BusinessMagazin

Blog

  • Soferii de Ferrari, Bentley si Porsche, primii romani care nu mai pot plati taxele, renunta la masini

    Bucuresteanul Bogdan D. este unul din miile de clienti ai
    firmelor de leasing, care a fost nevoit sa renunte la masina pentru
    ca nu mai putea plati ratele. “Cei mai multi bani i-am castigat din
    imobiliare. Cand s-a dus piata in jos, mi-am dat seama ca nu puteam
    plati doua masini la leasing. Eu aveam rata 1.500 euro pe luna,
    sotia avea vreo 2.000, pentru ca a vrut sa facem al doilea leasing
    pe o perioada mai scurta de timp. Nici nu credeam acum vreun an, un
    an jumatate, ca ma voi duce de bunavoie sa le dau masina astora cu
    leasingul”, a povestit tanarul pentru Gandul.

    Cititi mai mult pe
    www.gandul.info

  • Pe ce au fost cheltuiti banii in proiectul Cortina, cel mai mare faliment al unui proiect de locuinte

    Dezvoltatorul a intrat in faliment cu datorii de peste 25 de
    milioane de euro dupa ce a fost construit doar un subsol pe trei
    niveluri si structura a trei etaje superioare din blocul care urma
    sa cuprinda 270 de apartamente.

    Unul dintre cumparatori spune ca nivelul ridicat al datoriilor
    firmei nu se vede “pe teren”, in conditiile in care “costul
    constructiei pentru subsol era de maximum 400 de euro/metrul
    patrat, in timp ce structura supraterana costa maximum 300 de
    euro/mp pe varf de piata.

    Mai multe amanunte pe
    www.zf.ro

  • Interviu Vladescu: Ne batem cu bancile pentru ca cer dobanzi exagerate la titlurile de stat

    Bancile nu au argumente suficient de solide pentru a justifica
    majorarea substantiala a dobanzilor pe care le cer Ministerului
    Finantelor la licitatiile de titluri de stat in lei, din moment ce
    Banca Nationala nu a majorat dobanda (6,25%) si nici cu ratingul de
    tara nu s-a intamplat nimic, afirma ministrul finantelor Sebastian
    Vladescu.

    “Decizia noastra de a respinge ofertele la mai multe licitatii
    succesive a fost generata de presiunea destul de dura venita din
    partea bancilor. La modul cum au majorat dobanzile in numai cateva
    saptamani, fara sa fi fost legat de vreo evolutie a dobanzii de
    refinantare de la BNR sau de ratingul de tara, nu puteam reactiona
    altfel. Nu suntem chiar disperati, avem bani in Trezorerie, asa ca
    ne batem cu bancile. Au si ele argumentele lor, noi le avem pe ale
    noastre, ramane sa vedem care sunt mai puternice”, a declarat
    Vladescu pentru ZF.

    Cititi un interviu cu Sebastian Vladescu pe
    www.zf.ro

  • Si va mai mirati ca nu intelegeti de ce scade consumul!

    De cealalta parte a mesei, Dan Sucu, unul dintre (tot mai)
    putinii antreprenori romani care se lupta cu multinationalele, il
    confirma din priviri pe Vladescu. “Sistemul bancar romanesc nu este
    functional; noi consideram ca exista o intelegere intre banci prin
    care acestea hotarasc sa nu umble la comisionul de rambursare
    anticipata”, spunea Sucu, unul dintre cei mai vehementi
    antreprenori cand vine vorba de criticat (pe buna dreptate) bancile
    sau statul.

    La doua luni distanta, Guvernul decide, prin ordonanta de
    urgenta eliminarea comisionului de rambursare antic
    ipata la creditele cu dobanda variabila, iar unii dintre colegii
    din redactie se bucura ca nu mai trebuie sa plateasca pana la 5%
    penalizare daca vor sa isi achite in avans creditul. Daca vor avea
    cu ce, bineinteles.

    Asadar, unu la zero (ca tot a inceput Cupa Mondiala) pentru
    ministrul Vladescu, cel venit la conducerea Finantelor, dupa cum
    spunea chiar el pentru ziarul Gandul, dintr-o “provocare”, chiar
    daca reprezinta “un stres enorm”.

