Blog

  • Vladescu: Ordonanta 50 isi produce deja efectele si n-am vazut nicio banca plecand

    “Am semnat aceasta ordonanta ca mi¬nistru si sunt de acord cu
    regulile pe care le stabileste. Cred ca se exagereaza atunci cand
    se invoca pierderi majore pentru banci, ordonanta functioneaza deja
    de cateva luni si n-am vazut pe nimeni plecand din aceasta cauza”,
    spune el.

    Vladescu crede ca actualele tensiuni dintre bancheri si clientii
    lor nu reprezinta decat o confruntare “naturala” intre interesele
    celor doua parti. “Lucrurile se vor regla treptat. Cert este ca
    sistemul bancar trebuie sa fie mult mai transparent decat este
    acum.”

    Detalii pe www.zf.ro.

  • Ungaria va concedia 30.000 de angajati publici in 2011

    Economia va creste cu 3,8%, inflatia nu va depasi 3,5%, in timp
    ce un nou acord cu FMI nu va mai fi necesar, considera ministrul
    economiei, Gyorgy Matolcsy. “Cred ca reducerea deficitului sub 3%
    este o tinta ambitioasa, dar realista”, a spus ministrul, citat de
    agentia Bloomberg, “si acest buget ne va ajuta sa ne punem pe
    picioare”.

    Optimismul lui Matolcsy contrasteaza cu temerile expertilor FMI,
    care considera ca Ungaria va rata tinta de deficit pentru 2010
    (3,8% din PIB) si, inevitabil, va avea nevoie de un nou
    imprumut.


    Cititi mai multe
    pe www.gandul.info.

  • Profitul net al BRD la noua luni, in scadere cu 28%. Guy Poupet: “Mediul economic dificil ne influenteaza direct”

    Costul net al riscului – raportul dintre cheltuielile nete cu
    provizioanele si soldul creditelor – a fost de 1,05 miliarde de lei
    (252 milioane de euro), comparativ cu 673 milioane de lei in
    primele noua luni din 2009.

    “Mediul economic dificil ne influenteaza direct, cresterea
    nivelului costului net al riscului fiind o consecinta a
    deteriorarii situatiei economice generale”, a declarat Guy Poupet,
    presedintele-director general al BRD – Groupe Société
    Générale.

    Venitul net bancar a ajuns la 2,65 miliarde de lei (634 milioane de
    euro), cu 5% mai mare decat in primele noua luni din anul trecut.
    Cheltuielile s-au redus cu 3%, ceea ce a contribuit la
    imbunatatirea raportulului cost/venituri, care a ajuns la 38,7%, in
    scadere cu 336 puncte de baza fata de 30 septembrie 2009.

    Profitul brut din exploatare s-a marit cu 11%, la 1,62 milioane
    de lei (389 milioane de euro), iar rentabilitatea capitalului
    propriu (ROE – raportul dintre profitul net si capitalul propriu) a
    fost la sfarsitul primelor noua luni de 14%, fata de 19% la nivelul
    intregului an 2009.

    “Rezultatele obtinute la sfarsitul primelor noua luni ale acestui
    an dovedesc constanta cu care BRD realizeaza rezultate bune la
    nivel comercial. Reusim in continuare sa controlam strict nivelul
    cheltuielilor generale, aspect care genereaza un bun raport
    cost/venit”, a mai afirmat Poupet.

    Volumul total al creditelor acordate clientelei a fost de 34,05
    miliarde de lei (8 miliarde de euro), in crestere cu 3% fata de 30
    septembrie 2009. Creditele pentru persoane fizice au crescut cu 4%,
    la 16,4 miliarde de lei, iar cele pentru persoane juridice au
    crescut cu 3%. Depozitele clientelei au ramas la un nivel constant,
    la 29,96 miliarde de lei.

    Totalul activelor bancii se ridica, la sfarsitul lunii septembrie,
    la 47 de miliarde de lei (11 miliarde de euro), mai mic cu 2% fata
    de sfarsitul lunii septembrie 2009. BRD-Groupe Société Générale
    este cea de-a doua banca din Romania in functie de valoarea
    activelor, dupa BCR.

    BRD – Groupe Société Générale are aproape 2,5 milioane de clienti.
    Reteaua bancii are aproape 2,2 milioane de carduri valide si
    opereaza aproximativ 1 500 ATM-uri si peste 21.000 de POS-uri.

