Blog

  • Bancherii n-au invatat nimic din criza

    Numarul locurilor de munca in sectorul financiar din SUA a
    scazut cu doar 8% fata de nivelul din septembrie 2008. Si doar o
    mana de fonduri de investitii cu grad ridicat de risc s-au inchis.
    Platile se intorc si ele la nivelurile de dinainte de criza, cu cei
    aproape 30.000 de angajati ai Goldman Sachs care se pregatesc
    pentru un salariu mediu de 700.000 de dolari fiecare in acest an.
    Nici reduceri masive de plati nu se anunta, potrivit unui raport al
    J.P. Morgan Securities. Executivii de la cele mai multe banci mari
    si-au pastrat pozitiile. Iar cotatiile bursiere au tot crescut de
    la minimele atinse iarna trecuta.

    Administratia Obama a propus schimbari in reglementarea
    sectorului financiar, dar chiar si sustinatorii acestor schimbari
    recunosc ca traseul lor in Congres va fi dificil. Deocamdata,
    bancile inca tranzactioneaza derivative nereglementate in ciuda
    rolului pe care acestea le-au avut in fiascoul de toamna trecuta.
    Schimbari radicale ca plafonarea veniturilor sau restrictii cu
    privire la dimensiunea grupurilor bancare inca intampina o
    rezistenta coplesitoare. Chiar si schimbari minore, ca solicitarea
    adresata bancilor de a fi mai transparente in ce priveste
    derivativele pe care le detin, sunt departe de a fi puse in
    practica.

    Survenita in aceleasi zile din 2008 cu salvarea gigantului de
    asigurari American International Group si cu vanzarea Merrill
    Lynch, prabusirea Lehman a fost apogeul unui weekend cataclismic al
    industriei financiare. In zilele ce au urmat, aproape toata lumea
    parea sa fie de acord ca Wall Street-ul era pe cale sa se schimbe
    radical. Si ca zilele in care cecurile de salarii de acolo aveau
    cate opt zerouri aveau sa se sfarseasca.

    In realitate, insa, autoritatile de reglementare si legiuitorii
    si-au petrecut mare parte a anului trecut incercand sa salveze
    industria financiara, nu sa o reformeze. Pe termen scurt,
    eforturile lor au si reusit. Citigroup si alte banci afectate au
    evitat falimentul, iar economia a evitat o depresiune.

  • Noile planuri ale proprietarului City Grill

    “Nu ca e frumos locul asta?” Marian Alecu se uita admirativ in jur. Suntem in fosta Casa Bucur, unul dintre cele mai cunoscute restaurante din Bucuresti din perioada postbelica si cel mai nou proiect al lui Dragos Petrescu. Casa e in plin proces de renovare, deoarece urmeaza sa fie inaugurata in data de 8 octombrie. Si nu mai e mult pana atunci.

    Alecu tocmai a demisionat din conducerea McDonald’s, dupa 17 ani in care a dezvoltat lantul de restaurante in Romania, si a venit sa il ia pe Dragos la masa. Pur si simplu, pentru ca sunt prieteni, nu pentru ca ar derula acum vreun proiect impreuna. Marian Alecu a declarat dupa ce si-a anuntat retragerea ca va porni o afacere pe cont propriu, dar nu in domeniul restaurantelor. Spune ca i-a ajuns.

    Il lasa insa pe Dragos Petrescu sa se ocupe de restaurante, dat fiind ca omul de afaceri care a infiintat City Grill nu lasa sa treaca un an fara un proiect nou in acest domeniu. In 2004 s-a despartit de fostul partener de afaceri (Catalin Mahu, alaturi de care a deschis restaurantele “La mama”) si a infiintat City Grill, in 2005 a pornit proiectul City Café, in 2006 a preluat “Caru’ cu bere”, in 2007 a lansat Buongiorno, in 2008 a achizitionat toate locatiile care i-au placut in Bucuresti, iar in 2009 a venit cu trei branduri noi.

