soiurile de flori alese. Preţul unui buchet de mireasă porneşte de la câteva sute de lei şi poate ajunge la 1.000 de lei (circa 200 de euro), iar cele mai frecvente cereri de personalizare pentru buchetele de mireasă şi aranjamentele florale includ integrarea florilor preferate şi ajustarea designului pentru a se potrivi temei şi paletei de culori a nunţii. Sunt şi cerinţe pentru buchete cu flori exotice sau neobişnuite, dar menţin în continuare cereri mai mari pentru buchetele simple, clasice. „Tot mai multe mirese vin cu idei şi inspiraţii de pe Pinterest, iar artiştii noştri fac tot posibilul pentru a aduce la realitate ceea ce îşi doresc miresele într-o zi atât de importantă.” Însă, costurile dorinţelor atipice ajung la mii de euro pentru decoruri impresionante, cu multe specialităţi şi flori exotice, a precizat Gabriel Molnar, fondatorul Florăriei Magnolia, care a realizat mii de buchete şi aranjamente florale, diverse, în cei peste 25 ani în această industrie. „Am avut un eveniment la care mireasa a cerut ca trandafii să aibă grad de înflorire 45% în ziua nunţii. În general, femeile vin cu diverse cerinţe după ce văd tot felul de imagini pe Pinterest, dar care în viaţa reală nu se pot realiza, în sensul că n-ai cum să ai un trandafir înflorit la 45%, la 50% sau la 70%”, a spus, la rândul ei, Ioana Selner. Mai mult, ea a completat că un decor extravagant începe de la 150.000 de euro, pe care şi-l permit mai puţini clienţi. „Noi oferim servicii de bază până la servicii premiu şi chiar nu de lux. Lucrăm cu designeri internaţionali, care au făcut de design pentru nunţi de prestigiu, dar un decor făcut de ei începe de la 150.000 euro”, a spus Ioana Selner, care a completat că cele mai cerute destinaţii în Grecia sunt Thassos, Rodos şi Santorini, iar Thassos e varianta cea mai ieftină.

    Tendinţele în materie de wedding cakes

    „Tendinţele din România sunt date de trendul internaţional, astfel că în acest an avem printre preferinţele mireselor torturi de nuntă în culori pastel, torturi care în aparenţă sunt simple, dar care necesită perfecţiune în execuţie. Ca decor, predomină alegerile pentru torturile cu flori din wafe, foi de orez, cu petale sau perle care imită sticla. Trebuie să precizez că realizarea decorului pentru aceste torturi necesită folosirea unor tehnici inovative de prelucrare a materiilor prime (wafe, foi de orez), pe care le-am deprins la cursuri cu traineri internaţionali”, a spus Andra Ioana Dragomir, director general al Dulcelle. Ea consideră că este necesară pregătirea periodică a personalului pentru a putea ţine pasul cu tendinţele internaţionale în materie de cake design, căci, altfel, pierzi clienţii. Bugetul, care include atât candy barul, cât şi tortul (piesa de prezentare şi porţiile), este în medie 8-10 euro / invitat, a afirmat reprezentanta Dulcelle. „Cererile sunt foarte diverse, spre surprinderea mea foarte multe mirese se inspiră din aplicaţia Pinterest şi la momentul când doresc să plaseze o comandă ştiu deja ce îşi doresc. Altele vin cu mai multe modele şi îşi aleg ca tortul lor să conţină câte un element sau mai multe elemente de decor din fiecare model care le-a plăcut.” Andra Ioana Dragomir îşi aminteşte că, recent, au avut cerere pentru o piesă festivă de 2,5 metri inălţime, pentru un botez, cu multe piese de decor şi figurine dar şi o piesă festivă pentru nuntă în forma de castel, tot în jur de 2 metri înălţime, care au costat 8.000 lei fiecare, iar preţul a fost determinat de greutatea lor, ambele având peste 50 kg. „În orice caz, în România, în comparaţie cu partea de bucătărie, cofetăria este mult subapreciată de către clienţi care vor să plătească cât mai puţin pentru nişte produse lucrate şi spectaculoase, asta deşi munca în cofetărie este mult mai complicată decât partea de bucătărie.” Cele mai căutate compoziţii pentru dulciurile la nunţi şi botezuri rămân cele pe bază de mousse de ciocolată, cu fructe în interior (de obicei zmeură) şi o bază crocantă, sau bavaroise de vanilie si caramel sărat. Deşi mulţi aleg şi compoziţii inedite, după gusturile lor (de exemplu tortul myanmar sau exotic passion – pe bază de mango şi fructul pasiunii), numărul acestora este mult mai mic, a menţionat ea. „Avem nenumărate poveşti ale unor cupluri care au dorit o compoziţie creată special pentru evenimentul lor şi au căutat în diferite reţete pe internet, astfel încât a trebuit să facem o compoziţie nouă iar mai apoi să o adaptăm pentru a fi pe placul lor. Uneori am păstrat ideea şi am numit reţeta după numele miresei de exemplu”, a subliniat reprezentanta Dulcelle. Ea a mai spus că au şi o gamă de miniprăjituri, lucrate individual, de peste 25 de sortimente la un candy bar. „Toţi vor specialităţile noastre de miniprăjituri premium, de petite fours sau lollipops cu foiţă de aur sau argint întrucât îşi doresc ca dessert tabelul de la evenimentul lor să fie cât mai spectaculos. Deşi foarte mulţi vor şi gama de miniecler sau minitarte de exemplu, totuşi vor ca şi aceste prăjituri să fie realizate special pentru evenimentul lor, în tematica şi cromatica evenimentului.” În ceea ce priveşte designul, ea a spus că au avut solicitări de a realiza torturi care să reprezinte un NFT (non fungible token). „Anul acesta, deşi suntem abia în luna mai, avem deja peste 200 evenimente antamate, iar solicitările vin continuu.” Ea a spus că au o capacitate destul de mare, astfel încât iau evenimente şi cu două săptămâni înainte, dar, dacă un client doreşte un model spectaculos, care implică o manoperă deosebită, va trebui să comande cu minimum o lună înainte de eveniment. „Cei mai mulţi dintre clienţi, pentru a se asigura că vom avea disponibilitate în ziua în care au evenimentul, apelează la noi cu câteva luni înainte.”