  • Cine se va inghesui sa taie panglica la cei 10 noi km ai Autostrazii Transilvania

    Circulatia urmeaza sa fie deschisa dupa taierea panglicii de
    inaugurare. Surse din Ministerul Transporturilor au declarat pentru
    Gandul ca in perioada 1-4 noiembrie o comisie de inspectie din
    cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale
    (CNADNR) va face receptia lucrarilor.

    Dupa inaugurarea noului tron­son se va putea circula de la Gilau
    la Campia Turzii pe tronsonul 2B, pe o dis­tanta de 52 de
    kilometri. Bechtel ar putea continua, ulterior, lucrarile pe A3 in
    judetul Bihor, pe tronsonul 3C, intre Suplacu de Barcau si
    Bors.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info.

  • Dupa ani de zile in care a mizat pe romani, Microsoft trece pe filiera poloneza

    “Nue prima oara cand lucrez cu Michal Golebiewski”, spune intr-o
    discutie cu BUSINESS Magazin Roland Binkofski, polonezul proaspat
    numit la conducerea Microsoft Romania, despre conationalul sau care
    de mai multe luni este director de marketing, business si
    operatiuni al filialei locale a companiei: “Faptul ca ne reintalnim
    in Romania, la aceeasi companie, este doar o coincidenta”. Nu
    acelasi lucru se poate spune si despre politica Microsoft cu
    privire la echipa de management.

    Compania a fost pana anul acesta condusa numai de romani,
    fenomen pe care business strategy managerul Paula Apreutesei il
    explica mai demult prin incercarea corporatiei de a fi aproape de
    clienti si de a aplica modelul de business global la realitatile
    pietei romanesti. Intre timp, abordarea pare sa se fi schimbat, iar
    venirea privita initial ca o exceptie de la regula a lui
    Golebiewski s-a dovedit a nu fi doar o simpla intamplare, ci mai
    degraba un semn al deschiderii pentru angajari din randul echipelor
    internationale. Faptul e confirmat acum de inlocuirea lui Calin
    Tatomir, cel care a condus in ultimii doi ani Microsoft Romania, cu
    Ronald Binkofski, unul dintre cei cativa manageri din regiune luati
    in calcul pentru aceasta pozitie.

    In perspectiva, este foarte posibil ca lista strainilor sa nu
    fie inca finala. Unul dintre principalele obiective ale noului
    executiv vizeaza extinderea si consolidarea echipei de angajati din
    Romania si, cu toate ca in discutie nu e loc deocamdata pentru
    cifre exacte, Binkofski nu face un secret din faptul ca exista
    posturi libere care ar putea fi ocupate de expati. “Pe de-o parte,
    exista o miza pentru exportul de romani in alte filiale Microsoft,
    iar pe de alta parte, este posibil sa mai vina si alti expati in
    Romania”, spune el. Pentru Binkofski, decizia de a se muta din
    Polonia n-a fost in sine foarte dificila. Ba din contra. Vizitase
    Romania de mai multe ori in ultimii ani, cunostea cat de cat piata,
    stia de aproximativ trei luni despre planurile lui Tatomir de a
    pleca din companie si prin urmare despre cautarile unui inlocuitor,
    iar faptul ca sotia sa, de profesie psiholog, a inceput sa
    impacheteze aproape imediat dupa ce a acceptat oferta a simplificat
    mult procesul mutarii intr-un apartament din zona Baneasa, care se
    va incheia probabil in prima parte a anului viitor.

    “In Romania voi sta cel putin pentru urmatorii trei ani, deci nu
    este doar o decizie temporara. Altfel, nu se pot vedea rezultate in
    companie, iar mutarea n-ar mai fi justificata”, explica Ronald
    Binkofski, cu mentiunea ca trebuie acum sa invete si limba romana,
    adaugand-o pe lista limbilor straine pe care le cunoaste – germana,
    ceha si rusa. “Romana cred ca este mai grea si imi va da probabil
    ceva batai de cap.”


