BusinessMagazin

Blog

  • Noutati

    Tainele psihanalistului

     

    Initial, romanul lui Phillipe Grimbert (autor francez al carui bunic patern a fost roman) se numea „Cimitirul cainilor“. Editorii lui de la Grasset, care au intuit valoarea de piata a cartii, i-au retezat-o: „Un roman care are cuvantul «caine» in titlu n-are nicio sansa sa se vanda. Ca sa nu mai vorbim de «cimitir»“. Si iata ca, optand pentru lipsitul de culoare „Un secret“, odata ajuns pe piata si beneficiind de o splendid regizata campanie de publicitate, romanul a ajuns sa fie unul dintre cele mai bine vandute volume de beletristica din vara-toamna anului 2004, in Franta, recompensat cu premiul Goncourt des Lycéens, in acelasi an. Psihanalist practicant, Grimbert s-a hotarat sa faca public in carte secretul parintilor sai, la 20 de ani dupa disparitia lor fizica. Abisurile scandaloase ale familiei sunt livrate in soapta, iar cititorii chiar au senzatia unei teribile destainuiri. De la bun inceput, caci iata cum suna prima fraza a cartii: „Fiu unic fiind, am avut mult timp un frate“.

     

    Philippe Grimbert, „Un secret“,

    Editura Trei, Bucuresti, 2007

     

     

    Ghid pentru cariera ideala

     

    O carte practica, ce prezinta un mod structurat de a va descoperi si asocia caracteristicile personale cu oportunitatile pentru cariera. Cu ajutorul numeroaselor teste puse la dispozitie de autor, veti putea sa va evaluati atuurile si slabiciunile in termeni de aptitudini, motivatii, personalitate si sa le potriviti cu tipul de ocupatie in care ati fi cel mai potriviti. Veti scoate la lumina ce va motiveaza, ce anume faceti cel mai bine, care va este personalitatea si cum obisnuiti sa actionati in diverse situatii. In ciuda rigorii cu care au fost alcatuite testele, asocierea caracteristicilor personale cu succesul in cariera – recunoaste autorul – ramane mai degraba o arta. Asa ca nu va asteptati ca toate problemele sa va fie rezolvate dupa lectura si sa va repeziti spre o ocupatie care doar superficial pare sa va fie destinata.

     

    Jim Barrett, „Teste pentru cariera, aptitudini si selectie“,
    Editura Meteor Press, Bucuresti, 2007

  • Investitiile arata bine pe hartie

    Cele mai mari tipografii din Romania investesc anul acesta zeci de milioane de euro pentru a putea face fata concurentei. Spiritele s-au agitat si mai mult in conditiile in care 2007 ar putea fi marcat de intrarea pe piata locala a unor noi investitori.

     

    Daca am renunta sa investim anul acesta, riscam ca in aproximativ doi ani sa pierdem teren in fata competitiei si sa ocupam un loc secund in piata“, spunea recent Birgir Jonsson, director general in cadrul Kvos International, companie de investitii cu sediul in Islanda, care detine din 2005 Infopress, cea mai mare tipografie din piata locala si care mai are in portofoliu alte cateva tipografii printre care Oddi, OPM si Gutenberg.

     

    Infopress a investit in ultimul an aproximativ 15 mil. euro pentru achizitionarea de echipamente tipografice destinate productiei, precum si pentru amenajarea unei noi hale de productie, destinata noilor masini. „Aceasta este cea mai mare investitie din industria tipografica din Romania realizata pana acum“, a spus Albert Andras, directorul general al Infopress. „Pana la sfarsitul lui 2007 avem in plan o noua serie de investitii, cel mai probabil tot in masini tipografice. Nu va mai fi vorba de aceeasi suma, dar investitia va depasi oricum 10 mil. euro.“ Printre noile echipamente ce vor fi achizitionate se va numara si o linie de capsat, destinata departamentului de finisare al Infopress, dar si o noua masina tipografica de mare capacitate.

     

    „Anul acesta nu ar mai fi necesare noi investitii, insa vrem sa ne concentram pe cresterea capacitatii de productie si pe extinderea la nivel regional, astfel incat sa nu dam concurentei ocazia sa «muste» din cota noastra de piata“, spune Jonsson.

     

    Strategia Infopress este de altfel justificata, avand in vedere planul de investitii al celui mai important competitor, Megapress. Compania a anuntat investitii care se cifreaza in jurul a 14 mil. euro pentru 2007.

     

    „Vrem sa achizitionam o masina tipografica noua, care va costa 8 mil. euro si sa inlocuim echipamentele uzate moral din legatorie si pre-press, care ar presupune aproximativ 3,8 mil. euro“, declara Sorin Penes, proprietarul Megapress, cu 99% din actiuni. In plus, tipografia urmeaza sa investeasca, pana la sfarsitul lui 2008,  2,8 mil. euro pentru un depozit de hartie care se va intinde pe o suprafata de 5.000 de metri patrati. In plus, compania nu exclude posibilitatea construirii unui bloc de garsoniere destinat exclusiv fortei de munca din strainatate, a carui valoare s-ar ridica la 2,5 mil. euro.

     

    Tipografia Real, aflata in randul primelor 10 cele mai mari tipografii din Romania, a anuntat de asemenea o investitie de 6 mil. euro pentru anul acesta. „Investitia va fi axata pe achizitionarea de masini tipografice moderne, destinate tipariturilor comerciale“, a explicat Cristian Varban, presedintele tipografiei. Insa nu toti jucatorii din piata se pregatesc de investitii anul acesta. „Investitiile anterioare sunt suficiente pentru a sustine businessul Coprint anul acesta, motiv pentru care momentan nu avem in plan nicio alta investitie in 2007“, spune Radu Nita, directorul tipografiei Coprint. „Insa nu excludem faptul ca pe parcursul anului ar putea aparea necesitatea unei noi investitii.“

     

    In aceste conditii, „Infopress are doua optiuni: fie deschide prin greenfield o noua tipografie in Romania, fie achizitioneaza o tipografie din primele cinci din piata. Este necesara extinderea din acest punct de vedere, pentru ca, daca nu o facem noi, o vor face competitorii“, a explicat Birgir Jonsson. Daca ar fi sa opteze pentru achizitionarea unei tipografii concurente, pe principiul ca ar fi o strategie mai buna pe o piata extrem de competitiva, compania ar avea de ales intre Megapress, Gcanale, Coprint sau Monitorul Oficial. Jonsson n-a comentat insa nimic in privinta unei astfel de intentii.

     

    Piata locala a tipariturilor ar putea atrage insa anul acesta companii internationale specializate pe acest domeniu si care vor sa se extinda in Europa Centrala si de Est. Pentru industria tipariturilor, cele mai atractive tinte de expansiune la ora actuala sunt reprezentate de China si de zona europeana, iar Romania a intrat pe harta investitorilor odata cu integrarea in Uniunea Europeana. In plus, spre deosebire de alte piete, cum ar fi tarile scandinave, unde industria tipografiilor s-a maturizat si a intrat in faza de consolidare, fara a mai lasa prea mult loc unor eventuali noi competitori, Romania este inca intr-o faza incipienta si deci are un potential de crestere considerabil. „Din punctul de vedere al evolutiei, pe piata romaneasca a tipografiilor se desfasoara acelasi scenariu de acum 10 sau poate chiar 15 ani in Islanda, care insa ramane o piata foarte mica si este acum saturata de companii specializate pe acest domeniu“, spune Jonsson, care se incumeta chiar la o predictie extrem de optimista: „In cinci sau zece ani, Bucurestiul va fi un centru economic puternic, comparabil poate chiar cu capitalele occidentale. Are toate ingredientele necesare, ii lipsesc doar investitiile, dar acestea vor veni destul de rapid“.

