Blog

  • REAL ESTATE: Cum e cind cei mici au acumulat suficient cat sa lupte cu cei mari

    Mici, dar agresivi si rapizi in decizie. Astfel s-ar putea defini strategia unor fonduri de investitii imobiliare care au plecat de la zero, dar au ajuns in doar un an sau doi la proprietati de zeci de milioane de euro. Iar acum se pregatesc de lupta cu cei mari.

     

    Ca piata imobiliara romaneasca este extrem de atractiva pentru investitorii straini nu mai e de mult un secret. Zeci de fonduri de investitii au analizat diverse oportunitati, iar cateva dintre ele au si cumparat una sau chiar mai multe proprietati.

     

    Dar daca primii intrati au fost in general actori de talie medie, regionali, in ultima perioada mai agresivi si incisivi au fost actorii de talie mica la nivel international, dar semnificativi pentru piata romaneasca. Fonduri lansate pe piata Alternative Investment Market (AIM) din Londra, cu un capital de cateva zeci de milioane de euro, au realizat deja cate doua-trei sau mai multe tranzactii, „luand fata“ unor nume consacrate. Pentru ca, in acelasi timp, pentru Romania mai multe nume mari si-au anuntat interesul – inca nematerializat in vreo tranzactie. Pentru piata de real estate din Europa, nume ca Equest Balkan Properties, North Real Estate Opportunities Fund sau Fabian Romania Property Fund nu inseamna mai nimic. In Romania insa, cele trei fonduri detin deja active cumulate de circa 300 de milioane de euro.

     

    Iar planurile lor pentru piata romaneasca nu se opresc aici. „Vrem cel putin sa dublam valoarea fondului pana la sfarsitul anului“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Mark Holdsworth, managing director al Fabian Capital, societatea care administreaza Fabian Romania Property Fund. Fabian, care este singurul fond dedicat in exclusivitate pietei romanesti listat la Londra, a realizat deja patru investitii. Valoarea bruta a activelor detinute este de 48 mil. euro, a precizat Holdsworth.

     

    Compania a cumparat doua cladiri de birouri (Cascade Business Centre si Banu Antonache Office) pentru aproximativ 12 mil. euro fiecare si are doua parteneriate pentru dezvoltare – unul cu AIG/Lincoln pentru dezvoltarea unui imobil de birouri si unul cu irlandezii de la Mivan pentru constructia unui proiect rezidential. „In prezent, avem in derulare alte patru tranzactii“, a mai spus Holdsworth. Este vorba de trei proiecte de birouri si unul de retail, iar contractele ar putea fi semnate in una-doua luni. Equest a anuntat la inceputul anului trecut prima achizitie pe piata romaneasca, dar a inchis anul cu nu mai putin de sapte proiecte in portofoliu. Pentru acestea a platit aproximativ 90 mil. euro. Doua dintre achizitii au vizat centre comerciale (Moldova Mall din Iasi si Vitantis Retail Park din sudul Bucurestiului) si au avut o valoare de peste 30 mil. euro. In rest, Equest a mai cumparat cateva mici imobile de birouri, de valori mici, dar cu randamente semnificativ peste media europeana.

     

    De altfel, aceasta este strategia „micilor“ investitori. „Nu suntem interesati sa cumparam imobile de birouri la 6%“, afirma Holdsworth. Cu alte cuvinte, fondurile mai mici prefera sa se implice in proiecte de mai mica anvergura, nu atat de vizibile, dar cu randamente superioare. In ultimul timp, pe piata imobiliara randamentele au scazut rapid – ceea ce inseamna ca recuperarea investitiei va dura mai multi ani, iar suma platita pentru achizitie este mai mare. Pentru anumite cladiri „fanion“, preturile oferite au ajuns atat de ridicate, incat analistii imobiliari estimeaza ca randamentele anuale (yield) vor cobori sub 6,5% in 2007. Astfel de tranzactii sunt preferate de investitorii institutionali mari, precum firmele de asigurari sau fondurile de pensii, care se orienteaza spre investitii stabile, in care sa-si plaseze banii pe termen lung. Acest tip de investitori inca nu au venit pe piata romaneasca, dar observatorii pietei considera ca in cativa ani va avea loc o prima achizitie de portofoliu. Altfel spus, unul dintre fondurile implicate in mai multe proiecte imobiliare isi va vinde in totalitate sau doar o parte dintre cladirile in care a investit, cumparatorul asumandu-si automat si un randa-ment mai mic.

     

    Pe de alta parte, in Romania au intrat deja sau isi pregatesc intrarea nume cu rezonanta in domeniul imobiliar european. ING sau GE Real Estate sunt doar cateva dintre companiile care au anuntat ca au pregatite cateva sute de milioane de euro pentru Romania. Spre comparatie, Fabian a pornit in vara lui 2005 cu un capital de 21 mil. euro si a mai strans de pe piata londoneza inca 40 de milioane de euro la sfarsitul anului trecut.

     

    In schimb, ING Real Estate Investment Management (ING-REIM), divizia de investitii imobiliare a grupului ING, a lansat in noiembrie un fond de investitii cu o tinta de capitalizare de cel putin un miliard de euro. Din aceasta suma, 200-300 de milioane ar putea fi investite in Romania in trei ani, potrivit oficialilor companiei.

    „Intentionam sa investim cateva sute de milioane de euro in Romania, in 2007, in functie de conditiile de pe piata si de gasirea unor bune oportunitati“, declara pentru BUSINESS Magazin, la sfarsitul anului trecut, Christopher Zeuner, Business Development Director pentru GE Real Estate – Central & Eastern Europe. La acea data, Zeuner spunea ca GE este implicata in negocieri pe piata romaneasca, fara a preciza despre ce discutii este vorba, „din motive de confidentialitate“.