    Cu primul dintre acestea, Dragos Petrescu a incercat sa fenteze criza. La inceputul lui 2009, a pus la punct un proiect de restaurante fast-food, localizate in centre comerciale si adaptate unui buget restrans. Investitie relativ mica si asteptari mari. Bundetot a fost deschis in Iris Shopping Center, galeria comerciala a hipermarketului Auchan Titan. Dragos Petrescu s-a bazat atunci pe faptul ca vanzarile Auchan erau foarte bune si ca in curand urma sa se deschida cinematograful cu 12 sali. Criza insa a tinut oamenii acasa sau i-a trimis cel mult la supermarket. Nu au prea mers la film, nu au mancat in oras. Asa ca Dragos Petrescu a sistat extinderea (alte trei Bundetot urmau a fi deschise in acest an in Focsani, Braila si Pitesti), motivand ca in 2009 trebuie sa vada ce rezultate are proiectul pilot, pe care s-a si vazut nevoit sa il mute din Auchan in centru. Mai precis in centrul vechi.

    “Pentru mine, centrul vechi e o mina de aur”, spunea in 2005 Dragos Petrescu, cand lansa acolo un restaurant cu 250 de locuri, intr-o perioada in care nu prea vorbea nimeni de potentialul centrului vechi. Intre timp, Dragos Petrescu a preluat si “Caru’ cu bere”, iar in ultimul an zeci de terase au rasarit pe cele cateva strazi proaspat pavate din zona. Dezvoltarea centrului vechi l-a prins pe Petrescu, desi posesorul celor mai multe locuri din centrul vechi (aproape 800 de locuri in cele doua restaurante), destul de izolat. “City Grill si «Caru’ cu bere» creeaza ele insele un pol, dar sunt la distanta de agitatia de pe celelalte stradute, asa ca am decis sa securizez si intrarea principala in centrul vechi, dinspre Dambovita.”

     

  • Cum te privesc bancherii cand ai un milion de euro in cont

    “Traderii nu sunt niste diavoli, iar private bankingul nu
    inseamna evaziune fiscala”, spunea saptamana trecuta Frédéric
    Oudéa, presedintele Société Générale, intr-o conferinta organizata
    la Londra, facand referire la problemele de imagine cu care se
    confrunta bancherii si care au generat o reticenta considerabila a
    clientilor fata de serviciile lor.

    Capitalul de imagine pe care bancherii incearca sa-l creeze
    diviziilor de private banking isi gaseste deci doua explicatii:
    prima ar fi aceea ca evolutia segmentului de retail bancar
    traditional s-a oprit, iar a doua tine de nevoia bancilor de a
    atrage clienti care dispun de lichiditati importante.

    Cu toate acestea, bancile nu se grabesc sa recurga la
    compromisuri majore si sa relaxeze plafoanele de acceptare a
    clientilor care vor sau au nevoie de un bancher personal. Ba chiar
    dimpotriva. Monica Ionescu, sefa departamentului de private banking
    al UniCredit, explica aceasta “rigiditate” pe care o manifesta
    bancile prin faptul ca serviciile de private banking sunt prin
    definitie elitiste. Cand limita este fixata prea jos si accesul
    este prea usor, produsul nu mai este elitist din punctul de vedere
    al clientului si, de asemenea, devine si ineficient pentru
    banca.


    “Un bancher personal are un portofoliu restrans de clienti
    comparativ cu cel din alte arii de business, tocmai pentru ca este
    vorba de servicii de top. Limita noastra de acces la serviciile de
    private banking a fost aliniata cu cea a diviziei si a Europei
    Centrale si de Est. Comparativ cu 2008 am crescut pragul de intrare
    in categoria clientilor de private banking”, spune Ionescu. In
    prezent, pragurile minime de plasament initial de la care clientii
    bancilor din Romania pot apela la un bancher personal variaza intre
    40.000 si 300.000 de euro, in functie de banca.