    Din alte puncte de vedere, situatia economica dificila si, in
    particular, problemele industriei software, care a scazut anul
    trecut cu aproape un sfert fata de 2008, pana la 128 de milioane de
    euro, nu-i sunt complet straine. Este adevarat, Polonia nu este la
    fel de afectata de criza, iar IT-ul a fost chiar in crestere, insa
    Binkofski spune ca a trait pe pielea lui criza ruseasca de la
    finalul anilor ’90, experienta foarte valoroasa in contextul
    actual. Strategia pentru Microsoft Romania? N-a apucat inca sa o
    creioneze, spunand ca mai are nevoie de un timp pentru a intra in
    detalii si a evalua in totalitate situatia, insa “Calin Tatomir a
    realizat transformarea companiei, iar obiectivul meu este acum sa o
    structurez”.


    O prioritate raman serviciile de cloud computing, practic
    aplicatii software consumate ca servicii pentru care clientii
    platesc abonament lunar. Trecerea de la scenariul actual, al
    vanzarii de soft cu licenta, la scenariul cloud computing va fi
    totusi lenta, cu toate ca Microsoft are deja ofertele pregatite si
    a inceput deja sa faca si primii pasi in aceasta directie. In prima
    jumatate a anului, serviciile online Microsoft Online Services
    pentru companii au fost evaluate de 2.000 de clienti din Romania,
    insa compania are in oferta si alte servicii considerate cu
    potential, printre care Windows Azure Platform sau Windows
    Live.


    “Iar parteneriatul cu Romtelecom este doar inceputul”, spune
    managerul facand referire la serviciile anuntate recent sub brandul
    MyOffice, prin care clientii operatorului de telecomunicatii pot
    accesa pe baza de abonament lunar (care porneste de la 2,5 euro per
    angajat si ajunge pana la 8 euro) suita de aplicatii pentru
    companii a Microsoft, fara sa detina propriu-zis licente pentru
    respectivele aplicatii sau sa investeasca in instalarea si
    detinerea lor. “Peste cinci ani, 50% din clientii Microsoft se vor
    muta in cloud”, aprecia Tatomir cu numai o luna inainte de a se
    retrage din functie. In principal era vorba despre companii mai
    mici, in conditiile in care bancile, spre exemplu, sau operatorii
    telecom sunt greu de convins sa foloseasca aplicatii pe care nu le
    detin.

  • Sincer, papuseilor, ma doare in cot!

    Aveti mai sus rescrierea romanului “Pe aripile vantului”, pentru
    generatia Twitter; am depasit cu putin cele 140 de caractere impuse
    de limitarile cognitive ale initiatorilor serviciului. Replica lui
    Rhett este in original “My dear, I don’t give a damn”, iar in film
    a capatat un “frankly” la inceput si a devenit, in opinia American
    Film Institute, cea mai celebra replica dintr-un film.

    Zicerea cinicului sudist, cu sau fara sinceritate, mi se pare
    esentiala in contextul momentului in care scriu acest text: ieri a
    cazut motiunea, astazi citesc uimit in Gandul cum Adriean Videanu
    si alti lideri ai coalitiei de guvernare s-au certat cu
    reprezentantii FMI pe teme de reducere a cotei unice, crestere a
    salariului minim sau scaderea CAS.

    Nu stiu in ce masura vor fi reluate in presa ideile stabilor de
    la guvernare, asa ca le voi relua pe scurt: cota unica redusa la
    12%, scaderea CAS cu 3 puncte si cresterea salariului minim la 720
    de lei. Laszlo Borbely spune ca masurile au fost convenite in
    coalitie inca din vara si ca in discutiile cu cei de la FMI au
    aparut “mici divergente de timing” – romanii le vor de la anul, cei
    de la FMI le sugereaza 2012. Si nu pot rezista sa nu-l citez si pe
    Varujan Pambuccian, liderul minoritatilor: “Am avut senzatia ca
    discut cu peretele acesta din fata. Indiferent ce spuneam. Da,
    dadeau din cap afirmativ in timp ce vorbeam, dupa care isi spuneau
    poezia. Si este ingrozitor sa ai senzatia ca tu comunici cu cineva
    care intelege ce-i spui, dupa care el spune acelasi lucru”.