     

    Venirea marilor fonduri nu ii sperie pe cei mici, care considera intrarea acestora drept un semn bun, de stabilitate a pietei, chiar daca ar putea fi concurenti directi pentru achizitia unor proprietati. „Oportunitati vor fi, nu marimea conteaza, ci rapiditatea in miscare“, crede Mark Holdsworth de la Fabian. De altfel, viteza este un atu important al celor mai mici, pentru ca decizia de investitie se poate lua mult mai repede. Probabil ca rapiditatea a facut ca un fond ca Equest sa faca sapte investitii in Romania, precum si alte trei in Bulgaria si una in Serbia in doar un an, in timp ce fondurile mari doar au analizat oportunitatea investitiei in Romania. Spre exemplu, North Real Estate Opportunities Fund a strans 100 mil. euro in iulie 2006 prin listarea pe piata AIM. La sfarsitul lui noiembrie, adica la patru luni distanta, fondul anunta prima achizitie – European Retail Park din Sibiu – pentru ca doar o saptamana mai tarziu sa o faca publica si pe cea de-a doua – Bucovina Shopping Center din Suceava. Pentru cele doua proiecte fondul a alocat 143 mil. euro.

     

    Totusi, nici primii investitori de portofoliu care au intrat in Romania, in 2003 si 2004, nu au stat cu mainile in san. Austriecii de la Immofinanz – prin divizia Immoeast -, CA Immo sau Europolis sunt printre cei mai cunoscuti investitori din Europa Centrala, cu portofolii de sute de milioane de euro. Iar reprezentantii acestora sunt printre cei mai activi din Romania, desi Europolis si CA Immo au preferat totusi sa investeasca doar in proprietati de prestigiu si de mare valoare.

     

    Europolis a preluat doua imobile de birouri ce vor fi construite in Sema Parc – un proiect imobiliar dezvoltat pe platforma fabricii Semanatoarea din Bucuresti (pentru circa 90 de milioane de euro) si un proiect de 140 de milioane de euro al Cefin Holding,  partener traditional al fondului austriac, impreuna cu care dezvolta un parc logistic in vestul Capitalei. CA Immo – compania de investitii care a facut prima achizitie din Romania in 2003, cand a cumparat Opera Center – a preluat Bucharest Business Park, complex de birouri dezvoltat de Portland Trust, cei care investisera si in Opera Center.

     

    In schimb, Immofinanz a avut o strategie mult mai agresiva, cumparand aproape tot ce a putut. Cel mai mare grup de investitii imobiliare din Austria detine 21 de proprietati in Romania, cu o valoare de aproape un miliard de euro. Immofinanz nu a refuzat nici marile proiecte – fiind de altfel principalul actor in cea mai mare tranzactie de pana acum de pe piata romaneasca, preluarea centrului comercial Polus Center din Cluj pentru 210 milioane de euro -, dar nici investitiile semnificativ mai mici.

     

    Iar interesul pentru Romania este in continua crestere, noi fonduri, dar si noi dezvoltatori anuntandu-si intrarea, pentru ca piata imobiliara este inca nedezvoltata, iar randamentele raman inca superioare celor din tarile vestice. In plus, analistii prevad o crestere economica sustinuta in urmatorii ani. Toti acesti factori vor duce la venirea atat a unor actori importanti la nivel global, cat si a altor jucatori de talie mai mica, dar hotarati sa-si multiplice banii aici.

  • Retailul da piept cu online-ul

    Nici retailul nu mai e ce-a fost, nici magazinele online nu stau degeaba. Anul acesta va reprezenta inceputul perioadei de tatonare ce va stabili raportul de forte intre cele doua tipuri de comercianti.

     

    La o intalnire organizata de BUSINESS Magazin la inceputul anului intre mai multi retaileri si distribuitori de produse IT si electronice, cei prezenti nu au putut sa se laude cu cresterile in vanzari specifice unei piete emergente. Unde sa evadezi din cercul aproape vicios ce a tinut pe loc piata – puterea de cumparare, concurenta acerba si costurile chiriilor pentru magazine cu suprafete din ce in ce mai mari? Doua au fost raspunsurile enuntate: mediul rural, cel in care traieste o jumatate de Romanie lipsita in mare parte de marfa vanduta de retaileri, si mediul online, in care umfla traficul 731.000 de romani cu conexiuni broadband. Si daca mediul rural inca este o necunoscuta pentru cei mai multi retaileri si exista dificultati in a imagina reteta potrivita pentru a acoperi eficient din punct de vedere financiar atat de multe localitati, mediul online este mult mai atragator.

     

    „In online, cei care au succes sunt tot cei care sunt dedicati doar online-ului“, ii intampina dintr-o pozitie dominanta Radu Apostolescu, coproprietarul magazinului online Emag.ro. Dar daca retailerii privesc cu interes acest nou teritoriu, nu inseamna ca cei specializati in vanzarile online nu se uita peste gard la metodele de dezvoltare a afacerii specifice retailului. Cel mai concludent exemplu – si singurul, daca e sa comparam veniturile vreunui site cu cele ale retelelor clasice – este chiar magazinul lui Apostolescu. Emag si-a crescut vanzarile cu 300% in fiecare an – in toata perioada scursa de la infiintare. In 2005 a inregistrat 12,9 milioane de euro (conform Ministerului Finantelor), in 2006 compania declara ca a atins 35 de milioane de euro, iar pentru anul acesta Apostolescu emite o cifra parca din alta lume: 80 de milioane de euro. Daca e sa privim magazinul online exclusiv ca pe un site, multa lume va incrunta din sprancene a neincredere. Daca e sa ascultam planurile de dezvoltare a companiei, lucrurile par sa capete perspectiva. In doi ani, Emag are de gand sa se extinda in 20 cele mai mari orase din tara – a se intelege cu depozite cu stocuri de produse in fiecare dintre aceste orase, care sa asigure un supply chain management eficient, capabil sa ofere o retea de distributie proprie (apanaj al marilor retaileri traditionali).