    Pana acum, divizia de profil a UniCredit nu a pierdut niciun
    client, iar cresterea de active este de peste 60% fata de anul
    trecut. Cel mai mare cont administrat acum depaseste 35 de milioane
    de euro. “In urma aplicarii noilor limite de accedere la aceste
    servicii, numarul clientilor va fi in jur de 800. Asa cum spuneam,
    este foarte important sa mentinem calitatea serviciilor la
    standarde foarte ridicate”, adauga Monica Ionescu.

  • Cat de mult ar trebui sa ne incredem in Wikipedia?

    Daca veti cauta un cuvant – sa zicem “Napoleon” – si vedeti ca o
    informatie este incompleta sau incorecta, va inregistrati, o
    corectati, iar articolul va fi salvat astfel, cu adaugirea voastra.
    Bineinteles ca aceasta le-ar permite rau-intentionatilor sau
    nebunilor sa raspandeasca informatii false, dar garantia ar trebui
    sa fie data tocmai de faptul ca verificarea e facuta de milioane de
    utilizatori.

    Daca un rau-intentionat s-ar apuca sa modifice, scriind ca
    Napoleon n-a murit pe insula Sfanta Elena, ci la Santo Domingo,
    dintr-odata milioane de bine intentionati ar interveni sa rectifice
    ilicita corectie (si apoi cred ca, dupa cateva actiuni in justitie
    ale unor persoane care s-au trezit calomniate de necunoscuti, un
    soi de redactie exercita totusi un control, cel putin asupra
    rectificarilor care par vadit defaimatoare). In acest sens,
    Wikipedia ar fi un exemplu elocvent a ceea ce Charles Sanders
    Peirce(1) numea Comunitate (stiintifica), cea care printr-un soi de
    fericita homeostaza elimina erorile si legitimeaza noile
    descoperiri, purtand astfel mai departe, cum spunea el, torta
    adevarului.

    Dar daca acest control colectiv ar putea functiona in ceea ce-l
    priveste pe Napoleon, va putea si in cazul unui John Smith
    oarecare? Sa luam drept exemplu o persoana un pic mai cunoscuta
    decat John Smith si mai putin decat Napoleon, adica cel care scrie
    aceste randuri. La inceput am intervenit pentru a corecta rubrica
    ce ma privea, intrucat continea date eronate sau informatii false
    (cum ar fi ca eu sunt primul nascut din 13 frati, cand de fapt
    acesta a fost cazul tatalui meu). Ulterior am renuntat, deoarece de
    fiecare data cand din curiozitate intram sa-mi revad pagina dadeam
    peste alte dragalasenii postate de cine stie cine. De aceasta data,
    cativa prieteni m-au avertizat ca Wikipedia spune ca m-am casatorit
    cu fiica editorului meu Valentino Bompiani. Informatia nu este cu
    nimic defaimatoare, dar – in caz ca ar putea fi pentru prietenele
    mele dragi, Ginevra si Emanuela -, am intervenit pentru a o
    elimina.

    In acest caz al meu nu se poate vorbi nici despre o eroare
    scuzabila (precum povestea celor 13 frati), nici de preluarea unui
    zvon aflat in circulatie: nimanui nu i-a trecut vreodata prin cap
    ca eu m-as fi casatorit intr-un asemenea mod, prin urmare
    necunoscutul coautor al Wikipedia a intervenit pentru a face
    publica o fantezie personala de-a lui, fara sa-i fi trecut prin
    minte cel putin sa verifice informatia din vreo sursa.

