BusinessMagazin

Blog

  • Revolutia mouse-ului

    Uitati-va bine la mouse-ul de pe birou. Credeti ca-l cunoasteti si stiti ce-i poate „carcasa“. Veti fi insa surprinsi sa aflati ca inocentul accesoriu a invatat suficient de multe incat sa-si dea „aere“ de mic computer. Nici tastatura, camera web sau microfonul nu vor mai fi de recunoscut in cativa ani.

    Daca ne gandim ca doar 10% din locuitorii Globului folosesc un computer, inseamna ca PC-urile formeaza o piata cu un imens potential de crestere. Astfel ca, in cazul in care firma dumneavoastra nu se ocupa cu productia de PC-uri, se poate spune ca ati ratat o buna afacere, insa nu neaparat. Exista si companii care propun contra-exemplul: corporatii care nu produc PC-uri si totusi scot bani buni din aceasta piata.

    Cum asa? „PC-ul este un obiect extrem de simplu. Orice ai vrea sa faci cu el, ai nevoie de accesorii. Noi asta vindem“, explica cu un aer foarte incantat Guerrino de Luca, presedinte si director executiv al companiei elvetiene Logitech. Imbracat in costum negru impecabil, fara cravata si cu o camasa albastra descheiata la gat, se lasa cu lejeritate pe spatarul fotoliului si continua. „PC-ul a devenit centrul a foarte multe activitati. Vrei sa asculti muzica? N-ai ce face cu boxele pe care le primesti cand cumperi PC-ul. Sunt prea mici si n-au putere. Iti trebuie boxe mai bune. Vrei sa te relaxezi cu un joc video? E cu totul alta experienta cand invarti de volan si apesi pedalele“. Cu alte cuvinte, faci ce faci si iti dai seama ca nu scapi: ca sa fii multumit de PC-ul tau, ai neaparat nevoie de accesorii.

    Aceasta filozofie simpla, completata de explozia pietei de PC-uri, a triplat vanzarile Logitech in ultimii sase ani. Compania elvetiana domina sectorul producatorilor de accesorii si vinde „jucarii“ pentru PC in valoare de 1,3 miliarde de dolari pe an. Insa cum industria IT este una dintre cele in care schimbarile au loc extrem de repede, oficialii din conducerea companiei pastreaza in permanenta un ochi atent asupra posibilelor scenarii pe care le poate aduce viitorul si, in acelasi timp, asupra competitorilor. 

    Cum va arata mouse-ul peste cinci ani? Dar tastatura? Cum se vor schimba comunicatiile prin mesageria online? Nu cumva chat-ul insotit de transmisie video va deveni atat de raspandit incat camerele web vor deveni o superafacere? Presedintele Logitech a intrat in jocul de-a globul de cristal si a facut cateva estimari pentru BUSINESS Magazin. Predictiile sale nu par insa sa aiba nimic in comun cu ghicitul. Guerrino de Luca e un veteran al industriei, asa ca vorbeste cu autoritatea unui om care stie cam tot ce s-a intamplat in ultimul sfert de secol in industrie.

    „Ganditi-va cum arata mouse-ul acum 25 de ani. La o privire de ansamblu, nu s-a schimbat foarte mult. E tot un obiect mic, care incape in palma, pe care il folosim ca sa miscam cursorul pe ecran“, spune de Luca. „Apropiati-va insa putin si veti vedea multe lucruri noi“. Intr-adevar, pentru inceput am putea trece in revista ca mouse-ul si-a pierdut „coada“ (cablul), dar si banala bila care transmitea pozitia cursorului catre computer. Nu mai are nevoie nici macar de covoras, pentru ca mouse-ul este optic (miscarile sunt monitorizate de o raza laser) si poate sa se plimbe pe orice suprafata. Chiar si – ce usurare – pe un birou plin de praf.

    Daca acestea sunt schimbari cu care am inceput deja sa ne obisnuim, oare ce va urma de-acum incolo? „In curand vom asista la nasterea mouse-ului inteligent“, spune De Luca. „Pana acum, mouse-ul putea sa comunice cu PC-ul, dar nu stia sa primeasca raspunsuri de la acesta. Imaginati-va ca asteptati un mail important de la sef. Nu trebuie sa stati lipit de computer, pentru ca mouse-ul va va avertiza aprinzand un led de o anumita culoare ca mailul a sosit. Si veti putea deschide exact acel mail apasand un mic buton amplasat de asemenea pe mouse“. Cu alte cuvinte, daca mouse-ul si-a pierdut firul si comunica cu PC-ul prin unde radio, de ce n-ar invata sa si monitorizeze ce se intampla cu aplicatiile care ruleaza in computer? 