    Si, desigur, mi se pare firesc ca tocmai ministrul finantelor
    Gheorghe Ialomitianu sa nu stie despre ce este vorba si la fel de
    firesc mi se pare ca expertii FMI sa nu vrea sa ia in calculul
    deficitului pe bugetul consolidat si sumele venite din cresterea
    colectarii incasarilor la buget si cresterea consumului, dupa
    reducerea cotei unice (asta era un fel de ironie; pe de alta parte,
    bine le fac cei de la FMI).

    Citind stirea, intai am zis ca ai nostri au iesit din zodia
    procrastinatiei, a taraganarii, a amanarilor spre niciodata, ca s-a
    desteptat Scarlett. Era la mintea cocosului ca stiau cam ce ar
    trebui facut in realitate in cei doi ani de criza, dar au tot
    amanat pentru ca au avut ba campanie electorala, ba interese
    proprii sau pur si simplu nu le-a pasat. Iar acum, dupa ce au rapus
    zeci de mii de firme, dupa ce au desfiintat locuri de munca si
    si-au pus in cap o mare parte din profesori, politisti,
    antreprenori sau pensionari, se razboiesc, chipurile, cu FMI. Nu vi
    se pare toata mizanscena cu disputele, timingul, deficitele si
    restul o varianta complicata a romanului Twitter de mai sus?

    Filozof, il invoc pe Rhett: “Sincer, papuseilor, ma doare in
    cot”.

    Raul a fost facut. Nu trebuie sa ne certam cu FMI-ul in toamna
    anului 2010, trebuia sa ne certam intre noi in toamna lui 2008 si
    mai inainte de 2008 pe astfel de masuri – reduceri de taxe si
    impozite si sprijinirea companiilor si crearea de locuri de munca
    pe baze sanatose.

    Economia este o chestie destul de lenta si care are nevoie in
    primul rand de viziune. Sa explic: de cand am vazut ca minerii pot
    iesi proaspat barbieriti din fundul pamantului, dupa mai bine de
    doua luni de captivitate, interesul si respectul meu pentru Chile,
    aparute dupa ce am vazut cum au reactionat si s-au descurcat loviti
    de un megacutremur in februarie, s-au amplificat. Cum au ajuns de
    la dictatura lui Pinochet sa fie prima economie a Americii de Sud?
    De ce nu mor la cutremure si ies dupa accidentele din mine curati,
    barbieriti si zambareti? Cum este posibil sa treci prin criza rapid
    si sa mizezi pe cresteri de sase procente de PIB in urmatorul
    deceniu?

    Economistul Jeffrey Sachs crede ca societatea chiliana a evoluat
    pentru ca a inlocuit, dupa 1990, dictatura militara cu moderatia,
    increderea, respectul pentru competente si corectitudinea in
    managementul public. Cei cinci presedinti care i-au urmat lui
    Pinochet au fost insi talentati, modesti si integri. Cutremurul i-a
    costat 18% din PIB, dar au depasit greutatile prin consens politic
    si un plan responsabil de reconstructie. Constructia bugetara este
    contraciclica, observa Jeffrey Frankel de la Harvard, prevenind
    greseala celor mai multe guverne de a cheltui excesiv in perioade
    economice faste. Deficitul bugetar este tinut strict sub control si
    nu poate aparea decat daca pretul cuprului, materie prima pe care
    Chile o exporta cu precadere si de care depinde economiceste, la
    fel ca Rusia de petrol si gaze naturale, este sub media pe 10 ani
    sau se inregistreaza o penurie pe piata mondiala. Pretul cuprului
    si productia sunt monitorizate si analizate de doua echipe separate
    de experti, lipsiti de orice influenta politica.

    Papagalii din Romania ar putea crede ca cei doi economisti si
    universitari pe care i-am citat sunt cu capul: cum e posibil sa
    cresti economic mizand pe modestie, cinste, integritate, prudenta,
    consens daca este cazul sau pe competenta reala?

    Ii voi linistii: chestiile alea sunt valabile pentru insii
    talentati, modesti si integri.