     

    La randul sau, Sorin Penes constata, cu alte repere, diferenta fata de Europa Occidentala. „Comparativ cu Europa de Vest, Romania este mult mai jos pe piata tipariturilor. Un indicator important in aceasta industrie este consumul de hartie pe cap de locuitor, care in Romania se situeaza in jurul a 60 de kilograme anual, in timp ce in tarile vestice vorbim de cifre mai mari de 250 de kilograme.“

     

    Ritmul de crestere anual al pietei tipariturilor din Romania este apreciat la unison de toate marile tipografii locale la aproximativ 20-25%, in conditiile in care piata este estimata la o valoare de 90-100 mil. euro anul acesta. Aceasta inseamna ca daca s-ar respecta un ritm de crestere mediu anual de 20% in urmatorii cinci ani, piata va ajunge la aproximativ 250 mil. euro in 2012. Cifrele lansate in legatura cu valoarea pietei de catre jucatori precum Infopress, Megapress sau Coprint difera usor de la caz la caz, intrucat nu exista o valoare auditata a pietei, iar fiecare companie face o estimare in functie de productia proprie si preturile percepute clientilor. Din totalul pietei, Infopress detine, dupa propriile estimari, o cota medie de 60%, respectiv 51% din piata tiparirii de reviste si 70% din segmentul tiparirii de materiale promotionale si de publicitate, cum ar fi spre exemplu brosurile comerciale. „Megapress detine o cota actuala de piata de aproximativ 20%, dar estimam ca anul acesta ne vom creste cota de piata cu 2-4%, pe baza investitiilor aflate in desfasurare“, considera Penes. In clasament urmeaza Coprint, Monitorul Oficial sau Gcanale.

     

    Diferentierea dintre firme este vizibila si prin intermediul rezultatelor financiare. Daca Infopress estimeaza pentru anul acesta afaceri de 60 mil. euro, reprezentand astfel mai mult de o treime din afacerile Kvos International, Megapress se asteapta la o cifra de afaceri de aproape 27 de milioane de euro, in crestere cu 20% fata de anul trecut, respectiv la un profit net de 1,9 mil. euro. Iar Coprint vizeaza 16 mil. euro cifra de afaceri si un profit de 500.000 de euro. Cei de la Real mizeaza anul acesta pe afaceri de 10 mil. euro, in crestere cu peste 66% fata de anul trecut. „De altfel, afacerile Real se vor dubla pana in 2010“, estimeaza Cristian Varban, presedintele tipografiei. „Profiturile pe aceasta piata sunt relativ mici, in general limitandu-se in jurul a 10% din cifra de afaceri, dar aceasta depinde foarte mult de clientii pentru care se efectueaza tiparirea si de atitudinea cumparatorului final de produse tiparite“, comenteaza Sorin Penes.

     

    Faptul ca afacerile tipografiilor cresc poate fi explicat prin dezvoltarea pietei comercialelor, adica a brosurilor promotionale comandate de retaileri precum Carrefour, Metro, Media Galaxy, Domo, Flamingo. In plus, comparativ cu anii precedenti, anul acesta se remarca in piata o crestere a numarului de comenzi mici. Radu Nita, directorul Coprint, confirma: „Tendinta ascendenta a cifrei de afaceri a Coprint este pusa tocmai pe fondul cresterii comenzilor de cataloage, brosuri comerciale, pliante si afise“, spune el. „Cat despre profit, acesta a crescut mai degraba in urma cresterii capacitatii de tiparire de ziare, reviste de tiraj mic si coperti, prin achizitionarea a doua masini de tipar.“

     

    Conditia esentiala pentru ca expansiunea pietei sa se reflecte si in veniturile companiilor din industria tipografica pare sa fie ca acestea sa urmeze tendinta la nivel international de a se orienta spre servicii integrate, extinzandu-se in activitati adiacente celei de tiparire, cum ar fi distributia sau designul. Momentan insa, firmele autohtone isi concentreaza eforturile pentru a obtine o capacitate de productie cat mai mare; or, in urmatorii trei pana la cinci ani, acest criteriu nu va mai fi suficient, pentru ca orice companie care dispune de fondurile necesare va putea achizitiona masini tipografice si deci capacitate de productie, chiar daca nu are experienta in domeniu.

     

    De asemenea, spun reprezentantii industriei, pe termen mediu va fi extrem de importanta investitia in imagine si in brand. „Opinia generala este ca o tipografie presupune munca murdara si invechita, iar acest lucru se vede intr-o oarecare lipsa de forta de munca noua in domeniu“, spune Birgir Jonsson. „Tipografiile de astazi sunt insa adevarate centre tehnologice in care se investesc sume de ordinul zecilor de milioane de euro.“

     

    Iar opiniile gresite in ceea ce privesc tipografiile nu se opresc aici. De foarte multa vreme se vorbeste de o scadere considerabila a afacerii tipografiilor, pe fondul intrarii in ecuatie a Internetului, care muta o parte din continut (presa si carte) in lumea virtuala. O migratie masiva dinspre print spre electronic nu s-a intamplat insa pana acum, iar specialistii in domeniu considera ca era digitala nu va putea inlatura complet niciodata versiunea pe hartie a ziarelor, a revistelor sau a cartilor. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca unul dintre factorii care au stimulat productia mondiala de ziare si de carte a fost si ramane tocmai Internetul.

  • Concurenta ataca Posta la sate

    O companie de curierat face concurenta Postei Romane la sate: Curiero are in plan sa acopere 80% din mediul rural si sa vanda servicii postale de 5,6 milioane de euro pana la sfarsitul lui 2007. S-ar zice deci ca satul a ajuns ultima frontiera a curierilor.

     

    O piata cu aproximativ 10 milioane de potentiali clienti, cat numara populatia Romaniei care traieste la sate, nu poate fi ignorata de afacerile in plina ascensiune ale firmelor de curierat. Companiile de profil au taiat deja o felie din piata corespondentei scrise la nivel urban si doar satele si comunele au ramas terenul exclusiv al Postei Romane. Motivul este lesne de inteles: pana in ianuarie 2009, Posta are exclusivitatea trimiterilor cu greutate sub 50 de grame. Dupa aceasta data, Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii si Tehnologia Informatiei (ANRCTI) are mana libera sa desemneze un alt furnizor de serviciu universal care sa se ocupe de trimiterea de corespondenta interna si internationala, imprimate, recomandate, plus colete cu greutate intre 2 si 20 de kilograme.

     

    In acest context, curierii au inceput deja sa-si pregateasca terenul. Desi teoretic Posta este protejata prin lege de concurentii privati, practic acestia din urma au gasit portite pentru a intra pe piata. Firmele de curierat pot incalca embargoul, „cu conditia sa practice un tarif cu cel putin 150% mai mare fata de al nostru“, explica Mihai Toader, directorul general al Postei Romane. Mai precis, expedierea unei scrisori simple costa 0,5 bani la Posta, pe cand curierul o duce la destinatie cu cel putin 1,25 lei. 

