BusinessMagazin

Blog

  • Thomas Friedman: De ce trebuie sa plecam

    Pur si simplu nu avem partenerii afgani, aliatii NATO, sprijinul
    intern, resursele financiare sau interesul national care sa
    justifice un efort prelungit si extins de consolidare a statului
    afgan. Imi bazez aceasta concluzie pe trei principii. Primul –
    gandindu-ma la toate momentele de progres din aceasta parte a lumii
    (toate acele dati cand un jucator cheie din Orientul Mijlociu a
    facut ceva care sa ma insenineze), observ ca toate au ceva in
    comun: America nu a fost deloc implicata.

    America a ajutat la punerea fundatiilor, dar descatusarea
    societatii civile nu a pornit datorita americanilor. Noi putem sa
    suflam in foc, dar cei de acolo trebuie sa aprinda singuri focul
    moderatiei. Si ori de cate ori am vrut noi mai mult decat au vrut
    ei, am esuat si ei s-au prabusit.

    Tratatul de pace de la Camp David nu a fost initiat de Jimmy
    Carter. Presedintele egiptean Anwar Sadat a mers la Ierusalim in
    1977, dupa ce ministrul israelian de externe Moshe Dayan avusese
    convorbiri secrete in Maroc cu vicepremierul lui Sadat, Hassan
    Tuhami. Ambele tari au decis ca-si doresc o pace separata – in
    afara cadrului extins de la Geneva, sprijinit de Carter.

    Acordurile de pace de la Oslo au inceput in Oslo – in discutiile
    secrete din 1992-’93 dintre reprezentantul OEP Ahmad Qurei si
    profesorul israelian Yair Hirschfeld. Israelienii si palestinienii
    singuri au pregatit o intelegere si au dezvaluit-o americanilor in
    vara lui 1993, spre surpriza Washingtonului.

    Contraofensiva din Irak a fost un succes militar, deoarece a
    fost precedata de o revolta irakiana declansata de un lider tribal
    sunnit, seicul Abdul Sattar Abu Risha, care, folosindu-se de
    propriile forte, a inceput sa evacueze militantii pro-al-Qaeda ce
    ocupasera orasele sunnite si impusesera un stil de viata
    fundamentalist. Ofensiva americana a dat acelei initiative
    asistenta vitala pentru a se putea dezvolta. Dar scanteia a fost
    aprinsa de catre irakieni insisi.

    Revolutia Cedrilor din Liban, retragerile Israelului din Gaza si
    Liban, Revolutia Verde din Iran si decizia Pakistanului de a porni
    in sfarsit o ofensiva impotriva talibanilor din Waziristan – pentru
    ca acei talibani ajunsesera sa ameninte clasa de mijloc pakistaneza
    – sunt toate exemple despre cum actioneaza de unele singure
    majoritatile tacute, moderate.

    Mesajul: “Oamenii nu se schimba cand le spunem noi ca trebuie sa
    se schimbe”, spune Michael Mandelbaum, expert in politica externa
    la Johns Hopkins University. “Ei se schimba cand ei insisi isi spun
    ca trebuie.”

    Si cand majoritatile tacute moderate preiau controlul propriului
    viitor, noi castigam. Cand nu o fac, cand noi ne dorim ca ei sa
    faca mai multe compromisuri decat fac, noi pierdem. Indigenii simt
    ca suntem la mana lor, asa ca ne exploateaza bunavointa nativa si
    prezenta ca sa-si jefuiasca tarile si sa-si infranga dusmanii din
    interior.

  • Cele mai ieftine apartamente finalizate din Bucuresti

    Garsoniere finalizate la 40.000 de euro si apartamente ce se
    incadreaza chiar si in programul “Prima casa”, care impune un
    plafon al creditului de 60.000 de euro. In urma cu doi ani, astfel
    de preturi pareau aproape imposibile, mai ales in cazul
    ansamblurilor cu mai multe sute de locuinte – care beneficiaza in
    general si de facilitati, precum spatii comerciale sau locuri de
    joaca pentru copii. Singurele optiuni care se incadrau atunci in
    preajma valorilor de mai sus erau locuintele de la periferie, ceea
    ce e valabil si acum, numai ca ofertele actuale sunt ale unor
    locuinte gata finalizate sau care vor fi gata in acest an.