  • Mai lasati-ma cu strategia pe termen lung…

    De zece ani, de cand sunt in presa economica, aud cu obstinatie
    sintagma “Romaniei ii trebuie o strategie”. Da, e adevarat, ii
    trebuie. Acum, mai mult ca niciodata. Si maine, cand va fi mai rau,
    mai mult ca acum.
    Dar ceea ce mi se pare complet deplasat este ca aceasta sintagma sa
    fie rostita de consultanti
    vorbitori-din-carti-de-management-pe-care-le-citesc-pe-afara-sau-pe-net
    sau de manageri pe care atunci cand ii intrebi de strategia lor
    (sau de inputul LOR pe o strategie adoptata la sediul
    multinationalei pentru care lucreaza) dau din stanga in dreapta si
    raspund prin foarte profunde remarci de genul “important este sa ne
    identificam nisa de piata si sa o exploatam”, “vom incerca sa
    fructificam orice oportunitate ne va oferi piata”, “ne vom
    diferentia de competitorii nostri prin calitatea serviciilor”.
    Frumos si, mai ales, original, nu?

    Se tot vorbeste de ceva vreme – si, recunosc, suna tot mai
    interesant pe zi ce trece, in comparatie cu desfraul si habarnismul
    din administratia publica – de o strategie care sa priveasca
    guvernarea tarii ca o companie. Fara sentimente. Cu evaluari
    anuale, recompense in functie de diversi indicatori de performanta,
    apa calda si caldura pe masura putintei, case si masini doar pentru
    cei care pot plati si impozitele sau consumabilele aferente.

    De partea cealalta, tocmai in aceste vremuri grele (oare? nu e
    doar o justificare pentru a nu face?), nu poate sa nu castige teren
    rolul social al statului, ca tatuc al nostru al tuturor, mai ales
    cand vezi emotia/lacrima din glasul/ochii pensionarului aflat la
    coada pentru reteta de medicamente compensate, al tanarului manager
    care si-a luat casa acum trei ani si ii cam sclipesc ochii cand se
    gandeste la ordonanta 50 si rate mai mici la casa sau a
    mitingarului care declara cu mana pe inima ca ar munci mai mult si
    mai bine daca ar fi platit mai bine.

    Iar daca am ajuns la tatuc, nu putem trece cu vederea strategia
    aliantelor cu licuricii mai mici sau mai mari, cu cei care au banii
    (SUA), gazele (Rusia) sau puterea celor multi (China). Tot la
    capitolul “fa-te frate cu dracu’” pot fi incadrate si prezenta si
    sugestiile domnului Franks si ale delegatiei FMI, care n-ar prea
    vrea sa treaca cu vederea derapajele pe care statisticile le arata
    fata de proiectiile initiale, dar parca nici n-ar vrea sa nu
    imprumute (si implicit sa controleze mai bine ce se intampla in)
    Romania. In relatia cu FMI pare ca nimic nu s-a schimbat in
    ultimele aproape doua decenii, in afara faptului ca se discuta de
    alte sume. Si, poate mult mai mult par alb pentru cei care au trait
    pe propria piele acele vremuri.

    Sigur ca aceiasi consultanti si manageri de care vorbeam mai sus
    ar spune acum ca in functie de strategiile de sus, de la nivel
    national, isi pot defini si ei strategiile specifice – pentru
    companii sau personale.

    Dar ce ati zice daca MAREA STRATEGIE NATIONALA ar fi creata in
    sens invers? Adica nu capul tarii sa decida strategia, ci omul de
    rand. Stie omul de rand ce vrea sa i se intample in urmatorii 10-20
    de ani? Probabil ca vrea sa ii fie mai bine, sa castige mai multi
    bani (eventual, dar nu obligatoriu, va fi chiar dispus sa munceasca
    pentru asta), sa beneficieze de ceea ce el numeste servicii
    medicale adecvate (chiar daca nu ar fi dispus sa plateasca mai mult
    pentru asta), sa aiba casa mult visata (si sa o plateasca in
    cinci-zece ani, cel mult, nu in 30 de ani de rate si sacrificii) si
    locul sau de parcare (cam prin fata scarii daca se poate, dar nu la
    10.000-15.000 de euro, cat sunt locurile de parcare in noile
    complexuri imobiliare). Nu in ultimul rand, sa nu mai piarda atata
    timp in trafic din cauza proastei planificari (chiar daca ii ia
    fata vreunui “trist” de incepator, mai trece pe rosu din cand in
    cand sau blocheaza o intersectie cu buna stiinta pentru ca
    semaforul sau “e VERDE”).

    Cati dintre cei care au astfel de asteptari si-au pus la punct
    si o strategie pentru a le obtine altfel decat printr-un concurs de
    imprejurari?