    Si asta nu e tot. Pentru ca de-acum inainte va trebui sa ne obisnuim cu mouse-ul pe baterii, micul aparat va trebui sa aiba grija sa ne atraga atentia cand i se termina „combustibilul“. Nici o problema: „Nu numai ca mouse-ul semnaleaza cand bateria e pe terminate, dar va sti si sa faca economie. Daca ati inchis computerul, isi da seama si se inchide si el. Ati deschis PC-ul, e inapoi la datorie“. Iar mouse-ul va putea fi folosit, de ce nu, si pe post de parola. Cum asa? Datorita pozitiei sale privilegiate – in palma utilizatorului – folosind tehnici biometrice avansate, va putea analiza amprenta sau harta palmei si nu va permite accesul la computer decat persoanelor autorizate. Concluzia sefului Logitech? Un mouse modern este la fel de inteligent precum primele computere – si nimeni nu stie sigur unde se va opri dezvoltarea lui.

    Ce s-ar putea spune despre tastatura? Obiectul care a inceput sa modifice si obiceiurile producatorilor de mobila (daca biroul pentru camera de lucru n-are sertaras mobil pentru tastatura, are mari sanse sa ramana in magazin) surprinde tocmai prin longevitate. Tastatura va convietui cu noile tehnologii de comanda vocala, insa nu se va preda, crede presedintele Logitech. 

    „Tastaturile nu sunt prea frumoase si ocupa si mult spatiu. Totusi, generatia de azi s-a nascut practic langa ele. Fiica mea vorbeste cu mine si in acelasi timp scrie la tastatura. E greu sa schimbi asa ceva din temelii, pentru ca nu-i vei putea indeparta niciodata pe oameni de interfetele naturale“, povesteste De Luca. Cum ramane atunci cu viziunile futuriste despre disparitia completa a tastaturilor, in conditiile in care computerele vor invata sa raspunda prompt comenzilor vocale, indiferent de complexitatea comenzii pe care trebuie sa o execute?

    „Aplicatiile de comanda vocala nu vor fi niciodata perfecte“, crede Guerrino de Luca. Se refera in primul rand la dificultatea deocamdata imposibil de depasit in totalitate a separarii zgomotului de fond de comanda efectiva. „Comanda prin voce este o oportunitate, insa nu cred ca va reusi sa inlocuiasca total tastatura. N-am vazut pe nimeni sa dicteze comenzi calculatorului si sa nu aiba pe birou si o tastatura“.

    In cursa dupa tehnologie cat mai avansata, n-ar trebui uitat ca in multe situatii este nevoie de putina simplitate. „Uneori este nevoie de multa tehnologie ca sa construiesti ceva simplu“, spune De Luca. „De exemplu, a devenit un lucru obisnuit ca pe masa din living sa se inghesuie patru-cinci telecomenzi. Este un proces foarte complex sa fabrici o telecomanda universala cu care sa poti comanda toate aparatele multimedia din casa. Iar utilizatorul simte intotdeauna nevoia de echilibru – tehnologia trebuie balansata cu simplitatea.“

    Dar in in industria jocurilor video ce se mai poate intampla? De Luca spune ca o nisa la care putini s-au gandit pana acum, dar care poate genera venituri importante, este aceea a comunicatiilor audio in timpul jocului. Cu alte cuvinte, jucatorul nu numai ca isi controleaza personajul in scenariul virtual, dar in acelasi timp, folosind o casca cu microfon conectata la Internet, vorbeste cu alti participanti la joc. Astfel, jocurile cu trupe de comando fac un pas mai aproape catre lumea reala, pentru ca veti putea intra in pielea personajelor mai usor atunci cand vi se va ivi ocazia sa rostiti replici dure (sau doar amuzante, depinde cat de in serios luati jocul): „Aici Vulturul, Cuibul receptie“. O alta sansa de dezvoltare pentru producatorii de accesorii de jocuri sunt consolele cu controllere wireless, mai spune presedintele Logitech. Controllerele, acele mici „pupitre“ de comanda cu care jucatorii controleaza actiunea, le dau acestora o libertate de miscare mult mai mare in momentul in care nu mai sunt legati prin fir de consola centrala.


    Japonezii n-au pierdut vremea si au anuntat recent o inventie suplimentara pentru consolele wireless: primul controller dotat cu giroscop. Viitoarea consola Nintendo va avea controllere atat de inteligente, incat isi vor putea calcula in permanenta propria pozitie in spatiu (pe axa orizontala si verticala). Astfel, schimbarea pozitiei in spatiu a controller-ului va transmite personajului virtual comenzi relevante pentru actiunea jocului. Imaginati-va un gamer care la vederea inamicului pe ecranul monitorului se tranteste la pamant pentru a nu fi vazut. Si cum controllerul este in mana lui, iar pozitia pe axa verticala s-a modificat devenind brusc foarte joasa, personajul din joc afla si el instantaneu ca ar fi cazul sa se pituleze la pamant.