    “Este foarte greu sa gasesti oferte de asemenea gen in zone
    semicentrale sau care nu sunt la marginea Bucurestiului. Costul de
    achizitie al terenului a fost mai mare cand au inceput proiectele,
    costurile de constructii au fost mai mari – una e sa intri de sute
    de ori cu camioanele in oras si alta e sa construiesti la periferie
    – si nici dezvoltatorii proiectelor din zone mai bune nu vor inca
    sa coboare preturile”, comenteaza Valentin Ilie, CEO al Coldwell
    Banker Affiliates of Romania, companie imobiliara care are la
    intermediere cel mai mare portofoliu de apartamente atat noi, cat
    si vechi.

    Cele mai ieftine oferte pentru garsoniere si apartamente cu doua
    camere sunt, intr-adevar, pentru proiecte rezidentiale situate in
    zone marginase ale orasului, precum Prelungirea Ghencea, iesirea
    spre autostrada Soarelui sau Titan. Cea mai ieftina garsoniera,
    spre exemplu, este in proiectul Rasarit de Soare dezvoltat de
    Conarg in cartierul Titan. Garsoniera are o suprafata construita de
    47 de metri patrati si un pret de 40.990 de euro, fiind urmata in
    topul BUSINESS Magazin de o garsoniera din proiectul Confort City
    la un pret de 41.475 de euro. Situatia este similara si in cazul
    apartamentelor cu doua camere, unde cele mai ieftine oferte sunt
    tot in cadrul unor proiecte amplasate in zone marginase.

    Cititi restul articolului in versiunea tiparita a BUSINESS
    Magazin.

  • Proiectele imobiliare s-au blocat. Cine castiga si cine pierde?

    Undeva in zona Manastirii Casin din Capitala, intr-o casa veche,
    se afla biroul dezvoltatorului imobiliar Sigma Development, detinut
    de George Padure si un grup de investitori belgieni. Fostul primar
    al sectorului 1 si unul din primii primii oameni de afaceri locali,
    cunoscut ca fondator al afacerii cu comert de mobila Gepa, era in
    urma cu un an si jumatate foarte energic, gratie datorita
    planurilor pentru noul proiect rezidential lansat – aproximativ
    1.500 de apartamente in zona de nord a Bucurestiului. Acum are doar
    o atitudine linistita, spunand ca nu are regrete. “Am facut
    alimentatie publica, electrocasnice, mobila, export-import,
    politica, am vandut si hartie, dar nu cred ca voi mai face altceva
    in viata in afara de imobiliare.”

    Dezvoltatorul este doar unul din lista lunga a celor ce au
    platit zeci de milioane de euro pe terenuri unde trebuia sa fie
    dezvoltate ansambluri rezidentiale gigantice, malluri sau cladiri
    de birouri. Terenul pentru Sigma Residence & Gardens a costat
    circa 14 milioane de euro, dar proiectul este in acest moment
    stopat. “Nu facem nimic, stam si ne uitam. Ce sa faci intr-o
    perioada ca aceasta? Nici 2010 nu cred ca va fi mai bun.”


    Totusi, George Padure spune ca nu regreta investitia,
    considerand ca suma investita in teren este mica, din moment ce
    calculele ies in continuare chiar si cu scaderea preturilor la
    apartamentele. “Nu cred ca piata va mai fi ca in 2007, dar isi va
    reveni la un moment dat”, spera el. Deocamdata, Sigma a finalizat
    Metropolis Residence, un proiect cu 276 de apartamente, din care
    “mai sunt nevandute cateva” – potrivit informatiilor existente,
    numarul locuintelor aflate la vanzare este de cateva zeci.

    “Oricum sunt deja pe profit”, spune George Padure despre
    proiectul de 52 de milioane de euro, acesta fiind unul dintre
    motivele pentru care considera ca prabusirea pietei imobiliare l-a
    prins intr-o situatie buna. “Bine ca n-am mai cumparat terenuri.
    Ajunsesem la semnarea contractelor la inceputul primaverii din
    2008, erau terenuri in Brasov, Constanta si Cluj-Napoca, numai
    onorariile avocatilor au costat 15.000 de euro. Dar am decis
    impreuna cu partenerii mei sa nu mai cumparam.”