    Cand cei mai multi dintre romani vor intelege ca dincolo de
    strategia nationala este mult mai importanta STRATEGIA PERSONALA,
    atunci toate aceste discutii vor inceta. Sau abia atunci se va
    putea discuta, cu adevarat, de o STRATEGIE NATIONALA.

  • Lectii de business ale sefului E.ON

    “2010 nu este cel mai bun an pentru a face business in Romania.” Frank Hajdinjak, care conduce businessul de aproape 1 miliard de euro al E.ON in Romania, spune aceasta propozitie diplomat, din pozitia unui CEO expat bine scolit pe partea de comunicare.

    Propozitia aceasta spusa cu un usor zambet in fata invitatilor de la “Meet the CEO” ascunde de fapt toata framantarea ultimului an, in care Frank Hajdinjak a fost prins la mijloc intr-un cerc complicat: pe de o parte sunt sefii de la München, carora le este destul de greu sa inteleaga deciziile politico-economice de la Bucuresti (“Romania este un mediu mai special, care e foarte greu de explicat germanilor”) si interesele companiei destul de afectate de aceste decizii in ultimul an (“nicio o companie nu poate opera la nesfarsit in pierdere, ceva trebuie sa se intample”), pe de alta parte sunt autoritatile din Romania si modul in care acestea raspund crizei (“ce se intampla in tara de la inceputul acestui an nu e sanatos pentru nimeni, e nevoie de un mediu clar, de legislatie simpla, dar mai sunt pasi mari de facut”), iar pe de alta parte e pariul personal al CEO-ului: “E.ON Group Romania e copilul meu. Trebuie sa fie ok pana la urma”.

    Experienta romaneasca a lui Frank Hajdinjak il motiveaza cumva sa spuna ca afacerile grupului din Romania sunt copilul lui: a inceput sa vina in Romania din 2002, ca reprezentant al companiei in cadrul Congaz Constanta (unde E.ON Ruhrgas are 28,59% din actiuni) si CCNE Cluj-Napoca (unde controleaza 33,33% din actiuni).

    Cele doua companii sunt si acum in portofoliul nemtilor: Congaz Constanta este a treia companie de distributie de gaz de pe piata (dupa GdF Suez si E.ON), care alimenteaza 29.000 de clienti din Constanta si din imprejurimi si care a avut afaceri de 30 de milioane de euro in 2008 (cu un profit net de 4,2 milioane de euro), iar Colonia Cluj-Napoca Energie este un joint-venture intre Regia de Termoficare din Cluj, RheinEnergie si E.ON, avand in 2008 vanzari de 8,5 milioane de euro. Drumurile lui Frank Hajdinjak in Europa de Est au continuat in 2003 si 2004, cand a facut parte din echipele care coordonau proiecte in Cehia, Slovacia, dar si Romania, unde compania germana era in negocieri pentru achizitia Electrica Moldova si Distrigaz Sud.

    In 2010 se fac cinci ani de cand Frank Hajdinjak s-a mutat in Romania. Primele impresii despre tara si companie sunt departe de ceea ce crede acum. “In 2005, am luat in primire doua companii detinute de stat si am gasit multi oameni pregatiti de schimbare, dar si multi oameni pentru care schimbarea culturala a fost o provocare mult prea mare”, povesteste acum Frank Hajdinjak, care a inceput in Romania ca director general adjunct al E.ON Gaz Romania. Se ocupa direct de aprovizionare si de vanzarile de gaz, dar si de implementarea prevederilor privind unbundlingul (separarea activitatilor de distributie de cele de furnizare), de care s-a ocupat si ulterior, cand a devenit Presedinte al Consiliului de Administratie al E.ON Romania. Din 2009 insa, cand companiile de gaz si de electricitate au fost unite, iar Hajdinjak a fost numit director general al noii entitati, a inceput si partea cu adevarat complicata.