     

    „Va fi o retea de depozite cu nu foarte multe produse, dar care sa asigure o zona de tampon intre depozitul principal din Bucuresti si orasele din tara“, explica pentru BUSINESS Magazin Lucian Condruz, product manager al Emag. Toata compania va fi restructurata din temelie, incepand cu platforma software si bazele de date pana la modul de lucru si abordarea pietei. Reprezentantii Emag spun ca afacerea va arata altfel peste sase luni. „Vom restructura totul pentru a eficientiza la maxim“, promite Condruz. In „rafturile“ magazinului in care acum sunt produse IT si electronice vor aparea si produse complementare. Pe un model care seamana cu cel al Amazon.com, cu carti, muzica si filme, merge Dol.ro, magazinul online al retelei Diverta, mai ales dupa ce proprietarul Octavian Radu a cumparat anul trecut magazinele de calculatoare Best Computers. Numele dat acestui proces de improspatare („reinvent game“) comunica schimbarea prin care trece compania rostind invers numele magazinului Emag. Era nevoie de o astfel de schimbare la o companie care detine, dupa estimarile proprii, 70% din piata comertului online cu produse IT din Romania? „Schimbarea o faci atunci cand iti merge bine, nu cand iti merge rau“, argumenteaza Radu Apostolescu.

     

    De partea cealalta a baricadei, toti retailerii importanti, Altex, Domo si Flamingo-Flanco, au magazine online. Dar viata pe Internet nu este usoara pentru companiile care au venituri de sute de milioane de euro de la clientii care intra in magazinele traditionale. „E o provocare foarte mare sa gasesti compromisul intre strategia de retailer traditional si cea a unui retailer online. E cu totul altceva“, spune Lorand Szarvadi, directorul executiv al Domo. „Noi nu putem sa fim atat de agresivi online ca Emag si nici Ultra Pro sau orice alta retea, pentru ca efectiv am musca din propria noastra felie.“

     

    „E-tailerii“, cum sunt numiti retailerii care vand prin intermediul Internetului, au avantajul costurilor reduse. Neavand nevoie de spatii largi de expunere in zone centrale sau de centre comerciale cu chirii mari, magazinele online pot cobori mai mult pretul. Chiar daca versiunea online a unei retele traditionale de magazine ar reusi sa se bucure de acelasi avantaj, ar risca sa creeze un fenomen de canibalizare intre cele doua business-uri, dupa cum recunostea mai sus Szarvadi, si cumparatorii sa migreze din galeriile comerciale pe Internet. E si un motiv pentru care toti retailerii traditionali care au magazin pe Internet pastreaza aceleasi preturi in ambele vaduri. „Avem aceleasi preturi, pentru ca lucram la costurile retelei“, spune Ana Maria Bogdan, e-business director al Altex. E vorba de costurile legate de depozitare si de distributie pe care Altex le pastreaza in ambele afaceri. O strategie diferita a abordat Domo, care practic si-a externalizat business-ul online. Szarvadi spune ca Domo.ro a vandut in 2006 de 2 mil. euro, iar reprezentantii Ultra Pro sustin ca ponderea vanzarilor online in business e „undeva in jur de 5% maxim“. Compania estima pentru anul trecut afaceri de aproximativ 75 mil. euro.

     

    Pentru retailul traditional, un site este in primul rand un loc de promovare pe Internet al marcii si al produselor. Dar si un instrument pentru a „lua pulsul“ categoriilor de cumparatori si de a obtine date statistice despre profilul cumparatorilor. Fara indoiala, dintre indicatorii cu care poti aprecia succesul unui site, numarul vizitatorilor este important pentru ambele categorii de companii in egala masura. Pentru Altex, site-ul este un punct de contact cu publicul, prin care potentialii clienti sunt atrasi catre un magazin real, unde sa poata „pipai“ produsul si apoi sa il cumpere. „Testez reactia la anumite produse prin bannere pe site si folosesc analize care sustin afacerea de baza“, spune Ana Maria Bogdan de la Altex. In cazul e-tailerilor, rata de conversie este poate cel mai pretios indicator – rezultat din raportul dintre numarul vizitatorilor pe site si cheltuielile pe care le fac. „Rata de conversie difera de la un segment la altul. In comertul cu produse IT&C, acest indicator are valori cuprinse intre 0,8% si 2%“, estimeaza Traian Cristea, directorul magazinului online PCfun.ro.

     

    „Un canal de vanzari aditional“, cum este descris Altex.ro de catre Ana Maria Bogdan, este departe de a avea incasarile retelei de magazine Altex si Media Galaxy. Cifra este de altfel tinuta secret de catre companie. Dar Bogdan spune ca site-ul nu poate fi privit in comparatie cu magazine online specializate, „pentru ca nu este asa ceva“. Altex.ro este mai mult o prezentare a ofertei din lantul de retail, un instrument de analiza a clientilor si a preferintelor acestora.

     

    Magazinele online ale retailerilor au avantajul,  intr-adevar, ca transfera parte din puterea brand-ului offline, construita cu bugete mari de promovare, catre clientii care apar via Internet. Reprezentantii Altex sustin ca 35% dintre comenzile facute in luna decembrie pe site au fost platite cu cardul pe Internet (Altex foloseste serviciile ePayment). Cifra este justificata de oficiali prin faptul ca in cazul Altex este eliminata o parte din aura de nesiguranta pe care o are un magazin exclusiv online. Clientii cunosc magazinele si au incredere ca la fel cum pot plati cu cardul in oricare dintre magazinele Media Galaxy, o pot face la fel de bine si pe Altex.ro. „Brandurile de retail care vand online au un capital mare de imagine, in timp ce e-tailerii sunt nevoiti sa infrunte neincrederea utilizatorilor. In consecinta, e-tailerii trebuie sa devina brand, iar asta se face in timp“, spune Ana Maria Bogdan, e-business director al Altex.