    Acelasi Vladescu nu putea arata insa, in cadrul aceleiasi
    intalniri cu Sucu, unde este personalul redundant din organizatiile
    de stat. Ba, mai mult, saptamana trecuta descria la postul national
    de televiziune contextul economic ca fiind “mult mai dificil decat
    ne inchipuiam acum un an, acum sase luni sau acum trei luni. Si
    ceea ce ma ingrijoreaza cel mai tare este ca nu exista in acest
    moment semne ca peste trei luni, sase luni sau un an ar putea fi
    mai bine”.

    Curata provocare, mai ales ca, potrivit aceluiasi oficial, ceea
    ce se intampla la nivel global “scapa intelegerii” tuturor celor
    care sunt implicati in politica, economie si administratie, dar
    exista semne de actiune si cel mai important lucru este ca
    autoritatile sa fie active cand contextul se schimba si nu
    reactive, cum a fost cazul Greciei.

    Pai daca le tot scapa intelegerii lucrurile care se petrec in lume
    si au efecte la noi, nu ar fi mai bine sa-si prezinte in masa
    demisiile, ca sa isi poata conduce alaturi de fii sau gineri
    afacerile si sa lase locul unora care, poate, vor inceta sa aduca,
    la douazeci de ani de la revolutie, argumente de tipul “Oamenii mor
    din cauza greselilor facute de politicieni si ceea ce incercam este
    sa corectam o greseala facuta de politicieni in trecut”? Cand in
    trecut, domnule Vladescu? Cine avea atunci fraiele puterii? Mi se
    pare mie sau este ca in bancul acela cu cele trei plicuri,
    destinate a fi deschise in momentele critice? Daca totusi mai e
    cineva care nu il stie, il puteti gasi la un simplu search pe
    Google. Iar Google va va spune ca diferite forme ale bancului au
    fost folosite pe rand de membri ai intregului spectru politic, de
    la deputati PRM si pana la fostul premier Adrian Nastase.

    Si din link in link veti ajunge la plicuri cu bani si alte
    spagi, si, inevitabil, la evenimentul saptamanii trecute. Nu, nu
    depunerea motiunii de cenzura, ci iesirea triumfala a lui Nutu
    Camataru din penitenciarul Jilava.

    A inteles cineva simbolistica si, mai ales, faptul ca acel cal
    negru era, probabil, mai scump ca masinile Mercedes, Range Rover
    sau Jaguar, cu care plecau dupa ce fusesera retinuti alti preferati
    ai jurnalistilor – Gigi Becali, Dinu Patriciu si Puiu
    Popoviciu?

    Revenind la discutia de la inceput, mie mi se pare greu de
    inteles cum ar putea iesi Romania din criza singura, daca sunt
    ministri care pricep cum merge treaba in sistemul bancar, dar nu
    stiu exact ce e in ograda lor. Sau proprietari de magazine de
    mobila care acuza (pe buna dreptate) bancile ca nu ii sustin, dar
    care le permit propriilor consultanti de vanzari sa inceapa sa se
    pregateasca de plecare cu 15-20 de minute inainte de terminarea
    programului, desi singurele doua cupluri din magazin chiar au de
    gand sa dea o comanda de cateva mii de euro fiecare.

    Pana una-alta, singurii care par ca inteleg ceva sunt bancherii,
    chiar daca imping povara asupra clientilor, care s-au trezit cu
    rate mai mari si cu obligativitatea sa aduca noi garantii
    colaterale si care platesc acum bani chiar si cand le intra
    salariul in cont. Sau marile hipermarketuri (tot multinationale),
    care pricep ca cei care inca se mai afla in magazine aproape de ora
    de inchidere nu sunt acolo la plimbare, ci sunt oameni care au un
    job pentru care lucreaza pana seara tarziu. Si au ceea ce orice
    bancher sau comerciant apreciaza: cash.

    Cititi articolul integral in editia tiparita a BUSINESS
    Magazin.

  • Norocul bulgarilor

    “Dupa deteriorarea relatiilor noastre cu Turcia, unde mergeam
    anual circa 400.000 de turisti evrei, Bulgaria va deveni in mod
    natural cea mai buna solutie pentru ei”, a spus Herzog. Recentul
    conflict din Fasia Gaza, unde comandouri israeliene au atacat un
    vas cu ajutoare si au ucis 9 cetateni turci, a deteriorat brusc
    relatiile, in mod traditional bune, dintre Israel si Turcia. “In
    plus, sunt foarte multi pensionari evrei care merg la spa in Grecia
    sau in Romania – cel mai firesc pentru ei ar fi sa viziteze apoi
    Bulgaria.