    Cititi restul articolului in versiunea tiparita a BUSINESS
    Magazin.

  • Videoreportaj dintr-un avion de 300.000 de euro

    Bucuresti-Atena-Bucuresti-Paris-Bucuresti-oriunde in tara. E un
    traseu care poate fi usor facut intr-o singura zi, atunci cand ai
    un avion ce iti sta in permanenta la dispozitie. Dincolo de
    valoarea simbolica, de insemn al bogatiei personale, utilitatea
    unui asemenea avion este incontestabila. Multi oameni de afaceri
    spun ca intre un iaht si un avion, l-ar prefera oricand pe cel
    de-al doilea (bineinteles, cu exceptia cazurilor cand la intrebare
    raspunde un navigator impatimit).

    Un avion particular costa o mica avere, s-ar putea spune, in
    conditiile in care pretul unui avion nou nu e mai mic de 200.000 de
    euro. Daca mergem spre limitele superioare de pret ale acestor
    “mijloace de transport privat”, ajungem la sume exorbitante –
    cateva milioane sau cateva zeci de milioane de euro. Pentru
    aparatele de zbor luate la mana a doua, preturile sunt cu mult mai
    mici, coborand chiar si la cateva zeci de mii de euro.


    Pentru un muritor de rand, preturile sunt inaccesibile, insa
    pentru oamenii de afaceri – pentru ca ei sunt tinta principala a
    celor ce comercializeaza avioane particulare – sunt destul de
    rezonabile, din moment ce in anii trecuti numarul proprietarilor a
    crescut sustinut. Numai anul trecut, doi oameni de afaceri din
    Romania au cumparat cele mai scumpe avioane private care au fost
    vreodata inmatriculate la noi: 60 de milioane de euro.

    Din 2001 si pana anul trecut, numarul avioanelor private
    inmatriculate in Romania a ajuns la 84, conform statisticilor, ceea
    ce inseamna aproximativ 80 de oameni de afaceri care obisnuiesc sa
    zboare cu avionul privat, pentru ca unii dintre ei detin mai mult
    de un singur model. Doi dintre cei mai bogati romani – Ion Tiriac
    si Dinu Patriciu – detin cate un Bombardier Global 5000 si un
    Eclipse 500, respectiv cate un Bombardier Challenger si un Cessna
    Citation Excel. Avionul Bombardier Global 5000 este, de altfel, si
    cel mai scump avion privat detinut de un roman, iar pretul sau
    depaseste 40 de milioane de dolari. Alti proprietari de avioane
    private sunt Nelu Iordache, proprietarul companiei aeriene Blue Air
    si al companiei de constructii Romstrade, Viorel Catarama, Ovidiu
    Tender, Radu Merica – directorul general al ECE Projektmanagement,
    sau creatoarea de moda Irina Schrotter.

    Cititi restul articolului in versiunea tiparita a BUSINESS
    Magazin.

  • In cautarea angajatului perfect

    Foarte multi dintre cei pe care ii stiu si isi cautau un loc de
    munca au patit asa. Si-au trimis zeci, poate chiar sute de CV-uri
    si in cele din urma au fost chemati la un interviu. Au fost apoi
    chemati pentru o a doua intalnire. Altadata si pentru o a treia.
    S-au intalnit cu aproape toti din compania respectiva. Nu doar ca
    au pus un picior in firma respectiva, au intrat cu totul acolo.

    Sau asa li se parea. Deodata totul a amutit. Peste o saptamana
    sau doua, o luna sau doua, au primit un mesaj, daca erau norocosi,
    in care erau instiintati ca altcineva a fost selectat pentru postul
    respectiv. Daca nu, erau lasati intr-o liniste de mormant.

    “In momentul de fata astept raspunsuri de la doua posturi”,
    spune Katie Murphy, care isi cauta un loc de munca in relatii
    publice in New York de aproape un an.
    “La unul dintre ele am avut patru interviuri, mi-au oferit un
    contract pe trei luni, dar inca nu am primit o oferta oficiala. Si
    inca mai vor un interviu.”