     

    Acum, oamenii intra in magazine pentru ca pot vedea produse si nu poze cu produse, pot contracta un credit fara prea mult efort si primesc sfaturi de la vanzatori care au participat la training-uri de relatii cu clientii. De partea cealalta, Internetul e un mediu in care poti sari rapid de la un magazin la altul pentru a compara oferta si poti face cumparaturi din confortul casei, acolo unde si sunt livrate produsele. Dar diferentele nu mai sunt atat de clar marcate intre cele doua medii. De exemplu, unul dintre argumentele optiunii pentru magazinele clasice, cel al lejeritatii de acordare a creditelor „doar cu buletinul“, a incetat sa mai fie rezervat magazinelor offline. Intre modalitatile de plata la magazinul online PCfun, de anul trecut si-a facut loc si plata prin credit, derulat prin Raiffeisen Bank. Dar rezultatele sunt, cel putin pentru moment, slabe. „Mai putin de 10% din totalul comenzilor sunt pentru plata cu cardul si mult mai putine pentru plata pe credit“, spune directorul PCfun, Traian Cristea. Intr-un interviu acordat Ziarului Financiar in septembrie 2006, Marius Ghenea, proprietarul PCfun, declara ca ponderea celor care folosesc plata prin card pe Internet este de 2% si ca asteptarile legate de vanzarile in 2006 erau de 780.000 de euro. „Suntem convinsi ca, pe masura ce intram intr-o noua etapa de dezvoltare a pietei, clientii vor urma obiceiul de achizitie bazat pe utilizarea instrumentelor de plata online, la fel ca in majoritatea tarilor europene“, spune acum Traian Cristea in discutia cu BUSINESS Magazin. 

     

    Si faptul ca dintre magazinele online, uitandu-ne la nivelul veniturilor, cel mai bine au prins site-urile care vand produse IT, electronice sau GSM este explicabil. Clientii care folosesc Internetul sunt cumparatori de tehnologie. Pana si magazinul Dol.ro, aflat pe locul 6 in topul Trafic.ro in categoria comert electronic din punctul de vedere al numarului de vizitatori (site care initial vindea doar carti, muzica, papetarie si birotica) a ajuns sa obtina jumatate din cifra de afaceri din produsele Best Computers disponibile acum pe site. Dar se poate observa ca, desi se viziteaza si se cumpara online, se plateste offline, in special ramburs, la livrare. Datele oferite de ePayment, procesatorul de plati pe Internet al grupului Gecad, arata ca in 2006 cel mai mare numar de tranzactii au fost facute pentru servicii turistice, produse GSM si de acces la continut, iar vanzarile de produse IT s-au clasat pe locul al patrulea. „Acest clasament se explica in primul rand prin comportamentul consumatorului care prefera, in cazul electronicelor si al electrocasnicelor, sa cumpere din magazinele clasice unde poate vedea, verifica si mai ales proba produsul respectiv“, comenteaza Carmen Sebe, CEO al ePayment.

     

    Privind la un magazin online, s-ar putea crede ca in orice moment ar putea aparea un concurent care sa „fure“ usor majoritatea clientilor. Ceea ce se vede pe ecranul calculatorului, site-ul, poate fi realizat in scurt timp de cativa programatori web si poate cu cateva mii de euro investiti in software. Ca nu se intampla asa o dovedeste inclusiv faptul ca Emag nu are o concurenta reala intre magazinele virtuale. Emag nu a ajuns brusc la 35 de milioane, a crescut de la zero si acum isi poate permite sa lucreze cu stocuri mari de produse in loc sa vina cu comenzi catre producatori doar dupa ce primeste comanda pe site. La fel ca si retailul clasic, Emag incepe sa foloseasca metode de analiza a satisfactiei clientilor (studii facute in parteneriat cu Media Pro Interactiv), sa declare ca vrea sa vanda solutii si nu produse sau sa spuna ca vrea sa se diferentieze de concurenta prin calitatea serviciilor. Nu e acesta un discurs corporatist, specific marilor jucatori? Offline-ul are insa de partea lui un avantaj important: reteaua de distributie pe care fiecare companie si-a pus-o la punct. Emag, cu toate proiectele de logistica de care vorbeste acum, apeleaza in continuare la serviciile de curierat extern prin care livreaza comenzile catre cumparatorii din tara.

     

    Unul dintre jucatorii mai mici, PCfun, are avantajul unui brat de distributie propriu, prin actionariatul comun intre magazinul online si reteaua de distributie Fit Distribution, ambele fiind controlate de omul de afaceri Marius Ghenea. Dupa ce anul trecut, in sase luni de functionare, magazinul a adus venituri de 800.000 de euro, reprezentantii PCfun spun acum ca tinta pentru 2007 este de nu mai putin de 7,5 milioane de dolari (5,8 milioane de euro) si de a ajunge sa controleze 5% din piata vanzarilor online, pe care tot ei o anticipeaza la nivelul de 115 milioane de euro. Un nivel suficient de ridicat incat sa permita la un moment dat viitorilor mari comercianti online sa gaseasca drumul si spre cea de-a doua sursa potentiala de crestere, mediul rural. Numai ca primul calculator pe care un satean fara Internet il va cumpara il va face obligatoriu clientul acelorasi magazine care fac si acum legea in retailul romanesc.

  • Cu metodele concurentei

    Marii jucatori din retailul de produse IT si electronice pastreaza avantajul unei retele de distributie nationale, iar magazinele online vin cu economia la chiriile in spatii comerciale mari din centrul oraselor. Pentru cat timp?

     

    Retail

    • Cele mai mari trei companii vanzatoare de produse IT, electronice si electrocasnice au site-uri pe Internet unde produsele pot fi cumparate si livrate la domiciliu. Preturile sunt pastrate aproape de nivelul celor din magazine.
    • Site-ul este folosit pentru a scoate din analiza traficului date statistice calitative despre profilul si preferintele cumparatorilor. Altex testeaza inainte produsele care urmeaza sa intre in promotii, prin bannere pe site.
    • Domo analizeaza varianta de a plasa calculatoare conectate la Internet in interiorul magazinelor Domo si de a „impaca“ cele doua concepte. Cumparatorii ar putea intr-un astfel de scenariu sa examineze produsele din magazin si sa le comande pentru acasa din alte depozite.