    Legătura eternă la preţul de 1.000 de euro

    Verighetele, simbolul legăturii de dragoste eternă, reprezintă mult mai mult decât simple bijuterii. Şi costă mai mult. În medie, mirii din România sunt dispuşi să dea 1.000 de euro pe ele. „Pentru verighete, cel mai des cerut este aurul alb de 14 K, iar bugetul mediu este de 4.500-5.000 lei (circa 1.000 de euro). Pentru inelele de logodnă, bugetul variază destul de mult în funcţie de complexitatea proiectului şi pietrele alese. Aş spune că o medie este în jur de 4.000 lei”, afirmă reprezentanţii bijuteriei contemporane Alis Lalu Jewelry. Cea mai scumpă bijuterie din gama companiei este un inel cu perlă neagră, din colecţia Mimesis, şi este specială datorită tehnicii complexe de realizare. Ce se poartă? „De la minimalist la extravagant, de la linii clasice la cele organice, cred că se conturează curajul de a-şi alege verighetele ca pe o extensie a personalităţii lor şi de a apela la designerii români pentru a-şi vedea dorinţele materializate. Piaţa de bijuterie de autor este o nişă, însă publicul curios prinde repede gustul bijuteriei de autor, iar consumatorul este unul fidel”, a explicat ea. Deşi diamantele rămân în topul preferinţelor, sunt din ce în ce mai mulţi cei care aleg o piatră şi în funcţie de simbolurile lor de cuplu. „Am lucrat la un moment dat un inel cu o piatră de râu pe care viitorii miri au găsit-o împreună, într-una dintre excursiile lor.” Reprezentanţii Alis Lalu Jewelry au mai spus că Mirii au început să renunţe uşor la clasica dată inscripţionată pe verighetă şi aleg mesaje sau simboluri cu însemnătate pentru relaţia lor de cuplu. „Pentru că povestea fiecărui cuplu este unică, şi pentru că verighetele pe care le lucrez sunt bijuterii de autor, manufacturate, bijuterii care nu se supun unor tipare, consider că toate cererile adresate mie au ceva special. Fiecare verighetă are povestea ei, plecând de la ideea creativă, piatra folosită, tehnica de finisare, iar scopul lor este acela de a reflecta personalitatea celor care le poartă”, au completat ei. Procesul de realizare a verighetelor durează minimum două luni.

    Andra Ioana Dragomir, fondator, Dulcelle: „Anul acesta, deşi suntem abia în luna mai, avem deja peste 200 evenimente antamate, iar solicitările vin continuu.”


    Nuntă de valoare şi cu valoare: marea zi de 5 mil. euro

    „Cea mai scumpă nuntă a fost organizată în urmă cu câţiva ani în Maldive, unde mirii au închiriat o insulă privată doar pentru ei. Ea era româncă, el era rus. Părea un vis foarte îndepărtat, dar ne-am trezit că s-a materializat. Am închiriat chartere private, pentru că nu aveam nicio limită de buget, şi am mers acolo cu circa 40 de persoane, prieteni foarte apropiaţi. A costat 5 milioane de euro şi a fost în stilul nunţilor libaneze pe care le vezi la televizor, un eveniment exclusivist”, a afirmat Ioana Selner. Darul mirilor în acest an porneşte de la minimum 300 de euro per cuplu, iar în caz de neprezentare, suma scade la 200 de euro. Prietenii apropiaţi sau membrii familiei, de obicei, contribuie la viaţa de familie a proaspeţilor însurăţei cu 400 de euro. „Acum, meniul, plus muzica şi ce alte cheltuieli mai au mirii cu decorul, fotografii etc te duce în 150 de euro/persoană. Aşadar, pentru a ajunge pe break even, darul trebuie să fie de minimum 200 de euro/persoană”, este de părere Bogdan, un tânăr căsătorit de câţiva ani, care din banii de la nuntă a dat avansul pentru prima casă. Valoarea darului poate creşte în funcţie de locaţia evenimentului. „În 2022, am fost la o nuntă la Lagoo Snagov şi am dat 4.500 lei per cuplu (circa 1.000 euro la vremea respectivă). E o locaţie pretenţioasă şi am fost la nişte prieteni foarte apropiaţi”, spune Alexandra, o tânără de 25 de ani, care menţionează că, pe lângă locaţie şi prietenie, s-a gândit şi la faptul că rochia miresei a costat 9.000 de euro. O noutate acum este flexibilitatea metodelor de plată: mirii acceptă plăţi cu cardul, criptomonede sau chiar NFT-uri, adaptându-se astfel tendinţelor moderne. „Darul a ajuns să fie digital. Adică mirii au pe telefon POS şi invitaţii plătesc cu cardul sau cu criptomonede ori NFT-uri. E un altfel de dar, care creează şi o amintire pentru miri. La criptomonede, de exemplu, cel mai des se plăteşte cu Bitcoin”, a spus Ioana Selner, fondatoarea Nuntă pe plajă. În acest context economic dificil, cu costuri ridicate pe toate palierele, dacă darul per cuplu porneşte de la 300 de euro, unii recurg la credite pentru a putea participa la multiple nunţi într-un singur sezon. „Am nişte prieteni care anul trecut şi-au luat un credit de nevoi personale pentru a merge la cinci nunţi. Pe lângă dar mai sunt şi cheltuielile cu ţinutele, coafatul şi machiatul, cât şi transportul, şi a fost dificil să le susţină altfel”, spune Manuela, o tânără deja căsătorită. Astfel, obligaţia socială de a participa şi de a contribui generos rămâne un aspect central al nunţilor şi o nouă piaţa în care băncile pot intra cu produse dedicate.