    Desi nu exista date solide, cei din domeniul recrutarii si
    cercetatorii care urmaresc aceste tendinte sunt de acord ca din ce
    in ce mai multi oameni sunt solicitati pentru tot mai multe
    interviuri inainte de a le fi oferit un loc de munca. Tot ei spun
    ca a devenit tot mai obisnuit pentru angajatori sa le ceara
    potentialilor angajati o perioada de proba determinata, cu
    posibilitatea de prelungire pe termen nelimitat la expirarea
    acesteia.

    “Angajarea managerilor seamana din ce in ce mai tare cu
    cumparaturile”, compara Todd Safferstone, director la Corporate
    Executive Board, o companie de cercetare. “Perceptia este ca sunt o
    multime de oameni talentati si ca, desi persoana din fata ta e
    extraordinara, s-ar putea sa-l gasesti pe unul si mai bun.”

    Desi recesiunea e posibil sa fi accentuat aceasta tendinta,
    procesul de angajare a devenit mai indelungat in ultimele decenii
    din mai multe motive, conchide Lawrence Katz, profesor de economie
    la Harvard. Departamentele de resurse umane au devenit mai
    profesioniste, spune el, si angajatorii au acum nevoie sa-si
    diversifice si sa-si justifice procedeele de angajare ca sa
    respecte legile si reglementarile. Tehnologia a facut mai usoara si
    mai putin scumpa cercetarea de catre companii a trecutului unei
    persoane sau aplicarea unor teste de personalitate, spune Katz.

    Dar putini se indoiesc ca actualul climat economic tulbure –
    unde cei care-si cauta de munca sunt de sase ori mai multi decat
    locurile de munca disponibile – este cel mai probabil motiv pentru
    care companiile se gandesc mai mult si mai temeinic inainte de a
    face o angajare.

    Cititi restul articolului in versiunea tiparita a BUSINESS
    Magazin.

  • Nevestele de pe Wall Street, victimele crizei

    Gigi, sotia unuia dintre cei mai de succes manageri de fonduri
    de investitii din New York, ii da lectii lui Marcy, nou intrata in
    clubul “nevestelor de pe Wall Street” despre ce inseamna un mariaj
    cu un investitor pe Wall Street. “Atat timp cat sotul aduce sume
    imense de bani, nu trebuie sa te plangi niciodata. Nu conteaza ca
    vine rar acasa.”

    Povestea, care in contextul actual pare invechita, este folosita
    de Tatiana Boncompagni Hoover (casatorita cu unul dintre
    mostenitorii imperiului Hoover) in cartea “Hedge Fund Wives”,
    pentru a sublinia schimbarile prin care trece acest club select al
    famillilor de finantisti. Cartea atrage atentia asupra unei felii
    de viata mai putin mediatizate sau deloc, in conditiile in care
    totul se invarte in jurul bursei si al bancilor, iar cand e vorba
    de latura umana a finantistilor, inclusiv aceasta e redusa la
    reactiile legate de mersul pietelor.


    In perioada de boom, sotiile managerilor din domeniul financiar
    sustineau mare parte din industria de lifestyle. Ele sunt
    personajele din spatele managerilor ce castigau milioane de euro
    dintr-o activitate mai curand invaluita in mister. Ele erau cele
    care organizau petreceri fastuoase, cu meniuri gatite de bucatari
    cu stele de Michelin, servite dupa ritualuri sofisticate, sau
    invitau magicieni si cantareti de opera sa intretina oaspetii
    faimosi. Pentru unele dintre aceste femei, o garderoba invechita
    insemna o garderoba mai veche de sase luni, iar o garderoba mai
    veche de sase luni insemna depresie.

    Criza financiara le-a reamintit totusi ca fac parte dintre
    muritorii de rand. Aproape jumatate dintre cele 1.000 de fonduri
    speculative de investitii din New York au disparut, iar, la nivel
    global, 10.000 de angajati ai acestora au fost concediati anul
    trecut si se estimeaza ca inca 20.000 isi vor pierde slujbele pana
    la sfarsitul anului. O industrie care valora 1.900 de miliarde de
    dolari si-a injumatatit castigurile.

    Cititi restul articolului in versiunea tiparita a BUSINESS
    Magazin.

  • 3 mld. euro cheltuie anual romanii pentru copiii lor. Va regasiti in aceasta statistica?