     

    „Segmentul de posta reprezinta o oportunitate de dezvoltare pentru piata de curierat, in ciuda restrictiilor tarifare reglementate. Aceasta protectie va expira si este bine ca momentul sa te prinda acolo si pregatit. Cei care vor avea la acest moment o infrastructura operationala dezvoltata vor avea de castigat“, considera Bogdan Carcu, presedintele Curiero, prima companie de curierat din Romania care si-a anuntat extinderea cu serviciul postal in zonele rurale. Astfel, desi Posta Romana detine infrastructura nationala, care ii permite sa opereze pana la nivelul ultimei gospodarii din mediul rural, cresterea concurentei pe piata de curierat va impune dezvoltarea unor noi pachete de servicii.

     

    Conducerea Postei spune ca nu va renunta in nici un caz la distributia trimiterilor postale in zonele rurale, desi costul de distributie a unei scrisori la sate este deocamdata mult sub cel real – astfel incat, cel mai probabil, odata cu intrarea concurentei vor creste si tarifele. In prezent, 11.030 de postasi lucreaza in cele 6.231 de subunitati postale la sate. Numarul oficiilor a crescut cu 102, comparativ cu 2005 – primul an in care Posta Romana a avut profit net de ordinul milioanelor de euro, respectiv 8 milioane, si nu de ordinul zecilor de mii de euro, cum era obisnuita. Posta estimeaza pentru acest an o cifra de afaceri de 300 de milioane de euro, in crestere cu 40 de milioane de euro fata de 2006.

     

    De la 100 mil. euro in 2005, piata de curierat a ajuns la 130 de milioane de euro in 2006, iar in 2007 cresterea estimata de Asociatia Operatorilor de Curierat din Romania (AOCR) este intre 30 si 40%. In plus, volumul expedierilor s-a majorat intr-un an cu aproape 20%, potrivit ANRCTI. In 2005 s-au inregistrat 490 de milioane de trimiteri postale, pe cand in 2004 numarul lor nu a depasit 418 milioane. Datele pe 2006 vor fi disponibile abia in septembrie, potrivit lui Dan Cristian Georgescu, presedinte ANRCTI.

     

    Pe segmentul de curierat postal, Curiero si-a triplat anul trecut afacerile, pana la 3,5 milioane de euro. Orientarea spre zona rurala, inceputa anul acesta, nu este deci intamplatoare, chiar daca noile teritorii „cucerite“ au clienti cu venituri sensibil mai mici. Curiero si-a bugetat pentru acest an afaceri de 5,6 milioane de euro din servicii postale, cu 60% mai mult fata de anul trecut. Iar scopul creeaza mijloacele: compania vrea sa acopere 80% din satele si comunele romanesti, de la 60% cat declara acum. Pentru planurile de extindere, firma sustine ca va suplimenta echipele de livrare cu 3.500 de noi curieri postali.

     

    Portofoliul firmei, care lucreaza acum cu 1.200 de angajati, plus 400 de colaboratori, cuprinde, pe langa serviciile de curierat postal, si servicii de curierat expres, curierat rapid sau curierat cargo, cu o flota de 500 de masini si servicii de livrare in 24 de ore in 470 de localitati. Bogdan Carcu a preluat fraiele acestui business in urma cu patru ani: „In 2003 am preluat de la o cunostinta o firma cu datorii mari. Dincolo de dificultati, am vazut potentialul intr-o piata care este un barometru al economiei“, evoca presedintele Curiero. A riscat si a castigat: la preluare cifra de afaceri era putin peste 100.000 de euro, ajungand in numai un an (2004) la 1,1 mil. euro, pentru ca in 2006 sa ajunga la 8 mil. euro. Pentru anul in curs estimarea se ridica  pana la 12-14 mil. euro.

     

    Pana la sfarsitul lui 2006, Curiero a investit 2,5 de milioane de euro in dezvoltarea si extinderea flotei, 1,3 mil. euro in achizitia de terenuri si amenajare de sedii, plus inca 150.000 de euro in softuri si echipamente. „Din economisire nu se fac averi, iar afacerea asta imi place, chiar daca acum patru ani nici nu visam ca o sa fac curierat“, zice Carcu. Fondatorul Curiero nu are de gand insa sa iasa la pensie din curierat. „Curiero va fi vandut in momentul in care va creste suficient“, sustine Carcu, cu completarea ca daca apare „si maine“ un investitor cu un pret bun, nu va ezita sa vanda.

     

    Deocamdata, Curiero se lupta cu Fan Courier si Cargus pentru primul loc pe piata de curierat intern, iar Carcu are in plan sa lanseze anul acesta inca doua noi companii, in domeniul transportului frigorific si al distributiei de presa. Valoarea estimata a investitiilor ar urma sa ajunga la 1,5 milioane de euro. „In ambele afaceri ma voi folosi de infrastructura pe care am creat-o deja la Curiero, de aceea suma care va fi investita pentru inceput nu este foarte mare“, precizeaza Carcu. Pe segmentul de transport frigorific va concura cu alte companii precum Macromex sau Frigoexpres, in timp ce pe partea de distributie de presa, principalii concurenti sunt Rodipet si MT Press.

  • CERF 2007, intre decolteu si plasma

    Computer & Electronics Romanian Fair se vrea o copie cat mai fidela a targurilor de calibru international, precum CeBit, CES sau 3GSM. Cu toate acestea, in timp ce expozitiile de acest fel pastreaza orientarea catre clientii de business, CERF tinde sa se transforme intr-un eveniment destinat consumatorilor.

     

    Targul de computere si electronice CERF a debutat acum 14 ani, ca prilej pentru companii de a atrage clienti mari, de a incheia parteneriate si de a-si face simtita prezenta in lumea de afaceri. Ideea a fost inspirata din succesul targurilor similare desfasurate la nivel international.

     

    Expozitiile straine au ramas in continuare cu precadere evenimente de tip business-to-business, pretexte de a aduna reprezentanti din intreaga industrie IT&C sub o singura umbrela. In schimb, Computer & Electronics Romanian Fair pare sa se fi indreptat mai mult in directia business-to-consumer, in care principalii clienti sunt cei din randul consumatorilor finali, iar investitia companiilor prezente in cadrul expozitiei este mai degraba una in imagine.

     

    „Acest tip de evenimente incepe sa-si piarda din creativitate si pare a se plafona usor, intrand intr-o oarecare repetitivitate. Dar nu este vorba numai de piata locala, ci si la nivel international“, considera Roxana Pavel, consultant de marketing in cadrul companiei Anteea Consulting. „Vorbesc din prisma unui vizitator de astfel de targuri, pentru care fiecare eveniment seamana foarte mult cu celalalt si toate se indeparteaza de zona de business. Nu spun ca CeBIT, spre exemplu, nu are latura sa indreptata spre consumatori, dar isi pastreaza vizibil si imaginea de targ de business-to-business“, afirma Pavel.

     

    Editia de anul acesta a targului CeBIT de la Hanovra, de exemplu, care a adunat circa 6.000 de expozanti, a contabilizat tranzactii in valoare de aproximativ 11 miliarde de euro in urma parteneriatelor incheiate intre companii. CERF, in schimb, cel mai mare targ de IT&C de pe plan local, a adunat la Romexpo 150 de companii expozante, la fel ca si anul trecut, iar numarul vizitatorilor era estimat la 75.000, cu 1.000 in plus fata de editia de anul trecut. In ceea ce priveste tranzactiile realizate in cadrul CERF, nu se poate vorbi de sume fabuloase, avand in vedere ca majoritatea vizitatorilor au fost utilizatori finali. De departe cea mai mediatizata achizitie a fost cea a televizorului Panasonic Vieira cu plasma cu diagonala de 226 cm si cu greutate de 400 kg, cel mai mare din lume, care a costat 60.000 de euro si despre care s-a spus ca noul proprietar va fi nevoit sa-l ridice cu macaraua pana la etajul blocului unde locuieste.