    Nuntă pe Zoom sau pe Teams, în zece ani?

    Nu, consideră Alin Caraman, reprezentantul Bon Mariage şi Mariage Fest. El spune că nu crede în migrarea clienţilor către online nici pentru târgurile de nunţi, nici pentru eveniment în sine, pentru că niciodată o mireasă nu îşi va alege o rochie fără să o pipăie, fără să o probeze, fără să vadă cu ochii ei toate opţiunile, iar apoi va dori să-şi expună alegerea fizic. „Acelaşi lucru este valabil în cazul verighetelor, al invitaţilor, decorurilor şi, cel mai important, alegerea celor ce se vor ocupa de nuntă o vor face faţă în faţă, pentru a vedea că au aceeaşi chimie cu cei ce în următorul an se vor ocupa de cel mai important moment al vieţilor”, a întărit el.  

  • Pentru cei care se întreabă ce ne-a adus intrarea în UE, că tot trebuie să mergem weekendul viitor la vot, să ne uităm la cifre şi la banii care au intrat în România, nu la retorică

    Weekendul viitor suntem/sunteţi cu toţii chemaţi la urne pentru alegerile europarlamentare.

    Şi pentru ca aceste alegeri să nu producă surprize, cele două partide, PSD şi PNL, care de patru ani de zile asigură împreună guvernarea plus establishmentul, au decis să aibă loc şi alegerile locale, pentru ca organizaţiile locale să tragă nu numai pentru ele, ci şi pentru votul european al partidelor, care este un vot politic pentru partide.

    Având în vedere această situaţie, cred că voturile sunt deja şi numărate.

    Pentru democraţie, cu care încă ne luptăm să o înţelegem şi să o aplicăm, cumularea acestor alegeri -europarlamentare concomitent cu locale – este un lucru rău.

    Pe de altă parte, dintr-o perspectivă politică, geopolitică şi nu în ultimul rând economică, această cumulare cu un rezultat aşteptat şi care nu va produce prea mari surprize, este un lucru bun.

    În business, companiile, oamenii de afaceri, antreprenorii se tem cel mai mult de incertitudini, de un rezultat la care nu au răspuns.

    Campania electorală pentru europarlamentare şi locale, care este la comun, a fost mai mult vizibilă pe platformele sociale – Facebook, Google, Instagram şi,  nu în ultimul rând, TikTok -, adică totul s-a adunat mai mult la americani şi chinezi.

    De la PSD am aflat că  trebuie “să votăm româneşte”, o reclamă care aduce cu reclamele marilor retaileri străini, care ne îndeamnă să cumpărăm româneşte. Ironic, PSD-iştii sunt cei mai vehemenţi la adresa retailerilor străini, dar le-au copiat retorica.

    Tot de la PSD am aflat că dacă îi votăm ne vor creşte salariile. Cred că IT-iştii, care acum sunt traşi pe dreapta ar trebui să se ducă la PSD ca să le crească salariile.

    De la PNL am aflat că “taxarea redusă sprijină mediul de afaceri. Vezi măsurile PNL pentru antreprenori”.

    Cred că antreprenorii ştiu că din toamnă şi de la începutul anului taxele au crescut, tocmai într-o guvernare unde este şi PNL.

    Tot de la PNL, într-o altă reclamă avându-l în prim-plan pe Nicolae Ciucă, aflăm că “doar cine îşi iubeşte ţara poate ajunge preşedinte“.

    Eu cred că peste 20 de milioane de români îşi iubesc ţara.

    Tot de la PNL aflăm că Bucureştiul “merită un trasport public modern“. Nu cred că liderii PNL merg prea mult cu transportul public. Dacă îi iei repede, nici nu ştiu cum să bage cartela la metrou sau cum e dimineaţa în autobuz.

    De la AUR, partidul care îi sperie pe toţi, şi pentru care s-au cumulat alegerile ca să nu câştige prea mult teren, aflăm că “trebuie să votăm cu Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul etc.”.

    De la Alianţa Dreapta Unită, adică USR, PMP şi Forţa Dreptei, aflăm cât de proastă este alianţa PSD cu PNL.

    De la niciun partid nu am aflat ce a însemnat pentru România din punct de vedere economic intrarea în Uniunea Europeană în 2007, ce impact a avut acest lucru în privinţa investiţiilor, ce impact a avut asupra economiei şi ce impact a avut asupra creşterii salariilor şi a nivelului de trai.

    Datorită intrării noastre în Uniunea Europeană şi în NATO, România a reuşit să aibă o creştere economică fără precedent, fiind ţara europeană cu cel mai ridicat ritm de creştere din această perioadă, depăşind chiar şi Polonia.

    Când am intrat în Uniunea Europeană, PIB-ul României, adică valoarea adăugată pe care companiile private, companiile de stat şi administraţia publică o aduc într-o economie într-un an era de 342 de miliarde de lei, adică 97 de miliarde de euro.

    În 2023 PIB-ul a fost de 1.605 miliarde de lei, adică 323 de miliarde de euro, adică a crescut de peste cinci ori în lei şi de peste trei ori în euro.

    Cifra de afaceri a tuturor companiilor a crescut de la 600 de miliarde de lei la 2.800 de miliarde de lei, adică aproape de cinci ori.

    Exporurile au crescut de la 25,8 miliarde de euro la 86,5 miliarde de euro, adică de peste trei ori.