    Varna e o destinatie de turism foarte populara, ca si statiunile de
    schi”, a adaugat ministrul. Si turismul nu e singura ocazie a
    bulgarilor de a castiga de pe urma Israelului: tot saptamana
    trecuta, Asociatia Producatorilor Agricoli de la Sofia a anuntat ca
    Bulgaria ar putea ince-pe in curand sa exporte cereale in Israel,
    dupa ce reprezentanti ai companiilor agricole din aceasta tara au
    discutat cu ei subiectul.

    Israelul produce numai 10% din necesarul sau de cereale si importa
    restul din SUA, Rusia si Ucraina. Bulgaria exporta circa un milion
    de cereale anual, cea mai mare parte catre state din UE.

  • Eterna dilema: taiem salarii sau crestem taxe?

    Eduard Janota, ministrul de finante, a declarat saptamana
    trecuta ca statul trebuie sa economiseasca anul acesta 10 miliarde
    de coroane (peste 385 milioane de euro) ca sa se incadreze intr-un
    deficit de 5,3% din PIB, oricum mai mare decat cel promis de Cehia
    prin programul de convergenta trimis la Bruxelles (4,8% din PIB).
    Cele trei partide de centru-dreapta care au castigat in mai
    alegerile si care negociaza formarea unui guvern de coalitie –
    civic-democratii, TOP 09 si formatiunea Afaceri Publice (VV) – au
    propus, ca prima masura, scaderea salariilor cu 5% pentru toti
    demnitarii si inclusiv pentru magistrati, ceea ce ar putea genera
    economii de 290 de milioane de euro, urmata de concedierea a 10%
    din angajatii din sectorul public.

    Janota s-a pronuntat mai curand pentru reduceri diferentiate in
    locul unei taieri uniforme a salariilor, venind de pe pozitia unuia
    care, din mai anul trecut, cand a fost uns in functie, a incercat
    sa faca in asa fel incat deficitul sa nu ajunga la 5% din PIB;
    intre timp, deficitul a depasit insa acest nivel, fiindca au scazut
    incasarile la buget. N-a reusit numai din taieri de cheltuieli, asa
    incat acum crede ca mai eficienta ar fi marirea TVA si impozitarea
    dividendelor, de pilda. Nu el va avea ultimul cuvant insa, ci noul
    ministru de finante care il va inlocui dupa formarea
    guvernului.

    Deocamdata, dupa ce initial s-a opus cresterilor de taxe, Petr
    Necas, posibilul viitor premier, a admis ca ele ar putea fi
    necesare. Expertii economici ai guvernului au propus unificarea TVA
    la 19%, in locul sistemului actual cu cota standard de 20% si cota
    redusa de 10% pentru alimente, medicamente si transport
    public.

    |n plus, toate cele trei partide au anuntat ca vor sa introduca
    taxa de studii pentru invatamantul universitar, in suma probabila
    de circa 770 de euro anual. Organizatiile studentesti au protestat
    energic, argumentand ca taxa de studii va limita drastic accesul la
    facultate al tinerilor saraci si va adanci decalajele din
    societatea ceha. Politicienii vor avea de decis si in privinta
    felului cum va fi reformat sistemul de pensii.

    Echipa de experti economici a guvernului sustine ca va trebui
    redusa contributia la asigurarile de pensii de la 28% la 23% din
    salariul brut, iar cele 23% ar urma sa fie impartite, cu 20%
    mergand la finantarea actualului sistem de stat si 3% in conturi de
    pensii individuale – al doilea pilon al sistemului. Conturile
    individuale ar urma sa fie administrate de fonduri de pensii,
    companii de investitii sau de management al activelor, in functie
    de preferinta asiguratului. Varsta de iesire la pensie va creste
    treptat, insa mai accelerat pentru femei, asa incat, pana in 2035,
    si barbatii, si femeile sa iasa la pensie la aceeasi varsta.

  • Alice la 145 de ani

    Asa au aparut aventurile Alicei in Tara Minunilor si s-a nascut
    mitul lui Lewis Carroll, despre care se stie foarte mult si foarte
    putin in acelasi timp – scriitor, fotograf, matematician, crestin,
    victorian retinut si rebel neinteles, dar mai inainte de toate
    dotat cu o imaginatie uluitoare, din care au rasarit aventurile
    copilei Alice.