    Paradoxal probabil, cei mai mici membri din familiile cu copii
    atrag cele mai mari cheltuieli din bugetul familiei. Conform
    calculelor BUSINESS Magazin, piata bunurilor si serviciilor
    destinate celor peste 4 milioane de copii si tineri din Romania cu
    varste pana la 18 ani depaseste 3 miliarde de euro anual, adica mai
    mult decat vanzarile cumulate inregistrate anul trecut de Metro si
    Carrefour – cele mai mari retele de magazine de pe piata. Iar
    cheltuielile dedicate copiilor cresc de la an la an, stimuland
    afacerile cu produse si servicii specifice.

    Doi factori duc la cresterea acestei piete: pe de o parte,
    cheltuielile parintilor sporesc odata cu varsta copiilor, iar pe de
    alta parte, comportamentul de consum se schimba, pe masura ce
    veniturile cresc, parintii preferand produse de calitate mai buna,
    dar mai scumpe. O valoare exacta este insa greu de stabilit, pentru
    ca dintre cei peste 4 milioane de copii si tineri cu varste pana la
    18 ani, un sfert au varste de peste 12 ani, iar cheltuielile nu mai
    pot fi departajate in mod clar de cele ale adultilor cand e vorba
    de produse cosmetice, jocuri pe calculator, imbracaminte sau
    alimente.


    “In esenta, indiferent de categoria de varsta, in topul
    costurilor dedicate copiilor se plaseaza alimentele, imbracamintea
    si incaltamintea”, spune Alecsandra Fulga, business development
    manager la firma de cercetare de piata 360insights. Evident, daca
    pentru primii ani din viata copiilor sunt specifice cheltuieluile
    pentru bunurile primare, de-a lungul anilor se adauga si bugete
    dedicate educatiei si pentru petrecerea timpului liber, adauga
    Fulga, care citeaza din studiul de tip Omnibus realizat de
    360insight.

    Pentru producatorii de materiale didactice, imbracaminte si
    incaltaminte, acesta este un varf de sezon, la fel ca si in cazul
    unitatilor de invatamant particulare. Pentru multe alte segmente –
    de la alimentatie si pana la produse cosmetice sau de ingrijire
    care nu sunt la fel de puternic influentate de sezon – toamna aduce
    un flux constant de incasari in conturile producatorilor si ale
    vanzatorilor.

    Mai mult, in timp ce alte domenii sufera din pricina scaderilor,
    cele mai proaste vesti din industria produselor ce se adreseaza
    copiilor sunt de stagnare: pentru cele mai multe categorii,
    vanzarile marcheaza in continuare plusuri de peste doua cifre. Sunt
    doua motive clare, crede Diana Stoian, psiholog si psihoterapeut:
    “In primul rand, copilul este vazut ca o completare a ideii de
    implinire si realizare in viata” – ca atare, chiar daca parintii au
    fost nevoiti sa reduca in ultima perioada cheltuielile pe ansamblul
    bugetului familial, nu fac deloc rabat in ce priveste copilul. “In
    al doilea rand, ritmul de viata alert, care reduce timpul alocat
    familiei, face ca parintii sa vada ca o compensatie ceea ce ofera
    material copiilor.”

    Spune-ne parerea ta despre piata produselor de
    copii pe blog si poti castiga carti de afaceri sau un cont de
    e-learning

  • Nu ignorati cerbul, apa si muntele

    Pe cuvantul meu de onoare ca voiam sa scriu despre campania
    electorala, vizita FMI, evolutia cursului si, tangential, de cazul
    Haissam. Si, de fapt, chiar despre asta o sa scriu, dar intr-un cu
    totul alt registru. Pentru ca stiti, intr-o perioada in care lumea
    pune, direct sau retoric, intrebari, cat mai multe intrebari si cat
    mai mestesugite, singurul lucru in privinta caruia am avut dubii a
    fost simplu: ce naiba se petrece cu noi?

    Pe urma citesc in New Yorker reportajul cuiva care a vizitat o
    “fabrica” de arta in China, un loc unde chinezi buni desenatori,
    dar lipsiti de sclipire faceau tablouri pe banda rulanta. Eram
    familiarizat cu conceptul: in Amsterdam (si sigur si in multe alte
    locuri) exista galerii cu o bogata oferta de tablouri chinezesti.
    Adica arta la supermarket: culoare pe panza, e adevarat, dar
    culoarea pe panza insemna o vaca albastra pe fond galben, aceeasi
    vaca, dar verde si pe fond albastru, vaca rosie pe mov si tot
    asa….