    Importurile au crescut de la 37,6 miliarde de euro la 115,5 miliarde de euro, adică de aproape patru ori.

    Numărul de salariaţi din economie a crescut de la 4,59 milioane la data intrării în Uniunea Europeană la 5,209 milioane la finalul anului trecut.

    Şi apropo de productivitate, dacă numărul de salariaţi a crescut cu 13%, PIB-ul a crescut în lei de aproape cinci ori.

    Această creştere a economiei, această creştere a PIB-ului şi a cifrei de afaceri obţinute de firme s-au văzut şi în bugetul celor din administraţia locală, pe care suntem chemaţi să îi votăm acum.

    În momentul intrării în Uniunea Europeană, veniturile administraţiei publice locale au fost de 27,6 miliarde de lei, iar cheltuielile au fost de 25,3 miliarde de lei.

    Anul trecut, administraţia locală a avut pe mână venituri de 135 de miliarde de lei şi cheltuieli de 137 de miliarde de lei, adică de peste cinci ori mai mult.

    Toată această creştere a bugetelor locale vine datorită creşterii economice fără precedent adusă de fonduri europene de 80 de miliarde de euro, investiţii străine directe de peste 80 de miliarde de euro şi investiţii ale companiilor private româneşti de peste 100 de miliarde de euro.

    Dacă nu ar fi fost fondurile europene, dacă nu ar fi fost investiţiile străine, dacă nu ar fi fost aceste multinaţionale pe care partidele îşi construiesc retorica negativă, România ar fi rămas mult în urmă. Companiile antreprenoriale româneşti şi statul nu ar fi avut forţa financiară să mişte lucrurile. Uitaţi-vă la Ungaria lui Viktor Orban, care de zece ani bate pasul pe loc din punct de vedere economic, iar lipsa fondurilor europene se vede din ce în ce mai mult.

    În 2007 Ungaria era înaintea noastră, ca să nu mai vorbim de Polonia. Între timp, România a depăşit ca PIB Ungaria, iar anul trecut i-am depăşit pe unguri la PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare, noi urcând la 78% din media Uniunii Europene, peste Ungaria, care a fost la 76%. Polonia este la 80% din media Uniunii Europene. În 2007 eram în jurul a 50% din media Uniunii Europene.

    Intrarea noastră în Uniunea Europeană a fost o decizie politică şi economică extraordinară şi ar trebui să nu uităm acest lucru, mai ales noi, cei care am trăit anii ’90, ani pierduţi din punct de vedere economic, politic şi social.

    Este greu să te lupţi cu o retorică antieuropeană, anti-Bruxelles, care câştigă teren în România, aducând ca argument datele statistice pe care liderii noştri politici atât la nivel naţional cât şi la nivel local nu le stăpânesc.

    Generaţiile actuale,care s-au născut după 2000, atunci când s-a luat decizia politică ca România să intre în NATO şi în Uniunea Europeană, au şansa să pornească în viaţă de la un nivel mai ridicat decât cel de la care am pornit noi. Salariul mediu era de 200 de euro, într-o variantă mai fericită, iar acum este 1.000 de euro. Sunt tineri care spun cu mândrie că ei nici nu se dau jos din pat dacă nu primesc peste 1.000 de euro.

    Creşterea economică de care am beneficiat datorită intrării în Uniunea Europeană se vede, cel puţin în Bucureşti, şi în creşterea numărului de cerşetori, creşterea numărului de aurolaci şi creşterea traficului de droguri.

    În anii ‘90 şi începutul anilor 2000, când s-au deschis graniţele, cerşetorii au plecat în Occident pentru că acoloo erau bani imai mulţi, în ţară fiind sărăcie. Acum, nu ştiu dacă aţi observat, se vedee o creştere a numărului de cerşetori, şi mai bătrâni şi mai tineri, aduşi de creşterea salariilor şi a puterii de cumpărare înregistrată în România în ultimii ani. La fel este şi cu aurolacii şi drogaţii.

    Acesta este şi paradoxul apropierii de Uniunea Europeană.

    Înainte să se ridice împotriva Uniunii Europene, a fondurilor europene, a investiţiilor străine, partidele, liderii partidelor, primarii, consilierii locali, şefii de CJ, adică autorităţile locale, ar trebui să rezolve mai întâi problema cerşetorilor, aurolacilor şi drogaţilor, care cuceresc pas cu pas, vorba lui Iohannis, cartierele şi oraşele.

  • Noi îl admirăm pe Viktor Orban, pentru ce lider politic tare este, în timp ce ungurii ne invidiază pe noi, pentru creşterea economică pe care o avem

    Pentru că trăim zi de zi în România, în Bucureşti în cazul meu, şi ne confruntăm cu problemele de aici, tindem să spunem că nu se schimbă nimic, că lucrurile merg din ce în ce mai rău, că atât din punct de vedere economic cât şi social, situaţia este tot mai grea. După cei trei ani de creşteri de preţuri, de scădere a puterii de cumpărare, lucrurile s-au înrăutăţit în percepţia publicului. Nimeni nu crede că puterea noastră de cumpărare a crescut substanţial din 2020 încoace, iar în ultimii doi ani suntem cu salariile într-un teritoriu pozitiv, adică creşterile de salarii au depăşit inflaţia. Cel puţin, anul trecut, la nivelul salariului mediu, creşterea reală a fost de 8%. Când sunt întrebaţi despre România, cea mai mare parte a oamenilor spun că ţara se duce într-o direcţie greşită. Nu ai argumente cu care să-i contrazici, având în vedere problemele cu care se confruntă fiecare când ajunge într-un spital, unde se dă şpagă în continuare, probleme de care te izbeşti când interacţionezi cu sistemul fanariot din cadrul administraţiilor publice locale, când vezi că sistemul de educaţie este hulit de toată lumea, iar profesorii sunt înjuraţi sau chiar luaţi la bătaie de către elevi în propriile clase. Ca să nu mai vorbim despre poliţie, care este şi nu este. Aceasta este percepţia pe care cei mai mulţi o au despre situaţia actuală. În afară, în alte ţări, pare să fie mai bine şi, de aceea, românii continuă să emigreze. Toată această situaţie se bate cap în cap cu datele statistice, acele cifre reci şi seci pe care le contrazice toată lumea, pentru că nu reflectă problemele de zi cu zi.