    Revolutia accesoriilor computerizate nu se termina insa aici. Banalul messenger care a inceput sa fie tot mai folosit (multi utilizatori renunta chiar la e-mail, pentru ca are dezavantajul major ca nu e „live“) se va schimba si el radical. Cum anume? N-o sa ne mai batem capul (si degetele) scriind la tastatura ca sa comunicam cu prietenii, prezice Guerrino de Luca. In urma unui parteneriat recent incheiat cu portalul MSN al Microsoft, Logitech a pus la punct un software care permite chat-ul audio-video pe intreg ecranul monitorului. „Oricare doi oameni, aflati oriunde pe glob, pot sta de vorba in aproape aceleasi conditii cum stam noi acum fata in fata! Este incredibil!“, se entuziasmeaza De Luca. Noutatea softului Logitech consta in faptul ca sincronizeaza semnalul video cu sonorul si ofera o frecventa de 15 cadre pe secunda, la imagine full-screen. E adevarat ca pentru a obtine performanta maxima veti avea nevoie de o conexiune broadband (de mare viteza) la Internet.

    Concurentii MSN – Yahoo si AOL – nu ofera inca messenger in care semnalul video si cel audio sunt perfect sincronizate. Messengerul lor ofera video fara sunet, iar imaginea nu este full-screen, ci mai mica, sustine presedintele companiei elvetiene. „Vor face si ei aplicatii asemanatoare, fie ca vor colabora sau nu cu Logitech“, spune De Luca, al carui optimism pare sa fie inepuizabil. Face ce face si tot la nevoia consumatorilor de accesorii se intoarce: „Pentru noi oricum e bine: daca se dezvolta messengerul video – si asa va fi – va creste cererea de camere web si de casti cu microfon“.

  • Romania pentru Logitech

    In ultimii ani, compania si-a extins obiectul de activitate de la fabricarea de accesorii doar pentru PC si la cele pentru console de jocuri, telefoane mobile sau MP3 playere. De Luca a incercat sa plaseze Romania undeva in toata aceasta schema. 

    UNDEVA LA MIJLOC „Businessul nostru depinde foarte mult de penetrarea PC-urilor. Daca privim harta Europei, vom vedea tari precum Franta sau Germania care sunt piete foarte mari, iar la extremitatea cealalta Rusia, care de-abia a inceput sa se dezvolte. Romania este undeva la mijloc, mai aproape totusi de marginea inferioara.“

    CE-SI DORESC ROMANII? „In Romania multi oameni isi cumpara pentru prima data un PC, asa ca strategia noastra este «echiparea primului PC»“. 

    CE VA URMA? „Romania este o piata care creste extrem de repede, dar pornind de la o baza mica. E usor sa cresti in conditiile astea. Romania are o dezvoltare rapida, insa deocamdata gradul de marime este mic. Dar tocmai pentru ca oportunitatile sunt favorabile, investim mult in aria de distributie – oameni de vanzari, distribuitori si asa mai departe“.

  • O privire de ansamblu

    Fondata in 1981, compania elvetiana Logitech si-a triplat vanzarile in ultimii sase ani, ajungand la venituri anuale de aproape 1,3 miliarde de dolari. 

    AFACEREA
    Compania are 6.900 de angajati si distribuie accesorii IT in peste 100 de tari. Este cotata la bursa elvetiana si la cea din New York. In 1983, compania produce un mouse pentru primul computer al epocii moderne, Apple Lisa, precursorul MacIntosh-ului.

    PRODUSELE
    Marca Logitech poate fi intalnita pe tastatura, mouse, camera web, casti, boxe sau controllere interactive pentru console de jocuri. In 1989, mouse-ul din gama Series 9 este primul care „incape in palma“, iar in 2001 Logitech lanseaza primul mouse optic fara fir. De altfel, mouse-ul fara fir, in diverse modele atent stilizate din punct de vedere al designului, asigura suprematia Logitech. Atentia s-a mutat acum la comunicatiile interactive prin Internet. 

    PUBLICUL
    Peste 80% din cumparatori provin din segmentul de retail.

     

  • Piata mondiala

    Pe segmentul accesoriilor high-end (performante mari, pret pe masura), Logitech se lupta cu producatori de calibru. 

    MOUSE SI TASTATURI Principalul concurent al Logitech este compania americana Microsoft, care si-a facut cu acest tip de produse intrarea pe piata produselor hardware. 