    E-tail

    • Emag se va extinde in doi ani in 28 de orase, cu depozite care sa asigure legatura cu stocurile principale din Bucuresti. O alta initiativa a avut-o Emag anul trecut, cand a deschis un magazin de prezentare cu produsele care pot fi cumparate pe site.
    • Un magazin relativ mic, PCfun.ro, cu venituri pe 2006 de aproximativ 800.000 de euro, are avantajul bratului de distributie, Fit Distribution, pe care i-l ofera actionarul comun, Marius Ghenea.
    • Cateva dintre magazinele online sunt conduse ca un business clasic de retail si folosesc servicii ale companiilor de relatii publice, agentii de publicitate (pe Internet), fac studii care le arata gradul de satisfactie al clientilor, iar comenzile sunt preluate prin call centere.

  • Ce s-a cumparat in 2006

    Ponderile se refera la numarul de comenzi consemnate prin reteaua ePayment:

     

    Turism (transport si cazare)

    25%

    Produse telecom

    23%

    Acces la continut

    12%

    Servicii

    10%

    Electronice si electrocasnice

    3%

    Alte produse (carti, haine etc.)

    27%

     
    Sursa: ePayment

  • Serviti un MBA de casa, va rugam!

    „Pana luni, tot departamentul e la un training. Reveniti atunci.“ A devenit o moda printre companii sa isi trimita angajatii in grup la diferite sesiuni de instruire. Din pacate insa, acestea se dovedesc deseori a fi o risipa de bani, iar ceea ce trebuia sa fie un program de lectii si examene ajunge o simpla distractie.

     

    Nu-i o noutate ca, atata vreme cat piata autohtona se confrunta cu un deficit de forta de munca, mai ales in profesiile de inalta calificare, companiile trebuie sa stie cum sa atraga oamenii potriviti, pe care sa-i pastreze cat mai mult timp. Iar aici, trainingul poate juca un rol important, deoarece face ca angajatul sa se simta valorizat, sa isi poata vedea viitorul mai clar in companie.

     

    Pentru ca programele de dezvoltare a angajatilor sa dea roade, ele trebuie corelate insa cu strategia de business a companiei. Iar aceasta inseamna ca training eficient nu se poate atata vreme cat compania nu stie exact ce nevoi are si nu-si defineste obiectivele decat de pe azi pe maine. Ruxandra Stoian, director in cadrul PricewaterhouseCoopers (PwC), spune ca la noi inca exista un numar mare de companii care sunt in etapa crearii unor sisteme de identificare a nevoilor sau chiar in etapa in care training-ul se face reactiv, ca raspuns la o nevoie operationala imediata.

     

    Pe de alta parte insa, un studiu al PwC, realizat impreuna cu Federatia Mondiala a Asociatiilor de Management al Resurselor Umane, arata ca training-ul si dezvoltarea angajatilor nu mai reprezinta o problema atat de complicata ca acum cativa ani. Astfel, daca acum trei ani 30% dintre angajatorii interogati mentionau acest aspect printre primele trei probleme de rezolvat, acum ponderea s-a redus la 18%. „Aceste cifre trebuie interpretate prin prisma faptului ca programele de dezvoltare a angajatilor au devenit un element constant pe agenda directorilor de resurse umane si nu mai au elementul de noutate sau nu mai exista dubii in privinta necesitatii lor, ca acum cativa ani“, explica Ruxandra Stoian. Companiile care stau bine la acest capitol sunt indeobste cele care au o arie de actiune pe piata pe mai mult de zece judete ori cele care au o cifra de afaceri mai mare de 10 milioane de euro/an, precizeaza Ovidiu Palici, senior trainer la Dale Carnegie Training Romania.

     

    SA STIM PE CE DAM BANII. Din punctul de vedere al calitatii training-ului insa, este adevarat ca multe companii au ajuns sa echivaleze training-ul cu un exercitiu oarecare de team-building. Adrian Stanciu, partener la Ascendis, vorbeste chiar despre o demonetizare a training-ului, care a ajuns sa fie confundat cu un fel de divertisment de corporatie. „Principalul scop al oamenilor la cursuri a devenit acela de a se distra, iar renumele de traineri buni l-au capatat oamenii care stiu sa faca spectacol din sesiunile lor de instruire“, sustine Stanciu.

     

    Cealalta conceptie incorecta despre training este ca astfel de cursuri ar rezolva de la sine toate problemele companiei, asigurand automat si o crestere a cifrei de afaceri. „Dar training-urile nu au rolul de a rezolva problemele, ci doar de a creste succesul acolo unde el exista deja. Daca ar fi sa fac o analogie, programele de training nu au rolul de medicament, ci de vitamina“, spune Madalina Uceanu, director executiv al Aims Human Capital Romania.

     

    Majoritatea companiilor (90%) care au participat la studiul „Tendintele in training si dezvoltare“, realizat in august 2006 de Achieve Global Romania, vad training-ul ca o modalitate de crestere a rezultatelor de afaceri prin dezvoltarea profesionala a angajatilor. Studiul a fost realizat pe 105 companii din diverse domenii – farmaceutic, financiar-bancar, telecomunicatii, FMCG, retail etc. Rezultatele arata o tendinta crescatoare a nevoii de programe din ce in ce mai adaptate, nu numai pe sector, ci si pe client, tendinta care se contureaza pentru aproape toate sectoarele, cu precadere pentru departamentele de logistica, administrativ si marketing, domenii unde furnizorii de training nu au reusit sa acopere cererea. De asemenea, multi respondenti considera cursurile ca fiind stereotipe si inutile daca nu au instrumente, tehnici, studii de caz adaptate sectorului respectiv.