    Conform datelor Eurostat, România a ajuns anul trecut la 78% din PIB-ul mediu al Uniunii Europene calculat la paritatea puterii de cumpărare. Pe datele din 2023, am depăşit Ungaria la acest indicator, care a rămas la 76% din PIB/capita calculat la paritatea puterii de cumpărare. În urmă cu 20 de ani, România era sub 50% din media UE la acest indicator. Dacă noi suntem la 78%, Polonia este la 80%. Depăşirea Ungariei a făcut subiect de ştiri la noi şi la unguri. Spre exemplu, Ákos Péter Bod, unul dintre cei mai mari economişti maghiari, pro¬fesor de econo¬mie la Universitatea Corvinus din Budapesta şi fost guver¬nator al Băncii Naţionale a Ungariei, spune în presa maghiară: „Uitaţi de Austria. Trebuie să ajungem din urmă România! Avantajul semnificativ al Ungariei faţă de România la dezvoltare calitativă nu mai există”. Austria are un plus de 23% peste media UE.

    Ascultându-l pe Viktor Orban, premierul ungar, care se ridică în fiecare zi împotriva Bruxelles-ului, împotriva liderilor Europei, care se întâlneşte cu Donald Trump, şi cu Xi Jinping, preşedintele Chinei, nu credem că i-am depăşit pe unguri. Iohannis al nostru este văzut ca fiind tot timpul în vacanţă, iar percepţia despre liderii politici ai noştri este atât de proastă încât nu avem cum să credem datele statistice europene. Cei mai mulţi dintre români cred că, din punct de vedere politic şi economic, Orban face mai mult pentru Ungaria, în timp ce liderii noştri ne-au trădat şi ne-au vândut multinaţionalelor. Dar datele statistice arată că în momentul intrării în Uniunea Europeană, în 2007, aveam acelaşi PIB, iar acum avem un PIB dublu faţă de Ungaria. Dar, dincolo de Orban, prea puţin recunosc progresele înregistrate de România, din 2004/2007 încoace, şi modul cum banii europeni şi investiţiile străine au adus o creştere economică în România fără precedent, care este consemnată de statistici, dar nu este recunoscută în percepţia publică. Cristian Mureşan, un economist francez cu origini române, a spus într-un interviu pentru Adevărul că ceea ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani în Europa Centeală şi de Est din punct de vedere economic a fost fără precedent, un „miracol şi o minune”.

    „Dacă luăm ca punct de plecare anul 2004 şi vedem unde se situează azi economiile ţărilor din Europa Centrală şi de Est, vedem că ţara care a crescut cel mai mult este România.” Iar acest lucru, spune el, ţine de integrarea europeană, un concept care astăzi este contestat, lumea aplaudându-i la scenă deschisă pe naţionalişti, pe suvenarişti, pe cei care se ridică împotriva Bruxelles-ului. Nu ştiu dacă vom ajunge la media Uniunii Europene, dar faptul că suntem în preajma ei este un lucru extraordinar pentru România, o şansă de care profită, fără să ştie, generaţiile actuale. Sperăm ca acestea să nu întoarcă acest curs, aşa cum l-a întors Viktor Orban pentru Ungaria.

    P.S. Trebuie să spunem că această creştere din punct de vedere statistic se datorează şi stabilităţii cursului valutar leu/euro, de care beneficiem din plin, din 2009 încoace.   ■

    cristian.hostiuc@zf.ro

  • Baloanele, florile şi dulciurile sunt mai ieftine decât demisiile

    Vorba dulce mult aduce” spune un proverb, dar ideea este cu siguranţă relevantă în toate tipurile de relaţii sociale. O atmosferă stresantă este păguboasă şi în mediul profesional, din mai multe puncte de vedere – pe de o parte pentru că în cazul angajaţilor nemulţumiţi există riscul ca aceştia să nu mai fie la fel de implicaţi ca atunci când sunt fericiţi. Iar pe de altă parte pentru că în cazurile extreme se ajunge la demisii, care sunt de fapt cele mai păguboase pentru companii, întrucât recrutarea şi formarea unui nou angajat costă mai mult decât să-i păstreze fericiţi pe cei aflaţi în organizaţie. Conform informaţiilor companiei de consultaţă şi training Gallup, costul (în primul an) pentru înlocuirea unui nou angajat poate varia între jumătate şi de două ori venitul celui care trebuie înlocuit. Pe lângă aceste costuri, contează însă şi timpul necesar pentru înlocuirea celui plecat, iar în procesul de formare adesea se produc frustrări în rândul celor care trebuie să-l înveţe pe noul venit ce are de făcut (res­pectiv timp din timpul lor) şi, în plus, trebuie să facă şi sarcini suplimentare până când noul coleg poate intra cu adevărat în pâine (proces care durează în medie jumătate de an).