    Toamna trecuta, cand a fost numit la conducerea noii companii, a coincis cu o perioada grea pentru companie si anume cu momentul in care a intrat in vigoare Legea 332/2008 prin care consumatorii interuptibili (industriali) urmau a primi gaze mai ieftine din productie interna. In aceste conditii, E.ON si GdF Suez (fostele Distrigaz Nord, respectiv Distrigaz Sud) au putut pune in cosurile lor de consum in special gaze de import, de obicei cam de doua ori mai scumpe, costurile le-au crescut si au inceput sa solicite majorari ale pretului la consumatorul final, care nu au fost aprobate, ANRE alegand in schimb ieftinirea pretului final, cu scopul de a proteja consumatorul. In aceste conditii, principalii jucatori din domeniu au inceput sa acumuleze pierderi si sa critice politica guvernului de a acorda aceste facilitati marilor consumatori.

     

  • The Guardian compara portretul lui Dracula cu cel al unui “chelner italian furios”

    Ajunsa in Bucuresti “o incrucisare intre vechiul Paris si un
    orasel industrial englezesc”, aceasta este sfatuita sa viziteze,
    mai intai, Castelul Bran. Afland ca a fost resedinta reginei Maria,
    nepoata reginei Victoria, Gold isi explica de ce interiorul
    castelului arata de parca ar fi fost “cumparat si remobilat de o
    englezoaica”. Satula de atractii turistice, ziarista ii cere
    ghidului sa o duca in locul in care s-a nascut Dracula. Ajunge in
    Sighisoara, unde ghidul ii spune ca maidanezii care pot fi vazuti
    la tot pasul sunt de fapt varcolaci.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Revista presei economice din Romania

    “In sport ne-am invatat sa intindem mana la stat. Pe americani
    statul nu-i ajuta. Noi ar trebui sa regandim sistemul, sa incurajam
    prin lege sponsorii sa vina spre sport”, declara intr-un interviu
    pentru Gandul Octavian Belu, coordonatorul lotului olimpic de
    gimnastica. ANAF va modifica criteriile de clasificare a
    companiilor mari si mijlocii, acestea urmand sa fie ierarhizate
    dupa obligatiile bugetare datorate, cheltuielile de personal si
    veniturile din exploatare, si nu potrivit cifrei de afaceri.

    Vechile fabrici si hale industriale ar putea fi transformate, cu
    bani europeni, in garsoniere pentru tineri, daca noua lege a
    locuintei va fi adoptata, anunta Evenimentul Zilei; la fel
    si casele vechi din administrarea primariilor, care ar urma sa fie
    compartimentate in locuinte sociale, de dimensiuni mai mici, astfel
    incat viitorii chiriasi sa si le poata permite. Delegatia Fondului
    Monetar International a acceptat, de principiu, in proiectul
    scrisorii de intentie, o relaxare a impozitarii muncii in
    2011.

    Romania incepe sa atraga investitii si in domeniul producerii de
    electricitate din surse solare
    , dupa boomul din sectorul
    eolian, iar primele proiecte incep sa se contureze in vestul tarii,
    scrie Adevarul. Estimarile agentiilor de turism pentru
    vacanta de revelion sunt comparabile cu anii trecuti, cand clientii
    au ales sa plateasca mai putin pentru un sejur mai scurt, dar sa nu
    renunte la vacanta, iar cei mai multi aleg sa-si petreaca
    sarbatorile de iarna in tara si doar 30% opteaza pentru
    strainatate.

    Romania Libera publica un interviu cu Interviu cu un laureat
    Nobel cu origini romanesti: americanul Kenneth J. Arrow, laureat al Premiului Nobel
    pentru economie, vorbeste despre modul in care va iesi lumea din
    criza economica si care sunt sansele Romaniei de a-si depasi
    problemele actuale. Cum a facut rost Teodosie de un milion de euro:
    datoriile Arhiepiscopiei Constanta la stat au fost platite din
    cheta si imprumut bancar, pentru a scapa de sub sechestrul
    Fiscului.

    “Studiu de caz: Cea mai veche autostrada din Romania,
    Bucuresti-Pitesti
    , o poveste cu santuri si cratere”, titreaza
    Ziarul Financiar, mentionand de circa doua luni traficul
    este restrictionat la kilometrul 28 al autostrazii, pe tronsonul
    reabilitat de PA&CO, Euroconstruct si Search Corporation.
    Compania americana Plexus, care produce echipamente industriale si
    tehnologice, va investi o suma cuprinsa intre 25 si 30 de milioane
    de dolari pentru a construi o fabrica la Oradea.