    Si-atunci cat de mult trebuie sa ne incredem in Wikipedia? Spun
    imediat ca eu am incredere pentru ca ma folosesc de ea cu tehnica
    cercetatorului de profesie: consult pe o anumita tema Wikipedia si
    apoi verific cu alte doua sau trei site-uri: daca informatia apare
    de trei ori, exista sanse mari sa fie adevarata (dar trebuie sa fiu
    atent ca site-urile consultate sa nu fie paraziti ai Wikipedia si
    sa repete greseala). Un alt mod este sa vad rubrica de Wikipedia
    atat in italiana, cat si intr-o alta limba (daca intampinati
    dificultati in urdu, veti gasi intotdeauna, cu siguranta, si
    corespondentul in engleza); adeseori, cele doua pagini corespund
    (una este traducerea alteia), dar se intampla si sa difere, si
    poate fi interesant sa descoperi o contradictie: ar putea chiar sa
    va impinga (impotriva oricarei religii a virtualului ati avea) sa
    va ridicati si sa mergeti sa consultati o enciclopedie scrisa pe
    hartie.

    Dar eu am dat exemplul unui cercetator care a invatat putin cum
    merg lucrurile confruntand sursele intre ele. Ce se intampla insa
    cu ceilalti? Cei care merg pe incredere? Pustii care recurg la
    Wikipedia pentru temele scolare? Luati bine aminte ca situatia este
    valabila pentru oricare alt site, de aceea de multa vreme am
    propus, inclusiv unor grupuri de tineri, sa constituie un centru de
    monitorizare a internetului, cu un comitet format din experti de
    incredere pentru fiecare disciplina in parte, astfel incat
    diferitele site-uri sa fie recenzate (fie online, fie printr-o
    publicatie tiparita) si judecate din punctul de vedere al
    credibilitatii si al acuratetei. Sa luam repede un exemplu: sa nu
    cautam numele unui personaj istoric de genul lui Napoleon (pentru
    care Google furnizeaza 2.190.000 de site-uri), ci pe cel al unui
    tanar scriitor devenit cunoscut doar de un an, adica de cand a
    castigat premiul Strega 2008, Paolo Giordano, autorul lucrarii
    “Singuratatea numerelor prime”. Site-urile unde se scrie despre el
    sunt in numar de 522.000. Cum poti oare sa le monitorizezi pe
    toate?

    A existat la un moment dat ideea de a monitoriza doar site-urile
    dedicate unui singur autor, unul despre care studentii ar putea
    cauta foarte des informatii. Dar daca il luam pe Peirce, pe care eu
    tocmai l-am citat, site-urile care-l privesc sunt in numar de
    734.000t
    Iata o problema de toata frumusetea, ce pentru moment e tot fara
    solutie.

    1. CHARLES SANDERS PEIRCE (1839-1914), FILOZOF SI LOGICIAN
    AMERICAN.

  • Cum a fost Enescu 2009

    Asa arata, o data la doi ani, inceputul toamnei in Capitala,
    unde artisti faimosi si mari orchestre ale lumii vin sa il
    sarbatoreasca pe cel mai mare compozitor roman. “Presa
    internationala prezenta la eveniment a spus ca, din punctul de
    vedere al programelor si al organizarii, festivalul este in top 3
    european, dupa Festivalul de la Lausanne si la egalitate cu
    Festivalul de la Salzburg”, spune Mihai Constantinescu, directorul
    Artexim, societatea care organizeaza evenimentul.

    Festivalul a demonstrat cu cifre cum a ajuns in top 3 al
    festivalurilor de gen din Europa. Cu un buget de sapte milioane de
    euro si spectacole sustinute de 185 de solisti si orchestre,
    festivalul de la Bucuresti a atras aproape 100.000 de spectatori.
    40% dintre bilete au fost rezervate inca din luna mai, evenimentele
    din cadrul festivalului fiind aproape in totalitate vandute.

    “Seria Concertelor de la Miezul Noptii de la Ateneu a fost
    vanduta in totalitate, ca si cinci dintre concertele de la Sala
    Palatului si evenimentele de la Teatrul National, iar cele de la
    Opera in proportie de 98%”, a declarat Valentin Vasiloiu, director
    executiv al Eventim, reteaua prin care au fost puse in vanzare
    biletele.