    Exista aici si bine, pentru ca preturile sunt mici, dar si rau,
    pentru ca gustul public nu se mai modifica in bine, lipsesc
    educatia, emotia pura. Am marsat un pic pe idee si am descoperit un
    proiect al artistilor rusi Vitali Komar si Alex Melamid, intitulat
    “Cele mai dorite si cele mai putin dorite picturi”; proiectul a
    fost sponsorizat de Chase Manhattan si s-a desfasurat in urma cu
    cativa ani. Concret, oamenii din mai multe tari au fost intrebati
    ce culori, personaje, teme, scene si scenarii, modalitati de
    expresie artistica prefera; cu totul 42 de intrebari care mergeau
    de la “preferati unghiuri ascutite sau curbe dulci?” la nuditate
    sau teme religioase. Ce a iesit e minunat! Si va recomand un
    exercitiu de imaginatie, in care sa vizualizati pictura preferata a
    americanilor, chinezilor sau olandezilor, daca ati vizitat locurile
    acelea si credeti ca ii cunoasteti cat de cat.

    Pictura preferata a americanilor il are pe George Washington drept
    figura centrala, situat in mijlocul unui peisaj cu munte, copac,
    lac, tanara familie in excursie si cerb cu caprioara.
    La frantuji tonurile picturii preferate sunt mai viguroase si
    culorile mai puternice: o juna seminuda cu doi copii goi, munte,
    lac, cerb si caprioara, desigur, dar insotiti de o turma de
    iezisori; vocatia agricola este completata de o tarla proaspat
    cosita, pe care stau balotii de paie.

    La turci: culori reci, lac, munte, copac, lipseste tanara familie,
    dar sunt vizibile rezultatele eforturilor, pentru ca in tablou se
    joaca o multime de copii. Islanda: munte, copac, cerbi, tanara
    familie, banal, merita criza in care se zbat.La rusi muntele a
    disparut, dar apa ramane si padurea este mai deasa; copiii se
    joaca, iar tatal este fie taietor de lemne, fie arheolog – asta
    pentru ca intr-un colt este o jiganie care aduce cu un pui de mamut
    intreg, congelat. Fara cerb si caprioara. Sentimentul patriotic
    izbucneste pur in pictura daneza: in spatiul dintre copac si munte
    un tanar ridica drapelul national, sub privirile admirative ale
    unor balerine. In China intram, desi nu ma asteptam, in zona
    suprarealista: portretul lui Mao sub un copac sterp in mijlocul
    unei mlastini. Lipseste miliardul de oameni, singura fiinta este o
    vita, poate innamolita in smarc. Un albastru omniprezent, apasator
    si trist.

    In Kenya munte, copac, lac, tanara familie este intrerupta din
    treburile gospodaresti de personajul Isus. Rinocerul inlocuieste,
    cum v-ati asteptat, cerbul. Asa cum in Finlanda apare renul, nu
    stiu daca este Rudolf, totusi. Tot aici tanara familie munceste
    indarjita, astfel ca nu mai au munte, ci doua movile mai mici. Lac,
    copac.
    Popoare cu personalitate mi se par a fi olandezii si italienii. La
    olandezi pictura favorita este abstracta, un amestec de culori
    elementare, cam cum iti apare lumea dupa o doza. Detesta, in
    schimb, un interior pictat in stil evident vangogh-ian, cu fructe,
    pisica si fereastra. Pe fereastra se vede crucea cu Isus pe o tema
    hibernala.

    Nu stiu sa descriu cea mai placuta pictura italiana, o puteti gasi
    la http://awp.diaart.org/km/ita/most.html. M-a dat gata, in schimb,
    ce detesta italienii: un soi de reproducere a sculpturii lui David,
    cu o anumita zona a trupului exacerbata; in tablou mai apar Elvis
    si un personaj de desene animate, iar David tine un element ce
    aminteste de crucea lui Isus.
    O natie mai ciudata sunt si nemtii: copac si lac, cerb rahitic,
    pisica neagra, pictor si tablou. Puternica influenta turca,
    materializata prin arcade si elemente arhitecturale cu tenta
    orientala.
    Mai trebuie sa spun ca natiile nu agreeaza in general picturi cu
    tenta abstracta, patrate colorate si altele de acelasi gen.