     

    Referitor la furnizorul ideal de training, acesta este definit prin flexibilitate, expertiza, capacitate de adaptare la nevoile fiecarui client si renume bun pe piata. Uneori, in decizia de selectare a programului sau a furnizorului de training conteaza mai mult notorietatea trainerului decat notorietatea companiei de training.

     

    La nivel mondial, cele mai cerute sunt training-urile tehnice, care ocupa 98% din piata. „In Romania, in companiile unde exista un buget de dezvoltare de personal, bugetele se impart cam 50% pentru training-uri tehnice, cam 30% pentru cele de «soft skills» si restul pentru programe de stimulente, care au mai putin efect in dezvoltarea angajatilor, dar mai mult in motivarea lor“, sustine Madalina Uceanu.

     

    Cat priveste investitiile in training, daca ar fi sa facem o comparatie cu cat investesc companiile europene, sumele alocate pentru dezvoltarea angajatilor in Romania sunt asemanatoare, sustin specialistii in resurse umane. In acest moment, sustine reprezentantul Aims Human Capital, multinationalele investesc aproximativ 1% din cifra lor de afaceri in dezvoltarea angajatilor, iar aproximativ 5% din companiile cu cifra de afaceri peste 1 milion de euro/an au deja un buget destinat exclusiv dezvoltarii personalului si-si construiesc strategii pe termen mediu si lung pentru cheltuirea lui. Conform studiului Achieve Global Romania, companiile aloca in medie intre 1.000 si 1.500 de euro pentru o zi de training. Privit pe sectoare de activitate, companiile din FMCG sunt dispuse sa ofere cel mai mare onorariu, de 1.500 de euro pe zi.

     

    SI CE CASTIGAM? Specialistii in resurse umane spun ca investitia in angajati se recupereaza „inzecit“, cu conditia ca un program de training sa fie doar o completare la imbunatatirea standardelor si a procedurilor de lucru in companie si la imbunatatirea culturii organizationale in general.

     

    Pentru a analiza in ce masura investitia intr-un program de pregatire a fost rentabila, este necesara stabilirea unor indicatori de performanta pentru respectivul program de pregatire, inainte de a incepe procesul, dar si monitorizarea permanenta a acestuia. Specialistii de HR sustin ca, una peste alta, timpul in care se „recupereaza“ investitia depinde de tipul de schimbare dorita: o schimbare la nivelul cunostintelor despre un produs sau serviciu este mult mai rapida decat o schimbare la nivelul atitudinii. Adrian Stanciu ofera un raspuns mai concret: „Daca tinem seama ca inlocuirea unei persoane costa salariul ei cam pe 1,5-2 ani, atunci investitia in dezvoltare se recupereaza in 2-3 luni in care poti retine un om in plus. Bugetul alocat unui angajat pentru dezvoltare nu depaseste, de regula, 5% din salariul lui anual“, explica acesta.

     

    Astfel, cu cat angajatul devine mai loial fata de companie, cu atat ambele parti castiga. „Beneficiul vine din loializare, din sentimentul angajatilor de apartenenta si din nevoia umana de a da inapoi ceva din ceea ce au primit. Aceasta nevoie insa nu poate merge pana la a-ti sacrifica cariera si viitorul pentru ca ai participat (adeseori cu forta) la un curs. Practica multor firme de a-si pune angajatii sa semneze contracte de fidelitate atunci cand sunt trimisi la cursuri mie mi se pare cea mai simpla cale spre a distruge orice urma de fidelitate“, considera Adrian Stanciu.

     

    DINTRE NOI, PENTRU NOI. Retailul este unul dintre domeniile care duce inca lipsa de specialisti. Avand in vedere noutatea pentru Romania a formatului de magazin promovat de Metro sau Carrefour, toate marile lanturi de retail au recurs la programe de training pentru formarea angajatilor. „Programele de training sunt oferite tuturor angajatilor companiei, in functie de analiza nevoilor de training. Sesiunile de instruire sunt corelate cu nivelul participantilor si particularitatile comertului cash & carry“, afirma Adina Timplaru, corporate communications specialist la Metro Cash & Carry Romania.

     

    In retail exista o mare fluctuatie de personal mai ales pentru pozitiile de entry level, dar si oportunitatile de crestere sunt mari. Reprezentantul Metro spune ca dezvoltarea propriilor angajati reprezinta un factor-cheie pentru succesul pe termen lung al companiei si, ca urmare, atunci cand exista un post liber, se cauta mai intai in interior candidatul potrivit. In afara membrilor din board, toti managerii Metro Romania provin dintre angajati. In plus, 16 romani lucreaza in filiale ale Metro din strainatate, unde ocupa pozitii de middle si top management.

     

    Anul trecut compania a inceput si in Romania Metro Education, un program care se adreseaza elevilor de liceu si care urmareste sa-i specializeze si sa-i formeze in vederea unei cariere in retail. Programul se deruleaza in Bucuresti si urmeaza sa fie extins si in tara. Adriana Ross-Maugourd, head of human resources business unit pentru Metro Cash & Carry Romania si Republica Moldova, declara ca motivatia acestui program este aceea ca „juniorul este intotdeauna mult mai usor de fidelizat“. Programul Metro Education a fost lansat in 2000 in Polonia, unde a avut peste 2.400 de participanti. La sfarsitul lui 2005, Metro Cash & Carry avea in Romania 6.700 de angajati si 23 de magazine, dintre care patru in Capitala. „Intoarcerea investitiei in training este unul dintre obiectivele oricarei sesiuni de instruire, insa experienta totusi redusa a pietei romanesti face ca un raport strict, la acest moment, sa fie mai degraba un deziderat decat un fapt“, spune Adina Timplaru.