    Şi pentru că în prezent balanţa din piaţa muncii înclină mai degrabă spre angajat, companiile au nevoie să-i menintă mai cu seamă pe cei care îşi fac treaba. Şi să reuşească să atragă talente. Astfel, tacticile de employer branding sunt tot mai variate şi capătă tot mai multă importanţă. Felul în care sunt văzute şi simţite organizaţiile contează tot mai mult pentru că, până la urmă, performanţa angajaţilor se reflectă în cifre – vânzări, profit, poate evoluţia preţului acţunilor la bursă. De aceea, atmosfera de la birou şi în cadru mai larg, în relaţiile colegiale, nu (mai) este un moft, iar companiile fosesc tactici din ce în ce mai creative pentru a-şi menţine echipele mulţumite. Sunt companii care oferă standard în rândul beneficiilor zile de concediu în plus pentru zile de naştere, cadouri pen­tru sărbători, zile de naştere, prime de performanţă şi de vechime, asigurări de sănătate, abonamente medicale, buget pentru cheltuieli legate de sport, decontarea cheltuielilor pentru ochelari şi câte şi mai câte. Unele companii organizează petreceri pentru doamne de 8 Martie şi le oferă cadouri, flori, bomboane. Niciunul dintre lucrurile enumerate nu se află în strategiile companiilor de amorul artei, ci pentru că, aşa cum spuneam, starea angajaţilor este în relaţie directă cu bilanţul contabil, iar în cazul celor mai mulţi motivarea intrinsecă are nevoie de stimulente.

    Beneficiile extrasalariale câştigă tot mai mult teren de la un an la altul şi aproape că nu există discuţie în recrutare care să nu atingă acest subiect. Fie că e vorba de poziţii cât se poate de simple sau complexe, pachetele extrasalariale au prins avânt. Bonurile de masă şi decontarea cheltuielilor de transport sunt cerute cu foarte mare seninătate de orice lucrător necalificat, din start, pen­tru a presta orice job – indiferent că alternativa este să stea „pe bară”, să lucreze la negru (pentru câţiva lei în plus) sau să se bazeze pe traiul de pe urma ajutoarelor sociale.  

    Bonurile/cardul de masă reprezintă bene­ficiul cel mai des întâlnit în rândul angajaţilor români, conform unui studiului Benefit, realizat de Edenred. Cercetarea mai arată că în rândul celor mai dorite beneficii extrasalariale se mai numără cadourile – beneficii în natură (28%), turismul intern, prin voucherele de vacanţă (25%) şi cadourile oferite pentru ocazii speciale (15%). În plus, un beneficiu interesant pentru angajaţi este munca în regim remote. În vizorul românilor intră însă şi alte tipuri de beneficii – de pildă, nouă din zece angajaţi îşi doresc pentru 2024 servicii de sănătate mai complexe în pachetul de bene­ficii extrasalariale, conform unui studiu realizat de MedLife şi NN România, în colaborare cu eJobs, în perioada 16 octombrie – 6 noiembrie 2023, în mediul online.

    Când am auzit prima oară de spaţiile atipice destinate IT-iştilor, pentru a le sti­mula creativitatea, zone dedicate tenisului de masă, de pildă, mi s-a părut un lucru neobişnuit. Acum însă, această abordare pare la ordinea zilei, pentru atragerea angajaţilor la birou – zi de zi, dar şi pe termen lung. Floria, de pildă, pregăteşte lansarea unui serviciu de abonamente corporate: „Venim practic cu o soluţie pentru nevoia angajatorilor de a oferi un birou frumos, cu o atmosferă caldă, ca acasă, în care angajaţi pot fi productivi, dar şi creativi şi relaxaţi. Există acest trend în organizaţii, de a crea zone verzi, cu design biofil, de «a da viaţă» spaţiului cu buchete de flori colorate şi vesele”, spune Marina Popescu, director general al Floria.ro. În plus, sunt companii de design care marşează pe amenajarea spaţiilor de birouri pentru a deveni mai prietenoase, mai atrăgătoare. „Oamenii sunt resursa cea mai importantă a unei companii” este o exprimare atât de des folosită încât pare goală de sens, mai cu seamă că realitatea dovedeşte adesea contrariul. Cât de importanţi sunt pentru firme însă oamenii aminteşte şi pelicula „Up in the Air”, cu George Clooney. În acest caz, povestea era despre concedieri. De­misiile însă sunt cu mult mai păguboase.

    Ioana Mihai-Andrei este redactor-şef Business Magazin

  • Industria porcului se redresează. Premium Porc Group: 2023 a fost anul în care ne-am revenit după pesta porcină şi am reuşit să repopulăm fermele scoase din fluxul de producţie până la 85%

    România importă 80% din carnea de porc pe care o consumă, iar repopularea fermelor de către danezi este o veste bună.

    Premium Porc Group, cu capital danez, al doilea cel mai mare producător de carne de porc din România până la intrarea pestei porcine africane în ferme, începând din anul 2020, şi-a revenit şi a reuşit să repopuleze fermele închise.

    „Anul 2023 a fost anul în care Premium Porc Group şi-a revenit după imple­men­tarea unui proces ambiţios de redresare şi transformare a companiei, având în vedere episoad­ele de pestă porcină africană din anii anteriori, care au dus la închiderea mai multor ferme şi astfel la reducerea considerabilă a producţiei. La final de 2023 am reuşit să repopulăm fermele scoase din fluxul de producţie, ajungând la un grad de utilizare a capacităţii normale de producţie de 85%“, au spus repre­zentanţii grupului.

    Ei au răspuns la întrebările ZF trimise cu ocazia realizării unei noi ediţii a catalogului Cei mai mari jucători din economie. În fruntea grupului se află Lars Drescher, CEO al Premium Pork International Danemarca şi Kim Østergaard, General Manager al Premium Porc Group România.

    Pesta porcină africană a intrat în România la mijlocul anului 2017, iar Premium Porc Group a depistat un caz de pestă porcină în ianuarie 2020 în ferma Gulianca, din judeţul Brăila, şi circa 26.000 de porci au fost sacrificaţi. Apoi, la începutul anului 2022, au fost nevoiţi să închidă şase ferme şi au ajuns la jumătate din capacitate, adică circa 300.000 de capete de porci. La acel moment, grupul avea nouă ferme pe plan local, în şase judeţe, Brăila, Braşov, Constanţa, Olt, Sibiu şi Vrancea şi aproximativ 500 de angajaţi.