    Timp de aproape o luna, la Bucuresti au fost prezenti 3.000 de
    muzicieni si artisti celebri, care fie au concertat in cadrul
    festivalului, fie s-au inscris la una dintre cele trei sectiuni din
    concurs. La cea de-a XIX-a editie au participat 13 orchestre mari
    din Europa, 14 orchestre de camera, 19 formatii camerale, sase
    coruri, 41 de solisti in concerte si sase solisti in recital, care
    au prezentat peste 280 de lucrari.

    Cele mai scumpe spectacole, pentru care organizatorii au alocat
    400.000 de euro, au fost cele sustinute de Royal Concertgebouw
    Orchestra Amsterdam, care a concertat in doua seri la Sala
    Palatului.

    Baletul din Monte Carlo

    Un grup de prieteni. Asa vede Jean-Christophe Maillot,
    directorul coregraf al Les Ballet de Monte Carlo, compania pe care
    o conduce. Cei 45-50 de dansatori provin din 23 de tari diferite.
    Costumele baletului La Belle, pus in scena la Teatrul National din
    Bucuresti, au fost realizate de costumierul Philippe Guillautel,
    care este cunoscut mai ales pentru ca a realizat costumele pentru
    festivitatile de la Jocurile Olimpice de la Albertvillle.
    Spectacolul a fost prezentat in cadrul Intalnirilor JTI.

    Yo-Yo Ma

    Violoncelistul Yo-Yo Ma are la activ 14 premii Grammy. Nascut la
    Paris din parinti de origine chineza, artistul a infiintat
    proiectul Silk Road Project, cu scopul de a promova traditiile
    culturale de-a lungul rutelor comerciale pe Drumul Matasii.

    Joshua Bell

    Joshua Bell este considerat unul dintre cei mai buni violonisti
    ai lumii. Artistul american a devenit faimos si printre profani
    datorita experimentului ziarului Washington Post, care a organizat
    la metroul din capitala americana un concert de 45 de minute cu
    piese clasice, interpretate la o vioara Stradivarius. La Bucuresti,
    unde a fost prezent pentru a doua oara consecutiv la un festival
    Enescu, Bell a interpretat Simfonia Spaniola de Edouard Lalo.

    Nigel Kennedy

    Nigel Kennedy (in continuare copilul teribil al muzicii clasice,
    desi are 51 de ani) a venit la Bucuresti pe ultima suta de metri,
    ca inlocuitor al pianistei Martha Argerich. Kennedy a interpretat,
    alaturi de Orchestra Regala din Londra, compozitii ale lui George
    Enescu, Ludwig van Beethoven sau Maurice Ravel. Kennedy este faimos
    pentru abordarea diferita a muzicii clasice, care este evidenta
    atat in ceea ce priveste interpretarea, cat si tinuta de scena. Pe
    o scena pe care artistii apar in mod obisnuit in fracuri, Nigel
    Kennedy a semanat mai degraba cu Gavroche.

  • Radu Georgescu, Gecad: Specialistii pot face o diferenta de la cer la pamant

    “Eu sunt foarte constient de ceea ce stiu si ceea ce nu stiu.
    Tocmai de aceea, dincolo de antreprenoriat si de businessul IT am
    apelat dintotdeauna la consultanti, pentru ca, pe respectivele
    proiecte si probleme, ei au stiut mai bine ce-i de facut si cum
    trebuie procedat”, declara Radu Georgescu.

    Antreprenorul a luat recent decizia de a-si reuni toate
    activitatile intr-o structura de holding, inregistrat ulterior in
    Cipru. Din punctul sau de vedere, sa admiti ca un consultant poate
    sa gaseasca solutii mai bune decat tine si sa apelezi la expertiza
    acestuia este cel mai bun lucru pe care il poate face un om de
    business. “Specialistii pot face o diferenta de la cer la pamant
    atunci cand intr-o companie exista o problema de rezolvat”, spune
    Georgescu.