     

    Sorina Muresan, directorul general al Expotek, compania care organizeaza anual targul Computer & Electronics Romanian Fair, considera insa ca expozitia faciliteaza tranzactii si diferite parteneriate ulterior. „Targul a ajuns intr-o faza de maturitate, ceea ce inseamna ca a inceput sa se stabilizeze si sa mearga in linie dreapta“, spune ea. „O companie de dimensiuni mici si medii poate remarca schimbari semnificative in urma unui astfel de eveniment. Nu numai ca isi creste vizibilitatea, dar poate semna contracte importante prin intermediul targului, investitia necesara pentru aceasta promovare varind de la cateva mii de euro pana la zeci de mii.“

     

    Cat despre companiile foarte mari, cum ar fi Orange, Vodafone sau Romtelecom, care au in general cele mai spectaculoase standuri, CERF reprezinta deja pentru ele strict o investitie in imagine. Si vorbim de sume cuprinse intre 100.000 si 200.000 de euro, conform unor estimari neoficiale din piata.

     

    „Investitia intr-un stand la CERF este mai degraba una de imagine, dar care este necesara, intrucat evenimentul este cel mai important de acest gen din Romania“, spune Tereza Valcan, corporate affairs manager in cadrul Cosmote, responsabila de prezenta companiei in cadrul targului. „Recuperarea investitiei este greu de cuantificat si de cele mai multe ori o companie prezenta la aceasta expozitie nu are castiguri traduse in contracte si parteneriate de business pe masura investitiei realizate.“

     

    Si in cazul grupului K-Tech Ultra Pro, prezent in cadrul expozitiei cu un stand care se intinde pe o suprafata de 400 de metri patrati, prezenta la CERF reprezinta o investitie in imagine. „Evenimentele din cadrul standului si prezentarile interactive de produse si tehnologii noi pe piata atrag numerosi vizitatori in cadrul standului, ceea ce inseamna ca, din acest punct de vedere, ne-am atins obiectivul. Dar asta nu inseamna ca incheiem contracte mari si realizam vanzari importante in cadrul targului“, a explicat Catalin Butolo, director de marketing in cadrul grupului.

     

    Nu e mai putin adevarat ca evenimentele destinate clientilor companii n-au lipsit deloc la editia din acest an. Vodafone a prezentat prima demonstratie de transferuri de date pe baza tehnologiei HDSPA, de pana la 3,6 Mbps, Orange a replicat cu solutia sa de acces la Internetul mobil, tot prin HDSPA si tot pana la 3,6 Mbps, iar Cosmote a anuntat lansarea la 17 mai a serviciului sau de Internet mobil, prin tehnologia i-mode. Iar UPC Romania, venit la CERF doar de Ziua Comunicatiilor, a anuntat crearea unei noi divizii de business, cu solutii de comunicatii fixe pentru companii.

     

    Destule companii au realizat insa ca exista metode mai putin costisitoare de a atrage clientii de business, iar evenimentele realizate independent au o rata de succes uneori mai ridicata. Din lista expozantilor au lipsit nume relevante in piata IT&C precum Zapp, UPC Astral, Samsung, Philips, Depozitul de Calculatoare sau Flamingo, dintre care unele n-au participat nici anul trecut. Unul dintre exemple este Depozitul de Calculatoare. „Penetrarea Internetului aduce tehnologia mai aproape de utilizatori, motiv pentru care acest targ a ajuns sa fie perceput mai degraba ca fiind un eveniment monden“, crede Adrian Furnica, directorul general al Romsoft, compania catre detine Depozitul de Calculatoare. Altfel spus, mai intai sunt remarcate hostesele si dupa aceea tehnologiile si echipamentele prezentate de companii.

     

    „Targul CERF a devenit mult prea mic si nesemnificativ pentru noi“, e de parere Octavian Radu, presedintele grupului RTC, care detine Best Distribution, companie prezenta an de an la CERF pana anul trecut. „Am realizat ca nu mai este o investitie fiabila si nu am mai gasit niciun motiv pentru care ar trebui sa fim prezenti acolo, avand in vedere faptul ca beneficiile ulterioare nu sunt foarte numeroase si exista alte metode de a atrage clienti de business.“

     

    Companiile care au plecat la drum in cadrul acestui eveniment mizau pe atragerea in primul rand a clientilor companii, si numai dupa aceea a consumatorilor. Acum, prezentarile zgomotoase de produse si servicii, insotite eventual si de premii, certifica o schimbare de tendinta, corespunzatoare poate unei democratizari a tehnologiei si unei orientari spre cultura gadgetului, de la plasma gigantica si pana la sistemele de monitorizare a angajatilor prin GPS sau deja faimoasele laptopuri rezistente la socuri sau la apa. Iar interesul public starnit de toate acestea explica de ce totusi investitiile nu contenesc, companiile care renunta sa mai vina la expozitie sunt inlocuite de altele, iar roata show-ului de imagine numit CERF continua sa se invarta.

  • RETAIL: Shoppingul de hipermarket e mai stresant in Romania

    Tjeerd Jegen, noul director al real Romania, are planuri mari pentru compania pe care o conduce: isi propune sa deschida inca 15 magazine pana la sfarsitul anului viitor.

     

    Romania este a cincea tara unde lucreaza Tjeerd Jegen, director general al retelei de hipermarketuri real, care spune ca nicaieri nu a mai intalnit aceeasi pasiune pentru cumparaturi ca a romanilor. „Romania este atipica, pentru ca in Polonia, Cehia sau in Olanda mersul la cumparaturi poate fi placut. Aici, toata lumea se imbulzeste in magazine in week-end“, a declarat Tjeerd Jegen pentru BUSINESS Magazin.

     

    Inainte de a accepta functia de director general al real Romania, pe care o ocupa de la 1 februarie 2007, Tjeerd Jegen nu stia prea multe despre Romania. „Dar erau multi cunoscuti si prieteni care mergeau in Europa de Est, pentru ca aici veneau investitorii, companiile pentru care lucrau.“ Jegen povesteste ca venirea lui in Romania n-a fost planuita, dar s-a ivit „o oportunitate“, pentru ca intrase in contact cu board-ul real inca din 2004. „Voiam o cariera internationala si discutiile cu managementul Metro s-au finalizat destul de repede.“ La acea vreme olandezul era vicepresedinte de vanzari pentru Europa Centrala la Ahold, unul din marii operatori europeni de hipermarketuri, dar „atunci Ahold trecea prin momente grele si n-am vrut sa plec pentru ca aveam de lucru la reconstructia companiei“.

     

    Acum, la aproape trei luni de la preluarea fraielor din Romania ale diviziei de hipermarketuri a grupului german Metro, managerul olandez este deja familiarizat cu afacerile real in Romania. Si vrea sa puna o amprenta clara asupra dezvoltarii lor. „Nu stiu daca vom putea accelera ritmul de expansiune, pentru ca bugetele de investitii sunt deja stabilite, cel putin pentru anul in curs.“ Batute in cuie sunt, pentru acest an, si deschiderile a sapte noi magazine, din care cel de la Baia Mare este deja operational pe langa cele opt deschise anul trecut. Jegen afirma ca reteaua germana va avea in Capitala cel putin patru magazine, dintre care doua sunt deja in constructie, unul dintre ele urmand sa fie plasat in complexul comercial Cotroceni Park din Bucuresti.