    JOCURI Pe segmentul accesoriilor high-end pentru fanii jocurilor (joystick-uri, controllere pentru console, tastaturi optimizate) competitia se duce cu firma americana Saitek. 

    AUDIO Unul din principalii concurenti pe productia de boxe si accesorii pentru MP3 playere este compania Creative, fondata in acelasi an ca si Logitech (1981) in Singapore. Alti jucatori importanti pe segmentul audio mai sunt Altec Lansing din Statele Unite si olandezii de la Philips.

  • De vorba cu seful Logitech

    Presedintele si directorul executiv al companiei elvetiene Logitech, Guerrino de Luca, a raspuns intrebarilor BUSINESS Magazin despre felul in care mouse-ul, tastatura, camera web si celelalte accesorii de PC isi vor schimba „look-ul“ si „feel-ul“ in urmatorii ani. 

    BUSINESS Magazin: Cum credeti ca va arata un mouse peste cinci ani?

    Guerrino de Luca: Vom vedea in curand la lucru mouse-ul inteligent. Un exemplu de inteligenta din partea lui? Imaginati-va ca asteptati un mail important de la sef. Nu trebuie sa stati lipit de computer, pentru ca mouse-ul va va avertiza aprinzand un led de o anumita culoare ca mailul a sosit. Si veti putea deschide exact acel mail apasand un mic buton amplasat de asemenea pe mouse. Un mouse modern contine deja tot atata tehnologie ca si primele PC-uri din istorie.

    Daca mouse-ul va fi un mic computer, cum se va transforma tastatura?

    Cred ca tastatura a fost asimilata prea profund obiceiurilor cotidiene pentru a mai suferi schimbari radicale in viitor. Ne va ajuta la lucruri noi – de pilda sa facem zoom pe fotografiile digitale cu un buton -, dar nu cred ca va disparea de tot. Software-ul de comanda vocala nu va fi niciodata perfect si nu cred ca are sanse sa inlocuiasca complet tastatura.

    Poate macar camera web ne va scuti de inovatii in viitor?

    Ca aspect, nu-i exclus. Ca functionalitate insa, permite deja servicii la care in urma cu cativa ani nu ne-am fi gandit. De pilda, chat-ul pe messenger in care nu doar ca va puteti auzi interlocutorul, dar il si puteti vedea in acelasi timp, pe tot ecranul. Practic, chat-ul va ofera aproape aceleasi conditii de confort ca si conversatia fata in fata.

  • Biblioteca Google

    Google pare ca vrea sa indexeze totul. Iar cum imensitatea internetului si a lumii digitale nu i se mai pare suficienta, a inceput sa transpuna in digital lumea reala. Pentru ca s-o poata indexa, iar noi sa putem cauta.

    Pe la mijlocul anului trecut, Google a demarat un proiect gigantic: digitizarea a peste 15 milioane de carti. Exista numeroase proiecte in acest domeniu – incepand cu Project Gutenberg, lansat in 1971 – insa abordarea celor de la Google difera prin doua caracteristici majore. In primul rand, Google nu intentioneaza sa faca public continutul cartilor, ci doar sa-l indexeze – adica sa permita cautarea cartilor relevante prin prisma unor criterii (de regula prin cuvinte – cheie) in cadrul unui serviciu specializat numit Google Print. In al doilea rand, Google nu se bazeaza pe atragerea de fonduri care sa sustina acest proiect, ci, dimpotriva, il priveste ca pe o afacere profitabila.

    Multi au considerat proiectul nerealist si s-au indoit de fundamentul sau economic. Bugetul de 200 de milioane de dolari alocat a fost considerat subdimensionat, iar cei sase ani prevazuti, mult prea putini. 

    Insa la sfarsitul anului trecut o versiune experimentala era deja functionala, iar la sfarsitul lui mai 2005 Google Print a iesit in public (in versiune beta). Digitizarea a inceput pe baza unui acord cu University of Michigan, universitatile Harvard, Stanford si Oxford, precum si cu biblioteca publica din New York. Implementarea tehnica se bazeaza pe un brevet obtinut de Larry Page (unul dintre fondatorii companiei).

    Din perspectiva utilizatorului, Google Print nu se deosebeste aproape deloc de motorul de cautare pentru Web. Am cautat „Romania“ si am obtinut 265 de carti, in care termenul cautat apare in 53.400 pagini. Prima carte din lista rezultatelor a fost „Romania: The Unfinished Revolution“ de Steven D. Roper, in care cuvantul „Romania“ figureaza in 134 dintre cele 141 de pagini ale cartii. Pentru fiecare carte se furnizeaza informatiile bibliografice, cuprinsul, indexul precum si referinte directe la librariile online de la care poate fi comandata. De asemenea, se pot face cautari locale (in textul cartii) si o buna parte dintre paginile gasite pot fi vizualizate (sau, in unele cazuri, doar fragmentele de text relevante). Totul este simplu si intuitiv.