    „Cea mai mare provocare a companiei şi a industriei rămâne pesta porcină africană care face ravagii printre crescătorii de porci din România, atât entităţi comerciale, cât şi gospodării“, spun reprezentanţii Premium Porc Group. Cu toate acestea, la finalul anului 2023, ei sperau ca anul acesta să aibă o „producţie apropiată de ce aveam înainte de dezastru“.

    Aceştia au explicat că acum sunt condiţiia favorabile de piaţă pentru industria locală de creştere a porcinelor prin stabilizarea preţurilor la materiile prime, în special la cereale. „Evoluţia preţului la carnea de porc a reprezentat o oportunitate care ne-a ajutat să ne mărim cifra de afaceri şi să revenim pe profit după o perioadă mare de timp“, au întărit ei.

    În 2023, Premium Porc Group a realizat o cifră de afaceri de 65,6 milioane de euro, în creştere cu 42% faţă de anul precedent, şi speră să se menţină la un nivel similar în acest an. Veniturile realizate anul trecut se apropie de cele din 2019, de 70 de milioane de euro. Totodată, compania a revenit pe profit, care a fost de 6,3 milioane de euro. Cu toate acestea, ei spun că e în continuare o mare provocare să atragă şi reţină angajaţi potriviţi, la toate nivelurile.  

     

    Eficienţă energetică de 10 mil. euro

    „În 2024, compania va investi în mai multe proiecte de eficienţă energetică, inclusiv sisteme de utilizare a energiei regenerabile produse de panouri fotovoltaice, şi va continua investiţiile pentru eficientizarea şi îmbunătăţirea activităţii la nivel de producţie porcine şi producţie furaj. Valoarea proiectelor pe care dorim să le implementăm se apropie de nivelul de 10 milioane de euro“, au spus reprezentanţii Premium Porc Group. 

  • Noul normal în lumea post-COVID: preţuri mari şi dobânzi ridicate

    În UE, infla’ia este departe de vârfurile istorice atinse anul trecut, dar se încăpăţânează să stea la cote considerate ridicate şi contraatacă uşor. BCE, profitând de fereastra oferită de deflaţie, cel mai proba­bil va reduce dobânzile în iunie de la cotele şi ele istorice din prezent. Dar ce va face apoi este neclar. Nici ea nu ştie pentru că nu este sigură cum vor reacţiona pre­ţu­rile. Pieţele pariază că ritmul ieftinirii cre­di­tului va fi mai lent decât s-a crezut până acum. Aceste lucruri înseamnă preţuri mari şi dobânzi ridicate mai mult timp. Noul normal, după cum spun analiştii de la BNP Paribas.

    Europa se confruntă cu o „schim­bare generaţională“ în arhi­tec­tura sa economică, care va face ca inflaţia să fie structural mai mare decât în orice perioadă de la începu­tul anilor 1980, au declarat pentru Euractiv doi economişti de frunte ai BNP.

    Koen De Leus şi Philippe Gijsels, economist-şef respectiv di­rector de strategie la BNP Paribas Fortis, au spus că nivelurile în creş­tere ale da­toriei publice, fragmen­ta­rea geopo­litică, îmbătrânirea popu­la­ţiei şi schim­bările cli­matice se vor traduce prin creşte­rea cvasiper­manentă a preţurilor, care va forţa inevitabil băncile cen­trale să men­ţină ratele la nive­luri nemaivăzute de decenii.

    În timp ce stabili­ta­tea preţurilor ar tre­bui să rămână principa­lul man­dat oficial al BCE, cei doi analişti se aşteap­tă ca in­flaţia de 3% să devină „noul 2%“ ca ţintă de re­fe­rinţă. „Acesta este o schim­bare gene­ra­ţională a momen­tului – iar ultima de am­ploa­re a fost la începutul anilor 1980“, a spus Gijsels – referin­du-se la o perioadă în care fostul pre­şe­dinte al Rezervei Federale Paul Volcker a controlat hiperinflaţia din anii 1970 prin creşterea ratelor dobân­zilor către un vârf de 20%, atins în 1981.

    „Totul s-a schimbat în anii 1980. Şi acum credem că totul se va schimba din nou“, a spus Gijsels. „Cea mai mare greşeală este să credem că COVID a fost o «lebădă neagră» şi că ne-am descurcat cu asta, iar acum ne întoarcem la normal“, a adăugat el. Spre deosebire de vremurile de dinainte de pandemia de COVID-19, când creşterea economică scăzută şi inflaţia redusă au determinat băncile centrale să scadă ratele dobânzilor aproape de zero şi să cumpere obligaţiuni guvernamentale şi private pentru a stimula economia, „lumea de astăzi seamănă mult mai mult cu anii 1960 şi 70“, a explicat el.

    Inflaţia din anii 1960 şi 1970 „a fost cauzată în principal de şocurile petroliere“, a spus Gijsels. „Dar au fost multe alte lucruri“, a adăugat el, menţionând cheltuieli militare mai mari, războiul din Vietnam, intervenţii guvernamentale, transferuri de bani de la guvern, protecţionism, sindicate puternice şi presiuni salariale – multe dintre ele par familiare astăzi, a remarcat analistul.

    „După cum a spus Mark Twain: „Istoria nu se repetă, dar rimează“, a spus el. Cei doi economişti, care au scris recent cartea „The New World Economy in 5 Trends“, cred că din cinci „megatendinţe“ care vor modela economia globală actuală, doar una este deflaţionistă – creşteri ale productivităţii determinate de inovaţie.