     

    „Inca sunt oportunitati imense pe piata din Romania pentru segmentul hipermarket“, crede olandezul, cu atat mai mult cu cat managerul real marturiseste ca se astepta sa gasesaca pe piata romaneasca mai multe magazine apartinand formelor moderne de comert. „Conform studiilor de piata si analizelor proprii, am vazut ca preferintele romanilor se intreapta catre hipermarket.“ Pastrand premisele actuale, acest format are toate sansele sa fie pe termen lung marele castigator al comertului cu amanuntul. Pe aceeasi ipoteza mizeaza si Carrefour, cel mai mare operator de hipermarketuri de pe piata romaneasca, in termeni de valoare a vanzarilor, ce si-a propus ca din 2007 sa deschida anual de doua ori mai multe magazine decat in anii anteriori.

     

    Pentru compania pe care o conduce insa, Jegen isi face planuri de atac bazandu-se mai ales pe calitatea serviciilor pentru clienti, despre care spune ca e hotarat sa le imbunatateasca. Un atu al retelei germane este, in opinia lui, raionul de alimente gata preparate, ce cuprinde circa 200 de produse, cu specialitati locale, motiv pentru care oferta variaza de la magazin la magazin, in functie de gustul „zonei“. Managerul real admite ca unul dintre marile avantaje ale retelei vine din faptul ca achizitia de marfuri se face prin centrala si cu logistica pusa deja la punct de compania-sora, reteaua Metro Cash & Carry – singurul operator din comert ce a incheiat etapa de expansiune si a trecut deja la consolidare. Chiar si fara sa deschida niciun magazin in cursul anului trecut, cifra de afaceri a Metro Cash & Carry a crescut cu aproape 15%, ajungand la 1,429 miliarde de euro.

     

    In primul an pe piata romaneasca, vanzarile realizate de real, care a incheiat 2006 cu o retea de opt magazine, au ajuns la 82 de milioane de euro. Dar desi reprezentantii companiei nu au dorit sa faca niciun fel de estimari pe marginea rezultatelor previzionate pentru 2007, Tjeerd Jegen are  tot timpul sa-si dovedeasca abilitatile manageriale in cadrul grupului german.

  • Un zambet digital

    In magazinele mari de retail si cele de electronice aproape ca nu mai e nici urma de aparate foto cu film. Peste 95% din vanzarile de aparate foto sunt reprezentate acum de echipamentele digitale. Si totusi, aparatele analogice nu vor disparea prea curand.

     

    Piata de aparate foto analogice, cu film, este in prezent nesemnificativa in Romania, ca si in majoritatea tarilor straine de altfel, aceste echipamente ramanand doar pe anumite nise, cum ar fi spre exemplu a aparatelor profesionale sau de unica folosinta. Tendinta a inceput sa fie resimtita puternic de acum doi sau trei ani, cand vanzarile de aparate digitale le-au depasit si pe piata locala pe cele de aparate traditionale, in timp ce, la nivel international, aparatele traditionale au pierdut dominatia in urma cu mai bine de cinci ani.

     

    Deja marile magazine de retail si cele de electronice si electrocasnice nu mai comercializeaza aparate foto cu film sau au, in cel mai bun caz, un singur model disponibil, cum este situatia Carrefour; aparatele analogice sunt disponibile intr-o gama mai variata in magazinele mici. Iar laboratoarele foto au fost nevoite sa se adapteze la noile conditii, avand in vedere ca trebuie sa aiba capacitatea de a transpune pe hartie si fotografii din format digital si nu doar de pe film.

     

    „Ponderea mai mare in favoarea aparatelor foto digitale a inceput sa se faca simtita acum doi sau trei ani, ajungand anul acesta undeva la 97%, ceea ce inseamna un procent insignifiant din piata al aparatelor analogice, cu film, care aproape ca au disparut complet din magazine“, spune Nicu Stancescu, director de marketing in cadrul Canon Romania.

     

    Scaderea gradului de utilizare a aparatelor analogice a venit natural, in urma evolutiei tehnologice in domeniu, care integreaza aparatul foto cu computerul, imprimanta, telefonul mobil si asa mai departe. „Camerele digitale au castigat teren in toata lumea, pentru ca sunt mai usor de folosit, au un pret accesibil, fotografiile au o calitate mai ridicata, iar manipularea acestora se face mai facil“, explica Nicu Stancescu. Totodata, la acestea se mai poate adauga si faptul ca, spre deosebire de aparatele cu film, cele digitale permit previzualizarea imaginilor si ii ofera utilizatorului posibilitatea de a nu pastra anumite fotografii daca acesta considera ca nu sunt reusite. „Plus ca stilul de viata al utilizatorilor devine adaptat in general digitalului, nu numai in ceea ce priveste aparatele foto“, spune Bobby Durbac, director de marketing in cadul BenQ Romania.

     

    Si totusi, aparatele foto analogice nu vor disparea complet de pe piata, cel putin nu acum. „Procentul utilizatorilor care vor folosi astfel de echipamente va fi insa foarte mic, sub 1%, adica insuficient pentru a sustine aceasta piata de nisa“, este de parere Dana Iorga, director de operatiuni in cadrul IT&S, importator si distribuitor de echipamente electronice si IT.

     

    „Si probabil ca aparatele foto cu film nu vor disparea complet din piata niciodata. Chiar daca nu se mai inregistreaza vanzari mari pe acest segment, exista inca utilizatori care apreciaza foarte mult aparatele traditionale – si nu vorbim aici de nostalgici“, afirma Durbac. „Tocmai din acest motiv inca se vede o cota de piata bine definita a aparatelor analogice, dar in urmatorii ani cumparatorii vor opta in cea mai mare parte pentru aparate digitale, incurajati de costurile mai scazute si de usurinta de utilizare a unui astfel de aparat.“

     

    Piata locala a camerelor foto a fost evaluata anul trecut la aproximativ 35-40 de milioane de euro, numarul unitatilor vandute fiind in jur de 150.000. In 2007 piata va creste cu 25%, la o valoare de 45 de milioane de euro si peste 180.000 de aparate foto vandute, estimeaza Dana Iorga. Pana acum, in primul trimestru a crescut cu 20% fata de perioada similara a anului precedent, conform estimarilor proprii, in conditiile in care prima parte din an nu reprezinta un varf de vanzare pentru astfel de produse. „Se poate spune ca piata incepe sa se maturizeze. Anul acesta, cresterea va fi de 25-30% comparativ cu 2006, crestere care va continua in proportie de 15-20% in urmatorii trei ani“, spune si Nicu Stancescu.

     

    Nu toate previziunile sunt insa la fel de optimiste. Despre urmatorii trei ani, Bobby Durbac crede ca piata va inregistra cresteri nu mai mari de 10% de la an la an. „Nu va mai trece mult timp pana cand cresterile importante cu care ne-am obisnuit, avand in vedere potentialul pietei, sa fie inlocuite de cresteri mai ponderate, date de obiceiuri diferite de achizitie si de necesitatile actuale ale clientilor“, spune Durbac.

     

    Conform lui Catalin Patrasescu, managing partener in cadrul firmei de consultanta SmartPoint, un ritm de crestere de 10% sau chiar sub acest nivel este normal pentru o piata care a ajuns la maturitate. La nivel mondial, afirma el, piata a inregistrat vanzari de 120 de milioane de unitati anul trecut, iar cresterea a fost mai mica de 10%.