    Anul acesta a stat sub semnul capodoperei absurde a lui Carroll
    datorita noii adaptari pentru marele ecran, semnata de Tim Burton,
    un film care a fost fie adorat de public, fie condamnat de critici
    pentru ca si-a permis prea multe libertati fata de textul original.
    In orice caz, Burton a reusit sa creeze atmosfera exuberanta,
    claustrofoba, deprimanta, absurda a cartii, chiar daca a mai
    amestecat/fuzionat personajele, iar Alice nu prea mai e o
    copila.

    De aici si pana la explozia Alice in toata lumea nu a fost decat un
    singur pas – vitrine tematice Alice in Tara Minunilor in marile
    magazine ale capitalelor lumii, colectii de moda inspirate de
    Alice, tablouri, decoratiuni, mobilier, papusi, tricouri etc.
    Dincolo de toate aceste elemente de recuzita, Alice ramane la fel
    de populara si chiar obsedanta la aproape 150 de ani de la nastere.
    Si la urma urmei nu e vorba decat despre o fetita plictisita, care
    urmareste un iepure si se pomeneste intr-un univers alternativ,
    populat de regine insetate de sange, palarieri nebuni, omizi
    fumatoare si pisici sarcastice.

    La care se poate adauga orice creatura nascocita de imaginatia
    cititorilor, pentru ca de fapt acesta este secretul lui Alice –
    matematicianul Lewis Carroll (adica Charles Lutwidge Dodgson) a
    gasit formula perfecta pentru a ne hrani imaginatia. Cu siguranta,
    e una dintre cartile cu care nu vom face focul in cazul unei noi
    ere glaciare.

    Lewis Carroll, “Aventurile lui Alice in Tara
    Minunilor”, Editura Cartier, Bucuresti, 2010


    Aparitii noi:

    Suspans englezesc

    Nimic nu poate fi mai palpitant decat ancheta unei crime
    misterioase comise intr-un castel englezesc. Toate ingredientele
    suspansului tip Agatha Christie sunt acolo – atmosfera rece,
    decorul si personajele. Romanul lui Gilbert Adair, “Inscenarea lui
    Roger Murgatroyd”, pare un omagiu adus romanului politist
    englezesc. O reuniune de prieteni intr-un castel englezesc, cu
    ocazia Craciunului, se transforma in scena unei crime imposibile.
    Toti au motivele si intentia de a-l ucide pe Raymond Gentry,
    editorialistul unei gazete mondene londoneze. Iar cand stapanul
    castelului cade si el victima, lucrurile se complica. Noroc cu
    fostul inspector al Scotland Yardului si o autoare de romane
    politiste.

    Gilbert Adair “Inscenarea lui Roger Murgatroyd”,
    Editura Trei, Bucuresti, 2010

    O alegere bizara

    Este numai unul dintre capitolele cartii “Irational in mod
    previzibil”, un roman amuzant despre festele pe care ni le joaca
    propria minte si care ne arata cum sa nu ne lasam pacaliti de
    inconstient. Cand il citesti ai impresia ca te uiti la o comedie
    cinica, in stilul “Burn after reading”, iar Dan Ariely, titularul
    catedrei James B.Duke de economie comportamentala, explica
    ratiunile alegerilor noastre bizare, pe piata si in afara ei. De la
    forta remediilor placebo pana la placerile unui pahar de Pepsi,
    Ariely dezbate teoria economica pe intelesul tuturor, in dulcele
    stil american, presarata cu experimente, idei interesante si
    anecdote.

    Dan Ariely, “Irational in mod previzibil”, Editura
    Publica, Bucuresti, 2010

  • Rochia de mireasa? Nimic mai simplu!

    Ca sa usureze alegerea si astfel sa-si sporeasca numarul de
    cliente, un lant de magazine americane a luat decizia de a instala
    ecrane tactile in unitatile sale, ecrane pe care potentialele
    cliente pot sa vada rochia inainte s-o ceara la proba. Asadar,
    mireasa nu mai trebuie sa probeze o multime de rochii si sa
    constate pe urma ca nu-i plac.

    Solutia propusa de magazin le ofera clientelor posibilitatea de a
    selecta anumite criterii pentru rochia dorita (croiala, decolteu
    sau nu, bretele, dantele etc.) si de a cauta in stocul magazinului
    obiectul care corespunde cel mai mult criteriilor respective.

    Rochia e imbracata de un manechin infatisat intr-un scurt clip
    video. Pe langa modelele in sine, clientele pot vedea si cum arata
    rochiile in diverse culori, asa incat atunci cand se hotarasc sa
    probeze ceva, deja variantele posibile s-au redus considerabil, iar
    timpul si nervii vanzatorilor si ai fericitelor mirese sunt
    crutati.