    Partea cea mai interesanta este insa functionarea economica a serviciului. Google invita toate editurile interesate sa-i trimita cartile in format PDF (sau chiar pe hartie, caz in care le scaneaza gratuit), dupa care le indexeaza si pot fi regasite de motorul de cautare. Avantajul editorului este imediat, deoarece vizibilitatea cartilor creste fara nici o cheltuiala. Mai mult chiar, editorul poate castiga bani! Google plaseaza in paginile dedicate unei carti asa-numite „reclame contextuale“, selectate automat pe baza domeniului de interes al cautarii. Daca un vizitator urmeaza una din trimiterile din reclamele contextuale, editorul incaseaza o parte din pretul platit de advertiser. Avantajul lui Google este ca are tot mai multa informatie indexata, deci mai multi vizitatori si, in consecinta, mai multi clienti de publicitate si, desigur, mai multi bani. In fine, avantajul nostru este ca avem la dispozitie o unealta care ne permite sa descoperim carti care ne pot interesa. Daca le vom cumpara, vor castiga si librariile virtuale… Un model in care toata lumea are de castigat. 

    Si totusi, criticile n-au lipsit. Printre primii suparati s-a numarat si Asociatia Presei Universitare Americane (AAUP), care se teme ca Google va detine o cantitate imensa de material sub copyright si proprietarii drepturilor nu prea vor avea mijloace de a controla modul in care Google il foloseste. Insa principala ingrijorare o provoaca un previzibil serviciu de tip „pay-per-view“, deja patentat de Google.  Insa, in buna traditie a firmei, este foarte putin probabil ca un astfel de serviciu sa fie operat direct de Google – mai degraba Google il va opera in numele editorilor.

    Insa reactia cea mai surprinzatoare a venit din Europa. Un grup de sase tari – Franta, Polonia, Germania, Spania, Italia si Ungaria – au cerut Uniunii Europene sa lanseze o initiativa europeana care sa reprezinte o contrapondere la biblioteca exclusiv in limba engleza realizata de Google. Evident, „instigatoarea“ a fost Franta, iar purtatorul ei neoficial de cuvant a fost directorul Bibliotecii Nationale Franceze, Jean-Noël Jeanneney, care a publicat in Le Monde un articol intitulat „Quand Google défie l’Europe“ (pe care apoi l-a dezvoltat pana la dimensiunile unei carti). Dar este prea putin probabil ca birocratia europeana sa aiba vreo sansa intr-o competitie cu o companie atat de reactiva. Google in schimb si-a afirmat disponibilitatea sa-si extinda programul si in Europa. La urma urmei, europenii au reputatia ca citesc mai multe carti decat americanii…

  • Sa ascult sau nu comenzile?“

    Ideea ca PC-urile sunt simple masinarii devine din ce in ce mai greu de sustinut: recent, ele au invatat sa „vorbeasca“ un nou limbaj de programare care le permite sa inteleaga comenzile pe care le primesc si sa analizeze consecintele care vor aparea dupa ce le pun in practica.

    Software-ul gandit de specialistii de la agentia americana National Institute of Standards and Technology (NIST), este de fapt un program care, odata instalat, va oferi calculatorului inteligenta, chiar daca este doar artificiala. Practic, calculatorul va putea procesa comanda, va evalua contextul in care trebuie executata si in final va decide daca sa o execute sau nu.

    Inseamna asta ca va trebui sa ne obisnuim sa traim langa computere cu personalitate? Ce stim deocamdata sigur este ca PC-urile „normale“ nu sunt capabile decat sa raspunda la comenzile prestabilite, iar apoi sa le execute fara sa „cracneasca“.

    Insa computerele programate cu noul limbaj reusesc sa faca inca un pas spre indeplinirea scenariilor din filmele SF: ele vor avea capacitatea de a distinge ordinea corecta a efectuarii instructiunilor dintr-o comanda in care exista cuvinte-cheie precum „dupa“ sau „inainte“. Iar acest software va fi primul care va oferi unui calculator posibilitatea sa distinga semnificatiile, durata sau ordinea in care trebuie executate comenzile. De exemplu, daca angajatul unei fabrici de automobile va introduce o comanda de genul „trimite masina pe banda rulanta pentru finisaje dupa ce vopseaua s-a uscat“, calculatorul va sti ca inainte sa dea comanda pentru trimiterea masinilor la finisat trebuie sa verifice mai intai vopseaua. 