    Ei au explicat că un „boom al productivităţii“– aşteptat să aibă loc cândva în următorii 5-15 ani – va lua în mare parte forma inovaţiei în domenii precum inteligenţa artificială şi calculul cuantic, transformând astfel munca companiilor şi procesele de producţie.

    „Acestea vor face procesele mult mai rapide, mult mai productive“, a spus De Leus. Cu toate acestea, economiştii au avertizat că astfel de creşteri rapide ale productivităţii nu vor fi probabil suficiente pentru a contracara celelalte patru tendinţe inflaţioniste.

    „Am avut 40 de ani de scădere a ratelor dobânzilor, iar acum vom avea 10, 20, 30 de ani de creştere a inflaţiei şi a ratelor dobânzilor din cauza acestor patru tendinţe inflaţioniste şi, probabil, a unei tendinţe deflaţioniste“, a spus De Leus.

  • 100 Cele mai puternice femei din business. Cristina Ioan, Services Commercial Director, Depanero

    Cifră de afaceri (2022, potrivit mfinante.ro): +59,4 mil. lei

    Profit net: 7,1 mil. lei

    Număr de angajaţi (mediu): 257


    Biografie:
    Lucrează în cadrul Depanero de peste 5 ani, iar aici dezvoltarea sa profesională a fost cea mai satisfăcătoare şi cea mai diversificată, creativitatea fiindu-i susţinută şi apreciată, după cum spune chiar ea. În prezent, se concentrează pe adăugarea de servicii noi în portofoliu, gândite  de la zero, ceea ce pentru ea se traduce într-un vis devenit realitate.


    ► În urmă cu 20 de ani, activam într-o industrie B2C, unde evaluam împreună cu clienţii experienţele acestora, colectam feedback şi identificam modalităţi de rezolvare, dacă era cazul. În timp, experienţele s-au diversificat şi am făcut trecerea către zona B2B, ocupându-mă cu precădere de finanţarea afacerilor clienţilor şi de stabilirea necesarului financiar în proiectele acestora, urmărind evoluţia pe acest segment de la începutul unui proiect până la final. 

    ► Trecerea de la orientarea B2C către B2B a reprezentat un salt profesional şi o schimbare de domeniu – de la IT&C, la bancar, ajungând acum la servicii. Aceste schimbări m-au transformat în profesionista de astăzi, capabilă să gestioneze şi să ajute la clădirea unor relaţii de succes, dar şi a unui business sustenabil, rezistent şi profitabil.

    ► Depanero face un mare salt în zona serviciilor profesionale, şi mă refer aici la serviciile de instalare HVAC, serviciile de facility management şi serviciile de green energy. Aşteptarea noastră este ca societatea să devină din ce în ce mai conştientă de nevoia de a conserva natura, astfel încât toate aceste servicii să fie în armonie cu ea, iar impactul negativ să se diminueze semnificativ. Speranţa mea este ca, peste 20 de ani, activitatea noastră şi nu numai să fie în armonie totală cu mediul înconjurător, iar copiii noştri, ajunşi oameni maturi, să fie mândri de ce am lăsat în urmă şi să continue acest proces bazându-se pe inovaţie şi tehnologii noi.

  • 100 Cele mai puternice femei din business. Diana Baicu, director general, Top Line Europa

    Cifră de afaceri (2023): 17,8 mil. Euro

    Profit: 1,77 mil. Euro

    Număr de angajaţi (2023): 212


    ► În urmă cu două decenii, trecusem deja de primele etape ale călătoriei în industria frumuseţii, in cadrul Top Line. Această călătorie nu a fost doar despre un simplu business, ci despre visul de a pune bazele industriei de frumuseţe profesională în România. Mi-am dorit întotdeauna ca, alături de echipa Top Line, să aduc inovaţie, să promovez excelenţa şi să creez o platformă pentru profesioniştii din domeniul frumuseţii, unde să îşi dezvolte abilităţile şi să-şi exprime creativitatea. Am văzut un mare potenţial în acest domeniu şi am crezut întotdeauna că România poate deveni un hotspot important în reţeaua internaţională a industriei de înfrumuseţare. De-a lungul anilor, am văzut cum visurile mele au influenţat nu doar parcursul meu profesional, ci şi întreaga echipă şi comunitatea din jurul nostru. Ele au fost şi sunt parte integrantă a unei viziuni mai mari pentru o industrie mai puternică, mai vibrantă şi mai inovatoare în România. Vom continua să construim această viziune, deoarece cred cu tărie că frumuseţea este unul dintre cele mai puternice instrumente de transformare pentru oameni, care poate aduce lumină şi încredere în vieţile acestora.

    ► În multe privinţe, realitatea a depăşit cu mult aşteptările mele iniţiale, întrucât mi-a oferit oportunităţi şi experienţe transformatoare, pe care nu le anticipasem. Fireşte, au existat multe provocări, situaţii limită în care ne-am aflat, însă am avut întotdeauna alături o echipă profesionistă cu care le-am gestionat cu succes.

    ► Am o viziune optimistă pentru evoluţia industriei noastre şi a mediului de afaceri din România. Vom asista cu siguranţă la o creştere continuă a cererii pentru produse sustenabile, naturale şi personalizate. Consumatorii devin din ce în ce mai conştienţi de ingredientele pe care le folosesc şi de impactul lor asupra mediului şi sănătăţii. Top Line adoptă soluţii sustenabile de foarte mult timp şi suntem mândri că am fost primii care au susţinut conceptul de Clean Beauty şi le-au oferit consumatorilor alternative de calitate şi prietenoase cu mediul. Cred că tehnologiile emergente, digitalizarea şi conectivitatea în mediul de afaceri românesc, dar şi inteligenţa artificială şi realitatea augmentată, vor juca un rol tot mai important în modul în care interacţionăm cu clienţii şi în felul în care dezvoltăm şi promovăm produsele noastre.