  • Si fotbalistii s-au ‘ars’ in imobiliare

    Constienti de averea lor si manati de orgoliu, fotbalistii nu se
    dau in laturi de la acumularea de proprietati cu care sa
    impresioneze, platind insa adesea mai mult decat merita. Cel mai
    recent exemplu in acest sens este o proprietate scoasa la vanzare
    de cuplul, actualmente despartit, format din cantareata Cheryl Cole
    si Ashley Cole, jucator al echipei Chelsea, pe care cei doi au
    platit 3,5 milioane de lire sterline la achizitie, cheltuind
    ulterior o suma insemnata de bani pentru a-si amenaja casa dupa
    gusturile lor.

    Acum casa e la vanzare, dar, din nefericire, situarea sa in
    apropiere de o sosea si o pasarela nu o face prea atragatoare
    pentru cumparatori, asa ca daca ar vrea sa gaseasca repede un
    client, proprietarii vor iesi in pierdere.

    Si alti fotbalisti ajung sa regrete achizitiile la care i-a impins
    dorinta de a epata sau capriciul de a-si cumpara o casa chiar
    atunci cand si-au dorit, fara a asculta de sfatul expertilor
    imobiliari. Capriciul a fost speculat la vremea respectiva de
    vanzatori, care au tinut la pret cand au aflat ce profesie are
    potentialul cumparator.

    Printre cei iesiti in paguba se numara Phil Neville de la Everton,
    care, dupa ce si-a aranjat casa de secol XVIII in stil Versace, a
    vandut-o cu 1,5 milioane de lire, mult sub pretul de 4 milioane de
    anul trecut. O surpriza neplacuta a avut si fostul fotbalist Jamie
    Redknapp: dupa ce s-a mutat in locuinta moderna mult dorita, a
    constatat ca se simte in ea ca intr-un acvariu din cauza
    bovindourilor mult prea mari de la primul nivel.

    Nici Didier Drogba de la Chelsea nu a facut o alegere prea
    inspirata cu vila lui, pe care si-a dorit-o neaparat intr-o zona
    preferata si de alti sportivi, cum ar fi capitanul echipei sale,
    John Terry, sau jucatorul de tenis Andy Murray. Drogba a priceput
    insa abia dupa ce si-a cumparat locuinta ca aceasta nu-i oferea
    prea multa intimitate din cauza situarii la colt de strada.

  • Conjunctivul si linsajele

    Spuneam in articolul trecut ca am protestat fata de o invitatie
    la boicotarea institutiilor academice si a intelectualilor
    israelieni, semnata si de prietenul meu Gianni Vattimo(1). Eu nu
    puneam la indoiala dezacordul ce poate fi manifestat fata de
    politica guvernului israelian, ci spuneam ca nu se poate sustine,
    ca in apel, ca “academicienii si intelectualii israelieni, aproape
    in totalitatea lor, au jucat si joaca un rol de sustinere a
    guvernelor lor”. Toti stim cati intelectuali israelieni polemizeaza
    pe aceste teme.

    Ei bine, primesc o scrisoare politicoasa de la Vattimo, si in
    acelasi timp si alte mesaje de la cititori care-i impartasesc
    ideile. Vattimo scrie: “Ma simt ca unul caruia i se reproseaza
    utilizarea improprie a unui conjunctiv – inteleg cat de importante
    sunt cuvintele si sintaxa pentru tine ca semiolog – intr-o discutie
    despre linsajul de la Scoala Diaz(2)… Intrebarea esentiala era:
    cati intelectuali italieni de calibrul tau sau, scuza-ma, ceva mai
    mic au luat pozitie in mod public impotriva masacrului din Gaza? Si
    acum cati protesteaza pentru Chomsky oprit la frontiera?”(3).
    Dar eu, legat de linsajul de la Scoala Diaz, nu-i reprosam lui
    Vattimo ca foloseste gresit conjunctivul, ci ca vrea sa-i linseze
    prin represalii pe toti politistii italieni. O idee ce ar trebui,
    imi imaginez, sa fie respinsa de orice persoana cu bun simt. Daca
    pentru erorile unui om se condamna o intreaga categorie sau de-a
    dreptul un popor, poate sa nu insemne antisemitism, dar cu
    siguranta inseamna rasism. Intrebarea esentiala pomenita de el nu
    era de ce nu se vorbeste despre Gaza (chestiune atroce) sau despre
    execrabila interdictie de a tranzita a lui Chomsky (care, in
    treacat fie spus, s-a pronuntat impotriva boicotajului). Intrebarea
    esentiala privea boicotul.