    Astfel, computerul va putea stabili dinainte ce efecte va avea executarea comenzii primite si o va duce la bun sfarsit numai daca semnificatia si contextul acesteia sunt cele urmarite initial de utilizator.

    „De fapt, calculatoarele care vor «vorbi» acest limbaj de programare, ce are la baza inteligenta artificiala, vor putea interpreta semnificatiile comenzilor intr-un mod relativ similar cu cel al unei persoane“, spune unul dintre specialistii NIST.

    Insa acesta nu este deocamdata un motiv de panica, intrucat scena suprarealista in care calculatoarele vor sti sa „centreze si sa dea cu capul“, adica sa efectueze comenzile pe care singure si le dau, este inca destul de departe. Si asta in primul rand pentru ca modul in care oamenii inteleg contextul si subtilitatea unei actiuni este deocamdata mult mai complex decat cel al calculatoarelor, spun specialistii.  

  • Ne-enciclopedia“, dictionarul de verzi si uscate

    Potrivit site-ului, Romania este cea mai mare tara din Asia, cu capitala la Bucuresti in timpul verii si la Caracal in timpul iernii. Presedintele este Nicolae Ceausescu, iar imnul de stat – „Dragostea din Tei“.

    Atunci cand v-ati propus sa aflati „tot ce misca“ despre un anumit subiect, este bine sa aveti acces la o enciclopedie. Intr-unul din numerele trecute am vorbit despre enciclopedia online Wikipedia, pe care oricine, atata timp cat este de buna-credinta, o poate accesa si in acelasi timp modifica pentru a adauga propriile informatii. Insa pentru cealalta categorie de public, adica amatorii de bancuri, sarcasm si ironii, a aparut „Ne-enciclopedia“ – www.uncyclopedia.org – adica locul unde puteti afla tot felul de informatii despre orice subiect, cu mentiunea ca va fi vorba doar de zvonuri, ironii si minciuni care mai de care mai nastrusnice.

    Dupa cum se scrie in pagina explicativa a site-ului, Uncyclopedia este „o enciclopedie plina de dezinformari si minciuni nerusinate“. Aflati de pilda, in cazul in care nu stiati, ca Romania este cea mai mare tara din Asia, cu capitala la Bucuresti in timpul verii si la Caracal in timpul iernii. Presedintele este Nicolae Ceausescu, imnul de stat – „Dragostea din Tei“, iar motto-ul national, evident, „Las-o ba ca merge-asa“. 

    De asemenea, cuvantul Dacia are doua intelesuri pentru romani. Mai intai, este vorba de o regiune istorica aflata sub conducerea lui Burebista, un lider care a creat si raspandit arme de distrugere in masa (cunoscute si sub numele de „tuica“). In al doilea rand, termenul Dacia se refera la un obiect dotat cu motor, volan, patru roti si care produce tot felul de zgomote ciudate atunci cand se misca. Desi unele persoane au argumentat ca toate aceste dotari alcatuiesc in mod normal o masina, expertii au ajuns la concluzia ca Dacia nu e o masina. Explicatia? Dacia e o unealta creata in vremea comunistilor pentru a sluji in armata Intunecatului 

    Sith Ceausescu. Merita mentionat faptul ca pagina dedicata Romaniei se claseaza pe locul 5 in topul celor mai vizitate subiecte de pe site-ul Uncyclopedia. Se pare ca legendarul „haz de necaz“ nu este nici pe departe epuizat: definitia termenului „Romania“ se intinde pe 16 categorii diferite, in timp ce „Bulgaria“ nu exista in baza de date. Oricat de ciudat ar parea, Uncyclopedia are si reguli. De pilda, insultele formulate intr-o maniera neamuzanta vor fi sterse de catre administratori, se scrie pe site, iar autorilor de definitii li se recomanda sa se straduiasca atunci cand scriu un articol, pentru ca „o prostie scrisa in 10 secunde va fi citita de 10 persoane, insa una chibzuita timp de 10 minute poate fi apreciata de sute de oameni“.

  • Tiraje dospite

    Un domn care vrea sa manance o ciorba de burta intra intr-un restaurant cu specific romanesc. Chelnerul ii spune ca nu are de burta, dar ii sugereaza o ciorba de perisoare. A doua zi la fel. Si tot asa. Treptat, numarul clientilor restaurantului se subtiaza.  Iar business-ul incepe sa scartaie. La fel e si in publishing.

