Numarul locurilor de munca in sectorul financiar din SUA a
scazut cu doar 8% fata de nivelul din septembrie 2008. Si doar o
mana de fonduri de investitii cu grad ridicat de risc s-au inchis.
Platile se intorc si ele la nivelurile de dinainte de criza, cu cei
aproape 30.000 de angajati ai Goldman Sachs care se pregatesc
pentru un salariu mediu de 700.000 de dolari fiecare in acest an.
Nici reduceri masive de plati nu se anunta, potrivit unui raport al
J.P. Morgan Securities. Executivii de la cele mai multe banci mari
si-au pastrat pozitiile. Iar cotatiile bursiere au tot crescut de
la minimele atinse iarna trecuta.
Administratia Obama a propus schimbari in reglementarea
sectorului financiar, dar chiar si sustinatorii acestor schimbari
recunosc ca traseul lor in Congres va fi dificil. Deocamdata,
bancile inca tranzactioneaza derivative nereglementate in ciuda
rolului pe care acestea le-au avut in fiascoul de toamna trecuta.
Schimbari radicale ca plafonarea veniturilor sau restrictii cu
privire la dimensiunea grupurilor bancare inca intampina o
rezistenta coplesitoare. Chiar si schimbari minore, ca solicitarea
adresata bancilor de a fi mai transparente in ce priveste
derivativele pe care le detin, sunt departe de a fi puse in
practica.
Survenita in aceleasi zile din 2008 cu salvarea gigantului de
asigurari American International Group si cu vanzarea Merrill
Lynch, prabusirea Lehman a fost apogeul unui weekend cataclismic al
industriei financiare. In zilele ce au urmat, aproape toata lumea
parea sa fie de acord ca Wall Street-ul era pe cale sa se schimbe
radical. Si ca zilele in care cecurile de salarii de acolo aveau
cate opt zerouri aveau sa se sfarseasca.
In realitate, insa, autoritatile de reglementare si legiuitorii
si-au petrecut mare parte a anului trecut incercand sa salveze
industria financiara, nu sa o reformeze. Pe termen scurt,
eforturile lor au si reusit. Citigroup si alte banci afectate au
evitat falimentul, iar economia a evitat o depresiune.
