Un articol publicat astăzi în ZF pe tema desecretizării salariilor – din iunie 2026 companiile din Uniunea Europeană trebuie să asigure transparenţa salarială – arată cum mai multe companii din piaţă, atât româneşti cât şi multinaţionale, dezvăluie cât sunt salariile brute/salariile nete pe care le oferă acum, în încercarea de a atrage angajaţi.
Spre exemplu Lidl, reţeaua germană de magazine, oferă pentru magazinul din Câmpina un venit mediu brut lunar de 6.480 de lei, care include salariul brut, tichete de masă, bonusuri şi sporuri. Asta înseamnă un venit net de aproximativ 3.700 de lei.
Taparo Baia Mare, unul dintre cei mai mari producători de mobilier, caută operatori tapiţare, oferind 6.600 de lei brut, adică aproape 3.900 de lei net.
Fabrica de porţelan Apulum din Alba Iulia oferă pentru un operator de producţie pe trei schimburi, ceea ce presupune 64 de ore noaptea şi circa 56 de ore suplimentare şi ore de weekend, un venit brut de 5.200 de lei, ceea ce înseamnă un venit net de 2.950 de lei. La acesta se adaugă tichete de masă de 630 de lei, rezultând un venit net realizat de 3.580 de lei. Pe lângă această sumă se decontează transportul, între 100 şi 450 de lei, la care se mai adaugă prime de vacanţă, zile de naştere, decontarea cheltuielilor medicale, beneficii în valoare totală de circa 150 de lei/persoană/lună. Ar fi un total, să spunem, de 3.800-3.900 de lei venit net.
Într-un alt articol din ZF, conform datelor statistice, în ultimele două decenii România a pierdut 500.000 de angajaţi din industria de prelucrare, adică din fabrici. În fabrici, conform datelor de la Statistică, salariul mediu net este de 4.300 de lei, faţă de o medie pe economie de 4.900 de lei.
La polul opus, dacă ne uităm în ultimele două decenii, numărul de angajaţi din sectorul bugetar a crescut cu aproape 300.000, ajungând acum la 1,295 milioane de angajaţi.
În administraţia publică şi apărare salariul mediu net este cu 50% mai mare decât media pe economie, conform unei analize făcut de Ionuţ Dumitru, economistul şef al Raiffeisen Bank, şi prezentată într-o conferinţă organizată de Curs de guvernare. În educaţie, salariul mediu este cu numai 5% mai mare decât salariul mediu pe economie, în timp ce în sănătate salariul mediu este cu 14% mai mare decât salariul mediu pe economie. În industrie, salariul mediu este sub media pe economie cu 11%, iar în construcţii cu 25% sub media pe economie.
Făcând o comparaţie între aceste salarii, te gândeşti cum cineva care lucrează în fabrică în trei schimburi, cu ore suplimentare, ajunge cu chiu cu vai, cu tot cu bonuri de masă, la 3.800-3.900 de lei, iar sute de mii de angajaţi de la stat sparg uşa, cum se spune, la ora 16.00, cu un salariu cu 50% mai mare decât media pe economie.
Fiecare stat are nevoie de administraţie publică, de educaţie, de sănătate, de apărare, are nevoie de reprezentare – preşedinte, guvern, miniştri etc., dar parcă la noi lucrurile au scăpat de sub control.
În prezentarea făcută de Ionuţ Dumitru, în timp ce în România salariul din administraţia publică şi apărare este cu 50% mai mare decât media pe economie, în Ungaria este cu 25%, în Polonia cu 20%, în Bulgaria cu 16%, iar în Cehia cu numai 6% mai mare decât media pe economie.
De la începutul anului, se simte un vânt rece care vine din Vest, ceea ce înseamnă o scădere a volumului de noi angajări în economia privată, iar bugetele salariale nu mai sunt atât de mari.
Deja sunt companii care au început să facă restructurări colective sau chiar să-şi închidă fabricile. Spre exemplu, o societate din Brăila cu activitate în fabricarea de produse abrazive a operat o reducere de personal de 535 de angajaţi. În Prahova, o firmă care are ca obiect de activitate fabricarea de aparate electrocasnice a dat afară 397 de salariaţi, iar o firmă care fabrică echipamente electrice şi electronice pentru autovehicule şi pentru motoare de autovehicule a operat o concediere colectivă care implică 535 de salariaţi.
Pe de altă parte, guvernul Ciolacu/Ciucă, adică PSD şi PNL, care a majorat mai multe taxe şi impozite la finalul anului trecut şi începutul acestui an, are o creştere a cheltuielilor de personal bugetar în primul trimestru cu 19,6%, conform execuţiei bugetare la T1/2024.
Deci firmele private îşi reduc bugetele salariale, încep să dea oameni afară, iar la polul opus guvernul Ciolacu/Ciucă, care nu a făcut nicio reducere de personal aşa cum promitea în toamnă, când a majorat taxele şi impozitele, a crescut cheltuielile salariale bugetare cu 19% în primul trimestru, iar anul încă nu s-a terminat.
În Bucureşti, Cristian Popescu Piedone, primarul sectorului 5, şi-a făcut un titlu de glorie afirmând că şi-a angajat „familia“ în primărie pentru că nu are în altcineva încredere.
Modelul lui se poate multiplica în toate primăriile, consiliile judeţene, instituţiile publice centrale şi locale, acolo unde toţi fac parte dintr-o familie şi nimeni nu le poate face nimic.
După ce se termină alegerile va veni nota de plată, pe care o va plăti sectorul privat printr-o nouă creştere de taxe şi impozite, pentru că nu cred că noul premier, noul guvern, noul preşedinte vor face ceea ce a făcut Băsescu în 2010, când a tăiat salariile în sectorul bugetar cu 25% şi a operat o reducere de personal de aproape 200.000 de oamni, personal care a fost recuperat apoi când au venit PSD cu PNL la guvernare.
Ca să-şi dubleze PIB-ul în următorul deceniu România are nevoie de aproape un milion de noi angajaţi, şi nu la stat.
Dar cine să vină să lucreze în trei schimburi în fabrici, unde fiecare minut este normat, când la stat salariile sunt cu 50% mai mari pe medie şi nu există norme, nu există concedieri colective pentru că niciun partid, niciun lider politic, niciun primar, niciun ministru, niciun premier, niciun preşedinte nu vrea să-şi rişte postul.
Aşa că Guvernul mai bine măreşte presiunea fiscală pe sectorul privat, pe companiile private, pe antreprenorii privaţi, că au de unde să plătească, că uite ce profituri mari fac.