    Acei patroni de restaurante care inteleg ca daca nu-si pot servi clientii care cer ciorba de burta nici azi, nici maine – dar de poimaine isi pun bucatarii sa faca ciorba de burta – au de castigat. Adaptandu-si meniul dupa preferintele clientilor sai, patronii de restaurante au toate sansele sa-si creasca afacerea. Prin analogie, in publishing, acei editori care inteleg sau anticipeaza interesul cititorilor lor pentru anumite subiecte au premise mai solide sa-si creasca audienta, comparativ cu cei care continua sa le „serveasca“ cititorilor ciorba de perisoare in loc de burta, indiferent cata smantana si verdeata ar pune in ea.

    Istoria presei romanesti postdecembriste a debutat cu o foame in masa a romanilor. Se citea orice. Se „manca“ orice. Inclusiv gaini care nasteau pui vii – exemplul Evenimentul Zilei a intra deja in istorie pentru tirajele impresionante din vremurile de debut. In timp, foamea de citit s-a mai domolit. Cititorii au devenit tot mai sofisticati si mai greu de adus la mesele – tot mai multe si mai variate – ale publisherilor. Editorii au devenit mai atenti pe ce pun cititorii degetul in meniu si au incercat sa-l ajusteze de fiecare data, daca a fost cazul. Au taiat, au adaugat, au schimbat. De aici, exemplele de succes ale unor publisheri de-a lungul anilor: cresteri de tiraj, de audienta si venituri din publicitate.

    Se vorbeste in industrie despre doua tipuri principale de crestere: normala (consolidata in timp) si spectaculoasa (brusca, intr-un interval scurt). Libertatea si Gazeta Sporturilor sunt doua exemple de crestere consolidata. Libertatea a crescut treptat, de la semestru la semestru, in 2003 reusind sa-si stabilizeze tirajul vandut in jur de 250.000 exemplare. Iar Gazeta Sporturilor a reusit pentru prima data sa bata – cu o diferenta destul de mica, de 8.000 de exemplare – Pro Sport, tot in timp. 

    Cresterea Gazetei si „cursa de urmarire“ a Pro Sport a inceput in semestrul al doilea al anului 2003, cand si-a crescut de mai mult de doua ori vanzarile (este vorba despre anul in care Media Pro a vandut Pro Sport trustului Ringier, tranzactie urmata la scurt timp de migrarea echipei Pro Sport catre Gazeta Sporturilor de la Intact). Oricum, Gazeta Sporturilor mai are de lucru pana sa atinga varful de vanzari al Pro Sport – pe atunci marca Media Pro – din a doua jumatate a lui 2000, cand vindea peste 80.000 de exemplare. Acum vinde circa 59.000 de exemplare in medie, pe zi (58.978 in primul trimestru al acestui an, conform Biroului Roman de Audit al Tirajelor – BRAT). Chiar si asa, evolutia Gazetei Sporturilor – avand un concurent puternic precum Pro Sport – poate fi pusa linistit pe lista exemplelor de cresteri de tiraj consolidate in presa romaneasca. Intr-una din editiile anterioare ale BUSINESS Magazin, Catalin Tolontan, redactorul-sef al Gazetei Sporturilor, spunea – vorbind despre cresterea ziarului – ca „mai devreme sau mai tarziu, audienta va proba ceea ce indica deja: uneori oamenii inving brandul“ (Tolontan facea referire la capacitatea echipei de a-si atrage cititorii dupa ea, indiferent unde ar pleca si in ciuda puterii brandului pe care il paraseste).

    Cel de-al doilea tip de crestere despre care vorbesc publisherii este cresterea spectaculoasa, intr-o perioada scurta de timp. O crestere pe care unii publisheri se feresc sa o includa in business-plan: prefera sa li se intample, mai degraba decat sa si-o planifice. A nu se intelege ca asteapta sa le pice din cer o crestere a tirajului, din intamplare. Ci a se intelege faptul ca prefera sa apeleze la un marketing de produs inteligent – „croirea“ produsului exact pe asteptarile si interesul cititorilor – mai degraba decat pe promotii, concursuri, cadouri si atat (in urma carora tirajul vandut poate scadea pana la nivelul de la care a inceput cresterea sau, mai rau, se poate prabusi sub acest nivel). 