     

    Utilizatorii care folosesc aparate foto analogice pot fi pasionati de fotografie, profesionisti sau consumatori cu buget redus, care atunci cand pleaca in concediu prefera un aparat de unica folosinta sau unul obisnuit, dar cu film, care este mai ieftin decat unul digital. „Pasionatii de fotografie care prefera aparatele cu film sunt implicati in tot procesul de fotografiere, de la alegerea tipului de film si pana la developarea acestuia si imprimarea fotografiilor“, spune Nicu Stancescu.

     

    „Profesionistii sunt fotografii independenti sau angajati in trusturi media, care aleg aparate foto DSLR (digital single-lens reflex), pentru ca acestea se deosebesc de celelalte tipuri de camere foto prin cateva caracteristici tehnice precum punctul de focalizare, viteza obturatorului, rezolutia maxima, procesorul de imagine, compatibilitatea cu anumite obiective sau anduranta“, explica Dana Iorga. „Iar spre deosebire de profesionisti, amatorii sau pasionatii prefera mai mult aparatele compacte, care nu necesita prea multe cunostinte specifice.“

     

    In ceea ce priveste aparatele digitale, utilizatorii enumera trei elemente de baza, anume rezolutia, zoom-ul optic si marca aparatului. „Exceptie de la aceasta regula fac utilizatoarele, caz in care designul si dimensiunile echipamentului pot ajunge primul criteriu de selectie“, sustine Bobby Durbac.

     

    La criteriile mentionate mai sus se mai adauga si alte elemente – senzorul de imagine, numarul de programe automate, memoria si capacitatea suportata de un card de memorie compatibil, luate in calcul de clienti in faza a doua de analiza a unui aparat foto. Iar tot mai multi clienti romani cauta echipamente usor de folosit, care au eventual si meniul in limba romana. „Cele mai cautate modele in acest an sunt cele cu o rezolutie de 5-6 megapixeli, cu zoom optic 3x sau mai mare si cu ecrane care au diagonala de 2 sau 2,5 inci. In acest caz, utilizatorii mai iau in calcul si faptul ca pot realiza si clipuri video“, explica Durbac.

     

    Daca vorbim de marca, concluzia comerciantilor e ca utilizatorii din Romania pun din ce in ce mai mult accent pe brand. „Marcile cu cea mai mare cautare in acest moment pe piata locala sunt Canon si Sony“, spune Madalin Durca, director de marketing in cadrul magazinului online PCFun.

     

    Cum poate fi definit un aparat foto de calitate? „Prima caracteristica este rezolutia, care este de preferat sa fie peste 7 megapixeli, apoi un zoom optic de cel putin 3x, un ecran tactil (touchscreen) daca se poate, iar meniul trebuie sa fie in limba romana“, apreciaza Bobby Durbac de la BenQ Romania. „Trebuie sa aiba un senzor de imagine de ultima generatie, o optica foarte buna si stabilizator optic de imagine, iar producatorul trebuie sa aiba in portofoliu si o gama larga de accesorii dedicate“, completeaza Dana Iorga de la IT&S.

     

    In general, cele mai cumparate accesorii pentru aparatele foto sunt cardurile de memorie, in special cele de 1 si 2 GB. „Deja devine un obicei de cumparare pentru utilizatori. Fiecare camera foto trebuie sa fie insotita de un accesoriu la cumparare, iar consumatorii romani aleg cel mai frecvent cardurile de memorie“, spune Madalin Durca de la PCFun.

  • MARKETING: Cine are curajul sa rescrie legile publicitatii pentru musulmani

    De ani de zile, putini advertiseri din SUA s-au incumetat sa-i vizeze pe musulmani. Ori nu le-au sesizat potentialul pentru vanzari, ori s-au temut de o reactie politica. 

     

    Au avut si motive practice: americanii de origine musulmana provin din atat de multe etnii, incat singurul lor punct comun este religia, un subiect pe care multi oameni de marketing il evita.

     

    Situatia e pe cale sa se schimbe. Producatorii de bunuri de larg consum si directorii din publicitate incearca sa gaseasca moduri de a folosi aspectele culturale ale religiei islamice pentru a stimula vanzarea produselor lor. Micii comercianti si companiile furnizoare iau in calcul modalitati de a-si adapta produsele la regulile musulmane care interzic, printre altele, gelatina si grasimea de porc, adesea folosita in industria cosmetica si la articolele de curatat. Lanturile de magazine incearca sa ofere, de pilda, fuste cu croieli mai conservatoare, chiar si in lunile de vara, iar cei mai mari advertiseri au de gand sa plaseze reclame pe canalele de satelit pe care musulmanii le urmaresc cel mai des.

     

    A incerca sa-ti vinzi produsele catre musulmani este cumva riscant. Dar directorii din publicitate, obisnuiti cu impartirea consumatorilor americani pe categorii distincte, spun ca ignorarea acestui grup – estimat in SUA la 5-8 milioane de persoane si aflat in crestere rapida – ar fi la fel ca ignorarea masei hispanicilor in anii ’90.

     

    „Cred ca musulmanii au fost nevoiti sa se promoveze singuri“, spune Marian Salzman, vicepresedinte executiv si director de marketing la JWT, o importanta agentie de advertising din WPP Group, care va incuraja clienti precum Johnson & Johnson si Unilever sa isi faca publicitate printre musulmanii americani. „Aceasta face ca oamenilor din publicitate sa le fie si mai greu acum, dupa 11 septembrie, sa vina si sa spuna «uite, noi intelegem».“

     

    Companiile din zona Detroit, unde locuiesc un mare numar de musulmani, sunt promotoarele schimbarii. Un restaurant McDonald’s din aceasta zona are in meniu Chicken McNuggets halal („halal“ este standardul musulman pentru prepararea alimentelor); farmaciile Walgreens au insemne in araba la rafturi. Si acum, Ikea – care a deschis recent un magazin in suburbia orasului Canton din statul Michigan si a avut probleme in a atrage atatia clienti musulmani cat a sperat – a inceput sa trimita oameni din usa in usa, sa vorbeasca cu musulmanii ca sa-si dea seama care sunt nevoile lor. Magazinul de aici are in plan sa vanda la toamna decoratiuni pentru Ramadan si a adaugat carnea halal in meniul restaurantului propriu. De asemenea, vor fi editate cataloage de prezentare in araba, iar angajatele de origine musulmana ar putea primi un hijab (esarfa traditionala musulmana) branduit Ikea cu care sa-si acopere capetele.

     

    Publicitatea orientata spre musulmani are drept scop, fireste, in special cresterea vanzarilor, dar industria reclamelor a fost de multa vreme o oglinda a schimbarilor din societate. Salzman da exemplul reclamelor din anii ’60 care prezentau produse evreiesti precum painea de secara Levy’s. Acestea, spune ea, au ajutat la integrarea acestui grup etnic in curentul de masa al publicitatii. Ea se refera si la publicitatea pe care si-o faceau companii ca McDonald’s la inceputul anilor ’90, cu femei ocupate ce recunosteau ca nu stiu sa gateasca in fiecare seara, asa cum faceau mamele lor. „Publicitarii ne-au ajutat de fapt sa rescriem regulile in materie de ceea ce ne convine“, spune ea.