     

    MERGE SI CU E-LEARNING. La inceputul fiecarui an, Xerox Romania stabileste bugetul alocat programelor de  dezvoltare a angajatilor. Având in vedere domeniul de activitate al companiei, programele de instruire au un specific bine delimitat, putand fi clasificate in doua categorii: training-uri de specialitate (destinate pozitiilor tehnice) si training-uri de „soft skills“ (pentru care se califica toti angajatii si care cuprind training-uri de dezvoltare personala, de imbunatatire a relatiei cu clientii, de leadership etc.).

     

    In ultimii ani, spune Magda Ispas, HR specialist la Xerox România, cuantumul acestui buget s-a dublat de la an la an, iar tendinta se va pastra si pe viitor. In functie de planul de dezvoltare personala stabilit de angajati impreuna cu managerii directi, departamentul de HR elaboreaza planul de training pentru toata compania, la nivel local si regional, organizat atât intern, cât si cu furnizori externi de servicii. „De asemenea, avem o platforma de e-learning, care cuprinde aproximativ 1.000 de cursuri online (tehnice si de „soft skills“) la care are acces fiecare angajat. Astfel, toti angajatii beneficiaza de programe de dezvoltare potrivite parcursului pe care fiecare si l-a propus pentru propria cariera“, sustine Magda Ispas.

     

    Compania are 150 de angajati in Romania si prefera sa promoveze propriii oameni, pentru a le valoriza la maximum potentialul. „Avantajele acestei proceduri sunt evidente: echipa de resurse umane a companiei cunoaste deja potentialul persoanei respective, iar candidatul intern cunoaste deja particularitatile industriei in care activam. In prezent, 95% din managementul companiei provine din interior.“ Cu toate acestea, recrutarea din exterior este luata in seama, deoarece se apreciaza know-how-ul si perspectiva noua asupra businessului, pe care le are un angajat nou.  

     

    100 PE AN. In cazul Coca-Cola HBC Romania, companie prezenta pe piata romaneasca de 16 ani si care are in jur de 2.700 de angajati, exista un departament de training specializat, unde lucreaza cinci persoane angajate permanent. „Avem peste 100 de programe pe an, destinate fie dezvoltarii abilitatilor profesionale (tehnici de vanzare, norme de calitate), fie celor comportamentale (comunicare, negociere, munca in echipa, leadership)“, explica Simona Popovici, country HR manager la CCHBC Romania.

     

    Pregatirea incepe din prima zi de lucru. Fiecare nou angajat participa la programul de initiere si familiarizare cu afacerea si organizatia. Training-urile se adreseaza tuturor departamentelor si urmaresc dezvoltarea competentelor necesare fiecarei pozitii, fiind adaptate nivelului de dezvoltare profesionala al fiecarui angajat. Iar activitatile de training sunt planificate in functie de necesitatile de pregatire ale organizatiei. Anual, departamentul de dezvoltare organizationala face o evaluare a acestor necesitati si se stabilesc resursele (buget, personal necesar etc.). „Cheltuim anual in jur de un milion de euro, dar trebuie tinut cont ca avem o structura specializata de training, cu traineri interni, care livreaza o mare parte a cursurilor. Aceasta suma va suferi modificari in functie de necesitati“, precizeaza Simona Popovici.

     

    CCHBC este inca un exemplu de companie care promoveaza propriii angajati. „Daca in 1991, cand am inceput operatiunile in Romania, aveam colegi zeci de expati, acum tot managementul superior este autohton, pana la nivel de manager general, lucru rar intalnit in grupul Coca-Cola HBC“, insista Popovici. In acelasi timp, peste 50 de romani detin functii de conducere in cadrul grupului sau in operatiunile Coca-Cola din alte tari. Pentru fiecare pozitie se ia in calcul si aducerea unei persoane din afara in cazul in care e necesar, dar de cele mai multe ori se gasesc oamenii potriviti in interiorul organizatiei.

     

    Simona Popovici sustine ca este gresit sa evaluezi activitatile de dezvoltare a angajatilor strict in functie de suma investita: „De exemplu, vrem sa evitam situatia in care un angajat primeste un training extrem de scump si sofisticat, dar nu poate aplica ceea ce a invatat sau nu exista un proces de transmitere catre colegi a cunostintelor acumulate“.

     

    In opinia sa, cea mai grava greseala care se face in domeniu este necorelarea nevoilor de dezvoltare individuala cu cele de dezvoltare a businessului si cu criteriile de performanta cerute de postul ocupat. „Iar cel mai rau este sa nu-i arati clar angajatului unde poate ajunge, ca pozitie, daca se pregateste suficient. Acest orizont de asteptare este extrem de motivant, fiindca angajatul se lupta sa ajunga acolo unde potentialul sau l-a recomandat“, subliniaza Simona Popovici.

  • Cazuri de corigenta

    Exista cateva greseli frecvente pe care le fac companiile in privinta dezvoltarii profesionale a propriilor angajati:

    – Lipsa unei strategii de pregatire a angajatilor pe termen scurt, mediu si lung;

    – Lipsa de corelare a programelor de pregatire a angajatilor cu strategia de dezvoltare a organizatiei;

    – Identificarea gresita a nevoilor de pregatire a fiecarui angajat;

    – Nefolosirea in activitatea organizatiei a cunostintelor acumulate prin pregatirea angajatilor.

  • Gratis nu se poate

    Conform studiului „Romanian HR Profile 2006“, realizat de Business-Edu si Corporate Dynamics, in Romania se cheltuiesc in medie 92 de euro anual pe angajat pentru activitati care includ training, activitati motivationale, team-building-uri sau alte activitati de dezvoltare legate direct de angajati.

     

    O treime dintre firmele intervievate aloca intre 150 si 200 de euro pentru dezvoltarea angajatilor, in timp ce 38% au bugete sub 50 de euro anual. Si, spun realizatorii studiului, in conditiile in care un program de training de calitate costa cel putin 50 de euro per angajat, practic, in mai mult de un caz din trei avem de-a face cu firme care nu fac training sau au programe de training de slaba calitate.