    Doua exemple recente de crestere spectaculoasa: Jurnalul National si Acasa Magazin. Cotidianul editat de Intact a fost relansat la inceputul lui 2004, iar ca „ingrediente“ de crestere a avut numarul sporit de pagini, suplimentele de colectie/temati-ce, promotiile cu Dacia Logan (despre Jurnalul National s-a scris la un moment dat in presa ca a avut o prabusire de tiraj in urma unei promotii de succes in aceasta primavara, insa datele BRAT nu arata acest lucru deocamdata, nefiind disponibile datele pentru luna aprilie).  Acasa Magazin (revista editata de Publimedia International) a avut o alta reteta decat Jurnalul. Si-a studiat indelung consumatorul si a vazut ca acesta si-a pierdut apetitul pentru „ciorba de perisoare“. Numai ca nu i-a servit „ciorba de burta“ din meniu ci i-a preparat una pe gustul lui. Cu ingredientele pe care el le-a vrut. Adica: inainte de relansarea din luna ianuarie a acestui an, Acasa era o revista mass-market pentru femei, dar si despre telenovele, plus ghid TV. Revista vindea doar 17.000 de exemplare la sfarsitul anului trecut. Chiar si in momentele ei de varf, in 2000 (cand vindea circa 45.000 de exemplare), Acasa era la distanta mare de concurentele Lumea Femeilor sau Ioana. Ce nu mergea? Editorul si-a pus aceste intrebari si a hotarat sa o scoata o luna de pe piata si sa o relanseze. A facut un face-lift total si a oferit cititoarelor numai ceea ce le placuse inainte: telenovele, productii tip soap-opera, materiale despre actorii acestora. Si-a schimbat frecventa de aparitie din saptamanal in bilunar si a renuntat la ghidul TV. Astfel ca tirajul mediu vandut a ajuns la 70.000 de exemplare – o crestere de peste 300% – in ianuarie-martie 2005 (conform BRAT). Iar in prezent Acasa Magazin tipareste peste 100.000 de exemplare, devenind liderul publicatiilor de femei. Laura Ionescu, marketing manager al publicatiilor mass market editate de Publimedia International, spune ca ideea schimbarii a venit din partea redactorului-sef al revistei, Irina Ulieru, la sfarsitul anului 2004, in urma semnalelor primite din piata.

    Marketerul lui Acasa Magazin mai spune ca si promotiile, concursurile si diversele cadouri catre cititoare au jucat un rol important in cresterea publicatiei, dar precizeaza ca acestea au avut rol de sustinere. „Ele au venit imediat dupa relansare si au fost planificate pentru consolidarea tirajului“, a spus Ionescu.

    Doua cazuri speciale in peisajul cresterilor de tiraj din ultimul an sunt Ziua si Ziarul (care aproape si-au dublat tirajul intr-un an). Sunt „speciale“ pentru ca la baza acestora nu sta nimic vizibil – cum ar fi repozitionarea, o serie de promotii sustinute, campanii de imagine sau schimbari de format sau politica editoriala. 

    Un mister de marketing bine pazit de publisheri? Minerva Sarafolean, director executiv al ziarului Ziarul, dezvaluie cum a reusit dublarea tirajului vandut: „Prin difuzare moderna. 

    Si am muncit de-am innebunit“. Prin difuzare moderna, Sarafolean intelege „acea difuzare pe care o face toata lumea care vrea sa patrunda pe piata“ (Ziarul are sase angajati in departamentul de difuzare si lucreaza cu trei dealeri in toata tara).  Iar Ziua spune ca dublarea tirajului se datoreaza unei promotii derulate in noiembrie-decembrie anul trecut („Ziua face toti banii“), in colaborare cu o companie care ofera bonuri de masa. Numai ca promotia s-a incheiat de mult si – curios – cresterea a fost mai pronuntata dupa aceasta (in februarie, in special). Cum mai poate dospi o paine dupa ce efectul drojdiei s-a produs deja?

  • Surprize in ultimul SNA

    Livrarea anterioara de date de audienta (a 11-a, in luna aprilie), a revelat cateva surprize pietei. Aceste surprize au aparut pe segmentul de calitate, al presei sportive dar si in cadrul revistelor specializate. 

    NEPREVAZUT: Egalarea audientei Evenimentului Zilei de catre Jurnalul National (709.000 cititori in medie pe editie). Semnul egal a fost pus dupa un plus de 126.000 de cititori castigat de Jurnalul National (fata de livrarea precedenta) si dupa un minus de 19.000 cititori pierdut de Evenimentul Zilei.

    ASTEPTAT: Gazeta Sporturilor depaseste audienta Pro Sport, pentru prima oara de la lansarea SNA (513.000 cititori vs. 498.000). Cresterea era asteptata, data fiind evolutia constanta a tirajului vandut al Gazetei.

    DIN PRIMA: Nici nu a intrat bine in SNA, ca Pro Motor a si luat „aurul“ clasamentului la audienta de profil (302.000 cititori pe editie).

    SPECTACULOS: Acasa Magazin a avut cea mai importanta crestere din segmentul sau, ajungand la 308.000 de cititori pe editie. De notat ca datele de audienta fusesera culese inainte ca publicatia sa fie relansata – moment din care tirajul a crescut de aproape cinci ori.