     

    Pe parcursul ultimelor luni, JWT a facut un studiu extins despre musulmanii din SUA si Marea Britanie, ca sa-si dea seama daca ei ar fi receptivi la publicitatea specializata. Salzman spune ca studiul a descoperit ca musulmanii au cumparat multe produse standard, dar ca s-au simtit exclusi din zona principala a publicitatii. Ei voiau in special, spune ea, ca firmele sa le recunoasca sarbatorile.

     

    De-a lungul urmatoarelor saptamani, JWT are de gand sa ajunga la directorii executivi ai tuturor clientilor sai mari, inclusiv la Ford Motor Company si HSBC, pentru a-i incuraja sa-i aiba in vedere pe musulmanii din SUA si Marea Britanie. „Acesti clienti exista de zeci de ani in tarile din Orientul Mijlociu si din Orientul Indepartat musulman, asa ca deja au de-a face cu piata musulmana“, spune Tayyibah Taylor, publisher si editor-sef la revista Azizah, o revista adresata musulmanilor din Atlanta. „Ei chiar n-au avut de-a face cu publicitate islamica aici, acasa.“

     

    Almas Abbasi, radiolog din Long Island, care s-a aflat printre cei intervievati de JWT, a spus ca ar fi recunoscatoare daca publicitatea i-ar include si pe musulmani. „Daca incepe Ramadanul si vezi o reclama intr-un ziar care spune «Ramadan Fericit, uite o oferta speciala in magazinul nostru», toata lumea va da fuga in magazinul respectiv.“

     

    Ce abordare ar trebui sa adopte companiile ca sa ajunga la musulmani inca nu e clar. Piata este diversa, include afroamericani, sud-asiatici, caucazieni si lume din Orientul Mijlociu, ca si oameni care sunt mai mult sau mai putin conservatori in viziunea lor religioasa. Musulmanii americani nu s-au inteles inca daca femeile musulmane din reclame trebuie sa poarte hijabul, spre exemplu.

     

    Compania de asigurari Nationwide Financial Services isi face deja reclama in Pakistan si India, pentru o clientela poten-tiala printre care sunt multi musulmani. Rizwan Jamil, director pe sectorul bauturi la Unilever in Pakistan, spune ca Unilever a avut adesea aici promotii pentru ceai Lipton si praf de budinca in timpul sarbatorilor musulmane, folosind ambalaje stralucitoare si festive si oferind discounturi. Acest tip de gesturi se adreseaza unei paturi largi de musulmani din SUA, spune el, fara sa provoace discutii despre religie. „Este ca atunci cand faci publicitate la ceva pentru Craciun“, spune Jamil. „Nu vorbesti despre crestini sau despre crestinism. Vorbesti despre Craciun, ca eveniment. Eu as fi grijuliu in cazul in care as folosi religia. N-as striga asta in gura mare. N-as striga lumii ca «vorbesc cu musulmanii».“

     

    Exista o adevarata teama in privinta modului de a face publicitate pentru musulmani – si daca trebuie sa faci asa ceva – la multe companii mari, considera directorii din organizatiile si companiile de media cu public predominant musulman. „Companiile americane nu vor sa riste sa-si indeparteze consumatorii autohtoni“, spune Nasser Beydoun, presedintele Camerei de Comert Arabo-Americane din Dearborn, Michigan, care lucreaza cu Ikea, Wal-Mart si Comcast la dezvoltarea de strategii care sa-i vizeze pe consumatorii islamici. Alte companii precum Frito-Lay si Kodak au luat recent in discutie ideea de a-si face publicitate adresata musulmanilor.

     

    Editorii revistelor pentru femeile musulmane precum Azizah si Muslim Girl Magazine spun ca au fost nevoiti sa calmeze ingrijorarile advertiserilor despre eventuale articole radicale sau politice care ar aparea in paginile lor.

     

    Pe de alta parte, unele companii media orientate spre publicul musulman si care ii curteaza pe advertiseri promoveaza religia drept punctul lor forte. Cei din conducerea QTV, o noua retea prin satelit specializata pe popularizarea Coranului, le spun advertiserilor ca focalizarea pe religie este ceea ce-i face pe telespectatori sa aleaga acest canal, chiar si de cinci ori pe zi, pentru rugaciunile zilnice.

     

    Chiar si prin reclamele pentru publicul larg, companiile pot castiga clienti, daca includ musulmani in unele spoturi, spune Razaq Baloch, partener in Spicy Banana, o agentie de publicitate specializata pe clientii din India si Pakistan. Alia Fouz, o americana de origine palestiniana care locuieste langa magazinul Ikea din Canton, spune ca pe vremea cand locuia in Virginia, cu ani in urma, nu a simtit niciodata ca reclamele i s-ar adresa ei ca musulmana. Stand in barul Ikea cu tanarul ei fiu, Alia spune ca reclamele care prezinta americani de religie islamica i-ar atrage atentia si ei, dar si fiului ei. „Ar trebui sa fim luati in considerare si noi“, spune Fouz. „Doar traim aici!“

     

    Traducere si adaptare: Mihai MitricA

  • MEDIA: Rupert Murdoch si tentativa taranului de a intra la masa aristocratilor

    Rupert Murdoch, versiunea de cursa lunga a mogulului media modern, a provocat o multime de batai de cap in aceasta luna, cand News Corporation a anuntat ca vrea sa cumpere The Wall Street Journal (WSJ) si restul Dow Jones and Company (editorul WSJ) pentru 5 miliarde de dolari. Acum, ca o parte din agitatie s-a atenuat, ar merita sa examinam propunerea pentru cateva momente.


    1 In primul rand, afacerea se va face la un moment dat, indiferent de ce spune familia Bancroft (actualii proprietari). Capitalul ca forta bruta, la fel ca torentul de apa, isi gaseste intotdeauna loc sa treaca.

     

    2 In ciuda vorbelor sale linistitoare si a asigurarilor pe care le-a dat, Murdoch va folosi Wall Street Journal, inclusiv operatiunile sale editoriale, exact asa cum crede el. Dupa cum insusi a recunoscut de-a lungul nelinistitei sale cariere editoriale, Murdoch cumpara companii ca sa le conduca.

     

    3 Exista sinergie de afaceri in aceasta afacere – intre Fox Business, canalul TV prin cablu propus de News Corp. si WSJ, spre exemplu. Dar mult mai importanta este versiunea proprie despre sinergie a lui Murdoch, care pune afacerile, media si politica pe aceeasi verticala. Detinerea WSJ i-ar oferi un atu considerabil in toate trei domeniile.   

     

    4 Pretul pe care Murdoch il ofera, de 60 de dolari pentru o actiune, este un multiplu al ego-ului, nu al castigurilor per actiune. S-ar putea sa aiba un alt plan supersecret prin care sa extraga mai multa valoare din companie, dar afacerea in cauza i-ar da ceva ce nu a atins niciodata in tara aceasta, cu toate realizarile lui remarcabile in materie de business: un loc la masa domnilor.

     

    Restul sunt amanunte, e drept, picante. Pentru moment, sarcina lui Murdoch e sa convinga familia Bancroft sa se intalneasca cu el, intr-un fel de negociere cu pasi mici. Atata vreme cat va fi in situatia sa ceara, in loc sa dicteze el, le va da asigurari ca reputatia lui de bagacios in bucataria ziarelor este mult supraestimata. Murdoch a mers intr-atat de departe incat sa sugereze ca un consiliu editorial independent ar putea fi exact ceea ce trebuie pentru calmarea ingrijorarilor. Si va trebui, de asemenea, sa calmeze si redactia. „Toti incearca sa-si faca treaba de sub tona de caramizi care tocmai le-a cazut in cap“, a spus un reporter.