  • CINE ESTE DECATHLON

    Grupul de origine franceza este al doilea lant de retail de articole sportive din Europa si ocupa la nivel mondial locul al patrulea ca vanzari, dupa Wal-Mart,  Intersport si Foot Locker.

     

    ISTORIE Michel Leclercq, fondatorul companiei, a deschis in 1976 primul magazin cu autoservire specializat in vanzarea de articole sportive, in apropierea orasului Lille din nordul Frantei. Divizia de productie a fost infiintata in 1986. Compania are acum divizii specializate pentru cercetare si design, productie, logistica si retail. Actionarii Decathlon sunt Mulliez Group, fondatorul si proprietarul lantului Auchan (44%), familia Leclerq (43%) si angajati ai companiei (13%).

     

    MAGAZINE Decathlon avea in 2006 peste 370 de magazine in 18 tari de pe patru continente, iar furnizorii grupului sunt pozitionati in 14 tari. Suprafata unui magazin Decathlon variaza de la 4.000 mp la 8.000 mp sau 12.000 mp, designul fiind insa mereu acelasi. Fiecare magazin are cate un teren sportiv, un restaurant in care se vand produse alimentare dedicate sportivilor si o parcare.

     

    MARCI Grupul are 11 branduri pentru 10 categorii de sporturi, acoperind in total 70 de discipline sportive. Marcile proprii – intre care se numara Quechua (sporturi de munte), Tribord (sporturi de apa), Kipsta (sporturi de echipa), Kalenji (atletism), Decathlon (ciclism), Domyos (fitness), Inesis (golf), Fouganza (echitatie) – sunt vandute doar in magazinele proprii. Cu toate acestea, 20% din produsele prezente in reteaua Decathlon sunt branduri internationale.

     

    CIFRE In 2006, cifra de afaceri a grupului a ajuns la 4 miliarde de euro, fata de 3,43 miliarde in 2005. Grupul are 36.000 de angajati, dintre care 22.000 lucreaza in divizia de retail.

  • Laborator HP In Rusia

    Hewlett-Packard Co. va deschide un laborator de cercetare si dezvoltare in Sankt Petersburg, cu intentia de a imbunatati accesul la informatiile relevante de pe Internet.

     

    Aici se va incerca obtinerea unor metode noi de extragere, analizare si organizare a exploziei de date de pe web. In noul laborator vor lucra cateva zeci de cercetatori. Beth Keer, director in cadrul HP, spune ca noul laborator va permite companiei sa profite de pregatirea academica riguroasa a cercetatorilor rusi. Acesta este cel de-al treilea laborator de cercetare deschis de HP in ultimii cinci ani. Primul a fost inaugurat in 2002, in Bangalore, India, urmat de cel din Beijing, China, in 2005.

  • BATALIA PENTRU UNGARIA

    Extinderea Decathlon in Europa Centrala si de Est a inceput in 2001, cu Polonia, pentru ca urmatoarea inaugurare de magazin sa aiba loc in Ungaria, in mai 2005, la marginea Budapestei.

     

    Decathlon Ungaria s-a lansat atunci in forta, cu promisiuni de inca doua magazine pana la sfarsitul anului respectiv si de investitii de 70 de milioane de euro pentru un total de 30 de magazine preconizate in zece ani (aceeasi cifra referitoare la numarul magazinelor apare acum in legatura cu Romania).

     

    In 2005, Decathlon avea deja de infruntat concurenta Hervis Sport – es Divat Kereskedelmi Kft., implantat in Ungaria inca din 1996, care avea 4 magazine in Budapesta si 3 in provincie. Iar francezii s-au dezvoltat mereu cu ochii la concurenta Hervis: in noiembrie 2006, Decathlon a deschis primul magazin din afara Budapestei si al cincilea din tara si a anuntat planuri pentru inca doua in 2007, tot in provincie. Grupul francez n-a anuntat inca datele pentru anul trecut, insa la acea data, estimarea era ca anul 2006 va fi incheiat cu trecerea pragului de vanzari de 10 miliarde de forinti, ceea ce ar fi insemnat maximul posibil de apropiere fata de rivalul Hervis, care tintea o cifra de afaceri de 11 miliarde de forinti (42 de milioane de euro) pentru 2006. In 2005, Hervis avusese vanzari de 8 miliarde de forinti (31 de milioane de euro), in timp ce pentru 2007 estimeaza 17 miliarde de forinti (65 de milioane de euro). Iar in privinta ritmului de extindere, nelasandu-se mai prejos, Hervis a anuntat la randul sau ca va deschide in 2007 inca cinci magazine, pe langa cele sase deschise anul trecut, urmand ca inaugurarile sa continue pana la atingerea aceleiasi cifre magice preconizate de Decathlon pentru propria sa extindere – 30 de magazine.

     

    Pe ce fel de piata se lupta insa cu atata inversunare Decathlon si Hervis? Conform unui studiu realizat anul trecut de Misiunea economica a Ambasadei Frantei la Budapesta pe baza unor date din 2005, doar 3% din achizitiile de obiecte vestimentare in Ungaria vizau articole sportive si doar 5% din achizitiile de imbracaminte ale maghiarilor aveau loc printr-un magazin specializat de articole sportive. Studiul nota ca, intr-o tara unde salariul net lunar era de 397 de euro, activitatile sportive care necesita echipamente specifice raman apanajul categoriilor privilegiate, in special in zona Budapestei, valoarea totala a pietei de retail a articolelor sportive fiind limitata la 230 de milioane de euro, ceea ce insemna o medie de 142 de euro anual pe familie. Studiul nota totusi ca piata a urcat cu 21% intre 2004 si 2005 si ca „intentiile de cumparare a unor articole sportive sunt in crestere cu 20% la nivelul lui 2006“.