    Toate scrisorile primite de mine se chinuie sa-mi insire argumente
    impotriva politicii guvernului israelian, uitand ca eu insumi am
    declarat ca n-o impartasesc. Articolul meu insa intreba daca, in
    baza unui refuz al politicii unui guvern, pot fi pusi la index de
    catre comunitatea intelectuala internationala toti cercetatorii,
    oamenii de stiinta, scriitorii din tara unde acel guvern
    guverneaza.
    Pare ca ai mei contestatari nu vad nicio diferenta intre cele doua
    probleme. Vattimo, de exemplu, pentru a sublinia ca in ideea
    boicotului exista antisionism, dar nu si antisemitism, imi scrie:
    “Sa fie antisemiti acei multi evrei antisionisti care isi simt
    religiozitatea lor ebraica amenintata tocmai de aceasta politica de
    forta?”. Dar tocmai asta e problema. Daca se admite, si ar fi greu
    sa n-o faci, ca exista multi evrei (si in Israel, atentie) care
    refuza politica de forta a guvernului lor, de ce atunci sa anunti
    un boicot global ce ii implica si pe acestia?

    Circula zilele acestea doua stiri proaste. Una este ca in scolile
    extremistilor religiosi israelieni au fost interzise tragediile lui
    Sofocle, “Anna Karenina”, operele lui Isaac Bashevis Singer si
    ultimul roman al lui Amos Oz. Aici nu e mana guvernului, ci a
    talibanilor locali, si stim ca exista talibani pretutindeni (au
    existat pana si niste talibani catolici care il puneau pe
    Machiavelli la index). Si atunci (a doua stire proasta), de ce
    boicotorii torinezi s-au comportat ca niste talibani cand au
    protestat fata de faptul ca premiul la Salonul Cartii i se acorda
    lui Amos Oz? Prin urmare, daca Oz nu este dorit la Mea Shearim
    (cartierul fundamentalistilor din Ierusalim) si nu e dorit nici la
    Torino (cetatea sacra a Giulgiului), unde trebuie sa mearga acest
    evreu ratacitor?

    Vattimo insista ca a fi antisionist nu este acelasi lucru cu a fi
    antisemit. Cred si eu. Stiu foarte bine ca, in urma cu doi ani,
    atunci cand a afirmat ca era cat pe ce sa dea crezare
    “Protocoalelor inteleptilor din Sion”, nu voia decat sa dea una
    dintre acele replici provocatoare ce sunt specialitatea lui –
    intrucat nicio persoana cu minte si cu studii nu poate sa citeasca
    “Protocoalele” si sa creada ca acel ansamblu de autodenunturi ce se
    contrazic intre ele ar fi o opera autentica (si ca batranii
    intelepti ai Sionului ar fi fost atat de imbecili). Probabil
    Vattimo o fi observat ca pe internet, alaturi de site-urile unde
    este condamnata iesirea lui, exista si o sumedenie unde este
    ridicata in slavi. Orice afirmatie extremista risca mereu sa
    starneasca aprobarea smintitilor.

    Dar Vattimo (si il inteleg bine) la replici de duh nu poate renunta
    si conchide: “Este Ahmadinejad o amenintare de distrugere a
    Israelului? Poate cineva crede cu adevarat acest lucru?”. Ei bine,
    oi fi eu un sentimental, dar mie parca imi e putin frica de unul
    care si-a propus sa elimine o natiune de pe fata Pamantului. Din
    aceleasi motive ce ma fac sa fiu ingrijorat si de viitorul
    palestienienilor.

    Note:
    1. Gianni Vattimo, filozof si politician comunist italian.
    2. In noaptea de 21 iulie 2001, in timpul summit-ului G8 de la
    Genova, politistii de la Reparto Mobile din Roma au descins in
    Scoala Diaz si au luat la bataie, inainte de a-i aresta, 93 de
    manifestanti.
    3. In luna mai a acestui an, Noam Chomsky, unul dintre cei mai mari
    lingvisti din lume, american de origine evreiasca, a fost
    impiedicat sa intre in Fasia de Vest (pentru a sustine o conferinta
    la Universitatea Birzet) din cauza criticilor sale la adresa
    politicii externe a SUA si a Israelului.