     

    Daca membrii familiei Bancroft, actionarii care detin pachetul de control la Dow Jones, vor ajunge sa faca afaceri cu Murdoch, vor pierde inocenta Scufitei Rosii – „Vai, ce preturi mari aveti pentru actiuni, domnule Murdoch!“ – si vor ajunge doar o familie mandra rapusa de legile junglei. Cu preturile actiunilor in declin intr-un domeniu aflat in dificultate si fara o portita de iesire la orizont, 5 miliarde de dolari suna chiar bine. Si poate ca de data asta, o sa-si zica familia Bancroft, Murdoch chiar vorbeste serios cand promite ca va veghea atent la atingerea scopurilor pe care le declara.

     

    Murdoch, bineinteles, are un trecut bogat de promisiuni linistitoare inainte de incheierea unei afaceri. Barry Diller, un alt artizan inveterat de tranzactii, a sugerat in trecut ca atentia lui Murdoch este intotdeauna „data cu imprumut“. In 1969, Murdoch si-a facut aparitia ca un cavaler pe un cal alb cand familia Carr (care, apropo, nu erau rude cu sus-semnatul) se zbatea sa mentina controlul asupra tabloidului News of the World din Londra. Le-a oferit asigurari ca un membru al familiei va ramane in conducerea companiei si ca el n-o sa cumpere decat 40% din actiuni. N-a fost asa.

     

    In 1976, Dorothy Schiff, proprietarul New York Post, a crezut in promisiunea de continuitate editoriala pentru ziarul ei, dar o trupa de jurnalisti britanici si australieni a inceput sa redeseneze ziarul si redactia imediat ce Murdoch a capatat controlul. In 1981, i-a vrajit atat pe Harry Evans, cat si pe logodnica lui, Tina Brown, ca sa capete controlul asupra The Sunday Times si The Times of London, dar si asta s-a sfarsit urat. La mijlocul anilor ’80, Murdoch s-a angajat intr-un dialog cu sindicatele jurnalistilor britanici, chiar in momentul in care construia o noua tipografie (ornata cu sarma ghimpata) care i-a lasat fara obiectul discutiei.

     

    Nimeni n-ar fi putut face dintr-un ziar australian minor un concern media de 70 de miliarde de dolari fara sa-si faca niste dusmani si fara sa sfasie niste inimi. In rastimpul dintre reducerile de locuri de munca si zdrobirea competitorilor, Murdoch a investit si cateodata a salvat ziare si a produs o cantitate mare de jurnalism pentru omul de rand, jurnalism care a devenit neobisnuit de popular. Aliatii lui spun ca reputatia The Times of London si The Sunday Times nu a avut de suferit din cauza ca au ajuns proprietatea lui Murdoch. Dar apucaturile lui nu l-au facut deloc placut in randul celor mai mari familii din jurnalismul american.

     

    „Pe cand lucram cu Katharine Graham (cea care a condus timp de peste 20 de ani The Washington Post, ziarul familiei sale – n.red.), ea obisnuia sa-i rosteasca numele si apoi imediat sa scuipe pe jos“, spune Mark M. Edmiston, managing director la banca de investitii AdMedia Partners. „Dar capitalismul se bazeaza pe cea mai eficienta folosire a capitalului si el intelege asta. Banii nu au constiinta.“ Si nici Murdoch, ar spune multi. Australianul e indeobste considerat un ideolog de dreapta, dar atitudinea lui politica s-a pliat pe vremuri si pe propriile lui nevoi.

     

    Un om care odinioara tinea un bust al lui Lenin in haina, Murdoch ii favorizeaza pe cei favorizati. A fost un adept ferm al thatcherismului si a devenit un suporter activ al lui Tony Blair. Cand News Corp. a ajuns sub investigatia Comisiei Federale pentru Comunicatii din SUA, pe motiv de actionariat strain al posturilor de televiziune, editura HarperCollins – de asemenea detinuta de Murdoch – i-a dat lui Newt Gingrich, pe atunci presedintele Camerei Reprezentantilor, un avans de 4,5 milioane de dolari pentru cartea acestuia. Dusman visceral al familiei Clinton, Murdoch a ajuns sa aiba relatii bune cu Hillary Clinton cand ea a ajuns senator de New York, statul lui adoptiv.

     

    Dar probabil ca preluarea Dow Jones il pune pe Murdoch in fata unei dileme cu care nu s-a mai confruntat niciodata. Postura de taran din Australia ale carui interese media se intind de la Londra la Beijing e ceva. Dar detinerea WSJ – un ziar istoric, respectabil – semnifica un tip de parvenire, tanjirea dupa respectabilitatea pe care o confera detinerea unuia dintre cele mai mari ziare ale tarii.

     

    Dat fiind timpul indelungat de care ar fi nevoie ca sa integreze brandul WSJ, este evident ca Murdoch are de gand sa ramana implicat pentru ceva vreme. Dar daca va aplica modul lui de actiune obisnuit – o taiere masiva de costuri aici, o palma la adresa adversarilor politici (si de business) dincolo, o schimbare majora peste tot – atunci WSJ nu va mai fi acelasi ziar pe care acum da 5 miliarde de dolari ca sa-l aiba.

     

    Va tempera dorinta de a avea un astfel de premiu firea aspra a lui Murdoch? In biografia lui, „Murdoch: Crearea unui imperiu media“, William Shawcross a citat un interviu din 1983 cu Murdoch. „Toate ziarele sunt conduse ca sa aduca profit. Punct“, spunea magnatul. „Eu nu conduc nimic pentru respectabilitate. In momentul in care o s-o fac, sper sa vina cineva si sa ma dea afara – pentru ca nu despre asta trebuie sa fie ziarele.“

     

    Traducere si adaptare: Mihai MitricA

  • GALERIE FOTO – GALA BUSINESS MAGAZIN

     

  • CEI MAI BUNI TINERI MANAGERI 2007

    BUSINESS Magazin a premiat, ieri, tinerii manageri de top, cu o varsta de pana la 40 de ani, eveniment ce a completat lansarea celei de-a doua editii a anuarului “100 de manageri de Top”, lansat pe 2 mai.

     

    Castigatorii premiilor BUSINESS Magazin, care se regasesc printre cei o suta de manageri prezenti în catalogul “100 tineri manageri de Top”, au fost selectati de un juriu format din George Butunoiu (George Butunoiu Consulting), Madalina Didea (HART Human Resources Consulting), Daniela Necefor (Total Business Solutions) si Adrian Stanciu (Ascendis).

     

    In categoria piete de consum, castigator a fost desemnat vicepresedintele producatorului de mezeluri Cris-Tim, Gabriel Alexandru, iar la capitolul piete industriale premiant a fost directorul comercial al OMV, Vlad Seitan.

     

    Vladimir Sterescu, director general EasyCall, este castigatorul la sectiunea “IT&C”, Septimiu Postelnicu, presedinte Unicredit Leasing, la “Financial Services”, iar Tudor Dragomir-Niculescu, director general al retelei de cafenele Turabo, este premiatul categoriei “alte servicii”.

     

    Premiul pentru antreprenoriat i-a revenit directorului general al Ambient Sibiu, Ioan Ciolan.

     

    Partenerii evenimentului au fost firma de avocatura Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP), compania imobiliara Regatta, Opel si Johnnie Walker.