    Toata insiruirea este, in fapt, cel mai bun raspuns la intrebarea
    mea: nu se intampla nimic rau cu noi, iar oamenii sunt, in general,
    aceiasi si gandesc cam la fel. Acum inlocuiti muntele cu nivelul de
    trai, apa cu decenta in viata publica, cerbul cu autoritati
    competente si destupate la minte si lasati tanara familie asa cum
    este; obtinem o imagine mai placuta decat filmele cu Indiana Jones.
    Si o tema buna pentru campania electorala.

  • Online vs offline. Voi de unde va cumparati electronicele?

    Intr-un fel, suntem la rascruce. Avem inaintea noastra mai multe
    drumuri, numai ca nu trebuie sa alegem unul singur, ci sa stabilim
    in ce ordine si cat de repede sa urmam toate acele directii”, spune
    Radu Apostolescu, unul dintre fondatorii eMag, care detine in
    continuare o parte din actiunile magazinului online, dupa ce
    pachetul majoritar de actiuni a fost cumparat la inceputul acestui
    an de distribuitorul IT&C Asesoft Distribution.

    Despre ce directii e vorba? Cea mai recenta mutare, deschiderea
    celui de-al patrulea showroom la Cluj, subliniaza reorientarea eMag
    de la modelul exclusiv online spre unul mixt, online plus offline.
    Magazinele traditionale ar urma sa insemne anul viitor in jur de
    20% din afacere, daca nu chiar mai mult. La Cluj, in urma unei
    investitii mai mici de 50.000 de euro pentru un spatiu de 120 de
    metri patrati, eMag se asteapta in primul an la vanzari de 3
    milioane de euro pentru comenzile livrate in showroom, adica in
    medie 25.000 de euro pe metru patrat. Suprafata totala de expunere
    ajunge insa la aproape 1.000 de metri patrati, din care 500 are
    numai showroomul din Bucuresti, restul fiind impartiti intre Iasi
    (200 mp) si Ploiesti (150 mp).


    Cei 40.000 de oameni asteptati sa treaca in fiecare luna pragul
    acestor patru magazine, precum si cei aproape 25.000 care cumpara
    de pe internet ar putea ridica intr-un an din showroom produse de
    25 de milioane de euro. “Totusi, planul nu este sa migram vanzarile
    in magazine, ci doar sa avem o prezenta in marile orase din tara,
    pentru ca deschiderea unui showroom poate insemna triplarea
    vanzarilor in acea zona”, explica Bogdan Vlad, directorul general
    al eMag. Compania ia in calcul posibilitatea deschiderii altor
    showroomuri, in orase precum Timisoara, Constanta, Craiova sau
    Brasov.

    Dincolo de cifre, extinderea in mediul offline se justifica si
    prin comportamentul cumparatorilor. In loc sa isi faca documentarea
    despre produsul pe care il vor din magazinele traditionale si apoi
    sa se duca intr-un magazin online, unde pretul este mai mic,
    clientii prefera in mod evident sa procedeze invers – fac alegerea
    pe internet, unde pot face foarte usor comparatii intre produse si
    pot citi parerile altor cumparatori, si cumpara din magazinele
    traditionale. “Este vorba despre un fenomen pe care noi il numim
    ROPO – research online, purchase offline (cerceteaza in online,
    cumpara din offline) si care descrie comportamentul a 70% dintre
    cei ce acceseaza magazine online”, sustine Apostolescu.

    Cititi restul articolului in versiunea tiparita a BUSINESS
    Magazin.

  • Inmatricularile Renault si Dacia in Germania au crescut cu 75% in octombrie

    Cota de piata a Renault si Dacia a fost de 7,1% in octombrie,
    comparativ cu 5,2% in septembrie, grupul francez ocupand pozitia a
    cincea, in urma Volkswagen (22,4%), Opel (9,1%), Ford (8,1%) si
    Mercedes (8%).

    Cititi mai multe pe www.zf.ro