  • Josef Goschy, Unita: Am simtit pentru prima oara nevoia sa vorbesc cu un specialist

    “Sfatul consultantilor a fost sa le mentin la vanzare si sa nu
    scad sub un prag minim pe care l-am discutat impreuna”, spune omul
    de afaceri. Inca vrea sa le vanda si, chiar in contextul lipsei de
    lichiditati pentru investitii si al scaderii cifrei de afaceri, se
    declara impotriva mutarii operatiunilor financiare in alta tara.
    “Cine face afaceri in Romania trebuie sa raporteze in Romania. Eu
    sunt cetatean german si asa am invatat, sa platesc darile acolo
    unde fac afaceri”, spune proprietarul Unita Holding.

    Cititi si
    Cum te invata consultantii sa platesti impozite mai mici





    Iulian Dascalu, Iulius Group: Consider ca
    in business este foarte important sa externalizezi
    rational


    Marius Cristescu, Bega: Nu vom muta
    afacerile grupului Bega in jurisdictia altui
    stat


    Marcel Barbut, AdePlast: Voi continua sa externalizez serviciile de
    consultanta fiscala


    Adrian Mihai, Fan Courier: Nu am apelat la servicii de
    consultanta


    Radu Georgescu, Gecad: Specialistii pot face o diferenta de la cer
    la pamant


    Vasile Armean, Betty Ice: Nu cred in
    consultanta

  • Iulian Dascalu, Iulius Group: Consider ca in business este foarte important sa externalizezi rational

    Omul de afaceri tine cont de experienta si de portofoliul de
    clienti al consultantului in vederea colaborarii si in prezent are
    in derulare un contract de consultanta fiscala incheiat cu KPMG
    Romania. “Consider ca in business este foarte important sa
    externalizezi rational. Compania Iulius Group are o echipa de
    specialisti foarte bine organizata atat in domeniul financiar, cat
    si in cel juridic sau administrativ, asa ca nu am apelat foarte des
    la servicii din exterior”, precizeaza Dascalu.

    Cititi si
    Cum te invata consultantii sa platesti impozite mai mici


    Josef Goschy, Unita: Am simtit pentru
    prima oara nevoia sa vorbesc cu un
    specialist




    Marius Cristescu, Bega: Nu vom muta
    afacerile grupului Bega in jurisdictia altui
    stat


    Marcel Barbut, AdePlast: Voi continua sa externalizez serviciile de
    consultanta fiscala


    Adrian Mihai, Fan Courier: Nu am apelat la servicii de
    consultanta


    Radu Georgescu, Gecad: Specialistii pot face o diferenta de la cer
    la pamant


    Vasile Armean, Betty Ice: Nu cred in
    consultanta

  • Marcel Barbut, AdePlast: Voi continua sa externalizez serviciile de consultanta fiscala

    La acel moment, firma a apelat la Raiffeisen Capital &
    Investment pentru consultanta. Listarea trebuia sa aiba loc la
    finele lui 2008, insa a venit criza si Barbut a fost obligat sa-si
    amane decizia. “Dar procedura de listare la bursa a fost un
    eveniment deosebit de interesant, ce a presupus si auditarea
    companiei”, spune antreprenorul, care a ales firma BDO. Barbut
    spune ca va externaliza si in viitor serviciile de consultanta, in
    special pentru probleme fiscale.

    Cititi si
    Cum te invata consultantii sa platesti impozite mai mici



    Josef Goschy, Unita: Am simtit pentru prima oara nevoia sa vorbesc
    cu un specialist



    Iulian Dascalu, Iulius Group: Consider ca in business este foarte
    important sa externalizezi rational



    Marius Cristescu, Bega: Nu vom muta
    afacerile grupului Bega in jurisdictia altui
    stat



    Adrian Mihai, Fan Courier: Nu am apelat la servicii de
    consultanta



    Radu Georgescu, Gecad: Specialistii pot face o diferenta de la cer
    la pamant



    Vasile Armean, Betty Ice: Nu cred in consultanta